Studiu individual

La etica si estetica in alimentatia publica

Elaborat: Cîrlig Angela

Grupa: TAP-192
Profesor: Furculita A
 1.Conţinutul şi noţiunile specifice eticii în alimentaţia publică.
Rolul şi sarcinile eticii profesionale în alimentaţia publică.

Un valoros specialist este cel bine pregătit care are şi un bun comportament etic.
Etica este un ansamblu de standarde în raport cu care un grup sau o comunitate
umană decide să-și regleze comportamentul, pentru a deosebi ce este bine sau
acceptabil în urmărirea scopurilor. Morala apare ca un sistem de reguli pe care
omul le urmează sau trebuie să le urmeze în viaţă sa personală şi socială. Valorile
care reglează aceste conduite variază în funcţie de cultura şi epocă.

O atenţie parte se iveşte pentru fundamentul etic al acţiunii omului, punând

accentul pe morală şi moralitate. Astfel ca utilul şi profitul să aibă şanse egale
pentru a convinge interesele largi. Pentru a orienta „responsabilitatea” spre
„eficacitate şi performanţă” dându-i un conţinut moral. Ne situăm într-o etică a
muncii ce studiază valorile şi principiile centrate pe categoria muncii. O etică a
muncii îşi aduce aportul la formarea părerii asupra profesiei, asupra ansamblului de
elemente ştiinţifice, tehnologice, estetice, rostul fiind de a sensibiliza omul cu
privire la temeinicia şi varietatea cunoştinţelor pe care trebuie să le aibă nu doar
pentru execuţie, ci şi pentru înţelegerea activităţii pe care o desfăşoară.

