Case Din Osb 02i

DOCUMENTE SIMILARE
CAIET DE SARCINI –
HIDROIZOLATIE 0
Constructii Betonul. Materiale folosite in constructiile din beton

simplu, beton armat si beton precomprimat
+ Font mai mare | - Font mai mic FIBRA DE CARBON IN CONSTRUCTII
Modul de monitorizare a ocuparii si utilizarii
terenului intravilan
PREVEDERI SPECIFICE CONSTRCTIILOR
METALICE
CAIET DE SARCINI – Revitalizarea frontului la apa
Cum montam parchetul laminat
HIDROIZOLATIE EXECUTAREA SUPRASTRUCTURII
INFRASTRUCTURI
GENERALITATI CAIET DE SARCINI – LUCRARI DE TAMPLARIE
Planul de afaceri. Cash flow-ul firmei. Educatie in
domeniul creditelor. Exemplu business plan
Acest caiet de sarcini cuprinde specificatiile tehnice pentru hidroizolatii cu materiale bituminoase si a
unor lucrari aferente acestora, in scopul protectiei constructiilor subterane si supraterane.
Hidroizolatiile sunt lucrari de constructii cu rolul de a impiedica patrunderea umezelii si a apelor

meteorice , freatice sau tehnologice in interiorul cladirii sau in elementele de constructii si asigura
pastrarea in bune conditii a caracteristicilor fizico – mecanice ale materialelor care compun
constructiile .
Caietul de sarcini nu are caracter limitativ, insa orice modificari sau completari se vor putea face
numai cu avizul Proiectantului* si/sau Consultantului.
La executarea lucrarilor se vor utiliza numai materiale consemnate in proiect. Orice propunere de
inlocuire trebuie motivata de contractant si aprobata de catre Proiectant* si Consultant / Investitor.
STANDARDE SI NORMATIVE DE REFERINTA

STAS 2355/2 – 87 Hidroizolatii si materiale bituminoase la elemente de constructii.
STAS 2355/3 – 87 Hidroizolatii din materiale bituminoase la terase si acoperisuri.

C112 – 86 Normativ pentru proiectarea si executarea hidroizolatiilor din materiale bituminoase.
STAS 1046 – 78 Priza bitumata PA 55, PA 45.

STAS 7016 – 80 Impaslitura din fibre de sticala bitumata IA 1100, IB 1200, IBP 1200.
STAS 138 – 80 Carton asfaltat CA 300, CA 400.
STAS 7064 – 78 Bitum pentru hiroizolatii tip H 60/75 si H 80/90.

STAS 1667 – 76 Agregate naturale grele pentru betoane si montare lianti minerali.
STAS 663 – 76 si Plumb (sub forma de benzi).
STAS3303/1-83 Pantele acoperisurilor.
C 112-86 Norma pentru proiectarea si executia membranei hidroizolante din materiale bituminoase
la lucrarile de constructie (INCERC) + adaugand
PE 731-85 Norma de intretinerea si reparatii necesar pentru constructiile energetice.
C56-85 Norma pentru verificarea calitatii si receptia lucrarilor de constructii si instaltiile ferente
(INCERC).
PE 732-89 Norme tehnice pentru instructiuni si proiecte pentru urmarirea comportamentului

cladirilor cu obiective termice si energetice (MEE).
C 16-84 Norma pentru realizarea lucrarilor de constructii si instalatii pe timp racoros.
MATERIALE SI ECHIPAMENTE. VERIFICAREA CALITATII. LIVRARE,

MANIPULARE, DEPOZITARE
Materiale
Materiale cu membrane gudronate:
 Cartoane gudronate tip CA 300, CA 400, conform STAS 138 – 80.
Impaslitura din fibre sticla gudronate tip IA 110, IB 1200, IBF 1200, conform STAS 7916 – 80.
 Impaslitura din fibre sticla gudronate tip IA 1000 R, IBP 1100 R, conform STAS 8067-85;
 Panza gudronata cu bitum aditivat IAA 1200, conform STI 17-86;
 Panza gudronata tip PI 50, PI 40, P A 55 si P A 45, conform STAS 1046-78;
 Tesatura din fibra de sticla gudronata tip TSA 2000, conform STAS 10126-80;
 Tesatura din fibra de sticla gudronata, acoperita cu folie de aluminiu tip TBAL, conform NTR
9041-80;
 Membrane hidroizolanta cu bitum aditivat tip Mecabit, conform STI 29-86.
Materiale bituminoase pentru amorsare, fixare si izolare:
 Bitum pentru lucrarile de hidroizolatie tip H 68/75 si H 80/90,conform STAS7064-78;

 Bitum cu adaos de cauciuc tip SAC 95/1 05, conform ST AS 10546-76;
 Solutie de bitum tip CITOM, conform STAS 6800-63;
 Emulsie cationica gudronata, conform STAS 11342-79;
 Emulsie anionica gudronata, conform STAS 11342-79;
 Emulsie bituminoasa tip Hidrobet, conform NTR 4978-72;
 (SUBIF) suspensie de bitum cu filer granulat, conform STAS 558-85;
 (CELOCHIT) suspensie de bitum cu filer granulat, chit ,conform STAS 661-71.
Materiale auxiliare:
 Filer de calcar, conform ST AS 539-79;

 Filer de talc, conform STAS 1901-77;
 Micro-asbest, conform ST AS 3315-75;
 Spirt alb, conform ST AS 44-84;
 Tabla din plumb de 1, 2, 3mm grosime, conform ST AS 491-70;
 Tabla zincata, conform ST AS 2028-80;
 Hartie Kraft de 125g/m2, conform STAS 3789-80;
 Carton imbibat CI 300, conform ST AS 138-80;
 Panza din fibra de sticla non-gudronata tip I 50, conform ST AS 8050-79;
 Placi din beton prefabricat si alte materiale de protectie (nisip, pitris) de 7 15 mm);
 Camine de drenaj din plastic (cum ar fi tipul TAGCM de la Oradea si TLSIT);
 Materiale diferite si parti de imbinare pentru lucrarile aferente la membrane hidroizolanta.
Livare, Manipulare, Depozitare

Materialele folosite trebuie sa corespunda conditiilor de calitate prevazute in standardele in
vigoare si vor fi insotite de certificate de calitate.
Manipularea si transportul materialelor bituminoase se va face cu atentie, pentru a nu le
deteriora, pe distante cat mai scurte.
Toate materialele in suluri pentru hidroizolatii se vor depozita cel putin sub soproane si vor fi
ferite de lovituri.
La depozitre se vor lua masuri de paza contra incendiilor, conform normelor in vigoare.
COMPOZITIA MEMBRANEI HIDROIZOLANTE

Caracteristici tehnice ale membranei hidroizolante
Lucrari de acoperire beton
Proceduri de verificare:
a) Masuratori, verificare directa a corespondentei cu proiectul si cu normele valide
b) Existenta si validitatea documentelor de certificare a calitatii materialelor folosite
c) teste de randament cerute de proiect si de prescripetii tehnice trecute in procesul verbal

pentru lucrari ascunse
d) Verificarea existentei si continutului documentatiei si a procesului verbal, inspectiei si

concluziile
e) verificare directa, inspectii, teste aditionale.
Urmatoarele trebuie luate in considerare cand se executa lucrarile:

 Conditii de realizare;
 Verificarea calitatii lucrarilor;
 Instructiuni de intretinere si utilizare;
 Masuri pentru protectia muncii si prevenire a incendiilor pe categorii de lucrari
Conditii de lucru la membranele hidroizolante
Membrane hidroizolanta se vor monta la temperaturi de peste +5°C, sunt interzise lucrarile pe
vreme ploioasa.
Amorsa
Se realizeaza din solutie bituminoasa pe un suport din beton uscat si bine curatat, doar cand sunt
temperaturi exterioare de pana la + 18°C si cu emulsie pe suport umed la temperaturi de peste
+8°C.
Straturi pentru difuzie vapori
Sunt din panze gudonate IPB 1200 sau IPB 1100, sub barierele pentru vapori deasupra incaperilor
cu umiditate sub 60% sau sub hidroizolatia aplicata pentru izolatie termica sensibila la umiditate, cu
acoperiri din beton, sulul perforat va fi aplicat fara a se lipi, cu suprapuneri de 5 cm, localizate pe
suport cu partea protejata.
Straturile de difuzie nu se aplica in si pe o raza de 25 cm in jurul gurilor de drenare si penetrare.
Bariera impotriva vaporilor
Se va aplica pe un suport din beton peste stratul de difuzie, fixat si acoperit cu mastic bituminous,
cu suprapuneri de 7-10 cm si trebuie acoperita partea inferioara a stratului de izolatie termica.
Cand se monteaza, placile termoizolante se vor aplica cu partea neprotejata in masticul bituminous
cald pentru a acoperi bariera impotriva vaporilor, care va depasi + 150°C, cand se aplica.
Hidroizolatia
Pentru aplicarea hidroizolatiei, sulurile gudronate se for desface pe suprafata suport, vor fi curatate
prin periaj energic si vor ramane nemiscate pana se indreapta.
Sulurile gudronate for fi fixate prin rostogolire succesiva si compactare peste stratul de mastic
bituminous, evitand formarea de pungi de aer.
Suprapunerile la suluri gudronate vor fi de 7- 10 cm longitudinal si de minim 10 cm frontal si vor fi

presate cu un dispozitiv cu incalzire locala (se accepta ca 10% din suluri sa aiba suprapuneri de
minimum 5 cm pe lungime sic el putin 7cm pe latime).
Al doilea si al treilea strat se vor aplica cu imbinari intre suprapunerile sulurilor (aplicarea la
marginea acoperidsului o fasie de 50 cm latime la membrane hidroizolatiei in 2 straturi si de 33 cm
la membrane hidroizolanta in cateva straturi).
Straturile se vor aplica incepand de la jgeaburile de scurgere sau caminele de drenare, astefel incat
suprapunerile sa se realizeze in directia de drenarea a apei.
Pentru pantele de pana la 7%, aplicarea sulurilor se face perpendicular sau parallel cu panta.
Dupa aplicare, suprafata fiecarui strat va fi examinata prin ciocanire, defectele gasite se vor repara
pana la realizarea urmatorului strat.
Hidroizolatia elementelor verticale: executate prin intinderea fasiilor, taiate la dimensiunile necesare,
de jos in sus. La sageac suprapuneri cu membrane hidroizolanta orizontala se vor pune in zone de
20 cm. La mansarde, pana la 60 cm inaltime, membrane hidroizolanta se va intoarce pe partea
orizontala a masardei pe minim 12 cm.
Protectia membranei hidroizolante: elementele verticale se vor proteja cu mortar M 100 - T de 3 cm

grosime cu tencuiala pe plase sudate Ø4, Ø6 mm / 25x25 cm. canalele de drenare din tabla zincata
de la mansarde se vor fixa cu mastic bituminous intre starturile aditionale de tesatura gudronata si
membrane hidroizolanta. Protectia membranei hidroizolatiei se va face din pietris de 7 mm pusa pe
un strat uniform de 2 cm grosime.
Compozitia membranei hidroizolante protectie impotriva umiditatii din pamant
Efectul de capilaritate al apei se intalneste la peretii de rezistenta, la piedestalul exterior al cladirilor,

sub pardoseli incaperilor localizate la parter, si la pardoselile si peretii incaperilor umede.
Hidroizolatia orizontala de sub peretii noi
Hidroizolatia orizontala de sub peretii noi de la parter este stipulata pentru intreaga grosime,
stratificarea fiind facuta din 2 straturi din cartoane gudronate CA 300 prinse cu 2 straturi de mastic
bituminos 70 - 95°C.
Hidroizolatia exterioara a piedestalurilor
Gips hidroizolant sau un strat de panza gudronata P A 45 si un strat de carton gudronat CA 300
protejat de gips armat extins sub nivelul trotuarului.
Hidroizolatia incaperilor supraterane
Hidroizolatia incaperilor umede supraterane folosita continuu va include straturi PA 45 + CA 300

prinse cu mastic bituminous pe orizontala si la plinte 30 cm inaltime pe verticala. Suportul a fost
aplicat cu emulsie bituminoasa de minim 300g/m2.
Compozitia membranei hidroizolante supuse presiunii apei
Sunt prevazute impotriva umiditatii pamantului cauzata de ploi care nu pot fi colectate si evacuate,
pentru peretii si pardoselile subsolului, localizate deasupra nivelului apei de suprafata gasita.
Hidroizolatia pe orizontala de la subsol se va aplica pe beton de egalizare si va consta din gudronare

cu emulsie bituminoasa, doua straturi P A 45 si un strat CA 300, prinse cu mastic bituminos IB 70 -
95°C.
Hidroizolatia pe verticala a peretilor se aplica din exterior pe peretele din caramida tencuit si va fi
alcatiuta din: amorsa din emulsie bituminoasa, 2 straturi P A 45 si un strat CA 300, prinse cu bitum
IB 70 - 95°C cu 1,5 kg/m la fiecare strat. Izolatia va fi protejata cu zidarie plina pe intreg perimetrul.
Conditii de executie pentru membrane hidroizolante impotriva umiditatii pamantului si

apei fara presiune hidrostatica
Lucrarile de hidroizolatie pentru constructii pentru ape fara presiune. Conform STAS 2355/2-8
prevederile trebuie luate in considerare ca si cataloagele valide detaliate si prevederile proiectului.
Lucrarile de hidroizolatii a constructiilor subterane trebuie sa ia in considerare urmatoarele:
 Micsorarea si meninerea nivelului apei de suprafata la minim 30 cm sub altitudinea joasa a

fundatiei in timpul constructiei.
Suprafetele suport trebuie sa fie rigide si cu figuri geometrice simple, si scafele cu margini rotunde
cu raza de 5cm.
La scafe si margini, membrane hidroizolanta va fi intarita cu fasii din panza sau texturi gudronice de
50.. .100 cm latime.
La imbinari si penetrari, membrana hidroizolanta va fi intarita cu straturi aditionale din panza sau
texturi gudronice de minim 50 cm latime.
La membrane hidroizolante instalate in spatii inchise, se recomanda ca stratul de amorsa sa fie din
emulsie bituminoasa, si pentru aceasta trebuie luate masuri de ventilatie si paza impotriva
incendiilor.
Masticurile se vor aplica doar pe suprafete uscate, emulsiile doar la temperaturile suportului la minim
+15°C, masticul bituminous se va aplica doar la o temperatura de 160-180ºC pe timpul verii si cu
10-20ºC mai mult pe timpul iernii.
Membrana hidroizolanta instalata pe verticala la pereti se va incepe de la scafe si se va finaliza pe

intreg conturul constructiei pana la 2m inaltime. In cazul unor inaltimi mai mari, legatura dintre
straturi trebuie facuta in trepte la cel putin 10 cm de suprapunere.
Protectia hidroizolatiei pe verticala de punerea caramizilor cu grosime de 6 cm
EXECUTIA LUCRARILOR. CONDITII TEHNICE DE EXECUTIE SI MONTAJ
La terase si acoperisuri
Hidroizolatiile la cald se vor executa numai la temperatura de peste + 5ºC. Sub aceasta
temperatura se pot executa lucrarile cu respectarea prevederilor normativului C 16 – 84.
Temperatura masticului de bitum in cazan nu va depasi 220ºC, iar in momentul lipirii straturilor
va fi de 160ºC - 220ºC.
Suprafetele suport pentru aplicarea barierei contra vaporilor sau a hidroizolatiei se vor verifica si
controla daca corespund STAS 2355/3 – 87 si conditiilor de la pct. 3.5 din normativul C 112
– 86 privind controlul pantelor, eliminarea asperitatilor, starea de intarire si de uscare a
suportului, fixarea conductelor de scurgere, diblurile, agrafe de prindere, a elementelor din
tabla si alte lucrari similare.
Bariera contra vaporilor si stratul de difuzie sau hidroizolatia se vor aplica pe suport din beton
sau mortar de ciment, dupa amorsarea cu emulsie sau cu solutie de bitum cu minimum 300
g/m .
Stratul de amorsare cu solutie de bitum se executa pe suport bine curatat si uscat, numai in
perioade de timp cu temperatura exterioara minima de + 6ºC, iar cu emulsie de bitum pe
suportul umed la temperatura de peste + 8ºC.
Straturile pentru difuzia vaporilor alcatuite din impaslitura bitumata perforate IBP 1200 sau
1100, prevazute sub bariera contra vaporilor, peste incaperi cu umiditate mai mare de 60%
sau sub hidroizolatii aplicate pe termoizolatii, sensibile la umiditate, pevazute cu sape din
beton, foile perforate se vor aplica nelipite cu suprapuneri de 5 cm si asezate cu partea
blinds pe suport.
Straturile de difuzie nu se aplica la dolii si pe o raza de cca. 25 cm in jurul gurilor de scurgere si
a strapungerilor.
Comunicarea cu exteriorul a difuziei de sub copertinele aticelor se va realiza din fasii de
impaslitura bitumata perforata (IBP) de 50 cm latime, asezate la 1 m distanta.
Bariera contra vaporilor se va aplica pe suport din beton peste stratul de difuzie, lipite si
acoperite cu mastic de bitum, cu suprapuneri de 7 – 10 cm si trebuie sa acopere complet
partea inferioara a stratului de izolatie termica.
Protectie cu foi bitumate a Placilor termoizolatoare din materiale rigide se va executa in atelier
sau fabrici, prin lipirea Placilor cu minimum 1,5 kg/mp mastic de bitum cald, intins cu peria
pe foile bitumate.
In montarea pe acoperis, Placile termoizolatoare se vor aplica cu partea neprotejata in masticul
de bitum cald de acoperire a barierei contra vaporilor care nu va depasi temperatura de
150ºC in timpul lipirii.
Hidroizolatia alcatuita din straturi multiple pentru terase si acoperisuri cu panta de max. 20% se
va executa prin lipirea foilor bitumate, pe toata suprafata, cu masticuri din bitum preparate
cu maximum 30% filer mineral, cu punctele de inmuiere 1b in functie de panta (pana la 20%
bitum H 80/90).
Pentru executarea hidroizolatiei in campul acoperisului, sulurile din foi bitumate se vor derula pe
suprafata suport si se vor curata prin periere energica, dupa care se vor lasa un timp
suficient, pentru relaxare si indreptare a foilor.
Tehnologia si conditiile de aplicare a straturilor de hidroizolatie sunt cele din normativul C 112 –
86 art. 3.20.2 – 3.20.6.
Hidroizolatiile la elementele verticale (atice, reborduri, ventilatii, cosuri, etc.) se vor executa cu
fasii croite la dimensiunile respective prin derulare pe stratul din mastic de bitum cald,
incepand de jos in sus; la scafe suprapunerile se vor realiza in trepte de 40 – 50 cm.
La colturi, muchii si alte locuri unde foile bitumate nu se pot derula, se admite aplicarea prin
intinderea masticului cu canciocul sau gletuitorul pe element si foaia bitumata, cu lipirea
imediata si presarea cu canciocul, controlandu-se aderenta si continuitatea etansarii in
aceste locuri.
La atice cu inaltimea pana la 60 cm, hidroizolatia se va intoarce pe partea orizontala a aticului,
minimum 10 cm iar in cazul unor elemente verticale inaltimea mai mare se va ridica pana la
50 cm si se va fixa cu platbanda si bolturi impuscate la distante de cca. 50 cm.
Protectia hidroizolatiei elementelor verticale la trasee circulabile si necirculabile, se va realiza cu
mortar de ciment M 100 T de cca. 30 mm grosime, armat cu plase otel-beton Ø 6 mm la
25x25 cm.
Etansarea la strapungeri se va face in functie de diametrul elementului si solicitarilor fizice si
mecanice astfel:
o strapungeri reci si fara vibratii, cu diametrul mai mic de 200 mm si cu flanse,
hidroizolatia se va aplica pe flanse sudate si se va strapunge cu flanse mobile cu
suruburi.
o strapungeri reci si fara vibratii cu diametrul mai mic de 200 mm si fara flanse,
etansarea hidroizolatiei cu elemente verticale se va executa, dupa umplerea cu
mortar a golului din jurul elementului, prin mansonare cu doua straturi de panza sau
tesatura bitumata lipita cu mastic de bitum si matisare pe element cu sarma sau
colier.
o rosturile de dilatare cu rebord se vor etansa si izola conform C 112 – 86 punctele
3.24 – 3.24.2.
Montarea gurilor de scurgere, racordarea izolatiei, gulerul de plumb si montarea mufei conductei
de scurgere etc. se vor face conform aceluiasi normativ, punctele 3.25, 3.26 – 3.26.7
terase necirculabile, protectia grea (la exterior) din pietris cu granule de 7 – 15 mm, se va
executa prin asezare in strat uniform de 40 mm grosime.
modul de alcatuire a izolatiei hidrofuge la terasa: numarul de straturi, tipul de panaza,
impaslituri, sape, se vor detalia in cadrul proiectului special pentru izolatii.
Celelalte elemente de constructie ale terasei se vor executa conform prevederilor din planurile de
detaliu ale proiectului (izolare termica, sape protectie, tabla etc.)
La elementele subterane
La lucrarile de hidroizolatie a constructiilor contra apelor, cu sau fara presiune, trebuie sa se

respecte prevederile STAS 2355/2 – 87, ale normativului C 112 – 86 cap. 4.8 si ale detaliilor
respective ale proiectului.
Izolatia hidrofuga se va realiza pe toata inaltimea peretilor subsolului.
Protectia hidroizolatiei verticale se va realiza din zidarie de caramida plina, minimum 12,5 cm
grosime.
Modul de alcatuire a izolatiei hidrofuge sub cota terenului este precizata, prin planurile de executie
ale proiectului.
VERIFICAREA CALITATII LUCRARILOR. ABATERI ADMISE
Lucrarile de hidroizolatii, majoritatea lor fiind lucrari ascunse, calitatea lor se va verifica pe etape de
executie, incheindu-se proces-verbal, din care sa rezulte ca au fost respectate urmatoarele:
calitatea supotului – rigiditate, aderenta, planeitate, umiditate, constatari facute conform
normelor in vigoare;
calitatea materialelor de hidroizolatii conform certificatelor de calitate;
pozitionarea si ancorarea pieselor matalice (daca este cazul);
calitatea amorsajului si lipirea corecta a fiecarui strat al hidroizolatiei, incusiv a celorlalte lucrari
de constructii aferente;
strangerea flanselor si platbandelor aferente stapungerilor;
Se verifica lucrarile de tinichigerie aferente ce asigura etanseitatea ceruta (copertine, glafuri,
etc.) si sunt bine ancorate si lipite cu falturi corect executate; ca gaurile de scurgere au
gratar si functioneaza normal la turnarea apei in locurile cele mai inalte ale terasei.
Verificari inainte de inceperea lucrarilor de hidroizolatii
Inaintea inceperii lucrarilor de hidroizolatii trebuie facute urmatoarele verificari:

Verificarea terminarii etapei executata anterior (PV receptie calitativa strat suport);
Verificarea planeitatii stratului suport, fiind admisa o singura denivelare de 5 mm. pe o suprafata
verificata cu dreptarul de 2 m in orice directie;
Existenta rosturilor de dilatatie de 2 cm. latime pe conturul si in campul sapelor, peste

termoizolatiile noi;
Existenta certificatelor de calitate pentru materialele si semifabricatele care intra in componenta
hidroizolatiilor;
Existenta agrementelor tehnice pentru produse si procedee noi;
Calitatea materialelor livrate si corespondenta cu prevederile proiectului;
Calitatea stratului suport prin verificari ale planeitatii, porozitatii si curatirii acestuia;
Existenta pantelor stratului suport catre gurile de scurgere.
Verificari pe parcursul executiei lucrarilor de hidroizolatii
Dupa verificarea planeitatii , daca se constata anumite denivelari se va face corectarea lor cu mortar
de ciment , iar termoizolatiile se vor proteja cu foi bitumate sau cu pelicula de mortar special .
Inaintea aplicarii stratului de hidroizolatie se va verifica starea de umiditate a stratului suport (pentru
care la fiecare 1000 mp., se fac 5 probe prin desprinderea unei fasii de carton bitumat de 5 x 20 cm
lipita de suport, care dupa 2 ore trebuie sa se rupa prin carton sau prin stratul de bitum sau se
verifica cu aparate pentru verificarea umiditatii).
In timpul executiei trebuie verificat:

lipirea corecta a foilor;
latimea de petrecere a foilor (7-10 cm. longitudinal, minimum 10 cm frontal); se admit 10 % din
foi cu cu petrceri de minim 5 cm longitudinal si min 7 cm. frontal);
respectarea directiei de montare a foilor; pana la 20 % panta se pot monta parallel cu streasina,
dar peste 20 % numai in lungul liniei de cea mai mare panta;
mentinerea, in cazul izolatiilor subterane, nivelelui apelor freatice la min. 30 cm sub nivelul cel
mai coborat al lucrarii respective;
racordarea corecta a izolatiilor verticale cu cele orizontale;
tinichigeria ferenta acoperisurilortrebuie racordata cu hidroizolatia si bine fixata de elementele de
constructie;
realizarea comunicarii cu atmosfera a stratului de difuzie pe sub sorturi, copertine, sau tuburi;
Verificari la terminarea lucrarilor

Etanseitatea hidroizolatiilor prin inundarea cu apa timp de 72 ore a acoperisurilor cu pante pana la 7
% inclusive. Nivelul apei va depasi cu minimum 2 cm . punctual cel mai ridicat ;
Etanseitatea camerelor unde inundarea va fi efectuata timp de 72 ore, grosimea stratului de apa
fiind de 3,6 cm ;
La constructiile supuse presiunii hidrostatice a apelor subterane, dupa asigurarea masurilor de
contrapresiune, se opresc epuismentele, lasand hidrizolatia timp de 48 ore sub presiune
maxima;
In cazul in care probele prin inundare nu se pot efectua, verificarea se face vizual prin ciocanire si
eventuale sondaje in punctele dubioase;
MASURI PRIVIND PROTECTIA MUNCII SI PREVENIREA INCENDIILOR
Umatoarele masuri de protectia a muncii trebuie luate in considerare cand se executa lucrarile de
hidroiolatie:
 Normele nationale pentru protectia muncii, aprobate de Ministerul Muncii si de Ministerul

Sanatatii prin Ordinul nr. 34/1975 i 60/75;
 Reglementarile privind protectia muncii si igiena de munca in constructii, aprobate de MLP A
T prin Ordinul nr. 9/N/15.03.1993;
 Normele de protectia a muncii MICh, capitolul 10 si 11 privind depozitarea, manipularea si
impachetarea si transportul cisternelor de gaz lichefiat.
Cand se excuta membrane hidroizolanta adin bitum, urmatoarele masuri pentru prevenirea
incendiilor trebuie luate in considerare:
 Norme generale ale protectie muncii impotriva incendiilor la constructii si instalatii conform
conform Deciziei nr. 290/1 977;
 Masuri specifice de protectie impotriva incendiilor privind oprirea continuarii membranei
hidroizolanta la rosturile de dilatatie, panouri etc. stipulate la Articolele 7 si 8 din Normele
Generale si articolele 5.3 si 6.11 din Noemele Tehnice P 188-83;
 Norme pentru prevenirea si stingerea incendiilor si norme pentru echiparea cu mecanisme,
instalatii, utilaje, aparate, echipamente de siguranta si substante chimice pentru prevenirea
si stingerea incendiilor in unitati, aprobate prin Ordinul nr. 742/D-1981.
 Norme nationale pentru protectia muncii NRPM 75.
 Instructuni generale pentru protectia muncii PE006/8 I.
 Muncitorii trebuie sa fie legati cu o centura de siguranta sau trebuie sa existe o sarma care
sa reziste la greutatea muncitorului.
 Trebuie sa existe acces de siguranta la acoperis, se interzic accesele imbunatatite.
 Materialele trebuie ridicate intr-un container sigur.
 Dispozitivele de catarare trebuie sa fie complete si trebuie verificate din toate punctele de
vedere si trebuie manipulate doar de personal calificat.
 Se va monta o balustrada de siguranta in jurul terasei.
Proiecte de case cu imagini si planuri - metode de executie

Constructii
+ Font mai mare | - Font mai mic
DOCUMENTE SIMILARE
2
INDUSTRIA MATERIALELOR DE CONSTRUCTIE
ARMATURA
PROIECT REPARATII SI CONSOLIDARI
Consolidarea constructiei existente P+M in vederea
modificarii intr-o constructie P+1E
Structuri Metalice
LUCRARI DE BETONARE
PROIECTAREA PRELIMINARA A CLADIRILOR CU
PERETI STRUCTURALI DIN ZIDARIE
NORMATIV pentru executia tratamentelor din
anrobate bituminoase cu granulozitate discontinua
CAIET DE SARCINI PENTRU LUCRARI DE
PODETE
Elementele constructive ale drumului public
LISTA INDICATOR ' C '
Play
Unmute
Loaded: 1.01%
Fullscreen
Pereti sistem grinzi stratificate imbinate prin chertaj la colturi:
1. Perete exterior
Perete exterior din grinzi stratificate, profilate pe lungime dublu nut, dublu
feder,
de grosime 70 sau 100 mm, in urmatoarele variante:
A. Fara termoizolatie;
B. Cu termoizolatie interioara.

2. Perete interior
Perete interior din grinzi stratificate, profilate pe lungime dublu

nut, dublu feder,
de grosime 70 sau 100 mm;

In toate cazurile grinzile sunt imbinate la colturi cu incastrare
prin chertaj drept asimetric
asa cum se vede din schema de mai jos
Back to top
Pereti sistem pe structura din lemn (stalpi):
1. Perete exterior
Variante:
A. Perete pe structura de lemn cu lambriu semirotund la

exterior:
Unde:
1. Lambriu semirotund de dimensiunile 35 * 135 mm;
2. Polistiren de grosimea 30 mm;
3. Placa de OSB de grosime 14 mm;
4. Folie;
5. Structura de lemn pentru termoizolatie (vata minerala)

de dimensiunile 50 *150 mm;
6. Folie;
7. Spatiu pentru instalatii de grosime 30 mm;
8. Lambriu interior (rigips) de grosime 30 mm.
B. Perete pe structura de lemn cu lambriu canelat la exterior:

Unde:
1. Lambriu canelat de dimensiunile 35 * 135 mm;

2. Polistiren de grosimea 30 mm;
3. Placa de OSB de grosime 14 mm;
4. Folie;
5. Structura de lemn pentru termoizolatie (vata minerala)

de dimensiunile 50 *150 mm;
6. Folie;
7. Spatiu pentru instalatii de grosime 30 mm;
8. Lambriu interior (rigips) de grosime 30 mm.
C. Perete pe structura de lemn cu tencuiala minerala la exterior:

2. Perete interior

Back to top
Acoperisul
Este realizat din grinzi portante dispuse pe inclinare
(capriori) , cu dimensiuni 50 x 100 sau 70 x 120 mm,
care raman aparent in camerele de la mansarda. Peste acestea

este dispus un sistem sandwich compus din:
lambriu nut si feder, bariera de vapori,grinzi de aerisire,

termoizolatie din vata minerala, g= 70-100mm,
carton asfaltat sau astereala, rigle din lemn 40 x 30 mm, cu

structura pentru tigla, tabla, tegola sau alte
invelitori.
Back to top
Tavanul
Se realizeaza din grinzi rezistente stratificate cu dimensiuni 100
x 140: 120 x 200 mm, care raman
aparente, peste care se aseaza un sistem sandwich compus din:
Varianta A: lambriu de lemn g = 20 mm, folie plastic , rigle 40 x

50mm, cu termo si fonoizolatie si
dusumea g = 28mm pentru etajul superior;
Varianta B: lambriu de lemn g = 20 mm, carton asfaltat, sapa din

beton armat peste care se monteaza
parchet sau gresie.

Back to top
Pardoseala
 Se realizeaza in mod clasic din dusumea de rasinoase , g = 28mm,

dispusa pe rigle de 40 x 50 mm,
intre care se aseaza termoizolatia.
 La cerere se poate monta: parchet, gresie, mocheta, etc
Back to top
Scari interioare
Sunt realizate pe structura din lemn de rasinoase dupa tehnica

firmei PIN ECO LOG HOMES,
avand elemente decorative in diverse variante estetice.

Back to top
Balcoane si terase
Sunt realizate din elemente de lemn de rasinoase, asa cum se vede din
fotografiile de mai jos.
 Rezistenta mecanica prin folosirea grinzilor stratificate din

lemn si
durabilitate prin tratarea speciala a lemnului pentru decorare si
protectie cu
CETOL HLS, impotriva insectelor cu REZISTOL si impotriva focului

cu MAGMA
FIRESTOP
 Design deosebit, finisaje de calitate superioara adaptata

oricaror cerinte;
 Dotare completa (ferestre termopan, usi interioare si

exterioare,
dusumele, scari interioare, terase, balcoane, etc);
 Rezistenta maxima la cutremure (prezinta siguranta in

zonele de risc
seismic);
 Confort sporit, mediu interior sanatos si intim, prin folosirea
materialelor ecologice;
 Durata de executie si montaj scurta (aproximativ trei luni

din monentul
contractarii), beneficiarul economisind timp si bani;
 Certificat de garantie acordat de firma noastra.
CASA MALANGA
CASA NOR
CASA COR
CASA PIN
CASA BLACK-STAR
CASA ANA
VILA 1
VILA 3
PARTER
PARTER
ETAJ
DETALII:
Suprafata totala: 190 mp
Pret: 52.000 EURO (TVA inclus)
Cuprinde:
- Finisaje interioare si exterioare
- Instalatii de alimentare cu apa si incalzire realizate din
polipropilena cu insertie de aluminiu
- Centrala termica
- Invelitoare tip sindrila bituminoasa tip tegola
- Parchet lamelar 7mm
- Termosistem - tencuiala structurata
- Tamplarie lemn cu geam termopan si sistem etansare .
CASA ORIGINAL
PARTER
ETAJ
DETALII:
Suprafata totala: 117,2 mp
Suprafata parter: 70,7 mp
Suprafata etaj: 46,5 mp
Pret aproximativ: 33.000 EURO
Cuprinde:
- Instalatii de alimentare cu apa si incalzire realizate din polipropilena cu
insertie de aluminiu
- Centrala termica
CASA AURA
PARTER
ETAJ
DETALII:
Cuprinde:
- Instalatii de alimentare cu apa si incalzire realizate din
polipropilena cu insertie de aluminiu
- Centrala termica
- Tamplarie lemn cu geam termopan si sistem etansare
CASA ALEXIA
PARTER
ETAJ
DETALII:
Cuprinde:
- finisaje interioare si exterioare
- instalatii interioare
- camera de baie si grupul sanitar mobilat
Nu cuprinde:
- proiectare si avize
- fundatia
CASA SELECT
PARTER
ETAJ
DETALII:
Suprafata desfasurata: 222 mp
Terase: 41 mp
Cuprinde:
- Instalatii de alimentare cu apa si incalzire realizate din polipropilena cu insertie de aluminiu
- Centrala termica
Nu include fundatia
CONSTRUCTIA CASEI
Case cu grinzi
Structural pot fi:
- grinzi cu grosime 40 mm + structura de rama cu grosime (pentru materialul
izolant) 100 mm + rigips sau lambriu cu grosime 15 mm.
izolant) 100 mm + grinzi cu grosime 40 mm.
- grinzi cu grosime 100 mm + structura de rama cu grosime (pentru
materialul izolant) 100 mm + rigips sau lambriu cu grosime 15 mm.
- grinzi cu grosime 100 mm + structura de rama cu grosime (pentru
materialul izolant) 100 mm + grinzi cu grosime 100 mm.
Proiecte si lucrari realizate: 5. Casa Birzava

DESCRIEREA PROIECTULUI: CASA BARZAVA
Casa de Vacanta , amplasata in comuna Barzava pe un intravilan ingust,cu

menirea sa asigura conditii de confort pe perioede indelungate vara sau
iarna cind familia se retrage acasa la Barzava.
Cladirea este desvoltata pe 2 nivele parter si etaj mansardat

Suprafata desfasurata totala construita cca 143.00 mp
Din care aria Utila este de 115.84 mp
Sepoate realiza si la alte dimensiuni.
Aria se imparte:
PARTER
Living 16.26 mp
Dormitor 8.52 mp
Dormitor 10.34 mp
Bucatarie 3.79 mp
Toaleta 3.64 mp
Windfang 1.68 mp
Terasa 10.48 mp
Terasa acces 12.1 mp
Hol interior 2.92 mp
Total Parter arie Utila 69.73 mp
ETAJ MANSARDAT
Dormitor matrimonial 13.9 mp
Dormitor 8.52 mp
Dormitor 8.51 mp
Culoar scara 7.75 mp
Toaleta cu dus 3.79 mp
Idem 3.64 mp
Total Etaj arie utila 46.11 mp
Incalzire cu sobe individuale

11. Casa Domokos

DESCRIEREA PROIECTULUI: CASA DOMOKOS

Casa de Locuit, menita sa asigure confort deplin pentru o familie cu 2
copii.Cladirea este desvoltata pe 2 nivele parter si etaj mansardat.Cladirea
a fost amplasata intr-o curte plina cu pomi fructiferi catre care s-a conceput
o terasa acoperita ,mare la nivelul parterului.Sub casa se poate realiza o
pivnita,poate si garaj, depozit ALA cu structura clasica de beton armat.
Suprafata desfasurata totala utila cca 201.38 mp.
Aria se imparte:
PARTER
Living 21.85 mp
Bucatarie si sufragerie 24.85 mp
Teras exterioara 16.27 mp
Camara 1.40 mp
Camera oaspeti ( sau de lucru) 16.24 mp
Acces acoperit 4.65 mp
Hol intrare 7.56 mp
Acces gradina 6.77 mp
Grup sanitar 2.50 mp
Grup sanitar mare 4.27 mp
TOTAL S UTILA PARTER 106.09 mp
ETAJ MANSARDAT

Baie matrimoniala 5.17 mp
Logie 4.65 mp
Camera tineret 16.24 mp
Hol mansarda 10.64 mp
Debara 1.70 mp
Cam oaspeti etaj 13.77 mp
TOTAL ETAJ 95.28 mp
Incalzire cu Centrala termica proprie.

23. Casa Ghita

DESCRIEREA PROIECTULUI: CASA GHITA
Casa de Locuit ,menita sa asigure confort deplin pentru o familie cu 2 copii.

Cladirea este desvoltata pe 2 nivele parter si etaj.
Cladirea a fost amplasata intr-o curte plina cu pomi fructiferi catre care s-a
conceput o terasa acoperita ,mare la nivelul etajului.
Sub casa se poate realiza o pivnita,poate si garaj, depozit ALA cu structura
clasica de beton armat.
Suprafata desfasurata totala Construita este de
2*(9.85+3.00)*9.85= 253.14 mp
fata de care suprafata Utila inclusiv balcoanele si terasa
este de cca 221.62 mp
Aria se imparte:
PARTER
Living 38.02 mp
Bucatarie si sufragerie 13.80 mp
Teras exterioara 27.75 mp
Camera oaspeti (sau de
10.34 mp
lucru)
Hol intrare 9.67 mp
Windfang 6.99 mp
Scara 6.54 mp
108.56
TOTAL S UTILA PARTER
mp
ETAJ

Baie matrimonial 7.90 mp
Dresing 2.44 mp
Hol etaj 8.02 mp
WC 2.20 mp
Balcon mare 25.20 mp
Balcon mic 9.00 mp
TOTAL ETAJ 113.06 mp
Incalzire cu Centrala termica proprie.

27. Casa Mares

DESCRIEREA PROIECTULUI: CASA MARES
Casa de Vacanta , amplasata in zona Ploiesti ,cu menirea sa asigura conditii

de confort pe perioede indelungate vara sau iarna.
Cladirea este desvoltata pe 2 nivele parter si etaj mansardat.

Suprafata desfasurata totala construita cca 128 mp.
Din care S UTILA ESTE 96.22 mp.
Aria se imparte
PARTER
Living 23.58 mp
Bucatarie 8.38 mp
Toaleta 3.70 mp
Terasa intrare 3.90 mp
TOTAL S UTIL PARTER 47.94 mp
ETAJ mansardat
Dormitor 8.38 mp
Dormitor 8.38 mp
Hol 31.52 mp
TOTAL S UTIL ETAJ 48.28 mp
Incalzire cu sobe individuale.

16. Casa Popular

DESCRIEREA PROIECTULUI: CASA POPULAR
Casa de Locuit ,modesta, in conditii de oras sau casa de vacanta,menita sa

asigure confort deplin pentru o familie. Cladirea este desvoltata pe 2 nivele
parter si etaj mansardat. Suprafata desfasurata totala utila cca 114.2 mp.
Se poate realiza si la alte dimensiuni.
Aria se imparte:
PARTER
Bucatarie 12.12 mp
Camera de zi sufragerie 30.21 mp
Hol intrare 12.44 mp
ETAJ
Dormitor 1 11.80 mp
Baie 5.58 mp
Dormitor 2 12.12 mp
Hol 8.83 mp
Dormitor 3 13.34 mp
Balcon 3.12 mp
Total etaj 53.77 mp
Incalzire posibil racord la termoficare.

Se pot concepe diverse moduri de cuplare alcatuind microcuartale
rezidentiale
18. Casa Alpin

DESCRIEREA PROIECTULUI: CASA ALPIN
Casa de locuit ,modesta, in conditii de oras sau casa de vacanta,menita sa

asigure confort pentru o familie cu garaj acoperit pentru autovehicul.
Cladirea este desvoltata pe 2 nivele parter si etaj mansardat. Suprafata
desfasurata totala utila cca 109.02 mp + garaj
Se poate realiza si la alte dimensiuni.
Aria se imparte:
PARTER
Bucatarie 4.81 mp
Camera de zi sufragerie 20.57 mp
Hol intrare 10.17 mp
Dormitor 14.60 mp
ETAJ
Dormitor 1 11.80 mp
Baie 5.58 mp
Dormitor 2 12.12 mp
Hol 8.83 mp
Dormitor 3 13.34 mp
Balcon 3.12 mp
Total etaj 54.79 mp
Incalzire posibil racord la termoficare.

Incalzire soba cu lemne.
FUNDATII DIRECTE
Constructii
DOCUMENTE SIMILARE
1
Betonul. Materiale folosite in constructiile din beton

simplu, beton armat si beton precomprimat
MANAGEMENTUL RISCULUI. MOTIVAREA

FUNDATII DIRECTE PERSONALULUI
Materiale pentru izolatii si finisaje
CALCULUL PANEI INTERMEDIARE
PREVEDERI SPECIFICE CONSTRCTIILOR

METALICE
CONTROLUL PROIECTARII SI EXECUTIEI

CONSTRUCTIILOR DIN ZIDARIE
CALCULUL SCARII
CUPRINS CONSTRUCTII PENTRU REALIZAREA

PRODUCTIEI VEGETALE
ARGUMENT- Notiuni Generale CAIET DE SARCINI PENTRU LUCRARI DIN LEMN
despre Fundatii Calculul automat al structurii - programul F.E.A.T.