Pentru a nu ne situa în afara legii şi a moralei, nu trebui de depăşiţi

atribuţiile, şi  nu acţionaţi sub imperiul emoţiilor puternice, al arbitrariului, al
propriilor preferinţe determinate de opinii personale, politice sau de altă natură.
Procedând astfel, puteţi să evitaţi să vă expuneţi riscului de a intra sub
incidenţa legii penale, veţi avea întotdeauna conştiinţa datoriei împlinite în mod
corect, indiferent de epitetele folosite de orice persoană împotriva dumneavoastră,
a colegilor şi instituţiei în care lucraţi.
1.  O regulă importantă este ţinuta decentă, îngrijită este obligatorie
pentru toţi angajaţii.
O îmbrăcăminte decentă, îngrijită, dacă este posibil chiar elegantă, este dovada
respectului pe care îl acordă fiecare, sieși şi celor din jur.
În general tinerii, mai ales tinerele femei, doresc să se facă remarcate.
Pentru aceasta folosesc diferite mijloace printre care şi ţinuta vestimentară, apelând
uneori la croieli extravagante sau culori stridente. Nimic mai greşit!
Abordaţi la serviciu o îmbrăcăminte cu croială clasică, în culori
odihnitoare şi exprimaţi-vă personalitatea cu ajutorul unor accesorii discrete de bun
gust. Veţi fi cu siguranţă admiraţi !
Bărbaţii trebuie să aibă părul potrivit şi să fie zilnic proaspăt bărbieriţi, iar
femeile pieptănate cu grijă şi fardate discret.
2.  O altă regulă care poate fi aplicată este: limbajul folosit trebuie să fie în orice
situaţie elegant, elevat, politicos. Având în vedere pregătirea pe care o aveţi, este
firesc să folosiţi termeni eleganţi şi elevaţi, dar adaptaţi-vă limbajul la persoana cu
care sunteţi în contact pentru a nu părea îngâmfaţi.
3.   Corectitudinea eficienţa şi iniţiativa în rezolvarea sarcinilor de
serviciu – caracteristici obligatorii tuturor angajaţilor, este o altă
regulă   importantă.
 Întotdeauna ne dorim ca cei cu care avem relaţii să fie corecţi. Acelaşi lucru îşi
doresc şi cei care vi se adresează în vederea soluţionării problemelor pe care le au.
Încercaţi să nu le înşelaţi aşteptările şi trataţi-i ca şi când v-ar fi persoane apropiate
sau rude. Vă asiguraţi astfel de respectul lor. După fiecare zi de muncă încercaţi să
vă faceţi o scurtă analiză a eficienţei muncii prestate. Vedeţi ce mai este de făcut şi
dăruți din plin u efort pentru a vă îmbogăţi cunoştinţele sau priceperile care să vă
ajute la sporirea calităţii şi eficienţei acesteia. Fiţi deschişi la nou şi daţi dovadă de
creativitate. Chiar dacă nu toate iniţiativele voastre vor fi încununate de succes,
veţi fi apreciaţi pentru faptul că aţi încercat. Inerţia, rutina, sunt duşmanii
progresului însă adesea iniţiativa este adesea motorul succesului.
4. Disciplina, ordinea şi ataşamentul faţă de Organizaţie şi idealurile pe
care ea le proclamă - fundamentul unei activităţi profesionale de un înalt nivel.
 S-a dovedit în timp că, în armată, disciplina militară este garantul îndeplinirii cu
succes a misiunilor de luptă. Într-o instituţie, respectarea regulilor de către personal
şi asigurarea ordinii la locul de muncă a demonstrat, tot în timp, că asigură în mare
parte succesul afacerii şi, implicit bunăstarea angajaţilor.
Disciplina muncii este fundamentală pentru orice activitate umană. În
sport, în familie, pe stradă, până şi în joaca celor mici, totul se desfăşoară conform
unor reguli. De aceea trebuie de însuşit regulile activităţii profesionale, ele
trebuiesc acceptate ca pe o necesitate şi respectate cu stricteţe. Veţi fi apreciaţi de
către şefi şi vă veţi asigura o mai mare eficienţă a muncii.  Când consideraţi că una
sau mai multe dintre ele vă lezează drepturile sau demnitatea, aduceţi acest lucru la
cunoştinţa şefilor argumentându-vă părerea. Cu siguranţă veţi fi ascultaţi.
Acceptând să munciţi în cadrul organizaţiei înseamnă că vă însuşiţi
idealurile proclamate de către aceasta. Faceţi un titlu de onoare din respectarea şi
promovarea lor. Fiţi mândri de apartenenţa la această organizaţie şi luptaţi pentru
sporirea prestigiului ei dovedindu-vă astfel ataşamentul.
2. Principiile şi funcţiile eticii profesionale. Rolul și importanța
principiilor şi funcţiilor eticii la locul de muncă.
Rolul eticii este deci, acela de a veni în ajutorul instituţiilor şi persoanelor să
decidă ce este mai bine să facă, pe ce criterii să aleagă şi care le sunt motivaţiile
morale în desfăşurarea acţiunilor lor. Etica analizează practic vorbind, morala şi
izvoarele ei. Făcând apel la raţiunea şi  bunul simţ al omului, ea încearcă să
canalizeze toate eforturile umane spre IDEALUL MORAL.
Unii specialişti consideră că etica nu are, ca ştiinţă, un caracter utilitar
deoarece impune nişte norme facultative vizând conduita oamenilor în societate.
Realitatea însă contrazice aceste păreri întrucât etica are pe lângă funcţia sa de
informare asupra unor norme de conduită morală şi aceea de relevare a realităţii
reflectate de activitatea umană în general. Prin valorile pe care le promovează,
această ştiinţă îşi aduce o importantă contribuţie la promovarea judecăților de
valoare referitoare la conduita umană, şi ne ajută să dobândim deprinderi utile în a
deosebi binele de rău.

Cele mai importante funcţii ale eticii:

1. Funcţia cognitivă - se manifestă sub trei aspecte:

- aspectul explicativ care relevă factorii cauzali, generatori ai moralei, factori

legaţi de geneză, structura, progres moral.

- aspectul descriptiv ocupat cu problemele explicite ale vieţii morale

(calităţi, defecte,vicii, virtuţi, etc.)

- aspectul analitico-sintetic cel care elaborează modele teoretice ale moralei

pe baza analizei fenomenelor legate de moralitate.

2. Funcţia educativă - legată de transpunerea în practică a unor modele morale

prin implementarea “de facto” a unor valori în conştiinţa colectivă sau individuală.
3.Funcţia normativă - este cea axiologică, cu referire la constituirea de norme
morale. Ea vine să suplinească lipsa unor norme legale prin constituirea unei
“instanţe morale”.
4. Funcţia persuasivă - fiind receptată ca o rezultantă a funcţiilor normativă şi
cognitivă, urmăreşte aspectele concrete ale vieţii morale, ducând spre actul
convingerii.

Etica are aşadar o multitudine de aspecte care încearcă să cristalizeze

raţionamente sănătoase legate de sensul vieţii, de relaţiile cu semenii, de modul în
care ar trebui să trăim şi să convieţuim.

În contextul actual când asistăm la manifestarea unei mari varietăţi

confesionale şi culturale, la accelerarea tendinţelor de globalizare, la reafirmarea
valenţelor concurenţiale ale pieţei libere, valorile morale ca simboluri şi obiective,
vin să se afirme sub forma unor necesităţi imediate, menite să ducă la crearea unui
climat de colaborare, încredere şi solidaritate. 

Principii fundamentale
1) principiul renunțării - renunțarea la ordinea reală și la cea normativ - valorică a
colectivității. Este propriu mai multor tipuri istorice de morală: moralei budiste,
moralei creștine, moralei stoice.
2) principiul individualismului - este un principiu al rațiunii de afirmare a
individului împotriva celorlalți și împotriva colectivității.
3) principiul colectivismului - este principiul oricărei morale și moralități, deoarece
omul este o ființă socială, el trăiește în colectiv și în diverse forme de colectivitate
și de comunitate umană. Coerența și stabilitatea într-o colectivitate nu sunt
posibile fără respectarea de către toți a unui minim de cerințe morale ale vieții în
comun și fără funcționarea opiniei de grup, care asigură integrarea indivizilor în
viața colectivă și corectarea comportamentelor inadecvate.
Principiile eticii profesionale
1) Să acționeze în raport cu subordonații și colegii, așa cum persoana însuși ar
dori ca oamenii să acționeze în raport cu el sau să nu facă altora ceea ce nu
ar fi făcut în legătură cu el însuși
2) Echitate în distribuirea resurselor între angajați.
3) Încălcarea eticii trebuie corectată, indiferent de cine și când a fost comisă,
indiferent de statutul și poziția oficială din comunitatea profesională. 
4) Comportamentul angajaților este considerat etic dacă contribuie la
dezvoltarea organizației și nu încalcă normele stabilite. 
3. Conceptul  de comunicare, scopul  comunicării. Elementele
comunicării Rolul emoţiilor în comunicare.

Comunicarea reprezintă un proces de interacţiune între persoane, grupuri, ca

relaţie mijlocită prin cuvânt, imagine, gest, simbol sau semn. Prin intermediul ei,
indivizii îşi împărtăşesc cunoştinţe, experienţe, interese, atitudini, simţăminte,
opinii, idei.

Scopul comunicării.

   Este cel de a informa.Ori de câte ori vorbim sau scriem, încercăm să

convingem şi să ne convingem, să explicăm ,să informăm sau să fim informaţi, să
educăm sau să fim educaţi, să impresionezi, să amuzăm şi să ne amuzăm, a ne
exprima puncte de vedere, sau să îndeplinim orice alt obiectiv, prin intermediul
procesului de comunicare, urmărim întotdeauna patru scopuri principale:

- să fim auziţi sau citiţi (receptaţi);

- să fim înţeleşi;

- să fim acceptaţi;

- să provocăm o reacţie (schimbare de comportament sau de atitudine, a unei

opinii).

      Uneori nu reuşim să atingem nici unul din aceste obiective, caz în care
am eşuat în procesul de comunicare.

 Elementele comunicării.

În cadrul comunicări întâlnim, mai multe elemente : 

1.- Emiţătorul, este un individ, un grup sau o organizaţie care: posedă informaţie
mai bine structurată decât receptorul; presupune o motivaţie (stare de spirit);
presupune un scop explicit (alăturat mesajului) şi unul implicit (motivul transmiteri
mesajului, uneori necunoscut receptorului); 