2000
a. CLASIFICAREA FUNDATIILOR
b. ALEGEREA TIPULUI DE FUNDATIE
FUNDATII DIRECTE
a. Fundatii sub ziduri (pereti)
b. Fundatii. Continue de beton simplu.
c. Fundatii continue din beton armat sub ziduri
d. Fundatii cu descarcari pe reazeme isolate
f. Fundatii sub ziduri despartitoare
2.FUNDATII SUB STALPI
PROBLEME CARE APAR LA PROIECTAREA SI LA EXECUTAREA FUNDATIILOR DIRECTE
a. Fundatii solicitate excentric
b. Fundatii denivelate
c. Fundatii prefabricate
d. Probleme specifice fundatiilor constructiilor amplasate pe terenuri cu deformatii

NORME DE PROTECTIA MUNCII
LUCRARI DE FUNDATII
Sapaturi pentru Fundatii
BIBLIOGRAFIE (ultima pagina)
ARGUMENT
Notiuni Generale despre Fundatii
Fundatia este elementul de constructie care se afla in contact direct cu terenul bun de
fundare si transmite acestuia toate incarcatrile care actioneaza constructia.
Incarcarile trebuie astfel reprezentate pe talpa fundatiei incat sa nu fie depasita capacitatea portanta
a terenului, iar trasarile care rezulta sa fie cat mai uniforme si sa poata fi suportate de constructie
fara repercursiuni asupra acesteia.
Capacitatea portanta a terenului (presiunea normata) este presiunea maxima pe care o poate
suporta terenul de fundare, fara a exzista pericolul ruperii acestuia, sau al unor trasari care sa
pericliteze constructia.
Capacitatea portanta depinde de natura pamanturilor in care se amplaseaza fundatia. Geotehnica –

stiinta care se ocupa de studiul pamanturilor –defineste pamanturile ca fiind construite din particole
solide, provenite prin dezagregarea pe cale fizica sau chimica a diferitelor roci intalnite in scoarta
terestra. In functie de prezenta unor forte de legatura intre particulele solide, pamanturile pot fi
corozive sau necorozive.
In categoria pamanturilor coezive se incadreaza pamanturile prafoase si cele argiloase. Pamanturile

prafoase (praf argilos, praf argilo-nisipos, praf si praf nisipos) au coeziune si plasticitate mijlocie sau
redusa si pun probleme dificile de fundare datorita compresibilitatii mari, tendintei de a fi usor
antrenate de apa in miscare si sensibilitati la actiunea de inchet-deschet. Un caz particular i-l
reprezinta pamanturile prafoase de origine eoliana (pamanturile loessolide) destul de raspandite in
tara noastra, foarte sensibile la inmuiere, permitand trasari importante ale fundatiilor.
Pamanturile argiloase (argila groasa, argila, argila prafoasa, argila nisipoasa)
Au o coeziune si plasticitate mijlocie, mare sau foarte mare, cu un continut mare de particule foarte
fine. Comportarea sub solicitari depinde de starea fizica, care la randul ei este influentata de
continutul lor de apa. Particularitatea comportatiilor consta in aceea ca la variatii de umiditate
prezinta variatii de volum (umflare – contractie) implementand masuri adegvate la executarea
fundatiilor in asemenea pamanturi.
In categoria pamanturilor necorozive se incadreaza blocurile formate din bucati mari de roci,
bolovanisurile, pietrisiurile si nisipurile. Acestea constituie in general terenuri bune de fundare, avand
un grad redus de compresibilitate, nu sunt sensibile la inmuiere si la inghet-desghet.
Pentru stabilirea timpului de fundatie si a modului de fundare sunt necesare determinari pentru
cunoasterea caracteristicilor identificarii clasificarii pamanturilor (granulozitate, compozitie
mineralogica, plasticitate imermabilitate etc.), precum si a propietatilor mecanice ale acestora.
Rezolvarea problemei deformatiilor – necesara determinarii testarii fundatiei – impune cunoasterea
compresibilitatii pamantului, iar rezolvarea problemelor de capacitate portanta – necesara
determinarii sigurantei pe care presiunea pe talpa fundatiei o ofera fata de pericolul de pierdere a
stabilitatii fundatiei – impune cunoasterea rezistentei la forfecarea terenului.
In acest scop sunt necesare determinarii cu mijloace adegvate efectuate in laborator si pe tere
a. CLASIFICAREA FUNDATIILOR
Fundatiile se pot clasifica dupa mai multe criterii.
Dupa adancimea de fundare (adancimea la care se gaseste terenul bun de fundare) sunt:
Fundatii de suprafata (de mica adancime) sau fundatii directe;
Fundatie de adancime sau fundatii indirecte (fundatii pe piloti, chesoane, puturi, coloane etc.).
Dupa modul de executie fata de nivelul apelor subterane sunt:
Fundatii executate deasupra nivelului apei freatice (fundatii executate in uscat);
Fundatii executate sub nivelul apei freatice (fundatii executate sub apa).
Dupa materialele folosite, fundatiile sunt:
Fundatii rigide (din piatra naturala, caramida, beton simplu sau ciclopiant);
Fundatii clasice (din beton atmat).
Dupa forma lor in plan se deosebesc:
Fundatii izolate;
Fundatii continue sub ziduri sau sub stalpi (talpi continue);
Fundatii cu retele de grinzi (talpi incrucisate);
Fundatii pe radier general –placa continua, placa cu grinzi.
Dupa tehnologia de executie pot fi:
Fundatii executate la fata locului, direct in groapa de fundatie;

Fundatii prefabricate.
b. ALEGEREA TIPULUI DE FUNDATIE
Alegerea tipului de fundatie se face pe baza unei analize tehnico-economice a structurii de

rezistenta in ansamblu.
Tipul de fundatie, adancimile de fundare, presiunile pe teren, materialele pentru fundatii se vor
alege tinand seama de:
Conditiile climatice (adancimea de inghet, cantitatea de precipitatii etc.);
Conditiile de stabilitate generala a amplasamentului;
Adancimile, natura, grosimile si caracteristicile fizico-mecanice si chimice ale straturilor de

pamant de sub talpa fundatiei determinate cu ajutorul studiilor geotehnice;
Conditiile hidrogeologice ale terenului (ape subterane si de suprafata, propietatile lor chimice,
agresivitate, posibilitatea patrunderi acesteia la fundatii etc.);
Gradul de importanta al cladirii;
Seismicitatea regiunii;
Caracteristicile structurii de rezistenta a constructiei, exzistenta subsolurilor, densitatea si felul

elementelor portante verticale (peretii, stalpii);
Marimea si uniformitatea in plan a incarcariilor transmise de constructie;
Particularitatile functionale ale constructiei (agresivitatea apelor industriale, incalzirea excesiva a

fundatiei si a terenului de fundare, racirea sau inghetarea articiceala a acestuia etc.).
Pentru a-si indeplini rolul in constructii, fundatiile trebuie sa satisfaca o serie de conditii
fundamentale, printre care:
Sistemul de fundare trebuie astfel ales incat sa prezinte siguranta in expluatare, deoarece la
fundatii nu se pot executa reparatii decat cu multa greutate si cheltuieli ridicate;
Dimensiunile fundatiei trebuie sa corespunda incarcatilor ce o actioneaza, orce rezolvare gresita

a solutiei de fundare necestita consolidari care sunt lucrari costisitoare si greu de executat;
Solutiile de fundare nu trebuie sa conduca la tasari diferentiate, iar in cazul cand nu se poate
obtine acest lucru, se prevad rosturi de tasare;
Incarcarile care actioneaza asupra fundatiei sa fie centrice, astfel incat repartizarea presiunilor
pe talpa fundatiei sa fie cat mai uniforma;
Materialul folosit la executarea fundatiei trebuie sa fie rezistent la actiunile agresive ale apelor
subterane sau ale terenului de fundare;
Fundatiile trebuie sa fie economice, sa necestite manopera cat mai redusa si sa foloseasca pe
cat posibil materialele locale;
Sa permita industrializare si mecanizarea lucrarilor;
Trebuie evitata fundarea cladirilor in terenuri cu apa subterana sau prevederea unor subsoluri
acolo unde apa este de fuprafata terenului.
FUNDATII DIRECTE
Fundatiile directe sau de mica adancime se folosesc cand terenul bun de fundare se gaseste la
adancime mica fata de nivelul terenului natural si pot fii:
Fundatii rigide, continue sau izolate, executate din piatra naturala, beton simplu sau beton
ciclopian; lucreaza in bune conditii numai la solicitari de compresiune;
Fundatii elastice, continue sau izolate, executate din beton armat; au o comportare buna atat la
compresiune, cat si la inconvoiere, armatura avand rolul de a prelua eforturile de intindere
din inconvoiere.
a. Fundatii sub ziduri (pereti)
Transmiterea incarcarilor unei constructiiavand structura de rezistenta cu pereti portanti (de zidarie
sau beton) la terenul bun de fundare, se face prin intermediul unei fundatii continue directe. In
general aceste fundatii sunt axate fata de zidurile pe care le suporta. Fundatiile dezaxate se
folosesc mai rar, la zidurile rosturilor de tasare,la ziduri solicitate de impingerea pamantului, la
ziduri de calcan etc.
Fundatile sub ziduri pot fii: continue de baton simplu, continue de baton armat, descarcari pe
reazeme izolate sau fundatii realizate din insasi placa suport a pardoselii.
b. Fundatii. Continue de beton simplu. Dupa forma sectiuni transversale fundatiile de beton

simplu pot fii: dreptunghiulare, cu evazari si in trepte.
Fundatiile cu sectiune
dreptunghiulare
Sunt cele mai utilizate.
Latimea blocului de fundatie trebuie
sa fie
mai mare decat a zidului sau a soclului
inte
510cm de fiecare parte. Aceasta
dimensiune este necesara pentru a
permite retrasarea zidariei cand s-au
produs unele abateri la executia
fundatiei sau cand se
modifica grosimea zidului. La randul
sau soclul (cand exzista), va fi mai
mare cu cel putin 2,5cm de fiecare
parte a zidului, pentru a se putea aseza
cofrajele pentru turnarea zidului
(peretelui zidului). Se poate considera
ca valoare minima constructiva pentru
latimea fundatiei este:

B b°+ (10…20)cm,
In care b° este grosimea zidului (perete) care reazema pe fundatie.
Fundatiile de sectiunea dreptunchiulara se executa de regula cand latimea talpii de fundatie nu

depaseste 1,0 m.
Latimea evazarii sa fie de cel mult 15 cm;
Panta evazarii sa fie de circa 4/1;
Cofrarea sa se execute cu putin timp inaintea de turnarea betonului.

Fundatiile cu trepte (fig.VIII.5)

se folosesc cand talpa fundatiei rezulta mai lata cu 35..40 cm de fiecare parte a zidului. Treptele
trebuie sa aiba inaltimea de cel putin 40cm, iar tg α valori cuprinse intre 1,1 si 1,8 in functie de
presiunea maxima pe teren si de marca betonului din care se realizeaza fundatia respectiva (tabelul
VIII.2).
fundatiile in trepte au avantajul economisirii betonului, dar necesita folosirea cofrajelor. Spatiul
dintre peretele sapaturii si fundatii se umple cu pamant bine compactat cu maiul in straturi de 20 cm
grosime fiecare.
In figura VIII.6 se indica alcatuirea fundatiilor pentru zidul exterior si interior la o constructive fara
subsol. La constructiile cu subsol fundatiile zidurilor exterioare se alcatuiesc ca in figura VIII.7a.
Latimea B a talpii unei fundatii continue din beton simplu se stabileste tinand seama de:
dimensiunea obtinuta prin calcul; dimensiunile minime necesare executarii sapaturilor sub forma de
santuri; grosimea zidurilor ce sprijina pe fundatie.
Latimea fundatiei se rotunjeste la multipli de 5 cm.
Latimile minime (fig. VIII.8)

Pentru ca eforturile de intindere din incovoiere in fundatia continua din beton simplu sa fie
neglijabile ca valoare, trebuie satisfacuta urmatoarele conditii:
tg α ≥ tg αmin
VIII 3
La fundatiile din beton simplu sau beton ciclopiant, tg α min = H/ (fig. VIII.7,b) are valoriile dim
taelul VIII.2.
In cazul fundatiilor din zidarie de piatra sau caramida tg α ≥ 2.
c. Fundatii continue din beton armat sub ziduri Solutia se prefera cand fundatia
este solicitata de incarcati importante, iar terenul de fundare are o rezistenta normata mica sau este
neuniforma. In aceste cazuri apare necesitatea latirii talpii fundatiei; pentru respectarea conditiei tg
α ≥ tg α min este necesara si cresterea corespunzatoare a latimi acesteia. In aceste conditii
fundatiile din beton simplu nu mai sunt corespunzatoare din punct de vedere tehnico-economic si se
adopta Solutia unor fundarii din beton armat, care realizeaza economie de beton si saoatura si se
obtine o suprafata mare de rezemare, fara cresterea greutatii propii a fundatiei. Se poate adopta o
fundatie elastica in locul celei rigide si pentru a evita executia sub apa sau in cazul terenurilor cu
tasari inegale.
La latimi mici, fundatiile continue elastice sub ziduri se prevad cu sectiune dreptunghiulara (fig VIII.
9,b), sau sub forma de grinda (fig. VIII.9,c).
Fundatia se toarna pe un strat de beton de egalizare (b 25) de 5…10 cm grosime. Pentru asigurarea
rigiditatii necesare fundatiei in vederea repartizarii presiunilor pe teren, raportul H/B va respecta
valorile minime din tabelul VIII.2., inaltimea H nu va fi mai mica de 30 cm, rotunjite la un multiplu
de 5 cm.
Inaltimea minima la marginea fundatiei h=(1/3..1/2) H, dar nu mai mica de 15 cm. Betonul utilizat
la aceste fundatii este B100 sau B150.
Talpa fundatiei se armeaza la partea inferioara cu armature de rezistenta, alcatuita din bare drepte
din otel-beton cu diametrul minim de 10 mm, asezat la 10…25 cm, dispuse transversal si cu
armature de reparate prevazuta in sens longitudinal, alcatuita din Ǿ6/25 cm. procentul mic de
armare se ia la 0,05%. Se recomand armarea fundatiei cu plase sudate STNB (STPB). Armatura
inclinata se prevede numai daca rezulta din calcul de dimensionare si are diametrul minim de 12
mm.
In cazul peretilor de beton-armat (diafragme) fundatiile vor fi prevazute la partea superioara cu o

centura (talpa armata), in care sa se poata prevedea mustati pentru legatura dintre pereti si
fundatie (fig. VIII.10).
d. Fundatii cu descarcari pe reazeme isolate. Solutia se urilizeaza in vederea
reducerii
volumului de sapaturii respectiv a volumului de beton si se foloseste cand terenul bun de fundare se
gaseste la adancime relative mare sau cand zidurile transmit la fundarii incarcarii mici. Practice, se
poate considera ca pentru adancimi de fundare mai mari de 2,00 m,fundatiile cu descarcari pe
reazeme isolate devin mai avantajoase decat cele continue. Nu sunt indicate insa in cazul trenurilor
cu trasari inegale si in zonele cu seismicitate mare (grad seismic 7, 8 si 9).
Fundatiile cu descarcari pe reazeme isolate sunt alcatuite din blocuri de fundatie (reazeme isolate) si
elemental de descarcare continue.
Reazemele izolare se prevad din loc in loc de-a lungul zidarilor, precum si la intersectia acestora, in
punctele de unde sunt incarcari importante, in dreptul plinurilor (spaletilor din zidarie) etc.
Reazamele isolate au sectiunea transversal de forma dreptunghiulara (cu sau fara evazari)sau cu
trepte. Elementele de descarcare sunt alcatuite din grinzi sau bolti care constituie suportul zidurilor
(peretilor) si transmit incarcarile la blocurile de fundatie. La constructiile fara subsol, aceste
elemente alcatuiesc si soclul peretelui, depasind cu cel putin 25 cm cota trotoarului. Sub elementele
de descarcare se prevede si un strat de pietrisi cu grosimea de 8 cm, iar cand grinzile se executa din
beton-armat, se prevede si un strat de beton de egalizare B25 pe stratul de pietris. Ele se realizeaza
din beton-armat monolit marca minima B150 sau prefabricate, in cazul constructiilor cu pereti
dispusi regulat in plan. Grinzile se executa cu sau fata vute pe reazeme (fig.VIII.11),
e. Fundatii sub ziduri despartitoare. Fundatia se realizeaza direct de catre placa-
support a pardoseli peretelui sau subsolului si se executa numai sub ziduri despartitoare, neportante,
de cel mult 15 cm grosime si de inaltimea unui nivel. Se pot intalni urmatoarele sitoatii:
Placa de pardoseala este asezata pe teren sanatos. In acest caz placa se executa din
beton simplu B50 de 8…10 cm grosime, iar zidul despartitor se aseaza direct pe placa.
Daca sub placa se gasesc conducte de instalatii ingropate, placa se armeaza in zon respective cu o
retea Ǿ6/20cm si se executa din beton B100;
Placa de pardoseala este asezata pe umplutura, acesta fiind cazul cel mai fregvent
intalnit in executie. Placa se executa din beton B100 cu grosimea de 8…10cm si se armeaza cu o
retea Ǿ6/20cm
.
Daca umplutura nu depaseste 40cm grosime, in lungul zidului se prevede o armature suplimentara 2
Ǿ8(10)mm (fig.VIII.12 a).daca umplutura este mai mare de 40 cm grosime se prevede o ingrosare a
placii de-a lungul zidului care se va arma cu bare longitudinale 4 Ǿ8(10)mm si etrieri deschisi
Ǿ6/20..25cm (fig VIII. 12,b).
2.FUNDATII SUB STALPI
a. Fundatii isolate sub stalpi Fundatile izolata sub stalpi sunt de doua tipuri: fundati din
bloc de beton simplu si cuzinet de beton armat; fundati cu talpa din beton armat.
Fundatiile cu bloc de beton simplu si cuzinet de beton armat Sunt alcatuite dintr-un bloc
de beton simplu, pe care reazema stalpul de beton armat prin intermediul unui cuzinet (fig. VII.13).
Blocul de beton simplu are inaltimea minima de 40…60 cm; pentru inaltimi mai mari fundatia se
executa in trepte, dar nu mai mult de trei. Blocul se executa din beton simplu marca B50, iar daca
cuzinetul se ancoreaza in bloc, acesta se executa din beton B100.
Raportul H/L este egal cu tg α trebuie sa respecte valorile indicate in tabelul VIII.2.
Cuzinetii au deobicei forma de prisma sau de obelisk cu baza prismatica si trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii h ≥ 30cm; tg β = h/ί ≥ 2/3; h/b ≥ 0,25.
Se recomanda raportul b/B = 0,55..0,65 cand blocul are o singura treapta si b/B = 0,40…0,50 cand
blocul are doua sau trei trepte. Cuzinetul se armeaza la partea inferioara cu o plasa din bare drepte,
dispuse paralel cu laturile, avand diametrul de cel putin 10 mm si distanta dintre ele de 10..25cm.
daca apar eforturi de intindere intre cuzinet si blocul de beton simplu, cuzinetul se ancoreaza in
blocul de fundatie printr-o armature de ancoraj din otrl-beton cu diametrul de 12..16mm.
Stalpii din lemn reazema prin intermediul unei talpi simple sau in cruce executata din lemn de esenta
tare (fig VIII. 14,a), iar stalpii metalici prin intermediul unor placi din otel 10…20mm grosime,
traverse ancorate in cuzinet (fig VIII.14,b).
Fundatiile cu talpi de beton armat se executa fie de forma prismatica (fig VIII .15,a)
Marca betonului utilizate la fundatiile isolate elestice este cel putin B150 si poate ajunge pana la
marca betonului din stalpi.

b. Fundatii continue sub stalpi. Din cauza naturii terenului si a incarcarilor importante,
uneori suprafata fundatiilor isolate devin foarte mari; in acest caz se adopta Solutia de a uni
fundatiile unor siruri de stalpi dupa o directie realizand astfel fundatii continue sau fundatii cu grinzi
continue (fig. VIII.16 a ), cu sau fara bute in dreptul stalpilor. Pe aceste grinzi poate rezema si
zidaria de umplutura dintre stalpi, eliminanduse astfel necesitatea unor fundatii propri pentru
aceasta zidarie.
La unele constructii, cand incarcarile sunt mai mari si terenul de fundare este slab, utilizarea
fundatiilor continue numai dupa o directie poate conduce la latimi mari pentru talpa acestora. In
acest caz, fundatia se va executa cu grinzi continue incrucisate (fig.VIII.17).
Grinzile de beton armat alcatuiesc, functie de dispunerea in plan a stalpilor, o retea rectangular, un
contur polygonal inchis sau circular –cazul castelelor de apa. Grinzile au in general inaltimi sporite,
de ordinal a 1/3…1/6 din deschiderea dintre doi stalpi consecutive. Grinzile reazema pe o talpa de
beton armat (dala) care poate avea partea superioara orizontala (cand inaltimea nu depaseste
3040cm) sau tesita.
Armarea grinzilor de fundatie se face cu otel OB 37 si PC 52 procentul minim de armare este de

0,10%.
Armarea talpi (dalei) grinzi se realizeaza cu plasa sudata sau cu plasa din bare independente.
Daca talpile incrutisate ajung la dimensiuni mari, din cauza presiunii normate a terenului sub 1,5
daN/cm², apropindu-se mult intre ele, constructia se fundeaza pe un radier general.
Radierul este o placa continua care
se executa sub constructive, pe toata
intinderea ei, depasind perimetrul cladirii cu
0,50…1,00m. radierele de beton armat de
mai utilizeaza cand este necesara o rigidizare
generala la baza constructiei, in cazul fundarii
pe pamanturi compresibile si neuniforme, la
subsoluri si constructii ingropate in pamant,
situate in panza freatica si la care este
necesara realizarea unei cuve etanse.

Radierele de rezistenta pot fi alcatuite din urmatoarele solutii constructive:
Din placi drepte, care se folosesc pentru constructii cu pereti portanti, la care distant
dintre pereti nu depaseste 3,00…4,00m (fig VIII.18).

ea se poate realize cu bute pe reazeme, pentru preluarea momentelor maxime negative. Grosimea
placii se ia constructiv cel putin 20cm;
Cu grinzi care se folosesc la constructiile pe cadre; ele sunt formate din placi armate
pe doua directii, rezemate pe o retea de grinzi sau pe grinzi principale si secundare (fig VIII.19).
Alcatuirea grinzilor radierului nu difera de grinzile de fundatie obijnuite;
Planse-ciuperci (dala groasa cu ungrosare sub forma de capitel in dreptul stalpilor (fig
VIII 20). Acest tip de radier se foloseste la silozuri, depozite subterane, rezervoare, rezervoare
ingropate. La constructiile cu incarcari mari si asimetrice, radierul se poate executa sub forma unei
placi de grosime mare 0,80…1,20 m, pe care stalpii reazema fara capileluri.

PROBLEME CARE APAR LA PROIECTAREA SI LA EXECUTAREA FUNDATIILOR DIRECTE
a. Fundatii solicitate excentric. In constructii sunt numeroase cazuri cand fundatiile
sunt solicitate excentric. Cauzele transmiterii excentrice a incarcarilor la fundatii pot fii : transmiterea incarcarilor din planseu
pe ziduri sau stalpi se face excentric; transmiterea excentrica a incarcarii in cazul zidurilor de sprijin; imposibilitatea executiei
fundatiei simetrice din cauza instalatiilor subterane (cabluri electrice, cabluri telefonice, retele exterioare etc.); amplasarea
unei constructii noi langa o constructie
exzistenta, la zidurile de calcan executandau-se fundatii excentrice; rosturile de tasare si seizmice.