2.- receptorul este, de asemenea, un individ, un grup sau organizaţie - căruia îi

este adresat mesajul sau intra în posesia sa în mod întâmplător; primeşte mesajul
într-un mod conştient şi sau subliminal. După tipul de ascultare a mesajului,
receptorii sunt: cei care ascultă pentru aflarea de informaţii; cei care fac o ascultare
critică; cei care fac o ascultare reflexibilă; cei care ascultă pentru divertisment, etc.
3. – mesajul(informaţia), îl constituie ansamblul format din informaţii (mesaj,
ştire, emoţie, sentiment) obiective, judecăţi de valoare care privesc informaţiile şi
judecăţii de valoare şi trăiri personale în afara acestor informaţii etc.; de fapt
mesajul include datele, informaţiile transmise şi cadrul de simboluri prin care se
oferă un înţeles specific, particular acestor date, informaţii

4. – decodarea, presupune descifrarea sensului mesajului primit, fiind operaţiunea

corespunzătoare codării, la nivelul receptorului de această dată.

5. - feedback-ul, element important al comunicării; ne arată măsura în care

mesajul a fost înţeles, crezut şi acceptat. Feedback-ul în calitatea sa de informaţie
trimisă înapoi la sursă, poate fi pozitiv (atunci când îndeplineşte un rol de
motivare) sau negativ (când urmăreşte un rol corector), imediat sau întârziat.

6. - canalul de comunicaţie, reprezintă calea care permite difuzarea mesajului. În

sens larg, el defineşte totalitatea posibilităţilor fizice de comunicare, iar în sens
restrâns, este vorba de modul de structurare a comunicărilor în cazul unui colectiv
relativ la distribuţia în spaţiu a persoanelor.

7. - contextul comunicării, reprezintă cadrul fizic şi psihosocial în care

comunicarea are loc. 

Cu ajutorul emoțiilor, noi comunicăm. Suntem veseli, triști, mulțumiți sau supărați,
toate aceste stări se citesc pe fața noastră prin expresii însoțite de comportamente și
atitudini. Emoțiile sunt ochelarii care măresc, micșorează, distorsionează,
colorează lumea, evenimentele și, mai ales, oamenii. 

Noi evaluăm lumea exterioară prin prisma lumii interioare, iar tulburările de
spectru emoțional, precum depresia sau anxietatea, au o prevalență ridicată în
prezent. Unul din trei oameni suferă de anxietate de-a lungul vieții.
 4. Conflictul. Cauzele conflictului. Metode de soluţionare a
conflictului. Rolul emoţiilor în soluţionarea conflictului.

Conflictul este unul dintre cele mai răspândite fenomene în viaţa, în procesul de
comunicare al oamenilor. De-a lungul întregii istorii oamenii nu au putut trăi fără a
avea conflicte, începând cu certuri nesemnificative şi terminând cu războaie. Oare
chiar sunt conflictele un atribut necesar al societăţii umane?

Dacă analizăm caracterul contradictoriu şi diversitatea naturii umane, devine clar

că viaţa oamenilor este imposibilă fără conflicte, dar oare toate conflictele sunt
necesare în viaţa noastră?

Conflict înseamnă opoziție, dezacord sau incompatibilitate între două sau mai

multe părți. Conflictul poate fi sau nu violent. Conflictul armat dintre state poate
evolua în război.
Conflictul dinamic introduce în discuție dinamică socială. Această are că și
caracteristică principală instabilitatea rezultată din schimbările neprevăzute. Din
acest motiv preziceri certe în sistemele sociale sunt greu de realizat chiar dacă, în
principiu, se poate prezice cu exactitate starea sistemului în viitor.
Din accepțiune restrânsă, conflictul este o ciocnire de interese antagonice cu
obiective incompatibile, iar din accepțiune lărgită, este o incompatibiliate cauzată
de nevoi, valori și interese opuse, reale sau percepute. Este apelul la violență în
cazul în care diplomația și negocierea eșuează.
Pentru a studia un conflict, trebuie înțelese cauzele izbucnirii și în special
controlarea forțelor care duc la escaladarea violenței. Chiar și după izbucnirea să ,
părțile beligerante încearcă să soluționeze conflictul prin reglementarea surselor
sale profunde. Sunt create și dezvoltate instituții care să prevină crizele viitoare.
Cauzele conflictului

În prezent, principala cauza a izbucnirii unui război sunt conflictele întemeiate

pentru accesul la resurse. Însă alte cauze pot fi problemele de gestionare ale
tranziției și schimbării rapide sau accentuarea inegalităților socio-economice.
Conflictele din ziua de azi sunt cauzate și de exploatarea diferențelor etnice și
religioase. Iar în alte cazuri poate fi însăși moștenirea violenței.

Conflicte minore, neesenţiale, trecătoare, superficiale, care nu au consecinţe, sunt

micile dezacorduri, neînţelegeri, certuri.
Conflictele moderate, destul de importante, care nu se rezolvă imediat, dar ale
căror consecinţe nu sunt grave pentru noi, aşa că de multe ori, le lăsăm să se
rezolve singure. Conflictele majore, care necesită un anumit timp pentru a le
rezolva, au consecinţe semnificative pentru noi și pentru relaţia noastră.

Metodele soluționării conflictelor:

1. Comunicarea sinceră şi onestă

2. Răbdarea

3. Adresarea nemulţumirilor într-o manieră constructivă

4. Atitudinea deschisă, calmă

5. Controlarea emoţiilor negative

6. Înţelegerea şi acceptarea dorinţelor, preocupărilor, dificultăţilor celorlalţi

7. Acceptarea diferenţelor şi a defectelor

 8. Încercarea de a se transpune în situaţia celuilalt

9. Toleranţa

Stiluri de soluționare a conflictelor

1. Evitarea - un mod de a preveni sau a încheia conflictul prin strategii care

ocolesc problema, cum ar fi: retragerea, păstrarea tăcerii.
2. Competiţia sau confruntarea sau lupta este modalitatea prin care vrem să ne
impunem în faţa celorlalţi şi prin care urmărim propriile interese şi mai puţin
pe cele ale partenerului.
3. Compromisul demersul prin care ambele părţi acceptă anumite concesii şi
posibilitatea de a ceda ceva din ceea ce vor, de obicei ceva mai puţin
important, pentru a obţine, în schimb, altceva care contează mai mult. Acest
mod presupune o negociere între părţi pentru a realiza un schimb de
beneficii
4. Colaborarea presupune un proces orientat spre rezolvarea problemei prin
negociere şi obţinerea unei înţelegeri mulţumitoare pentru ambele părţi.
 Autorii o descriu ca pe o strategie de tipul victorie-victorie şi se diferenţiază
de compromis printr-o negociere creativă, orientate spre optimizarea
situaţiei şi nu doar satisfacerea părţilor.

5. Stresul şi relaxarea.  Medierea conflictelor la locul de

muncă

Definiție stresul-Termen general utilizat pentru orice factor din mediu

(traumatism, emoții, frig, căldură etc.) capabil să provoace la om și la animale o
stare de tensiune și o reacție de alarmă a organismului, determinând uneori
îmbolnăviri grave.

Definiție relaxarea-Proces prin care un sistem fizic scos dintr-o stare de echilibru
termodinamic. revine liber și relativ lent la vechea stare sau la o nouă stare de
echilibru .

Conform legii, conflictele de muncă pot fi soluționate prin conciliere, mediere sau
arbitraj
1.Conciliere-Sesizarea pentru concilierea conflictului de muncă trebuie făcută în
scris și trebuie să conțină numele și locația locului de muncă unde a fost declanșat
conflictul.
2.Medierea-Conflictelor se face în cazul în care acestea nu au fost soluționate prin
conciliere. Este important că medierea se face numai dacă ambele părți cad de
comun acord asupra acestei proceduri. Medierea-nici arbitrajul conflictelor de
muncă nu este obligatoriu, însă părțile pot hotărî de comun acord să apeleze la
această soluție
Exista patru metode comune de relaxare:
1. Distragerea – faceti ceva, sau ganditi-va la ceva diferit de obiectul/subiectul
stresant
2. Relaxarea fizica: incordeaza si elibereaza Acesta este un exercitiu fizic in care
va incordati diferite parti ale corpului, cat de puternic puteti, si le mentine
incordate timp de 7 secunde. Apoi, relaxati muschii si veti oserva schimabrea.
3. Relaxarea prin respiratie abdominala Exersati tehnica de respiratie
abdominala. Incercati sa o practicati zilnic: asezati-va pe un scaun inalt, dar
comfortabil, stati drept si observai ce parti ale corpului se misca atunci cand
respirati
4. Relaxarea prin evadare Aceasta este cea mai populara tehnica –dupa relaxarea
fizica si respiratia abdominala.
Descoperi și înțelegi ce este stresul și cum îl poți elimina din viața ta;
Îți schimbi perspectiva cu privire la factorii stresori și la efectele acestora în viața ta;
Înveți să înțelegi și să îți asumi propria fericire;
Îți ajustezi viața la ritmul stresului de zi cu zi;
Regăsești bucuria de a trăi în fiecare zi;
Trăiești pe deplin în prezent.