VIII.22
La fundatiile zidurilor de calcan, in locul unor fundatii izolate (la structuri cu stalpi),
se poate executa stalpi continue paralele cu calcanele care au o latime mai mica decat fundatiile izolate, deci au o
excentricitatemi mica (fig VIII. 22);
Indepartarea talpii de fundatie a constructiei noi de constructia exzistenta (fig VIII.23),
Constructia noua executandu-se in consola. Asemenea solutie se poate folosi pentru constructii cu putine niveluri (1..2
etaje);
Constructive noua
Constructive exzistenta
Fundatie constructive noua
Fundatie constructive exzistenta.
Evitarea excentricitatilor prin executarea fundatiilor noi intercalate fundatiilor
exzistente. Fundatiile noi se leaga intre ele cu grinzi de fundatii pe care se poate rezema zidul de calcan (fig VIII.24).

VIII 24
VIII.23
b. Fundatii denivelate. in practica, uneori apare necesar ca fundatiile unei cladiri sa fie
realizate de nivelat, si anume:
Daca terenul de fundare este devivelat acesta se poate folosi rational prin executarea
unor fundatii denivelate, adsfel ca unchiul format de linia ce uneste talpile fundatiei si orizontala sa fie mai mic decat
unchiul de taluz natural (fig VIII .25);
In cazul zidariei de umplutura sau a zidurilor desparititoare amplasate intre elementele
verticale portante (stalpi, pereti) se pot realiza grinzi de beton armat care sprijina pe fundatia stalpilor (fig VIII. 28).
c. Fundatii prefabricate. industrializarea constructilor a ridicat si problema extinderii
prefabrcatelor la executarea fundatiilor. Prefabricarea fundatiilor nu reprezinta o solutie utilizata pe scara larg,
deoarece: fundatiile turnate pe loc sunt mai avantajoase din punct de vedere economic si al consumului de otel-
beton; exzistenta unei game foarte largi de solutii de fundare nu poate fi acoperita prefabricate tipizate; fundatile
prefabricate necesta utilaje de ridicat si transportat; fundatiile prefabricate nu asigura o buna legatura intre
elementele verticale structurate la nivelul cotei ±0,00,legatura absolut necesara pentru constructiile cu structura
prefabricata sau la cele amplasate in zone seizmice.
Fundatiile prefabricate utilizate in prezent se realizeaza sub diverse forme si tipuri, printre care:
Blocuri mari si mici de beton greu preturnate pe santier asezate in groapa de fundatie
pe un strat de nisip;
Talpi prefabricate de diverse forme din beton simplu (fig. VIII 29) sau din beton armat
(fig VIII 30), pline sau cu goluri. Talpile din beton armat se executa cu inaltimi de 1,5 m si se utilizeaza pana la 3,0 m
latime. Forma lor poate fi paralelipipedica, trapezoidala, cu nervuri sau goluri;
Fundatii pahar (fig. VIII .31) folosite in mod curent pentru stalpi prefabricati;
Dale groase in care se pot ingropa conductele de instalatii;
Piloti si coloane din beton-armat.
d. Probleme specifice fundatiilor constructiilor amplasate pe terenuri cu deformatii mari si compresibile. La

constructiile amplasate pe terenuri suscestibile de tasari mari, neuniforme, apar probleme dificile de fundare.
In aceste sitoatii, pentru fundati se prevad diverse masuri constructive si de protectie, atat in timpul executiei
constructiei cat si in perioada de exploatare a cladirilor. Masurile se pot lua in timpul executiei constructiei se
refere atat la consolidarea terenului de fundare, cat si la solutia de fundare propriuzisa.
La noi in tara terenurile de fundare care ridica probleme de tasarii inegale sunt pamanturile macroporice
sensibile la inmuiere (loieesurile) cele contractile si cele compresibile. Pamanturile sensibile la inmuiere sunt cele
care sub greutatea proprie sau a incarcariilor repartizate pe fundatii se taseaza suplimentar datorita umezirii.
Consolidarea pamanturilor sensibile la inmuiere se poate realiza prin:
- compactarea pamanturilor cu ajutorul maiurilor grele;
- amenajearea unor perne din pamant compact sau din pamant stabilizat cu ciment;
- compactarea de adancime cu piloti de pamant;
- umezirea prealabila a terenurilor de fundare, producand astfel o indesare a acestuia.

Cand pot aparea tasari inegala mici se utilizeaza fundatii cu rigiditate sporita. Daca tasarile inegale au valori mari,
este necesar asigurarea unei conlucrari spatiale a elementelor constructiei (fundatii, planse, pereti etc). Sporirea
rigiditatii constructiei se realizeaza prin creearea unor centuri din beton-armat amplasat in blocul si soclul fundatiei
(fig VII.32).
centurile au inaltime a de 1520 cm se executa din beton B100 si se armeaza cu 48 bare Ø 1216 mm si etriei Ø 6 la
2030 cm.
Cand constructia are subsolul se prevad centuri si la nivelul planseului peste subsolul executate pe toata latimea
peretilor de subsol.
Adancimea minima de fundare se va lua de 1,002,5 m la ziduri exterioare si de 0,602,00 m la ziduri interioare.
In cazul pamanturilor argiloase apare pericolul ruperii fundatiilor ca efect al umflarii datorita umezelii si al constuctiei
prin uscare a acestor pamanturii. In acest caz adancimea de fundare este de 1,50..2,00 m de la cota trotoarului.
Fundatiile vor avea prevazute centuri asemanatoare cu cele descrise anterior la terenurile loessoide (fig VIII 33).
La exterior se prevede o zona de 4050 cm latime umpluta cu pamant stabilizat (pamant argilos + 40% nisip) executat
in straturi de 20 cm grosime, bine compactat cu maiul. Sub talpa fundatiei se prevede un strat de circa 5 cm grosime
nisip grauntos curat pentru a impiedica antrenarea fundatiei in cazul unor contractii mari ale pamantului.
Terenurile compresibile la care pot aparea tasari diferentiate sunt argilele cu consistenta redusa, prafurile argiloase,
nisipurile in stare afanata, precum si terenurile imbunatatite artificial prin indesarea mecanica sau hidromecanica.
La aceste terenuri se va urmari realizarea de elemente de legatura intre fundatiile peretilor, precum si realizarea de
fundatii cu contururi inchise. La constructile fara subsol fundatiile vor fi prevazute cu cate o zona armata (centura)
dispusa la partea superioara si inferioara a elementului (fig VIII,34). Se recomanda:
h / α ≥ 0,7; h ≥ 30 cm; c = 2535 cm.
Armarea transversala acenturilor se face cu etrieri Ø 68 mm dispusi la 25 cm distanta; armarea transversala a talpilor
de fundare se realizeaza cu bare de cel putin Ø 10 mm la distanta de 25 cm.
La constructiile cu subsol se prevede o zona armata la nivelul pardoseli subsolului si o centura de beton armata la
nivelul planseului peste subsol (fig VIII 36).
a. Consolidari de fundatii. Proiectarea si executia fundatiilor trebuie sa asigure acestora siguranta si
durabilitate. La dimensionarea si la alegerea tipului de fundatie se tine seama de toate ipotezele de
incarcare in timp, de modificarii ce pot aparea in functionalitatea constructiei etc.
Solutia de fundare trebuie sa aiba la baza studii complete pe teren, studii geotehnice,
hidrologice, incarcarii de laborator etc. Toate aceste masurii vor fi loate astfel incat sa se evite necesitatea
unor consolidari ulterioare, care sunt costisitoare si greu de realizat.
In practica curenta de proiectare si
executie apar sitoatii cand este necesara executarea unor consolidari la lucrarile de fundatii. Astfel de
consolidari apar la fundatiile constructilor amplasate pe terenuri sensibile la inmuiere, loessoide, contractile,
terenuri slabe, umpluturi, la monumente istorice, la transformari si supraetajeri de constructie.

Uneori, consolidarile de fundatie se datoreaza greselilor de conceptie si de proiectare, evaluarii gresite a incarcariilor
studiilor de teren si de laborator necorespunzatoare sau a unei executie neglijente sau defectoase. Alteori, apar
modificari in timp, dupa executarea constructiei, fie modificari ale caracteristicilor pamantului de fundare ( de ex: din
cauza cresterii sau coborarii nivelul apelor subterane, alunecarilor de teren etc.), fie din necesitatea unor supraetajeri
sau transformari ale constructiei schimbarii destinatiei acestora etc.
Consolidarile lucrarilor de fundatie se refera la imbunatatirea terenului de fundare si la consolidari ale fundatiilor
propriu-zise.
In unele cazuri, cand propietatile naturale ale pamantului nu sunt favorabile executarii unor fundatii, se recurge la
imbunatatire acestor propietati prin compactare, argilizarea, bitumarea, cimentarea, silicatizarea terenului de fundare.
Consolidarile de fundatii sunt numeroase si variate, astfel:

Adancirea uor fundatii prin subzidire;
Modificarea latimii fundatiei exzistente prin turnarea de beton pe o latime mai mare;
legatura cu vechea fundatie se realizeaza cu traverse metalice (fig VIII 38);
Suprapunerea peste o fundatie exzistenta a unei talpi continue din beton-armat (fig VIII 39).

Norme de protectia muncii

LUCRARI DE FUNDATII
Se vor executa conform P 10 -1986: “Normativ privind proiectarea si executarea lucrarilor de fundatii directe
la constructii” si P 7-1992: “Normativ privind proiectarea si executarea constructiilor fundate pe pamanturi sensibile la
umezire” care constau din:
a. Alegerea tipului de fundatie – izolate (tip pahar) din b.a. sub flecare stalp al construcfiei si grinzi de fundatie –
respectiv fundatii continue sub peretii de zidarie – care s-au stabilit pe baza unei analize tehnico economice cu luarea
in considerare a fiecarui tip de structura de rezistenta si a naturii terenului de fundare si recomandarilor studiului
geotehnic si hidrologic facut pe amplasament;
b. Executarea si receptionarea lucrarilor de fundatii directe se face potrivit normativului C 169 – 1988 – inaintea
inceperii executiei lucrarilor de fundatii, trebuiesc terminate
lucrarile pregatitoare si anume:
- trasarea axelor fundatiilor si executarea sapaturilor;
- dezafectarea instalatiilor existente pe amplasament;
- coborarea nivelului apelor freatice (dupa caz) pentru a permite executarea in uscat a fundatiilor;
- verificarea axelor fundatiilor si a situatiei gasite in teren in comparatie cu cea prezentata in proiect;
- incheierea procesului verbal de receptie a terenului de fundare in prezenta specialistului geotehnician;
- in cazul in care caracteristicile terenului nu corespund cu cele prevazute in studiul geotehnic si in proiect, masurile
ce urmeaza a se lua se stabilesc impreuna cu proiectantul si se transmit prin dispozitii de santier;
c. Trasarea lucrarilor de fundatii face parte din trasarea lucrarilor de detaliu si anume: fixarea in plan a axelor
fundatiilor cu abatere admisa 10 mm;
- pozitionarea pe verticala a fundatiilor fata de cota de nivel se admite cu o abatere maxima de 10mm;
d. La executarea fundatiilor trebuie avute in vedere urmatoarele:
- materialele folosite sa corespunda cu prevederile din proiect;
e. Se vor respecta:
- masurile de tehnica a securitatii muncii;
- normele republicane de protectie a muncii aprobate de Ministerul Muncii, Ministerul Sanatatii cu ordinul 34/1975 si
60/1979;
- normele de protectie a muncii in activitatea de constructii – montaj aprobate de M.C. Ind cu ord. 1233/D/1980
reactualizate prin Legea 90/1996 si normele specifice – editia 1995;
- normele generale de protectie impotriva incendiilor PI 18/1999;
- se vor elabora instructiuni speciale de tehnica securitatii muncii pentru diferitele operatiuni ce se efectueaza la
lucrarile de fundatii ce nu sunt prevazute in normele in vigoare – folosind fisele tehnologice sau cartea tehnica a
utilajului nou introdus.
Sapaturi pentru Fundatii
La executarea sapaturilor pentru fundatii trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele:

- mentinerea echilibrului natural al terenului in jurul gropii de fundatie sau in jurul fundatiilor existente pe o distanta
suficienta, astfel incat sa nu se pericliteze instalatiile si constructiile invecinate;
- cand turnarea betonului in fundatie nu se face imediat dupa executarea sapaturii, in terenurile sensibile la actiunea
apei, sapatura va fi oprita la o cota mai ridicata decat cota finala cu 20 – 30 cm pentru a impiedica modificarea
caracteristicilor fizico-mecanice ale terenului de sub talpa fundatiei.
In cazul cand in aceeasi incinta se executa mai multe constructii apropiate, atacarea lucrarilor se va face astfel incat
sa se asigure executarea fundatiilor incepand cu cele situate la adancimea cea mai mare, iar sapaturile sa nu
influenteze constructiile sau instalatiile executate anterior si sa nu afecteze terenul de fundare al viitoarelor lucrari
invecinate.
In cazul in care obiectele sunt relativ apropiate, iar amprizele de sapatura ale acestora se intersecteaza, planurile de
sapatura ca si sapaturile propriu-zise vor fi executate ca pentru un singur obiect.
Sapaturile ce se executa cu excavatoare nu trebuie sa depaseasca, in nici un caz, profilul proiectat al sapaturii.
Dimensiunile in plan, cotele si gradul de planeitate sau prelucrare a suprafetelor sapaturilor vor asigura conditiile
tehnologice, de securitate a muncii si calitate a lucrsrilor.
Daca nu se specifics altfel in alta parte, nici un punct de pe suprafata lucrarilor terminate nu se va situa mai sus cu
+0,05 m sau mai jos cu -0,05 m de suprafata proiectata. Intre aceste limite de toleranta suprafata va trebui sa fie
neteda si regulata.
In cazul terenurilor nesensibile la actiunea apei (pietrisuri, terenuri stancoase etc.) lucrarile de sapatura se pot
executa de la inceput pana la cota prevazuta in proiect.
In cazul terenurilor sensibile la actlunea apei sapatura de fundare se va opri la un nivel superior cotei prevazute in
proiect, astfel.
- pentru nisipuri fine 0,20 … 0,30 m
- pentru pamanturi argiloase 0,15 … 0,25 m
- pentru pamanturi sensibile la umezire 0,40 … 0,50 m
Saparea si finisarea acestui ultim strat se va face imediat inainte de inceperea executiei fundatiei.
Daca pe fundul gropii la cota de fundare apar crapaturi in teren, masurile necesare in vederea fundtrii se vor stabili de
catre intocmitorul studiului geotehnic.
In cazul unei umeziri superficiale, datorita precipitatiilor atmosferice neprevazute, fundul gropii de fundatie trebuie
lasat sa se zvante inainte de inceperea lucririlor de executare a fundatiei (betonare), iar daca umezirea este putemica
se va indeparta stratul de noroi.
Schimbarea cotei fundului gropii de fundare, in timpul execusiei se poate face numai cu acordui Proiectantului, avand
in vedere urmatoarele:
- ridicarea cotei fundului gropii, fata de proiect, se face daca se constata, in cursul executarii sapaturilor pentru
fundatii, existenta unui teren bun de fundare la o cota superioara celei mentionate in proiect.
- coborarea cotei fundului gropii de fundare sub cea prevazuta in proiect se face daca se constata o neconcordanta’ a
terenului cu studiul geotehnic intocmit pe amplasament.
Orice modificari de cote fata de proiect se vor consemna in registrul de procese verbale de lucrari ascunse care va fi
semnat de Antreprenor, Beneficiar si de Geotehnician.
Turnarea betonului in fundatii se va executa de regula imediat dupa atingerea cotei de fundare din proiect sau a unui
strat pentru care Proiectantul isi da acordul privitor la posibilitatea de fundare a constructiei respective.
Pe parcursul executarii lucrarilor Antreprenorul are obligatla de a solicita prezenta Proiectantului Geotehnician pe
santier la atingerea cotei de fundare.
Rezultatele studiilor geotehnice suplimentare efectuate pe durata executiei lucrarilor de catre inginerul geotehnician,
modificarile stabilite se vor atasa la cartea constructiei.
BIBLIOGRAFIE
Constrctii civile
–autor – Dan Ghiocel
Fundatii Directe si indirecte
-auror- Dumitrescu Anghel
Constructii sitehnologia lucrarilor
–autor- Romulus Constatinescu
Executarea lucrarilor de constructii
–Sebastian Tologea si Simion Pop
Desen ethnic in constructii
–autor –Florin Ionescu

DOCUMENTE SIMILARE
ACOPERISURI CU STRUCTURA 0
METALICA Degradarea betonului armat
INDICII STARII DE DEGRADARE - DRUMURI
Constructii MARCI DE EMAILURI - CUNOASTERE,
INCERCARE, UTILIZARE, PREFERINTA
Lindab FamilyLine
PLANIMETRIE - Retele de sprijin planimerice
topografice
Cum montam peretii de gips carton
STRUCTURI ORGANIZATORICE PENTRU
ACOPERISURI CU STRUCTURA MANAGEMENTUL CONSTRUCTII
PROIECTELOR DE
METALICA PROGRAMAREA SI ORGANIZAREA EXECUTIEI

LUCRARILOR DE TERASAMENT SI
INFRASTRUCTURA PENTRU CONSTRUCTIA P +
Ferme metalice pentru acoperisuri (pentr E + M
deschideri > L = 30 – 40……) Conditii de aplicare in teren pentru intersectia
inainte
FISA TEHNICA SAVANA Coloranti seria 500
Avantaje:
greutate proprie mica comparativ cu b.a.;
siguranta mare;
executie rationala si sigura d.p.d.v. calitativ;
timp de executie si montaj scurt;
nu necesita ajustari la fata locului;
se preteaza la tipizare.
Dezavantaje:
cheltuieli de intretinere mari;
sensibile la temperaturi ridicate.
Tipuri de ferme, d.p.d.v. constructiv si al formei in plan:
cu talpi paralele;
triunghiulare (pentru deschideri mai mici);
trapeziodale;
poligonale.
Proiectarea fermelor
Se va realiza astfel incat sa fie folosit materialul rataonal, sa se prinda usor la noduri. La barele
comprimate profilele se vor aseza departe de axele sectiunii astfel incat sa fie raza de giratie mare.
Prinderea barelor se face cu gusee a caror forma depinde de numarul de nituri sau lungimea
cordoanelor de sudura si directia barelor concentrate in nod. Prinderea barelor se face cu sudura sau
nituire.
Tipuri de bare de pane de acoperis
I) Simplu rezemate pe ferme: reactiunile transmise fermei sunt egale.
Dezavantaj: consum de otel ridicat.

Calculul se face la incovoierea oblica a panei.
Incarcari:
greutate proprie invelitoare;
greutate proprie pana;
incarcari din zapada;
greutate praf industrial.
Gruparea incarcarilor:
 gruparea fundamentala:
permanente (invelitoare, pana)
temporare (zapada, praf industrial)
 gruparea speciala:
gruparea fundamentala + incarcari de scurta durata (vant)
;
Se calculeaza momentul pe cele 2 directii:

; ;
lX = lY – daca panele nu sunt legate cu tiranti
 Verificarea conditiei de rezistenta:
; ;
 Incovoiere oblica:
 Verificarea sagetii:
;
;
II) Pana continua
Avantaj:
reducerea consumului de otel.
Dezavantaje:
executie si montaj dificil;
intinderea se face in zone de moment minim;
inadirea se face la fiecare panou sau la al II-lea panou pentru travee cu deschidere mai mica de
6 m.
III) Pane continue cu contrafise sunt pane continue articulate pe reazeme si cu puncte

intermediare de sprijin intre ferme. Contrafisele reazema pe talpa
Inferioara a fermei.
Avantaje:
consum redus de otel;
fizarea talpii inferioare a fermei impotriva flambajului ……
IV. Pane cu zabrele: se utilizeaza cand distantele intre ferme sunt > 12 m. Inaltimea panei (h)
….ma pe reazem. Detaliile de fixare a panelor pe ferme: fixarea se face cu corniere sau platbanda.
ACOPERISURI METALICE SPATIALE
Grinzi cu zabrele spatiale: se

folosesc pentru cladiri sociale si spa….
Avantaje:
reducerea greutatii proprii a acoperisului;
posibilitatea tipizarii elementelor componente si a pieselor de imbinare;
se preteaza la industrializarea totala;
siguranta in exploatare;
scurtarea timpului de executie.
Acoperisul este alcatuit din grinzi cu zabrele intersectate la 900 sau se va prevede un numari
suficient de bare pentru a obtine un sistem nedeformabil. Rezemarea se face pe stalpi metalici sau
b.a. Acoperisul se executa prin intersectarea a doua ferme. Prinderea nodurilor talpilor se face cu
niste ….
Sarpantele din b.a.
din b.a. monolit – plansee din b.a.;
b.a. prefabricat – panouri mari, fasii cu goluri rotunde;
b.a. precomprimat
Sarpante din elemente prefabricate din…..