6. Integrarea tânărului specialist. Cultura exteriorului .

Cultura comunicării

Tranziţia de la şcoală la viaţa activă şi integrarea în muncă a tinerilor reprezintă

o problemă esenţială, cu un puternic impact economic şi social, fiind, în acelaşi
timp, un important etalon al eficienţei externe a sistemului de educaţie. Tinerii
constituie un grup social foarte important în Republica Moldova, reprezentând
o bază a populaţiei active în perspectivă.

Un tânăr specialist care se încadrează pe piaţa muncii, care intră într-un colectiv
nou de muncă, nu cunoaşte regulile, normele de grup, modul de îndeplinire a
sarcinilor şi poate întâmpina diverse dificultăţi de integrare. Am putea numi
acest proces ca fiind unul destul de complex din punctul de vedere al
socializării, profesionalizării, şi, în acelaşi timp, al transformării. Orice început
presupune emoţii, anumite temeri, dar şi anumite scopuri, obiective pe care
doreşte să le atingă tânărul specialist.

Scopul integrării socioprofesionale: · asimilarea noului angajat în mediul

profesional; · acomodarea noului angajat la tradiţiile echipei de lucru; ·
adaptarea la noile sarcini de muncă şi comportament ale colectivului în cadrul
căreia lucrează; · cunoaşterea specificului şi a exigenţelor administraţiei
publice; · acumularea succesivă a deprinderilor practice.

Avantajele unei integrări corecte

• Creste retentia de personal cu peste 70%

• Creste implicarea noilor angajati

• Asimilarea rapida a noilor angajati de echipa

• Angajatii noi devin eficienti mult mai rapid

• Creste gradul de interactivitate intre angajati

• Informatia primita de angajati este corecta

• Compania va avea o imagine pozitiva/ profesionala

Forme de integrare a noilor angajați

integrarea administrative-planul de dezvoltare pentru următorii ani,

obiectivele autorităţii publice, structura organizatorică, locul subdiviziunii.
sanitaro-igienice-Securitatea muncii spațiile auxiliare.

Conomică-salariul de funcţie alte recompense

 Psihofiziologică-acomodarea la condiţiile de muncă: solicitarea fizică şi
psihică, nivelul intensităţii muncii

Social-relaţii interpersonale în cadrul echipei, tradiţiile, regulile de

comportament.

7. Igiena muncii intelectuale şi organizarea   timpului de studiu,

muncă, odihnă, sport și alimentație

Capacitatea de efort intelectual este o funcţie psihică coordonată de un centru zis

"vigilenţă" din creier, caracterizată prin puterea de concentrare a atenţiei. Ea
urmează o curbă denumită "curba fiziologică a capacităţii de muncă intelectuală" şi
care - fie că e vorba de o oră de clasă, fie o zi sau o săptămână şcolară, ori de un
trimestru sau un an şcolar - porneşte la începutul activității de la un nivel mai
coborât, ajunge la un nivel maxim la jumătatea acesteia pentru ca la sfârşitul
perioadei de activitate să se situeze la cel mai scăzut nivel. De remarcat că în
comparaţie cu nivelul curbei înregistrat în prima parte a zilei, după-amiaza acesta
este evident mai mic. În cursul unei zile şcolare cea mai mică capacitate de efort
intelectual (dar şi fizic) se consemnează în primele 1-2 ore după servirea mesei de
prânz (când sângele se deplasează preponderent în organele digestive, pentru
mistuirea hranei ingerate), deci între orele 13-15.
Creierul pentru a funcţiona la parametri optimi are nevoie de două elemente
chimice esenţiale: oxigen şi glucoză. De aceea la fiecare 50 min.(atât acasă cât şi la
şcoală) timp de 10 min. trebuie să se aerisească încăperea.
Pentru o corectă igienă a muncii intelectuale elevii trebuie să respecte şi acasă, la
pregătirea temelor pentru a doua zi, câteva reguli şi anume:
a) Să înceapă pregătirea lecţiilor după 1,5-2 ore de la servirea mesei de prânz.
b) Să înceapă cu obiectele de studiu mai uşoare, trecând treptat la lecţiile mai
dificile pentru ca în final să termine cu teme mai puţin solicitante psihic.
c) La fiecare 50 min. de activitate se ia o pauză de 10 min. (în care timp camera de
studiu va fi aerisită), în acest răstimp recomandându-se câteva mişcări de înviorare.
d) Atunci când lecţiile pentru a doua zi sunt mai numeroase şi mai grele se
recomandă după 2 ore de activitate o pauză mai mare, de circa 20 min. destinată
chiar unor mici plimbări.
e) Pe cât posibil locul de pregătire al lecţiilor este bine să fie o încăpere izolată de
prezenţa restului familiei. Ideal este ca elevul să-şi aibă un birou sau măcar o
măsuţă a sa.
 8. Satisfacţia în munca profesională ca componentă a
motivaţiei profesionale