Acoperisuri duble
Acoperisul este format din: sarpante, invelitoare,

termoizolatie si strat de aer.
D.p.d.v. constructiv sunt:
cu spatiu mare de aer ventilat (cu pod);
cu strat de aer redus.
Acoperis cu spatiu mare de aer ventilat:
sarpanta din lemn, metal sau b.a. prefabricat;
invelitoare (placi mari flexibile sau placi mici

rigle);
termoizolatie;
facultativ: bariera contra vaporilor, protectie

termoizolatie.
Acoperis cu strat de aer redus:
elemente de rezistenta;
strat de termoizolatie + aer;
invelitoare.
Structuri spatiale autoportante si structuri suspendate
Acoperisuri suspendate pe o retea de otel: alcatuita din cabluiri solicitate la intindere, cu val…
element portant si forma spatiala. Nu include fla…
DOCUMENTE SIMILARE
ACOPERISURI
0
Constructii
NORMATIV PRIVIND PROTECTIA
+ Font mai mare | - Font mai mic CONSTRUCTIILOR IMPOTRIVA TRASNETULUI
CALCULUL TALPII
Pereti de compartimentare - Instalatii / Racorduri
Transferul global de caldura
RAPORT DE EXPERTIZA asupra starii tehnice a
drumului judetean DJ 203K Niculesti - Vintila Voda
ACOPERISURI RAPORT DE VERIFICARE A RAPORTULUI DE
EVALUARE A IMOBILULUI SITUAT IN ORASUL
AZUGA, JUDETUL PRAHOVA
Daca se considera cladirea un sistem, PROIECTAREA PRELIMINARA A CLADIRILOR CU
acoperisul face parte din subsistemul de PERETI STRUCTURALI DIN ZIDARIE
inchidere. EVOLUTIA DEGRADARILOR IN TIMP A
SISTEMELOR RUTIERE
GEALAN - Forta traditiei si a experientei
Este amplasat la partea superioara a
Materiale pentru zidarii: Caramida
cladirii si este alcatuit din doua elemente
componente:
elemente de rezistenta: sarpanta
elemente nestructurale: invelitoarea
Clasificare:
 d.p.d.v. al formei:
cu pante mici i < 7 %, acoperisuri terasa
cu pante mari sau cu suprafete inclinate
din suprafete curbe subtiri din beton armat
acoperisuri spatiale: structuri metalice
 d.p.d.v. al materialului:
din lemn
metalice
din beton armat
 d.p.d.v. higrotermic:
acoperisuri calde, neventilate, fara strat de aer: acoperisuri terasa, cu panta mica
acoperisuri cu structura traditionala:
cu pod
cu spatiu redus
Intre straturile componente ale acoperisului terasa

nu exista straturi de aer.
Acoperisul terasa, cu canale de ventilatie prevazute

in stratul termoizolant.
Acoperisul terasa este alcatuit din:
elemente de rezistenta: planseu
termoizolatie + hidroizolatie
protectie hidroizolatie
Functiunile acoperisului:
1. de rezistenta
2. element de inchidere
3. realizarea unui microclimat artificial pentru a
izola cladirea de mediul exterior
4. rol de etansare la actiunea apei din
precipitatii, panta acoperisului este aleasa de
natura invelitorii
5. rol de protectie higrotermica
6. protectie acustica
7. functiunea de iluminare
8. asigurarea sigurantei la foc
Functia de rezistenta
Acoperisul se calculeaza luand urmatoarele incarcari:
a – verticale
b – orizontale: vant, seism

c – solicitari mecanice din variatii de temperatura, care au urmatoarele consecinte:
degradari in acoperis
degradari in pereti: fisuri orizontale la rostul intre atic si planseu;

masuri pentru asigurarea functiei de protectie higrotermica:
o acoperisurile sa asigure termoizolarea in functie de zonarea temperaturii exterioare;
o prevederea barierei contra vaporilor si a stratului de difuzie care va comunica cu

exteriorul pentru eliminarea vaporilor;
o invelitorile trebuie sa fie wetanse in functie de panta, tipul de invelitoare, executie

corecta.
Functia de iluminare
Se poate realiza prin :
 lucarne
 iluminatoare
Functia de iluminare consta in:
asigurarea indicelui de iluminare in functie de destinatie;
asigurarea orientarii cladirii fata de punctele cardinale;
asigurarea insoririi;
amplasarea incaperilor in functie de destinatie.
Luminatoarele se pot realiza din elemente metalice + geam ; poliesteri armati cu fibre de sticla
(PAS).
Se pot aseza longitudinal sau transversal:

Asigurarea
sigurantei la foc
Pentru a
impiedica
propagarea
incendiilor.
Acoperisuri
cu pante mari
Inclinarea acoperisului depinde de natura invelitorii si este reglementata de STAS 3303/2-
1988, Constructii civile, industriale si agrozootehnice. Pantele invelitorilor. Prescriptii de proiectare.
Pante [cm/m]
Natura invelitorii
minim uzual maxim
Carton bitumat fixat in cuie:
1 strat
2 straturi
Straturi succesive de carton sau panza

bitumata:
- terase circulate
Tigla din argila arsa
a) solzi
simplu 1R
dublu 2R
b) profilata
trasa
presata
Olane
Azbociment plan
1 strat
2 straturi
Azbociment ondulat
Tabla
cu falturi duble
ondulata, foi mari

Sticla
montata pe chit
montata in garnituri
Sita, sindrila
2R
3R
Acoperisurile pot avea 1, 2 sau 4 pante:
Se uutilizeaza
la constructii
auxiliare,
constructii agricole,
constructii
provizorii.
Pentru evacuarea apei se prevad jgheaburi pe conturul acoperisului si

burlane pentru evacuarea la sistemul de canalizare.
acoperis mansardat acoperis in foma de turla acoperis din placi curbe subtiri cu
turla curbata
acoperis din placi curbe cu simpla curbura

Contravantuirea constructiilor cu ferme din lemn. (cursul de lemn)
Ferma din lemn cu montanti metalici: alcatuire, detalii de alcatuire.
Contravantuire: o grinda cu zabrele amplasata in planul talpilor superioare la distanta de 30 m

in lungul cladirii. Contravantuirea se realizeaza intre 2 ferme.
Sarpante sub forma de

scaune
Scaunul este format dintr-un sir de popi solidarizati in sens transversal cu clesti sau moaze. Pe
popi reazema pane care sustin capriorii. Distanta dintre capriori 70 - 90 cm.
Scaunele se aseaza la distante de 2,5 – 3 m in lungul cladirii.

Grinzi cu inima plina
Acoperisul este format din grinzi cu inima plina rezemate pe pereti portanti, pe grinzi reazema
pane de acoperis care sustin capriorii.
DOCUMENTE SIMILARE
ALCÃTUIREA ACOPERISULUI CU 20
SARPANTÃ DIN LEMN PE
Auditul energetic - Certificarea energetica a
SCAUNE. ROLUL SI MODUL DE cladirilor
LUCRU AL ELEMENTELOR
Constructia unei case
Constructii Design of RC Bars
+ Font mai mare | - Font mai mic Auditul energetic al cladirilor existente
Fundatii
CAIET DE SARCINI PENTRU LUCRARI DIN LEMN
ALCATUIREA ACOPERISULUI Cum montam peretii de gips carton
CU SARPANTA DIN LEMN PE BALUSTRADE SI BALCOANE

SCAUNE. ROLUL SI MODUL DE CALCULUL PIERDERILOR DE CALDURA ALE
LUCRU AL ELEMENTELOR INCAPERILOR
CONSIDERATII PRIVIND REABILITAREA

TERMICA A CLADIRILOR
Pentru acoperisul in varianta
cu panta mare (cu pod) se poate
adopta ca structura de
rezistenta sarpanta din lemn pe
scaune, indicata la cladiri cu pereti
portanti, a caror latime este de 8,00…13 m.
Sarpanta este ansamblul elementelor de rezistenta si de
rigidizare ale unui acoperis, avand ca rol sustinerea greutatii invelitorii si
preluarea unor actiuni temporare de la acest nivel (zapada, vant, greutatea
oamenilor), pe care le transmite la elementele de rezistenta ale cladirii
(planseu, pereti etc.).
1.1 - Elementele componente ale unui acoperis cu sarpanta

sunt
sipcile - suportul direct al invelitorilor autoportante (tigle, placi diverse);

astereala - o podina de scanduri, cu sau fara interspatii de 12 cm, ca
suport al invelitorilor neportante (carton asfaltat, tabla etc.);
capriorii - rigle de sectiune dreptunghiulara, orientate dupa linia de cea
mai mare panta a versantilor, constituind suportul sipcilor sau
a asterealei;
pánele (pana-páne) - grinzi de sectiune dreptunghiulara sau circulara,
dispuse orizontal - constituie suportul capriorilor; panele sunt rezemate
direct pe elementele de rezistenta verticale ale acoperisului sau in
nodurile fermelor; pana marginala (de streasina) se numeste
si cosoroaba;
popii - elemente de rezistenta verticale (sau cu inclinare redusa), avand
sectiune dreptunghiulara (patrata) sau circulara, care transmit
incarcarile de la pane la structura de rezistenta a cladirii (plansee,
grinzi);
clestii - elemente de rigidizare a sarpantei, prevazute atat in lung cat si
transversal acoperisului; sunt alcatuiti din perechi de sipci, rigle, dulapi
sau lemn semirotund, dispuse in pozitie orizontala;
contrafisele - elemente de rigidizare inclinate, cu rol de contravantuire,
prevazute atat in lungul acoperisului cat si transversal; pot avea
sectiune dreptunghiulara sau circulara;
talpile - elemente auxiliare scurte, din chituci de lemn capete de
grinzi ecarisate), prevazute sub popi, pentru marirea suprafetei de
transmitere a incarcarilor la planseu; in unele cazuri in loc de talpi scurte
se pot folosi grinzi ecarisate lungi, dispuse sub un sir de popi.
Alcatuirea sarpantei pe scaune
Denumirea acestui tip de sarpanta provine de la elementul tehnologic de
baza - scaunul - cu care incepe executia (montajul) acoperisului si care
constituie reazemele pentru capriori si celelalte elemente;
Scaunul este constituit din pana, popii aferenti in lungul panei si

contrafisele de pe aceeasi directie;
Alcatuirea unui scaun al sarpantei din lemn
AMPLASAREA SCAUNELOR IN CADRUL UNEI SARPANTE
Scaunele sunt in numar impar pe latimea tronsonului de acoperis (n = 3;

5; …) si au inaltimi descrescatoare de la creasta spre streasina: scaunul
central are inaltimea cea mai mare, iar scaunele laterale au inaltimi mai
mici, corespunzatoare pantei versantilor si inaltimii aticului.
Distanta dintre scaune se adopta functie de latimea tronsonului cladirii si

de panta acoperisului, fiind cuprinsa intre 2,25m si 3,0 m.
Din punct de vedere al rezistentei, sarpantele pe scaune sunt alcatuite din:

▪ elemente de rezistenta principale, numite ferme, dispuse pe directia paralela
cu latura
mica a tronsonului, la distante de 3…5 m una de alta (in lungul
cladirii sau a tronsonului);
elemente de rezistenta secundare intermediare, constituite din perechi de capriori (cate unul pe
fiecare versant), la intervale de 70…90 cm in lungul cladirii;
elemente de rezistenta auxiliare (sipci, astereala), pentru sustinerea invelitorii si a incarcarilor

aferente;
elemente de rigidizare - clesti si contrafise, dupa ambele directii.
Fermele acoperisului sunt alcatuite din

una sau mai multe elemente verticale de rezistenta numite popi, in numar impar (n =1; 3; 5;
… pe un sir transversal), constituind reazeme (suport) pentru pane; popii au la baza talpi pentru
transmiterea incarcarilor;
▪ cate o pereche de capriori (de o parte si de cealalta a crestei), solidarizati intre ei la o
cota intermediara cu elementele orizontale duble - numite clesti - prevazuti in sens transversal
acoperisului, de o parte si de alta a celor doi capriori si a popilor aferenti si
constrafise, elemente inclinate la 45°, pe directia transversala.
FERMA LA UN ACOPERIS CU SARPANTA PE SCAUNE DIN LEMN
Elemente constructive privind sarpanta pe scaune

a - Invelitori uzuale - tipuri si dimensiuni
1 - tigle solzi: 35 x 17 x 1 cm;

2 - tigle trase: 39 x 22 x 1 cm;
3 - tigle presate (profilate): 40,5 x 24 x 1 cm;
4 - tabla zincata: 0,55 mm; 0,5 mm; rar 1 mm.
b - Panta acoperisului - se adopta aceeasi pentru toti versantii si
este functie de natura invelitorii (gradul de etanseitate la apa a acesteia).
Se urmareste indepartarea cat mai rapida a apei de pe acoperis, pentru a preveni sau a se diminua
infiltrarea prin invelitoare, deci panta se adopta cu atat mai mare cu cat etanseitatea la apa a
invelitorii este mai redusa.
PANTA INVELITORII
Panta minima Pante uzuale
Materialul (cm/m) (cm/m)
Tigle solzi cu
dispunere simpla
Tigle solzi cu
dispunere dubla
Tigle trase
Tigle presate
Tabla zincata 7 4 922
Azbociment plan:
- dispunere simpla
- dispunere dubla
1.5 - Elemente geometrice (sectiuni, dimensiuni, distante)
ELEMENTE GEOMETRICE DE BAZA LA SARPANTA PE SCAUNE
a - Sipcile
■ Sectiuni uzuale: 2,4x3,8cm; 2,4x4,8cm; 2,8x4,8cm;
2,8x5,6cm 3,3x3,6cm; 3,8x5,8cm; 5,8x5,8cm; 5,8x7,6cm
■ Distanta dintre sipci (ds) pe versantul acoperisului:
1- tigle solzi cu dispunere

simpla: 14,0 cm;
2 - tigle solzi cu dispunere dubla:
17,0 cm;
3 - tigle profilate presate, 2 straturi:
17,5 cm;
4 - tigle profilate trase, in 2 straturi: 16,5 cm.
b - Astereala (podina de scanduri)
■ grosimi: 2,2cm (rar); 2,4cm; 2,8cm; 3,8cm; 4,8 cm
cu sau fara interspatii de 12 cm.
c - Capriorii (elemente de rezistenta inclinate)
■ sectiuni: 7,5x10cm; 7,5x12cm; 10x12cm; 10x15cm; 12x12cm; 12x15cm;

12x19; 15x15; 15x17cm; 15x19; 19x19 cm
distante dintre capriori (dc): 7090 cm.
d - Panele (elemente de rezistenta orizontale)
■ sectiuni: 10x15cm; 12x12cm; 12x15cm; 15x15cm; 15x17cm; 15x19cm;

17x19cm; 19x25cm;
■ distante (pe versantul acoperisului): (dp)  4,0 m.
e - Popii (elemente de rezistenta verticale)
■ sectiuni: - circulare cu diametre  10cm;  12cm;  14cm, sau

- dreptunghiulare cu 12x12cm; 12x15 cm; 15x15 cm.
distante: - transversal: 2,25…3,0 m;

- longitudinal: 3…5 m (rar 6 m).
f - Contrafisele (elemente de solidarizare inclinate)

sau  10 cm;   14 cm;
inclinarea contrafiselor: 45 °
lungimi: lcf = 1,41• (70…100) cm.
g - Clestii (elemente de solidarizare orizontale)
■ cate 2 bucati: 7,5x12cm; 7,5x15cm; 7,5x10cm; 2,8x15cm,
(perechi) sau sectiuni semirotunde  10/2…14/2 cm;
h - Talpile scurte (sub popi)
sectiuni: 12x15cm; 15x15cm; 15x19cm; 15x25cm;
lungimi: lt = 50…60 cm.
Deoarece incarcarile aferente acoperisurilor cladirilor de locuit de

dimensiuni moderate, de tipul vilelor, sunt relativ reduse, se recomanda
adoptarea unor elemente componente de sectiuni mai mici, respectiv din
prima parte a sirurilor de valori recomandate la fiecare categorie,
Pentru elementele de rezistenta, sectiunile astfel adoptate se verifica

prin calcul, rezultand sectiuni finale care pot fi diferite de cele alese initial.
Calculul structural
Constructii
DOCUMENTE SIMILARE
0
Planul de afaceri. Cash flow-ul firmei. Educatie in

domeniul creditelor. Exemplu business plan
Calculul structural
1. Generalitati Proiectarea unui dig de pamant
ELEMENTE SI DETALII ALE CONEXIUNII INTRE

(1)P Pentru fiecare verificare la o stare limita SISTEMUL CLADIRE SI INSTALATII SI
semnificativa, se va stabili un model de calcul al ECHIPAMENTE
structurii, bazat pe:
Repartizarea camerelor si a vitrajelor
descrierea corespunzatoare a structurii, a ARHITECTURA RURALA ROMANEASCA

materialelor din care este realizata si a CALCULUL CLADIRILOR CU PERETI
conditiilor semnificative ale STRUCTURALI DIN ZIDARIE
amplasamentului acesteia;
Executarea lucrarilor din beton armat si beton
PROBLEME SPECIFICE DE ALCATUIRE A

STRUCTURILOR PREFABRICATE
PROIECTARE COMPLEXA - ESEU VERIFICARE A

UNUI PROIECT PROPRIU
CALCULUL SI ALCATUIREA ELEMENTELOR DIN

BETON ARMAT
comportarea structurii in ansamblu sau a

partilor acesteia, in raport cu starea limita
respectiva;
actiunile care se exercita asupra structurii si modul in care acestea sunt aplicate.
(2)P Alcatuirea generala a structurii, precum si interactiunea si modul de asamblare ale diferitelor
parti ale acesteia trebuie sa fie astfel realizate incat sa asigure stabilitatea, rezistenta si rigiditatea
corespunzatoare pe durata executiei si a utilizarii.
(3) Modelele de calcul pot fi bazate pe parti separate ale structurii (cum sunt peretii), considerate
independent, daca sunt satisfacute prevederile punctului 1(2)P.
Nota: In situatiile in care structura este constituita din componente proiectate separat trebuie
asigurate stabilitatea, rezistenta si rigiditatea ansamblului structurii
(4) Raspunsul unei structuri trebuie sa fie calculat utilizand:
fie teoria elasticitatii neliniare, admitand o anume relatie neliniara intre eforturile unitare si
deformatiile specifice (v. pct. 3. .1);
fie teoria elasticitatii liniare, considerand o relatie liniara intre eforturile unitare si deformatiile
specifice cu o panta egala cu modulul de elasticitate secant de scurta durata (v. pct. 3. .2);
(5) Rezultatele obtinute pe modelele de calcul trebuie sa furnizeze, pentru orice element al
structurii:
fortele axiale datorate incarcarilor verticale;
fortele taietoare datorate incarcarilor verticale si/sau orizontale;
excentricitatea fortelor verticale;
momentele incovoietoare datorate incarcarilor verticale si sau orizontale.
(6)P Elementele structurale trebuie sa fie verificate la starea limita ultima si la starea limita de
exploatare normala folosind actiuni evaluate pe baza reglementarilor in vigoare.
(7) Pana la asimilarea EN 1991-1-7 ca norma nationala calculul structurilor din zidarie se va face
pentru gruparile de incarcari date in STAS 10101/0A-77.
) Regulile de proiectare pentru verificarea la starea limita ultima si la starea limita de exploatare
normala sunt date in capitolele 6, si 7.
2. Comportarea structurii in situatii accidentale (altele decat cutremurele de

pamant si incendiul)
(1)P Fata de proiectarea initiala a structurii pentru incarcarile rezultate din exploatarea normala,
structura trebuie asigurata in plus, cu o probabilitate rezonabila fata de avariile care s-ar putea
produce, in mod disproportionat, din cauza utilizarii necorespunzatoare sau a unor accidente.
Nota Nici o structura nu poate fi considerata a fi rezistenta la incarcari sau forte excesive,

sau la pierderea unor elemente portante sau a unor portiuni de structura, care ar putea
interveni datorita unei cauze extreme. De exemplu, intr-o cladire de mici dimensiuni, avarierea
primara produce distrugerea totala.
(2) Comportarea structurala in situatii accidentale trebuie sa fie luata in considerare folosind una din
urmatoarele metode:
proiectarea elementelor structurale principale pentru a rezista efectelor actiunilor accidentale date
in EN 1991-1-7;
considerarea , in mod ipotetic, a elementelor portante esentiale ca iesite din lucru succesiv,
acordand o atentie speciala integritatii legaturilor si prinderilor de la reazeme ale elementelor;
reducerea riscului de producere a actiunilor accidentale, folosind, de exemplu, bariere de impact

impotriva impactului cu vehicule.
Nota 1: Comportarea structurala a cladirilor din zidarie sub efectul actiunilor accidentale de tipul
incarcarilor seismice va fi stabilita conform prevederilor Normativului P100 si va fi detaliata
prin 'Ghidul de proiectare pentru structuri din zidarie' care urmeaza a fi elaborat pe baza prevederilor
prezentului Cod.
Nota 2: Comportarea la incendiu a structurilor din zidarie va face obiectul partii 1-2 a Codului CR6.
3. Imperfectiuni
(1)P Efectele posibile ale imperfectiunilor (geometrice, de material, etc) trebuie sa fie luate in
considerate presupunand ca structura este inclinata cu unghiul  htot) radiani fata de verticala,
unde:
htot - inaltimea totala a structurii, in metri.
Actiunea orizontala care rezulta trebuie sa fie adaugata celorlalte actiuni.
4. Efecte de ordinul II
(1)P Structurile care includ pereti de zidarie proiectati in conformitate cu acest EN 1996-1-1 trebuie
sa aiba partile componente legate intre ele, astfel incat deplasarea laterala sa fie ori impiedicata ori
luata in considerare prin calcule.
(2) Nu este necesara luarea in considerare a deplasarii laterale a structurii (efectele de ordinul II)
daca elementele verticale de rigidizare satisfac, pe directia considerata, relatia (1):
htot(N/EI)½ ≤ 0,6 pentru n ≥ 4 (1)
≤ 0,2+0,1n pentru 1 ≤ n < 4
cu notatiile
htot - inaltimea totala a structurii, masurata de la partea superioara a fundatiilor;
N - suma valorilor caracteristice ale incarcarilor verticale, permanente si variabile calculata pentru
intreaga cladire;
EI - suma rigiditatilor la incovoiere ale tuturor elementelor de constructie de rigidizare verticale, in
directia considerata;
Nota: Golurile cu suprafata mai mica decat 2m2 din elementele verticale de rigidizare pot fi
neglijate.
n - numarul de niveluri supraterane.
(3) In cazul in care elementele verticale care asigura rigiditatea nu satisfac conditiile de la pct. 4 (2),
excentricitatea totala datorata delasarii laterale a unui nucleu care asigura stabilitatea trebuie
calculata cu relatia:
et = ξ (Md/Nd + ec) (2)
cu notatiile
Md - momentul incovoietor de calcul la baza nucleului de stabilitate, calculat in ipoteza comportarii

liniar elastice a zidariei
Nd - incarcarea verticala de calcul la baza nucleului de stabilitate, calculata folosind teoria liniara a
elasticitatii
ec - excentricitatea aditionala
- factor de majorare pentru rigiditatea de rotatie a reazemului elementului structural considerat
Excentricitatea aditionala ec si factorul de majorare ξ pot fi calculate din ecuatia (3) si (4) (v.
fig. 1):
Figura 1
Reprezentarea
nucleului de
stabilitate
=
(3)
ec = 4.5 Qdd

(h/100d)2 /Nd (4)
unde:
k - rigiditatea de rotatie a reazemului in Nmm/rad
h - inaltimea peretelui sau a nucleului de stabilitate in mm
d - cea mai mare dimensiune a sectiunii transversale a elementului structural in
directia de incovoiere, in mm
Nd - valoarea de calcul a incarcarii verticale la baza nucleului de stabilitate

Qd - valoarea de calcul a incarcarii totale verticale, aferenta partii de cladire a carei stabilitate
este aigurata de nucleul de stabilitate considerat
5 Calculul elementelor structurale

1 Pereti de zidarie supusi la incarcari verticale
(1) Pentru calculul peretilor supusi la incarcari verticale, trebuie sa se tina seama de urmatoarele
elemente:
incarcarile verticale care sunt aplicate direct peretilor;
efectele de ordinul II;
excentricitatile calculate cunoscand dispunerea in plan a peretilor, interactiunea planseelor si a

peretilor de rigidizare;
excentricitatile rezultate din abaterile de executie si din diferentele intre proprietatile

materialelor din care sunt realizate diferitele elemente componente ale structurii.
(2) Momentele incovoietoare pot fi calculate pe baza proprietatilor materialelor date in Capitolul 3, a
comportarii prinderilor si rezemarilor folosind principiile mecanicii structurilor.
Nota: In Anexa C este data o metoda simplificata pentru calculul momentelor incovoietoare in
pereti, datorate incarcarilor verticale.
(3)P Pe intreaga inaltime a unui perete trebuie sa se considere o excentricitate accidentala, e a,

pentru a se tine seama de imperfectiunile (erorile) de executie.
(4) Excentricitatea accidentala ea se poate lua egala cu hef / 450, unde hef este inaltimea de calcul
(efectiva) a peretelui, calculata conform pct. 6.1.4.
2 Elemente din zidarie armata supuse la incarcari verticale

Grinzi din zidarie; deschiderea de calcul (efectiva)
(1) Deschiderea de calcul (efectiva), lef, grinzilor din zidarie, simplu rezemate sau continui, cu
exceptia grinzilor-pereti, poate fi luata ca fiind cea mai mica dintre urmatoarele valori (v. fig. 2):
distanta dintre centrele reazemelor;
lumina intre reazeme, plus inaltimea utila , d”.

Fig. 2. Deschiderea de calcul (efectiva) a grinzilor din zidarie simplu
rezemate sau continui
(2) Deschiderea de calcul (efectiva), lef, a unei console poate fi luata ca fiind cea mai mica dintre
urmatoarele valori (v. fig. 3):
distanta intre capatul consolei si centrul reazemului sau;
distanta intre capatul consolei si fata reazemului, plus jumatate din inaltimea utila a sectiunii
acesteia, d.
Fig. 3. Deschiderea de calcul (efectiva) a consolelor din zidarie
(3) Deschiderea efectiva a grinzilor-pereti se va determina conform punctului 2.2.
2.2 Grinzi-pereti supuse la incarcari verticale

(1) Grinzile-pereti din zidarie sunt pereti sau parti de pereti incarcati cu forte verticale, situati
deasupra unor goluri si la care raportul dintre inaltimea totala a peretelui peste gol si deschiderea de
calcul (efectiva) deasupra golului este de cel putin 0,
Deschiderea de calcul (efectiva) a grinzii poate fi luata dupa cum urmeaza:
lef = 1,15 L (5)
unde
L - lumina deschiderii golului.
(2) Se vor lua in calcul toate incarcarile verticale care actioneaza asupra acelei parti a peretelui
situate pe deschiderea de calcul (efectiva), cu exceptia incarcarilor care pot fi preluate in alt mod, de
exemplu prin planseele superioare.
(3) Pentru determinarea momentelor incovoietoare, grinda-perete poate fi considerata ca fiind

simplu rezemata, intre punctele de reazem asa cum este aratat in fig. 4.
Fig. 4. Grinda-perete din zidarie
3. Pereti din zidarie supusi la forta taietoare in planul lor
(1) Peretii supusi la forte taietoare trebuie sa fie calculati pentru cazurile de incarcare
corespunzatoare.
(2) Atunci cand se determina incarcarea verticala de calcul care contribuie la capacitatea de
rezistenta la forta taietoare, incarcarea verticala aplicata pe planseele care lucreaza pe doua directii
poate fi distribuita egal intre peretii de reazem; in cazul planseelor curente sau de acoperis care
lucreaza pe o singura directie, pentru determinarea incarcarii axiale, pe peretii de la nivelurile
inferioare care nu sunt direct incarcati, se poate considera o distributie a incarcarii la 45
(3) Un perete transversal (care intersecteaza peretele considerat), sau o portiune a unui astfel de
perete, poate fi considerat ca actionand ca o talpa a unui perete structural, numai daca legatura
peretelui structural principal este capabila sa reziste la eforturile de forfecare corespunzatoare si
numai daca talpa nu flambeaza pe portiunea respectiva.
(4) Lungimea unui perete transversal, care poate fi considerat ca actioneaza ca o talpa, este egala
cu grosimea peretelui structural plus, de fiecare parte a acesteia, unde este cazul, cea mai mica
dintre valorile (v. fig. 5):
htot/5, unde htot este inaltimea totala a peretelui structural;
jumatatea distantei dintre peretii structurali (l), atunci cand sunt legati cu acelasi perete
transversal;
distanta pana la capatul peretelui;
jumatate din inaltimea libera (h).
In peretii transversali, (care constituie 'talpi') golurile cu dimensiuni mai mici decat h/4 pot fi
neglijate. Golurile cu dimensiuni mai mari decat h/4 trebuie sa fie considerate drept extremitati ale
peretilor.
Fig. Latimi de talpa care se pot considera pentru pereti structurali

(5) Rigiditatea de calcul a peretelui este rigiditatea elastica a peretelui structural calculata
considerand inclusiv talpile. Pentru peretii care au inaltimea mai mare decat decat de doua ori
lungimea lor in plan, se poate neglija efectul deformatiilor de forfecare asupra rigiditatii.
(6) Daca planseele pot fi considerate ca diafragme rigide in plan orizontal, fortele orizontale pot fi
distribuite peretilor structurali proportional cu rigiditatea fiecaruia.
(7)P In cazul in care dispunerea in plan a peretilor structurali este nesimetrica, sau daca din orice alt
motiv, rezultanta fortelor orizontale nu trece prin centrul de rigiditate al ansamblului structurii,
trebuie sa se tina seama de efectul rotirii peretilor individuali care se produce din aceasta cauza
(efecte de torsiune).
(8) Daca planseele nu sunt suficient de rigide pentru a fi considerate ca diafragme orizontale (de
exemplu, daca sunt alcatuite din elemente prefabricate din beton nesolidarizate intre ele), fortele
orizontale care revin peretilor structurali vor trebui considerate egale cu fortele provenite de la
planseele de care sunt direct legate, cu exceptia cazului in care se efectueaza un calcul care tine
seama de rigiditatea partiala a planseului.
(9) Incarcarea orizontala maxima pe un perete structural poate fi redusa cu pana la 15%, cu
conditia ca incarcarea peretilor structurali paraleli sa fie sporita in mod corespunzator.
4 Pereti din zidarie supusi la incarcari laterale perpendiculare pe planul lor
(1) In calculul peretilor de zidarie supusi la incarcari orizontale, perpendiculare pe planul lor, se va tine seama,
pentru proiectare, de urmatoarele elemente:
efectele de lunga durata ale incarcarilor;
efectul straturilor de hidroizolatie.
(2)P In calculul peretilor de zidarie supusi la incarcari orizontale, perpendiculare pe planul lor, se va tine seama de
conditiile de rezemare si de continuitatea pe reazeme a acestora.
(3) Peretii din zidarie aparenta (mixta) vor fi calculati la fel ca peretii simpli, realizati in intregime din corpurile de
zidarie componente care au rezistenta la incovoiere cea mai redusa.
(4) Un rost de deplasare intr-un perete (definit conf. pct.1.11) va fi tratat ca o latura libera, prin care nu se poate
transmite moment incovoietor.
Nota: Exista si ancore specializate care sunt proiectate pentru a transmite momente

incovoietoare prin rosturile de deplasare; utilizarea lor nu este acoperita de prezentul Cod.
(5) Pentru proiectarea elementelor de rezemare, reactiunea de-a lungul laturii unui perete, datorata incarcarilor
perpendiculare pe planul peretelui, poate fi considerata, de regula, ca fiind uniform distribuita. Incastrarea pe un
reazem poate fi realizata cu dispozitive de legatura, prin dispunerea unor pereti perpendiculari ancorati (tesuti) sau
in plansee curente/de acoperis.
(6) Daca peretii sunt tesuti cu pereti perpendiculari din zidarie sau daca pe ei reazema plansee din beton armat,
rezemarea pe acestea poate fi considerata ca fiind continua. De-a lungul unui rost cu strat de hidroizolatie peretele
se considera simplu rezemat. Daca peretii sunt legati pe o fata, prin dispozitive de legatura, de o structura portanta,
se considera continuitate partiala pentru moment pe fata respectiva.
(7) In cazul peretilor dubli cu gol intre straturi, se poate considera rezemare continua, chiar daca numai un strat al
peretelui este tesut continuu de suport, cu conditia ca peretele respectiv sa fie prevazut cu dispozitive de legatura, in
acord cu punctul 6.3.4. Incarcarea care trebuie transferata de la perete pe reazem poate fi transmisa, prin
dispozitivele de legatura, de un singur strat al peretelui, cu conditia sa existe o legatura adecvata intre cele doua
straturi (v. 6.3.4), mai ales pe conturul peretilor. In toate celelalte cazuri, se poate considera numai o continuitate
partiala pe reazem.
(8) Daca peretele este rezemat pe trei sau patru laturi, calculul momentului aplicat, M, poate fi efectuat cu una din
urmatoarele formule:
* in cazul in care planul de cedare este perpendicular pe rosturile orizontale, adica in directia fxk2:
M = WkL2 pe unitatea de inaltime a peretelui (3)
*in cazul in care planul de cedare este paralel cu rosturile orizontale, adica in directia fxk1:
M = WkL2 pe unitatea de lungime a peretelui (4)
unde:
 - coeficient al momentului incovoietor, dependent de raportul ortogonal, , de gradul de incastrare la marginile

peretilor si de raportul inaltime supra lungime al peretilor; este obtinut dintr-o teorie adecvata;
 - raportul ortogonal al rezistentelor caracteristice la incovoiere ale zidariei, fxk1/fxk2 (a se vedea punctul 3.3);
L - lungimea peretelui intre reazeme;
Wk - incarcarea caracteristica orizontala pe unitatea de suprafata.
(9) Valorile coeficientului momentului incovoietor  pot fi obtinute din anexa D sau cu o metoda de calcul adecvata.
(10) Coeficientul momentului incovoietor la nivelul unui strat de hidroizolatie poate fi luat ca pentru o latura pe care
exista continuitate deplina, atunci cand efortul unitar permanent de calcul pe acest strat este mai mare sau egal cu
efortul unitar de calcul de intindere datorat momentului produs de incarcarea considerata.
(11) Daca peretele este rezemat de-a lungul laturilor superioara si inferioara, momentul aplicat poate fi calculat dupa
principiile ingineresti uzuale, considerand orice continuitate.
(12) Pentru un panou solicitat orizontal sau un perete independent, realizat din zidarie cu mortar M2M20 si proiectat
conform paragrafelor de mai sus, dimensiunile vor trebui limitate pentru a evita miscarile relative nedorite cauzate de
deplasari, curgere lenta, contractie, variatii de temperatura si fisurare.
(13) In cazul panourilor cu forme neregulate sau al celor cu goluri mari, se poate efectua fie un calcul dupa o metoda
recunoscuta de determinare a momentelor incovoietoare in placile plane, de exemplu metoda elementelor finite sau
analogia liniilor de curgere, fie panourile se pot imparti in sub-panouri, care se pot apoi calcula utilizand regulile date
in paragrafele (9), (10), (12) de mai sus si 6.3.1(4) (a se vedea, de asemenea, figura 5).
Note:
Pentru calcul se pot folosi coeficientii momentului incovoietor in placi plane, metoda elementelor
finite sau analogia liniilor de curgere pot fi adecvate calculului.
Golurile mici in panouri vor avea un efect redus asupra capacitatii de rezistenta a panourilor
respective si pot fi ignorate. Daca golurile sunt bordate cu rame corespunzatoare din lemn
sau metal, rezistenta ramei, impreuna cu a panoului de zidarie, va fi deseori suficienta pentru
a inlocui capacitatea pierduta prin suprafata golului. Astfel de cazuri sunt la latitudinea
proiectantului, indrumarile aferente depasind scopul acestui cod.
Fig. 6. Impartirea unui panou pentru a tine seama de goluri

DOCUMENTE SIMILARE
Pereti de compartimentare
0
Constructii
Design of RC Structure Elements
+ Font mai mare | - Font mai mic STABILIREA LEGATURILOR DE
INTERCORELARE (INTERCONDITIONARE)
DINTRE ACTIVITATI
LUCRARI DE PAVAJE DIN PIATRA NATURALA
FASONATA
Regularizarea scurgerilor pe un versant
Pereti de compartimentare BETONUL ARMAT
Materiale din polimeri
CONSTRUCTII AGROTURISTICE CU
Prin STRUCTURA METALICA
CALCULUL COEFICIENTULUI GLOBAL DE
IZOLARE TERMICA - AMENAJARE SALA
EVENIMENTE
Fosa septica de sedimentare si separare
ABORDAREA SISTEMICA IN CONSTRUCTII
folosirea peretilor de montaj Rigips pot fi obtinute - in comparatie cu sistemele conventionale de

realizare a peretilor de compartimentare - avantaje relevante din punctul de vedere al
costurilor. Spatiul liber din interiorul peretilor este ideal pentru amplasarea rationala a diferitelor tipuri
de instalatii, iar suprafata instantaneu uscata a peretelui poate fi vopsita, tapetata sau lambrisata
fara intarziere. Sistemele Rigips suporta orice comparatii si din punct de vedere al izolatiei fonice si
al rezistentei la foc, iar greutatea peretelui este de numai 25 - 50 kg/m2. Sistemul cel mai
folosit este cel cu montanti si structuri de sustinere de metal. Se pot insa folosi si structuri de
sustinere din lemn, de exemplu montati de 6X6 cm. In functie de cerintele fizice si constructive ale
constructiei, se pot realiza pereti simpli sau dubli. Calitatile fizice si statice ale peretilor rezulta din
conlucrarea structurii de sustinere cu panourile Rigips si cu straturile izolante din interioare din
interiorul peretelui. In acest fel rezulta elemente de constructie adaptate la diferite conditii
constructive. In cazul unei modificari a functiunii cladirii, peretii de montaj Rigips se pot demonta
fara mari eforturi.
Pause
Unmute
Loaded: 1.35%
Fullscreen
- Pereti de montaj Rigips cu structura de sustinere din metal -

Panotarea. Panouri de constructie Rigips, format mare, grosime 12,5 cm, respectiv 15,0 mm. Forma
muchiei AK (aplatizata semicirculara).
Fixarea panourilor. Suruburi rapide Rigips 25 mm.
Prelucrarea rosturilor. Rosturile dintre panouri, precum elementele de fixare, trebuie prelucrate cu

spaclul in mai multe randuri. Pentru rosturi sistem AK vezi pag. 35, pentru rosturi sistem 'Vario' vezi
pag. 34.
Structura de sustinere
 Profile de racordare la pardoseala, tavan, sau la alti pereti de tip Rigips -UW, respectiv CW,
care se fixeaza cu dibluri cu stift rotativ Rigips, respectiv dibluri metalice Rigips.
 Profile montanti Rigips CW.
 Banda de etansaree pentru racorduri Rigips.
Izolarea spatiului gol din interiorul peretelui. Vata din fibre minerale sub forma de saltele sau
placi. In cazul cerintei de protectie impotriva incendiului.
- Panotarea: panouri de protectie impotriva incendiului.
Trasarea Profilele de racordare Profilele montanti
Mai intai se deseneaza traseul Profilele de racordare UW se prevad Profilele montanti CW trebuie
peretelui pe pardoseala cu sfoara sau pe o singura fata cu benzi de etansare introduse cel putin 2,0 cm in profilele
dreptarul. Atentie la eventualele goluri pentru racorduri Rigips si se fixeaza de racordare cu planseul. Profilul
de usi. Apoi se traseaza urma peretelui de pardoseala cu elemente de montant se introdule mai intai in profilul
pe peretii adiacenti si pe planseu, cu prindere universale, la distante de 80 de racordare de jos, iar apoi in cel de
nivela si dreptarul. cm unele de altele. Pe peretii sus. Apoi profilele montanti se dispun
adiacenti se realizeaza racordul prin la un interax de 60 cm. Ele trebuie sa
profile CW. Din motive de izolare fie orientate cu latura deschisa inspre
fonica, profilele de racordare trebuie directia de montaj, in asa fel incat
presate cat mai strans de elementele fixarea panourilor sa inceapa de la
de constructie respective. muchia stabila.
Panotarea primei fete a peretelui Izolarea spatiului liber Panotarea celei de-a doua fete a
Panotarea primei fete a peretelui Dupa panotarea primei fete a peretelui peretelui
incepe cu o latime intreaga de panou si montarea instalatiilor sanitare si Prin panotarea celei de-a doua fete,
(120 cm). In acest scop, panourile electrice necesare in spatiul liber din peretele de montaj Rigips capata
Rigips se fixeaza de profilele montanti interiorul viitorului perete se fixeaza stabilitatea sa finala. Se incepe cu o
cu o surubelnita electrica, folosind izolatia din fibre minerale. Spatiul liber jumatate de latime de panou (60 cm),
suruburi rapide dispuse la distante de din interior trebuie izolat in totalitate, in asa fel incat rosturile celor doua fete
25 cm. In cazul unei panotari duble, iar materialul izolant trebuie impiedicat ale peretelui sa fie decalate cu latimea
distanta dintre suruburile primului rand sa alunece. unui camp dintre montanti.
de panotaj este de 75 cm. Din acuza
necesitatii de alternare a rosturilor, al Peretele de montaj Rigips este acum
doilea rand se monteaza incepand cu pregatit pentru tratarea rosturilor,
o jumatate de latime de panou (60 cm). racordarilor si a capetelor de suruburi.
Pereti de compartimentare - Realizarea tocurilor de usi -
Tocurile de usi pot fi introduse fara probleme in peretii de montaj Rigips. In alegera tehnicii de
prindere, esentialal este sarcina produsa de greutatea usii. Trebuie luati in considerare urmatorii
factori:
1. Inaltimea maxima a peretelui: 280 cm

2. Deschiderea usii: 90 cm
3. Greutatea maxima a foii de usa: 25 kg.
Daca toate aceste date corespund, se poate realiza tocul usii din profile de perete UW/CW
(grosimea tablei: 0,6 mm, structura:tip cutie).
Aceste profile pentru montantii usii se fixeaza de profilele de racordare cu pardoseala prin nituri cu
cap ascuns. Profilele de racordare cu pardoseala trebuie prinse de pardoseala, in stinga si in
dreapta golului usii, cu cate doua dibluri. Drept buiandrug al usii, se monteaza in partea superioara a
golului in profil UW. Alaturarea panourilor din
care se realizeaza peretele trebuie sa se
produca intotdeauna deasupra buiandrugului,
si in nici un caz in dreptul profilelor verticale
ale tocului. In acest scop, in profilul-
buiandrug se aseaza doua profile-montanti,
care rezolva problema rosturilor decalate ale
celor doua fete de perete.
Montarea unor tocuri prefabricate din mai

multe piese de otel se face conform
desenului alaturat. In cazul unor inaltimi de
perete mai mari de 280 cm, a unor latimi de
usi mai mari de 90 cm sau a unei greutati a
foii de usa mai mare de 25 kg, trebuie folosite
- la montarea unor tocuri de otel din una sau
mai multe puese - profile de rigidizare UA,
care vor inlocui profilele de perete normale
UW/CW (fig.1)
Toc de otel cu profile de rigidizare UA

Asemenea profile - care au grosime de tabla
de 2 mm si care pot fi fixate la rosu de
planseul inferior si de cel superior prin dibluri
amplasate in zone speciale de colt - se
fabrica pentru diferite grosimi ale peretelui
Pentru realizarea unei legaturi puternice cu
pardoseala, in zona golului de usa, profilele
UW se decupeaza. Profilele de rigidizare UA
sunt prevazute cu unul sau doua randuri de
golurialungite. Acestea, impreuna cu golurile
prevazute in colturile de racordare, permit
compensarea unor mici diferente ale inaltimii
incaperii sau provenite din incovoierea
(limitata)a planseului superior. Fixarea
panourilor de profilele UA se face cu suruburi
rapide Rigips tip 221. Acolo unde acest lucru nu este posibil din cauza latimii golului de usa, se
monteaza langa profilul UA un profil CW suplimentar, de care apoi se insurubeaza - pe toata
inaltimea - panourile.
Toc de lemn
Pentru montarea unor tocuri de lemn sunt valabile toate conditiile prevazute pentru profilele de
perete CW. Se recomanda insa ca profilele-montanti CW pentru usi sa fie montate cu partea
deschisa spre toc si sa fie prevazute cu montant de lemn. In acest fel, tocul poate fi montat in modul
obisnuit in care se face aceasta operatie.
Pereti de compartimentare - Instalatii / Racorduri -

Pentru a putea demonstra cel mai bine caracteristicile fizice ale peretilor prefabricati Rigips va trebui
sa tinem seama de unele amanunte, cum ar fi urmatoarele:
Cerintele fonice
Cel care se afla in incapere fac diferite zgomote in miscare, vorbire. Zgomotul pasilor sau al vorbirii
se propaga si dincolo, prin peretii despartitori, si, actioneaza asupra celor aflati in alte incaperi. Dat
fiind faptul ca cele mai multe zgomote care sunt deranjante, sunt cele cauzate de pasi, aceste
zgomote trebuie impiedicate sa se propage. Prin asamblarea unor elemente solide aceste zgomote
se propaga mai bine. Deci vom avea nevoie de includerea unor elemente de izolatie mai moi,
maleabile.
Trecerea instalatiilor Racordul cu pardoseala