Munca reprezinta o necesitate vitala, sursa de existenta, instrument de implinire si

afirmare a personalitatii umane. Munca înțeleasă ca activitate creatoare de valori
materiale si spirituale, corelata cu viața omului. In procesul muncii, omul schimbă
natura, o modeleaza conform nevoilor sale, evoluează și se transformă pe sine. Prin
muncă se integrează și se afirmă în societate, se realizeaza material si spiritual,
creeaza premizele dezvoltarii.

Satisfactia muncii a devenit subiect important de cercetare pentru specialistii

organizationali doar in urma cu trei decenii. Au fost astfel studiate, la momente
diferite si de cercetatori diferiti, subiecte precum antecedentele satisfactiei muncii,
dimensiuni specifice ale satisfactiei muncii si rezultate ale satisfactiei muncii, in
special s-a prezentat un interes deosebit pentru legaturile dintre satisfactia muncii
si performanta in munca, respectiv satisfactia muncii.
Munca reprezinta o necesitate vitala, sursa de existenta, instrument de implinire si
afirmare a personalitatii umane. Munca inteleasa ca activitate creatoare de valori
materiale si spirituale, este indisolubil corelata cu viata omului. In procesul muncii,
omul schimba natura, o modeleaza conform nevoilor sale, evolueaza si se
transforma pe sine.
Prin munca se integreaza si se afirma in societate, se realizeaza material si
spiritual, creeaza premizele dezvoltarii generatiilor viitoare. Iar pentru a nu ne duce
la muncă doar pentru venit și plăcere să nu avem,trebuie de la început să luăm
decizia bună în profesia alesă de noi.
 9. Interviul reuşit
Cum ne pregătim pentru interviu?
Faceți-vă niște notițe pe telefon, în care să vă notați răspunsul pe care l-ați da la
următoarele întrebări: • Spune-ne câte ceva despre tine.
• De ce vrei job-ul acesta?
• De ce îți părăsești compania actuală? (dacă e cazul)
• Care sunt slăbiciunile tale?
• Care este procesul de gândire atunci când rezolvi o problemă?
• Dă-ne un exemplu de problemă pe care ai întâmpinat-o la locul de muncă și cum
ai rezolvat-o.
 • Dă-ne un exemplu de situație conflictuală pe care ai avut-o și spune-ne cum ai
reușit să o rezolvi.
• Unde te vezi în carieră peste X ani?
• Ce întrebări ai pentru noi?
Foarte importantă este și partea de întrebări pentru companie. Poate că ei o să
vă vrea pe voi, dar trebuie să știți și voi dacă îi vreți pe ei.

Vi se pare ușor de răspuns la întrebările acestea. Așa pe loc, cu emoțiile de la

interviu.Nu, nu e. De aceea, vă ajută mult să vă gândiți de acasă care sunt aturile
vostre și cum le puteți pune în valoare.
1.Interviul ethnic
2.Proiectul
3.Algoritmi și structure de date
4.Întrebări de logică.