Instalatiile se monteaza in In cazul unei sape flotante
golul peretilor de montaj continue de ciment si al
Rigips, dupa ce s-a executat cerintei unor Dn,T,w >35dB,
panotarea fete de structuri trebuie prevazut un rost in
de sustinere. In baghetele zona legaturii sapei cu
profilelor - montanti CW sunt peretele. Pentru ca profilul de
stantate zone de forma H, racordare sa poata fi
care pot fi rupte in vederea pozitionat in axul peretelui,
trecerii instalatiilor. Cu acest rost trebuie realizat in
clestele pot fi realizate goluri afara acestui ax. Rostul tebuie
rotunde suplimentare, care protejat de praf si resturi de
pot fi prevazute cu garnituri materiale de constructii.
de material plastic pentru
protejarea instalatiilor
electrice.
Dozele Racordul cu planseul
Dozele montate in golul In cazul unui finisaj ud
interior al peretilor capata continuu sau a unui planseu
stabilitate prin conlucrarea de beton aparent, fasia de
marginii zonei cu aripile protectie se prelucreaza cu
metalice aplatizate din spaclul spre interior. In acest
interior. Se monteaza intai fel se realizeaza o separare
doza in peretele de montaj rectilinie intre diferite
Rigips, apoi intrerupatorul materiale. Daca din motive
sau priza. optice - de exemplu un finisaj
de vopsitorie - aceasta
separare nu trebuie sa se
vada, trebuie prevazut un rost
chituit cu chit permanent
elastic si posibil de vopsit.
Racordul cu peretii adiacenti
urmeaza aceeasi procedura.
Racordul cu pardoseala Racordul cu planseul
Din punct de vedere fonic, Racordul cu un planseu la
cea mai buna racordare cu rosu, ce urmeaza sa fie
pardoseala se obtine atunci tencuit, se face fara fasie de
cand sapa de pardoseala se protectie. De aceea, panourile
opreste in peretele de trebuie acoperite cu un straif
compartimentare. In acest fel autocolant de vopsitorie.
se elimina orice posibilitate Partea vizibila a acestui straif
de propagare a sunetului. va fi inlaturata dupa tencuire.
Se poate opta pentru un nut.
Suplimentar poate fi prevazut
un rost chituit cu chit
permanent elastic si posibil de
fi vopsit.
Transmiteri laterale (elemente de constructie adiacente)

Capacitatea de izolare fonica a unui element de constructie depinde si de influentele pe care
elementele alaturate le exercita asupra lui - peretele coridorului, fatada pardoseala, planseul.
Acestia sunt factori, care, independent de peretele de montaj Rigips, pot actiona pozotiv sau
negativ. In detaliile de racordari care urmeaza, acesti factori sunt luati in considerare in mare
masura. Pentru executii speciale, serviciul tehnic de consulting al RIGIPS va sta la dispozitie.
Racorduri
Pentru protectia fonica sunt necesare racorduri etanse. Este deci strict necesara prevederea unui
benzi de etansare pentru racorduri Rigips, ca si umplerea rosturilor de la racorduri cu substanta
speciala Rigips, respectiv cu chit permanent elastic. Daca trebuie indeplinite conditii privind protectia
impotriva incendiului, trebuie folosite benzi de etansare pentru racorduri din clasa de materiale A
(fibre minerale din fibra de piatra sau de zgura). Benzile de etansare pentru racorduri Rigips pot fi
folosite daca sunt realizate in grosimea panourilor, deci dacasunt complet acoperite de acestea.
Daca din calcul reiese o incovoiere a planseului superior mai mare de 10 mm, in zona racordului
perete-planseu, intre panotajul OK si planseul UK trebuie prevazut un rost de tasare (racord glisant
la planseu). Muchiile libere ale panourilor trebuie protejate cu un profil de protectie din aluminiu,
chituit.
Racord glisant cu planseul Pereti adiacenti Pereti adiacenti
Din motive de protectie fonica si fata de Din punct de vedere acustic, cel mai Ca o alternativa fata de figura 8, se
incendii, in cazul unui rost glisant, se prind bine se comporta un racord realizat poate opta si penntru o separare
de planseu fasii de panouri Rigips. Profilele cu profile LW, caci astfel se intrerupe completa a peretilor.
CW si panourile trebuie scurtate cu cat transmiterea in lung a sunetelor. La
prevad calculele de incovoiere. Pentru a prelucrarea racordului, straiful de
permite o glisare libera a profilului de protectie se aplica peste colt.
racordare UW, panourile se prind numai de
profilele - montanti CW, Pastrand fata de
profilul UW distanta rezultata din calculele
de incovoiere.
Pereti adiacenti Coltul Coltul

Panotarea continua intr-un singur strat se In zona exterioara a coltului, profilele In cazul peretilor cu doua randuri
recomanda numai in cazul unor cerinte montanti CW se monteaza conform de montanti, trebuie acordata o
reduse de izolare fonica. figurii atentie deosebita procesului de
executie a izolarii golului din
grosimea peretilor.
- Prezentarea peretilor Rigips cu montanti metalici -

Peretii de montaj Rigips pot fi adaptati la diferite cerinte fizice fara a se modifica sistemul de
baza. Astfel, de exemplu, pot fi obtinute valori de izolare fonica Rw de la 45 dB la 65dB pentru pereti
cu unul sau doua randuri de panouri, prin marirea golului interior (a distantei intre cele doua coji),
si/sau, prin realizarea unuia, respectiv a doua straturi de panotare. Prin folosirea unor materiale la
izolarea golului interior si prin grosimi diferite ale panotajului se obtin pereti care se inscriu din punct
de vedere al protectiei impotriva incendiului de la clasa F30 la clasa F90. Structurile Rigips
prezentate in cele ce urmeaza sunt atestate prin adeverinte oficiale sau prin norme. In caz ca este
necesara protectia impotriva incendiilor trebuie folosite panouri Rigips rezistente la foc. In cazuri
exceptionale, cerintele F30 pot fi rezolvate cu panouri normale Rigips in doua straturi.
Inaltimea
admisibila (2) Protectia la foc conf. B Izolarea foni
Codul Denum. prescurtata profilul Grosimea Domeniul de 3800 partea a 2-a (5)
montantului/ Grosimea panotajului per folosire (1)
peretelui latura
sistemului Rigips Gros. miner
I II Clase de rezistenta
(4)
mm mm m m F30 F60 F90 mm
Perete montant metalic simplu, panotaj 1 strat
CW 50/80
CW 75/100
CW 75/100
CW 100/125
CW 100/130
Perete montant metalic simplu, panotaj 2 straturi
CW 50/100
2 x 12,5
CW 75/125
2 x 12,5
2 x 12,5
CW 100/150
Perete montant metalic dublu, panotaj 2 straturi. Structura de sustinere sprijinita sau separata.
CW 50+50/155 2 x 12,5
CW 75+75/205 2 x 12,5
CW 100+100/256 2 x 12,5
Perete de compartimentare pentru locuinte, 5 straturi de panotaj.

CW 75+75/220 2 x 12,5+12,5 2x50
CW 75+75/220 2 x 12,5+12,5 2x75
Disiparea interioara impiedica transmiterea undelor acustice prin goluri (de exemplu prize) in
panourile de carton gipsat opuse - in cazul peretilor cu instalatii electrice sau alte tipuri de instalatii.
La cerinte de protectie impotriva incendiului,

folositi panoul Rigips rezistente la foc, conform DOCUMENTE SIMILARE
normei austriece B 3410, respectiv DIN 18 189.
In plus, sunt valabile normele prescrise in ficare 0
tara.
CAIET DE SARCINI INSTALATII INTERIOARE DE
APA EXECUTATE CU CONDUCTE DIN
POLIPROPILENA
COFRAJE
PLANSEE
Modernizarea tehnologiei de proiectare si executie a
consolidarilor de taluzuri si maluri folosind gabioane
Constructii
LUCRARE DE SEMESTRU la Disciplina Materiale
+ Font mai mare | - Font mai mic de constructii si Chimie Aplicata
ALCÃTUIREA ACOPERISULUI CU SARPANTÃ

DIN LEMN PE SCAUNE. ROLUL SI MODUL DE
LUCRU AL ELEMENTELOR
Plansee din lemn Regularizarea scurgerilor pe un versant
Stabilire eforturi sectionale pentru peretele structural

Dupa modul de dispunere a grinzilor, pot
INSTRUCTIUNI DE A UTILIZARE SCARILOR
fi:
BARAJUL ICE HARBOR
plansee cu grinzi aparente;
CERINTE PENTRU INSTALATII TEHNICO-
INDUSTRIALE
Play
Unmute
Loaded: 1.01%
Fullscreen
plansee cu grinzi mascate.
Planseul cu rol de saiba orizontala
Planseul asigura conlucrarea elementelor verticale in vederea preluarii

incarcarii orizontale (seism, vant). Se considera planseul cap grinda-perete continua, cu reazeme
elastice.
Repartizarea incarcarilor orizontale la elementele portante verticale (pereti portanti, cadre) se

dace in functie de rigiditatea in plan orizontal a planseului.
In functie de aceasta rigiditate planseele pot fi:
1) foarte rigide: EI = …, se considera ca reazemele sunt de tip elastic:
2) Planseu cu rigiditate …. Deplasarile sunt diferite:

3) Planseu cu rigiditate foarte mica:
3.1) Pentru o incarcare

simetrica, planseul se
considera ca oglinda
continua absolut rigida.
Forta care se distribuie
peretilor este:
Si = mi S;
unde: mi = coeficient
S = rezultanta tuturor fortelor orizontale
3.2) Reazemele elastice sunt distribuite simetric. Deplasarile tuturor reazemelor elastice sunt egale
iar reactiunea de pe un reazem este:
unde: ri = deplasarea orizontala a unui reazem “I” produs de o forta egala cu unitatea.
Incarcarea orizontala se distribuie peretilor proportional cu rigiditatea lor. Daca rigiditatile

sunt egale atunci d1 = d2 = d3 = … = dn
, unde n – numarul reazemelor
3.3) In cazul in care rigiditatea planseului este foarte mica in comparatie cu cea a reazemelor,
reactiunea de pe orice reazem este egala cu suma reactiunilor …
Observatie: Planseele din b.a. monolit cu rigiditatea comparativa cu cele din lemn si mai mare decat
cele din b.a. prefabricat.
Se recomanda un anumit raport intre dimensiunile in plan ale cladirii, in functie de tipul de planseu:
Directia de actiune a incarcarilor Tip planseu b.a. B/L

orizontale
Longitudinala - monolit
- prefabricat
Transversala - monolit
>1:b
- panouri prefabricate
monolitizate
- fasii prefabricate cu
suprabetonare < 1 : b
monolita
- prefabricate fasii
<1:2
B

L
G = 0,425 E
Pentru grinda pe reazeme elastice se vor determina eforturile M si T si se verifica efortul de intindere
si compresiune rezultate din incovoierea planseului. Verificarea la forta taietoare a planseului se va
face cu luarea in considerare a fortei taietoare din incarcarile orizontale si verticale.
CONSTRUCTII CU PLANSEE SUSPENDATE
Utilizarea in Germania si USA incepe in 1920. Structura este formata din reazem central, dispozitive
de agatare si plansee suspendate.
1 – nucleu central;
2 – plansee suspendate
3 – dispozitiv de suspendare a planseului;
4 – ancoraj;
5 – grinzi de contur;
6 – contrafise.
Grinzile sunt in forma de T sau I si reazema pe elemente portante (pereti portanti sau rigle de
cadre).
Se utilizeaza pentru incarcari si deschideri mari; se recomanda ca in zonele seismice sa se faca o

suprabetonare generala de 4 … 5 cm.
SCARI
Scara este elementul de rezistenta care asigura legatura intre nivelele unei cladiri. De asemenea
asigura accesul in cladire si permite evacuarea rapida in cazuri exceptionale.
Clasificari:
 dupa rolul functional:
monumentale: amplasate la intrarea in cladiri social-culturale, teatre, muzee;
principale: deservesc in mod curent cladirea si pentru evacuarea rapida in caz de incendiu;
secundare: pentru comunicatii de serviciu (pot fi pe fiecare etaj sau numai pe anumite
etaje).
 dupa materialul de constructie:
din beton armat monolit sau prefabricat;
din piatra naturala;
din lemn;
din metal.
 dupa pozitia in cladire:
exterioare;
interioare (amplasate in casa scarii).
 dupa forma in plan si modul de dispunere a treptelor:
cu una sau mai multe rampe;
continue sau intrerupte de podeste;
cu rampe curbe sau in spirala;
cu trepte balansate.
Forme in plan
O scara este formata din elemente de rezistenta: rampe si podeste.
Rampa este elementul de rezistenta inclinat ce sustine treptele.
Podestul sau odihna este un element de rezistenta orizontal.
Podestele pot fi: de pornire, de sosire, intermediare.

Linia pasului: linia virtuala care indica sensul de urcare, amplasata la 60 cm de bancul
inferior.
Spatiul in care este amplasata casa scarii. La proiectarea scarii se vor respecta normele PSI.
Raportul minim ;
unde: Sf – suprafata ….
Sp - pardoseala
Casa scarii:
va fi separata de restul cladirii prin pereti si usi;
va fi ventilata si luminata natural; se admite iluminarea artificiala numai in cazul in care se

asigura posibilitatea de functionare in orice moment a unui sistem de iluminat artificial,
automat, pentru cazuri de avarie sau incendii si a unui sistem de ventilare a casei scarii,
actionat di interioarul acesteia ……
Dimensionarea rampelor si podestelor
Latimea rampelor si podestelor se va stabili astfel incat sa se asigure evacuarea rapida in caz
de pericol. Se considera ca evacuarea din cladire se va face in fluxuri. Latimea scarilor se va
determina dupa nivelul cu cel mai mare numar de fluxuri: F.
N – numarul de persoane care trebuie sa treaca prin calea de evacuare, stabilit in functie de
destinatia cladirii;
C – capacitatea de evacuare a unui flux, definita ca numar total de persoane care se evacueaza prin
fluxul respectiv pe toata durata perioadei de evacuare.
Destinatie cladire C
(nr. de persoane)
1. Cladiri de locuit (hoteluri,
camine, blocuri de locuinte)

2. Maternitati, camine batrani
3. Cladiri de productie si depozitare
categoria A si B (pericol de indendiu)
categoria C si D
Nr. de fluxuri Br (m)
Latimea libera a rampelor si podestelor se stabileste in functie de tipul cladirii si tipul de scara
(principala sau secundara). Latimea maxima sa nu depaseasca 2,40 m.
Intre doua rampe suprapuse sau intre o rampa si elementele de planseu:
- Hmin = 2,0 m la scarile principale;
= 1,90 m la rampele de acces la pod sau subsol

Caile de evacuare se amenajeaza conform normelor PSI, respectandu-se lungimea de la usa
cea mai indepartata pana la usa de evacuare.
Grad de Lungimea maxima a caii de evacuare,

rezistenta la foc
cand evacuarea se face prin:
doua directii o directie
(coridor infundat)
I, II
III
IV
Observatie: Distantele in interiorul apartamentului de locuit nu se limiteaza.
JALONAREA ALINIAMENTELOR SI MASURAREA LUNGIMILOR

Constructii
DOCUMENTE SIMILARE
0
ACTIUNI IN CONSTRUCTII - Actiunea vantului,

zapezii, seismica
JALONAREA ALINIAMENTELOR.
COORDONARE DIMENSIONALA SI MODULARA
Repartizarea camerelor si a vitrajelor

POLIPROPILENA
GEOTEHNICA SI FUNDATII
Structuri Metalice
PROIECT TOPOGRAFIE - TRIANGULATIA

TOPOGRAFICA LOCALA
CERINTE PENTRU LUCRARI DE BETON ARMAT

Play
AUTOSTRADA BUCURESTI – BRASOV - Tronson
Unmute
Comarnic – Brasov (km 108+050 – km 170)
Loaded: 1.01% -Referat geotehnic
Fullscreen CAIET DE SARCINI OBIECTE SANITARE,

ARMATURI SI ACCESORII AFERENTE
Figura - - Jalonarea aliniamentelor accesibile.

Pentru masurarea corecta a unor lungimi din teren
ce sunt mai mari decat lungimea instrumentului de
masurat, este necesar ca determinarea sa se
faca pe aliniamentul determinat de punctele ce
delimiteaza lungimea de masurat. Determinarea
pozitiei unor puncte intermediare situate pe acest
aliniament poarta denumirea de jalonare. Punctele ce
se vor jalona sunt astfel alese incat sa fie situate fie
la distante egale cu lungimea ruletei cu care se vor
face masuratorile fie la schimbarea de panta in
vederea determinarii distantelor orizontale
corespunzatoare lungimilor inclinate masurate.
Jalonarea aliniamentelor accesibile.

Operatiunea presupune ca intre punctele ce
Figura - Jalonarea intersectiei aliniamentelor. marcheaza aliniamentul sa existe vizibilitate directa,
adica privind dintr-un capat al aliniamentului, celalalt
capat sa fie vizibil (figura 3.1). Punctele de capat,
A si B sunt materializate in teren prin jaloane,
urmand ca punctele 1, 2, 3 sa fie aliniate incepand
cu punctul 1. In punctul A se afla un operator, care
privind tangential pe langa jalonul din A astfel incat
Figura - Jalonarea peste un deal.

sa vada jalonul din B, dirijeaza portjalonul 1 pana ce acesta se va afla intr-o pozitie in care jalonul
este tangent la planul vertical ce trece prin A si B. Dupa ce jalonul 1 a fost infipt in pamant, port
jalonul va deplasa jalonul 2 pana la aducerea in aliniament. Se va proceda identic cu toate celelalte
puncte alese pentru a fi marcate pe aliniamentul AB. Dupa cum se observa, operatiunea se
desfasoara de la B catre A, motiv pentru care spunem ca se procedeaza la o aliniere “spre sine”.
Ordinea operatiilor este numai cea descrisa mai sus; daca jalonarea s-ar face tot din punctul A
dar incepand cu punctul 3, atunci acest jalon va face imposibila determinarea corecta a pozitiei
punctelor 1 si 2, deoarece acestea nu ar mai fi vizibile din punctul A datorita dimensiunilor jalonului
din 3.
Un caz particular este cel prin care se va

jalona intersectia a doua aliniamente (figura
3.2). In aceasta situatie, un operator
situat in punctul A va alinia pe directia AB
portjalonul 1. Simultan un al doilea operator
situat in C,va dirija si el portjalonul din 1 pe
aliniamentul CD. Operatiunea de jalonare a
intersectiei va fi deci o operatiune
succesiva in A si B si se
considera incheiata atunci cand operatorul
din A constata ca jalonul din 1 este pe
Figura - Jalonarea aliniamentelor cu capete inaccesibile. directia lui B si operatorul din C
constata ca jalonul din 1 este pe directia lui
D.
Jalonarea aliniamentelor cu capetele inaccesibile.

Jalonarea aliniamentelor peste un deal.
Daca situatia din teren este de asa natura incat punctele A si B nu sunt vizibile intre ele (figura 3.3),
atunci se vor alege doua puncte 1 si 2 astfel ca portjalonul din 2 sa vada punctele 1 si B, iar
portjalonul din 1 sa vada jaloanele din A si 2. Initial, portjalonul din punctul 1' aliniaza portjalonul
2 in pozitia 2', pe aliniamentul 1'-A. Portjalonul 2' aduce portjalonul 1 in pozitia 1' pe aliniamentul 2'-
B. Operatiunile se repeta succesiv pana ce portjalonul 1 priveste spre A si constata ca portjalonul 2
se afla pe aliniament, iar portjalonul 2 privind spre B constata ca portjalonul 1 este pe aliniament.
Exista insa posibilitatea ca desi capetele aliniamentului au vizibilitate reciproca, totusi, datorita unor

obstacole aflate in afara aliniamentului sa nu se poata face jalonarea dupa procedeul aratat mai
sus. In acest caz, in punctele 1 si 2, arbitrar alese, se vor pozitiona jaloane manevrate de cate un
portjalon. In faza initiala port jalonul 1 aflat in pozitia 1’ va dirija jalonul 2 in pozitia 2’, pe
aliniamentul 1’-A. Portjalonul din 2’ va dirija acum jalonul din 1’ in 1”, pe aliniamentul 2’-B.
Operatiunile se repeta pana cand din 1 privind spre A, jalonul 2 nu mai trebuie miscat, respectiv din
2 privind spre B, jalonul 1 nu mai trebuie miscat.
MASURAREA LUNGIMILOR.
Masurarea directa a lungimilor.
Elementele liniare necesare determinarii coordonatelor punctelor topografice, constand fie in
distante inclinate fie in distante orizontale, se pot determina fie prin masurare directa cu ajutorul
ruletelor, panglicilor sau a firelor de invar (aliaj cu coeficient de dilatare termica foarte mica), fie
indirect folosind procedee optice sau electronice. Aparatura si tehnica de masurare care se
adopta tin cont de precizia ceruta la determinarea distantei.
Instrumente pentru masurarea directa a distantelor.
Instrumentele folosite la masurarea directa a distantelor sunt :
instrumente pentru determinarea precisa a distantelor, numite fire de invar, folosite la masurarea bazelor
geodezice;
instrumente pentru determinarea cu precizie medie a lungimilor, folosite in lucrarile curente de

topografie, numite rulete sau panglici.
instrumente pentru determinarea cu precizie redusa a distantelor orizontale, cum ar fi lata (mira de
nivelment) si bolobocul.
Panglicile si ruletele de otel.
Ambele instrumente sunt benzi de otel sau material sintetic rezistent la intindere,cu grosimi de de
0,2 - 0,7 mm, latimi cuprinse intre 10 - 13 mm si lungime variabila de 20, 25, 50 sau 100 m pentru
panglici sau de 10, 20, 25 sau 50 m pentru rulete. Diferenta intre o panglica si o
ruleta consta ca panglica este mai lata decat ruleta, fiind divizata din decimetru in decimetru, prin
gauri circulare in axul benzii de otel,in timp ce ruleta este divizata cel putin centimetric pe
toata lungimea cu exceptia capetelor unde divizata milimetric. Pentru marcarea valorilor rotunde,
reprezentand jumatatile de metru, respectiv metrii intregi, pe banda panglicilor sunt atasate
placute stantate cu valoarea diviziunii corespunzatoare. Ruletele, in schimb, au inscriptionate,
prin stantare pe banda metalica, toate informatiile necesare. Pentru depozitare si transport,
panglicile sunt rulate pe un cadru metalic, care prin rotire permite desfasurarea pentru utilizare
sau infasurarea in vederea depozitarii. Ruletele au banda metaliza infasurata pe un tambur montat
fie intr-o carcasa metalica sau din piele, fie pe furci metalice, ambele fiind prevazute cu mici
manivele pentru manuire comoda.
In mod obisnuit panglicile sunt etalonate la o temperatura de + 20°C si o forta de intindere de 15