10. Elaborarea europass/ CV

CV-ul este un simplu document,dar cu o semnificație mare.Noi datorită CV-ului
putem afla în ce domenii a lucrat,dar și câteva date personale.
Elaborarea SV conține următorii pași
Pasul 1 – Înainte de a aplica la un job, îți alegi domeniul.
Pasul 2 –După ce îți alegi domeniul, începe căutarea! Fă o listă cu posibili
angajatori și citește anunțurile postate de aceștia. Poți găsi anunțuri în mai multe
surse:
Pasul 3 – Înainte de a aplica la un job, aplicăm acești 10 pași ce te ne vor ghida în
completarea corectă a CV-ului.
1. Limba în care redactezi CVul este indicat să fie aceeași cu limba în care este
scris anunțul de angajare. Exprimarea să fie la persoana a-3-a.
2. Ordinea informațiilor din CV este nume prenume, date contact (oraș, adresa
email, număr de telefon) experiența profesională, activitățile de voluntariat sau
practică, studiile, alte cursuri și specializări, limbile străine.
3.Experiența și studiile trebuie să fie în ordine cronologică inversă, cele mai
recente vor fi primele.
4. Respectă cerințele de aplicare la job pentru a-ți crește șansele de a fi chemat la
interviu. Pune accent pe cerințele din anunțurile de angajare! Nu omite niciun
detaliu Dacă există întrebări asociate anunțului, este important să răspunzi pentru
că pot fi eliminatorii.
5. La final adaugă o listă de competențe ce ajută în desfășurarea activității
profesionale (cunoscător alpachetului Microsoft Office, sociabil, bun comunicator,
permis de conducere, etc)
6. Numele CV-ului trebuie să fie format din numele tău și poziția pentru care
aplici. Exemplu: IonPopescu_Ospatar. NU trimite niciodată un CV cu numele: CV
bun, CV Final, CV_model. Acest lucru diferențiază CV-ul tău de celelalte, îi ajută
pe cei care lucrează sa faca o selectie și arată că nu este doar un alt CV în lista
lungă primită.
7. Fotografia pentru CV trebuie să fie una tip potret, de la umeri în sus, încadrată
central, în care să apari doar tu. În fotografie poți să zâmbești relaxat cu privirea
spre cameră.
8.Salvează CV-ul în format PDF. Nu trimite niciodată în format Word! În funcție
de ecran și de software, un document editabil poate schimba aspectul acestuia.
Asigurați-vă ca angajatorii văd exact ceea ce doriți.
9.Ai grijă la gramatică și semne de punctuație!
10. Fii sincer și corect în toate informațiile pe care le transmiți!
Pasul 4 – În cazul în care aplici pentru job prin e-mail sau pe o platformă ce
permite atașarea altor documente, trimite și scrisoarea de intenție. Este indicat să
fie de maxim o pagină și trebuie să aibă antet, început, cuprins și încheiere. Iată
câteva recomandări pentru redactarea acesteia:
1. Antetul este pus în partea de sus, dreapta sau stânga, și va conține datele tale de
contact: nume, prenume, email, telefon. Centrat vei scrie numele documentului
“Scrisoare de intenție”.
2. În fraza de început vei descrie cui te adresezi, cu formularea “În atenția
departamentului/ numele persoanei/ compania”. Apoi, vei scrie pentru ce post
aplici, cum ai identificat anunțul de angajare și motivul pentru care dorești să
aplici.
3. În cuprins, descrie prin ce crezi că te evidențiezi față de ceilalți candidați. Ar
putea fi studiile / cursuri / calificări, experiența anterioară (accentuând numărul de
ani relevanți pentru respectivul post), abilități / calități, realizări, obiective de viitor
(de asemenea, relevante pentru post) sau orice altceva consideri tu că te ”vinde”.
Cuprinsul trebuie să răspundă la două întrebări pe care posibilul angajator ți le
poate adresa: ce poți spune despre tine din punct de vedere profesional și de ce ai fi
cel mai potrivit pentru poziția pe care noi o căutăm. Caută să răspunzi la aceste
întrebări în 2- 3 fraze scurte. Acesta este conținutul scrisorii de intenție.
4. În încheiere, arată-ți disponibilitatea pentru programarea unui interviu și
menționează numărul de telefon la care te poate contacta reprezentantul
angajatorului.