daN, in timp ce ruletele sunt etalonate la o temperatura de + 20°C si o forta de intindere de 5 daN.
La efectuarea masuratorilor directe de lungimi, se folosesc o serie de accesorii :
termometru pentru determinarea temperaturii panglicii in momentul masurarii;
dinamometru pentru intinderea ruletei sau panglicii cu o tensiune identica celei din momentul etalonarii;

set de fise (vergele) metalice cu lungime de 20 - 30 cm si diametru de 3 - 5 mm care se folosesc la
marcarea tronsoanelor (panourilor) egale cu lungimea panglicii sau ruletei cand distanta decat aceasta.
intinzatoare
pentru intinderea panglicii
sau ruletei in momentul
masurarii. Sunt
confectionate din lemn,
prevazute cu un sabot
metalic la capatul inferior
pentru a se putea infige in
Figura - Masurarea directa a lungimilor. pamant
Operatiunea de masurare se desfasoara de catre o echipa formata din operator si doua ajutoare asa

cum se vede in figura 4.1. Se vor folosi si accesoriile, aduca intinzatoarele 1, panglica sau ruleta 2,
fisele 3, dinamometrul 4 si jaloanele 5. Pentru efectuarea unei masuratori corecte se impune
curatirea terenului de vegetatie si jalonarea aliniamentului AB.
Operatorul din A va infige in pamant intinzatorul din A astfel ca diviziunea 0 a panglicii sau ruletei sa se
suprapuna peste A. Operatorul, care merge inainte, spre punctul B, va alinia intinzatorul si dinamometrul
pe directia AB, iar ajutorul va infige vertical,in pamant, o fisa in dreptul diviziunii de 50m a ruletei.
Operatiunea se repeta in acelasi mod pana la masurarea completa a distantei AB.
Corectii ce se aplica distantelor masurate cu panglica sau ruleta.
corectia de etalonare lk - apare datorita diferentelor intre lungimea nominala (valoarea citita pe banda de

otel) si lungimea reala (obtinuta prin etalonarea panglicii pe un banc de proba, de lungime etalonata).
Avind in vedere ca este o eroare care se comite la fiecare aplicare a panglicii, corectia va fi: lk = lo - ln
[4.1] unde : lk - corectia ce se calculeaza; lo - lungimea reala; ln - lungimea nominala a panglicii pentru o
aplicare a sa. Pentru intreaga lungime masurata, compusa din n aplicari de ruleta, corectia va fi data de
relatia: Lk = lk = lk . n [4.2] unde n =
corectia de intindere lP - apare datorita inegalitatii intre forta cu care se intinde panglica in timpul
masurarii si tensiunea aplicata la momentul etalonarii. Relatia de calcul este: lP = [4.3]

unde: ln - lungimea nominala, S - sectiunea transversala a ruletei, exprimata in cm2, E - modulul de
elasticitate al otelului ( 2,1. 104 kg/mm2), F - forta in timpul masurarii, Fo - forta la etalonare. Se
recomanda ca tensionarea panglicii in timpul masurarii sa se faca la aceeasi valoare cu cea de la
etalonare, aceasta din urma fiind specificata in buletinul de etalonare al fiecarei panglici.
corectia de temperatura lt - apare datorita diferentei intre temperatura la etalonare si cea de la

momentul masurarii. Relatia de calcul este : lt = lt - letal = l .  (t° - t°o) [4.4] unde : l - lungimea
panglicii, - coeficientul de dilatare termica liniara a otelului avind valoarea de 0,0115mm/grad
celsius/m, t - temperatura la momentul masurarii, t o - temperatura la momentul etalonarii (se specifica in
certificatul de etalonare).In cazul panglicilor de 50m, inlocuind valorile lungimii si coeficientului de dilatare
termica liniara, relatia [4.4] devine: lt = 0,6mm (t° - 20°) [4.5]
corectia de reducere la orizont L0 - apare datorita pantei terenului ce are drept consecinta faptul ca in
teren se masoara lungimi inclinate iar la prelucrarea masuratorilor se folosesc proiectiile lor in plan
orizontal.
Distanta orizontala se va calcula cu relatia :
l0 = d - l [4.6]
unde : [4.7]
din acesta cauza, calculul corectiei se va putea face fie

functie de unghiul de panta fie functie de diferenta de
nivel, h, intre capetele lungimii inclinate. Astfel :
functie de unghiul de panta:
[4.8]
Figura - Reducerea la orizont a lungimilor. functie de diferenta de nivel:
[4.9]
care, dupa dezvoltare in serie si efectuarea calculelor, conduce la relatia finala:
[4.10]
Corectia de reducere la orizont este totdeauna negativa.
Este de mentionat ca la aplicare corectiilor de temperatura si etalonare se va tine cont de semnul
algebric al corectiei, care rezulta din efectuarea parantezelor continute in relatiile de calcul pentru
corectiile respective. Valoarea finala a distantei orizontale, va fi deci:
D = L + Lk + LP + lt + l0 [4.11]
Masurarea directa a lungimilor orizontale.

Cand panta terenului intre doua puncte
este mare si neregulata, iar precizia
ceruta nu este mare, se poate determina
distanta intre doua puncte folosind unul
din urmatoarele procedee :
lata si bolobocul (figura 4.3) - se foloseste

o scandura dreapta, lata de 15 cm,
groasa de 5 cm si lunga de 3, 4 sau 5
Figura - Masurarea distantei orizontale cu lata si bolobocul. m.Aceasta scandura se aseaza orizontal, cu
un capat in punctul A. Pentru
orizontalizarea ei se va folosi un boloboc. Celalalt capat se va marca pe teren cu ajutorul unui fir cu
plumb lasat sa plonjeze pe langa scandura. Originea urmatoarei aplicari a latei va fi locul in care firul cu
plumb atinge pamantul. Operatiunea se repeta pana la terminarea tronsonului AB. Distanta
orizontala intre A si B va fi data de relatia: DAB = n . d + d’ [4.12] unde d’ se determina prin masurare pe
lata, iar d reprezinta lungimea latei.
metoda cultelatiei - este asemanatoare cu metoda descrisa mai sus, cu singura deosebire ca in locul
firului cu plumb se foloseste o a doua lata sau o mira de lemn. In acest ultim caz este posibil ca pe
langa distanta orizontala sa se determine si diferenta de nivel intre A si B prin citire pe mira
asezata vertical.
Masurarea electronica a distantelor.

Acest procedeu se bazeaza pe principiul determinarii timpului de propagare a unei unde de
lumina modulata intre o statie de emisie si una de receptie, pe traseul dus - intors. Dar in locul
luminii modulate se pot folosi si unde radio. In ambele cazuri distanta D este data de relatia:
D = [4.13]
in care v este viteza de propagare a undei

(luminoasa sau radio), iar t este timpul de propagare
pe traseul dus-intors.
Cum insa masurarea timpului de propagare a undei se

face cu erori mari, acesta se determina indirect, prin
masurarea defazajului intre modulatia de iesire si cea
de intrare. Deoarece unghiul de faza  se poate
Figura - Determinarea electronica a distantelor. exprima functie de frecventa f si de timpul t parcurs
de o unda prin relatia :
ft [4.14]
se deduce : t = [4.15]
obtinandu-se pentru distanta relatia:
D = [4.16]
Tendinta actuala a constructorilor de aparatura topografica este sa cupleze aparatele de

masurat distante cu aparatele pentru masurarea unghiurilor (teodolite), astfel ca rezultatul sa fie un
produs capabil sa furnizeze elementele necesare calculului coordonatelor punctelor topografice.
Astfel de aparate poarta denumirea de statii totale si se adreseaza utilizatorilor ce au de determinat
distante de pana la 2 - 3 km cu precizie centimetrica. In general precizia acestor aparate
se inscrie in limita .
Masurarea indirecta a distantelor.

Determinarea stadimetrica a distantelor.
Un instrument topografic care are trasate in campul vizual al lunetei atat firele reticulare cat sI firele
stadimetrice, va permite determinarea optica a distantelor.
Considerand cazul particular cand axa de vizare a lunetei este perpendiculara pe mira, firele
stadimetrice a' si b', ale lunetei se vor proiecta pe mira in punctele A si B (figura 4.5). Privind prin
luneta instrumentului amplasat intr-un capat al distantei de masurat, vizand mira amplasata in
celalalt capat, distanta de determinat, D, este data de relatia:
[4.17]
Din asemanarea triunghiurilor se poate scrie:
[4.18]
unde: h - distanta intre firele reticulare
f - distanta focala;
H - numarul generator.
Figura - Determinarea stadimetrica a distantelor. Relatia [4.18] se poate scrie sI sub forma:
[4.19]
In relatia 4.19, K poarta denumirea de coeficient stadimetric sI are valoarea 100 ( este posibil ca
valoarea sa fie sI 200 sau 50).
Relatia 4.17 devine astfel:
[4.20]
unde  reprezinta distanta de la centrul optic al lentilei obiectiv la axa verticala a teodolitului sI este

cunoscuta. Notand  + f = c, formula distantei devine:
[4.21]
Prin utilizarea lentilelor analatice, imaginea unui obiect se formeaza pe axa verticala a aparatului, iar
relatia 4.21 devine:
D = K • H = 100 H [4.22]
Relatia 4.22 este valabila numai in cazul vizelor orizontale pe mira; daca viza nu indeplineste
aceasta conditie sI face cu orizontala un unghi , atunci numarul generator H devine H' = H cos , iar
lungimea inclinata L va fi:
L = K H cos = 100 H cos [4.23]
iar distanta orizontala D va fi:
D = L cos = 100 H cos 2 
Precizia determinarii distantelor prin acest procedeu este cuprinsa intre 0,10m sI 0,20m pentru
distante de pana la 100m.
Determinarea telemetrica a distantelor.
Principiul de functionare este cel al coincidentei

semiimaginilor unui acelasi obiect. Din figura 4-6 se
vede ca un punct situat la distanta L1, care este vizat
prin luneta de constructie speciala, are o imagine
“rupta“ in doua. Acest lucru este posibil
datorita existentei a doua prisme pentagonale, una
fixa sI alta mobila. Prisma fixa vede punctul sub un
Figura - Principiul tahimetriei telemetrice.
unghi de 100g - , in timp ce prisma mobila vede punctul
sub un unghi drept. Cele doua raze trec prin acelasi punct
numai atunci cand imaginile obiectului vizat sunt in coincidenta. Distanta de la aparat la punctul vizat va fi
data de relatia:
L = b.ctg = b.K [4.25]

Deoarece  este constant, marimea lui se alege astfel incat ctg = K = 200. Valoarea lui b, numit sI
baza variabila, se citeste pe o rigla dispusa pe aparat dupa ce s-a realizat coincidenta semiimaginilor.
Instrumentul BRT 006 este un exemplu de aparat care utilizeaza principiul descris mai sus.
Determinarea paralactica a distantelor.

Distanta AB (figura 4-7) se poate determina sI in
conditiile in care in punctul A este amplasat un
teodolit, iar in punctul B, perpendicular pe directia
AB sI simetric fata de B, este asezata mira
orizontala MN. Prin vizarea cu teodolitul a capetelor
M sI N se determina unghiul  sub care se vede
mira. In triunghiul ABN se poate scrie ca:
Figura - Principiul paralactic.
[4.26]
Daca b=2m, rezulta ca distanta intre A sI B va data de cotangenta unghiului paralactic. Mira astfel
constriuta poarta denumirea de mira BALA. Teodolitul folosit la astfel de determinari va fi unul de precizie
(1cc.5cc), iar marimea unghiului paralactic se va obtine ca medie a mai multor determinari. Pentru a putea
obtine determinari precise, latura AB nu va fi mai mare de 80m100m. Daca lungimea de masurat este
mai mare atunci se va apela la una din schemele din figura 4-8.
La lungimi mai mici de 200m, mira se

aseaza aproximativ la jumatatea distantei de
masurat. Teodolitul va determina unghiurile
paralactice sub care se vede mira din cele
doua capete ale distantei, iar distanta se va
determina pornind de la relatia 4.26, cu
Figura - Determinarea paralactica a lungimilor mari. formula:
[4.27]
Daca lungimea este cuprinsa intre 200m sI 400 m, atunci la unul din capete se va alege o
latura auxiliara, mai mica de 100m, care se va masura cu mira BALA. In triunghiul format se vor
masura toate unghiurile interioare. Distanta care dorim sa o determinam va rezulta prin rezolvarea
triunghiului.
JALONAREA ALINIAMENTELOR TOPOGRAFICE

Constructii
DOCUMENTE SIMILARE
0
Calculul coeficientului global de izolare termica G
Ce poate sa insemne calitate pentru clienti. O zi
+ Font mai mare | - Font mai mic normala de lucru
Inainte de a construi o casa sa va ginditi si la
urmatoarele
CANALE DE AER
Parcelarea - Cerintele de baza pentru realizarea
JALONAREA ALINIAMENTELOR. unei parcelari
METODE RAPIDE SI EFICIENTE DE
Pentru masurarea corecta a unor lungimi din CONSOLIDARE A TRANSEELOR DE ACCES LA
TUNELE
teren, ce sunt mai mari decat lungimea
Calculul automat al structurii - programul F.E.A.T.
instrumentului de masurat, este necesar ca 2000
masurarea sa se faca pe aliniamentul CAIETE DE SARCINI GENERALE COMUNE
determinat de punctele de capat ale distantei LUCRÃRILOR DE DRUMURI - DISPOZITIVE DE
de masurat. SCURGERE SI EVACUAREA APELOR DE
SUPRAFATÃ
POLIPROPILENA
CERINTE PENTRU STRUCTURI METALICE
Stabilirea pozitiei unor puncte intermediare situate pe acest aliniament poarta denumirea de
jalonare. Punctele ce se vor jalona sunt astfel alese incat sa fie situate la distante mai mici sau cel
mult egale cu lungimea ruletei cu care se vor face masuratorile si la schimbarea de panta, in
vederea determinarii distantelor orizontale corespunzatoare lungimilor inclinate masurate.
Jalonarea aliniamentelor accesibile
Operatiunea presupune ca intre punctele ce marcheaza aliniamentul sa existe vizibilitate directa,

adica privind din exteriorul aliniamentului spre celalalt capat, acesta sa fie vizibil (figura 3.1).
Punctele de capat, A si B sunt materializate in teren prin jaloane, urmand ca punctele 1, 2, 3 sa

fie aliniate incepand cu punctul 1. In punctul A se afla un operator, care privind tangential pe langa
jalonul din A astfel incat sa vada jalonul din B, dirijeaza portjalonul 1 pana ce acesta se va afla intr-o
pozitie in care jalonul este tangent la planul vertical ce trece prin A si B. Dupa ce jalonul 1 a fost
infipt in pamant, port jalonul va deplasa jalonul 2 pana la aducerea in aliniament. Se va proceda
identic cu toate celelalte puncte alese pentru a fi marcate pe aliniamentul AB.
Dupa cum se observa, operatiunea se desfasoara de la B catre A, motiv pentru care spunem ca se
procedeaza la o aliniere “spre sine”. Ordinea operatiilor este numai cea descrisa mai sus; daca
jalonarea s-ar face tot din punctul A dar incepand cu punctul 3, atunci acest jalon va face imposibila
determinarea corecta a pozitiei punctelor 1 si 2, deoarece acestea nu ar mai fi vizibile din punctul A
datorita dimensiunilor jalonului din 3.
Un caz particular este cel prin care se va jalona intersectia a doua aliniamente (figura 3.2). In
aceasta situatie, un operator situat in punctul A va alinia pe directia AB portjalonul 1. Simultan, un al
doilea operator situat in C,va dirija si el portjalonul din 1 pe aliniamentul CD.
Operatiunea de jalonare a intersectiei va fi deci o operatiune succesiva in A si B si se considera

incheiata atunci cand operatorul din A constata ca jalonul din 1 este pe directia lui B si operatorul
din C constata ca jalonul din 1 este pe directia lui D.
Jalonarea aliniamentelor cu capetele inaccesibile.

Jalonarea aliniamentelor peste un deal.
Daca situatia din teren este de asa natura incat punctele A si B nu sunt vizibile intre ele (figura 3.3),
atunci se vor alege doua puncte 1 si 2 astfel ca portjalonul din 2 sa vada punctele 1 si B, iar
portjalonul din 1 sa vada jaloanele din punctele A si 2.
Initial, portjalonul din punctul 1' aliniaza portjalonul 2 in pozitia 2', pe aliniamentul 1'-A. Portjalonul
2' aduce portjalonul 1’ in pozitia 1' pe aliniamentul 2'-B. Operatiunile se repeta succesiv pana ce
portjalonul 1 priveste spre A si constata ca portjalonul 2 se afla pe aliniament, iar portjalonul 2
privind spre B constata ca portjalonul 1 este pe aliniament.
Exista insa posibilitatea ca, desi intre capetele aliniamentului exista vizibilitate reciproca, totusi,
datorita unor obstacole aflate in afara aliniamentului, sa nu se poata face jalonarea dupa procedeul
aratat mai sus (figura 3.4).
In acest caz, in punctele 1 si 2, arbitrar alese, se vor pozitiona jaloane manevrate de cate un
portjalon. In faza initiala port jalonul 1 aflat in pozitia 1’ va dirija jalonul 2 in pozitia 2’, pe
aliniamentul 1’-A. Portjalonul din 2’ va dirija acum jalonul din 1’ in 1”, pe aliniamentul 2’-B.
Operatiunile se repeta pana cand din 1 privind spre A, jalonul 2 nu mai trebuie miscat, respectiv din
2 privind spre B, jalonul 1 nu mai trebuie miscat.
MASURAREA LUNGIMILOR.
Elementele liniare necesare determinarii coordonatelor punctelor topografice, constand fie in

distante inclinate fie in distante orizontale, se pot determina prin masurare directa cu ajutorul
ruletelor, panglicilor sau a firelor de invar (aliaj cu coeficient de dilatare termica foarte mica), sau
indirect, folosind procedee optice sau electronice. Aparatura si tehnica de masurare care se adopta
tin cont de precizia ceruta la determinarea distantei.
Instrumente pentru masurarea directa a distantelor.
Instrumentele folosite la masurarea directa a distantelor sunt :

instrumente pentru determinarea precisa a distantelor, numite fire de invar, folosite la masurarea
bazelor geodezice;
instrumente pentru determinarea cu precizie medie a lungimilor, folosite in lucrarile curente de

topografie, numite rulete sau panglici.
instrumente pentru determinarea cu precizie redusa a distantelor orizontale, cum ar fi lata (mira de
nivelment) si bolobocul.
Cele mai folosite instrumente pentru masurarea distantelor sunt panglicile si ruletele de otel. Ambele
instrumente sunt benzi de otel sau material sintetic, rezistent la intindere, cu grosimi de de 0,2 - 0,7
mm, latimi cuprinse intre 10 - 13 mm si lungime variabila de 20, 25, 50 sau 100 m pentru panglici
sau de 10, 20, 25 sau 50 m pentru rulete. Diferenta intre o panglica si o ruleta consta in aceea ca
panglica este mai lata decat ruleta, fiind divizata din decimetru in decimetru, prin gauri circulare in
axul benzii de otel, in timp ce ruleta este divizata cel putin centimetric pe toata lungimea cu exceptia
capetelor, unde divizata milimetric in intervalul de 10 centimetri la fiecare capat. Pentru marcarea
valorilor rotunde, reprezentand jumatatile de metru, respectiv metrii intregi, pe banda panglicilor
sunt atasate placute stantate cu valoarea diviziunii corespunzatoare. Ruletele, in schimb, au
inscriptionate, prin stantare direct pe banda metalica, toate informatiile necesare. Pentru depozitare
si transport, panglicile sunt rulate pe un cadru metalic, care prin rotire permite desfasurarea pentru
utilizare sau infasurarea in vederea depozitarii. Ruletele au banda metalica infasurata pe un tambur
montat fie intr-o carcasa metalica sau din piele, fie pe furci metalice, ambele fiind prevazute cu mici
manivele pentru manuire comoda.
In mod obisnuit, panglicile sunt etalonate la o temperatura de + 20°C si o forta de intindere de 15

daN, in timp ce ruletele sunt etalonate la o temperatura de + 20°C si o forta de intindere de 5 daN.
La efectuarea masuratorilor directe de lungimi, se folosesc o serie de accesorii :
termometru pentru determinarea temperaturii panglicii sau ruletei in momentul masurarii;

dinamometru pentru intinderea ruletei sau panglicii cu o tensiune identica celei din momentul
etalonarii;
set de fise (vergele) metalice cu lungime de 20 - 30 cm si diametru de 3 - 5 mm care se folosesc
la marcarea tronsoanelor (panourilor) egale cu lungimea panglicii sau ruletei cand distanta de
masurat este mai mare decat o lungime a instrumentului de masurat.
intinzatoare pentru intinderea panglicii sau ruletei in momentul masurarii, fiind confectionate din
lemn, prevazute cu un sabot metalic la capatul inferior pentru a se putea infige in pamant.

Operatiunea de masurare se desfasoara de catre o echipa formata din operator si doua ajutoare, asa
cum se vede in figura 4.1. Se vor folosi si accesoriile, aduca intinzatoarele 1, panglica sau ruleta 2,
fisele 3, dinamometrul 4 si jaloanele 5. Pentru efectuarea unei masuratori corecte se impune
curatirea in prealabil a terenului de vegetatie si jalonarea aliniamentului AB.
Operatorul din A va infige in pamant intinzatorul din A intr-o pozitie convenabila astfel ca diviziunea
0 a panglicii sau ruletei sa se suprapuna peste reperul A. Operatorul, care merge inainte, spre
punctul B, va alinia intinzatorul si dinamometrul pe directia AB, iar ajutorul va infige vertical, in
pamant, o fisa in dreptul diviziunii de 50m a ruletei. Operatiunea se repeta in acelasi mod pana la
masurarea completa a distantei AB.
Corectii ce se aplica distantelor masurate cu panglica sau ruleta.

corectia de etalonare - lk apare datorita diferentelor intre lungimea nominala (valoarea citita pe
banda de otel) si lungimea reala (obtinuta prin etalonarea panglicii pe un banc de proba, de lungime
etalonata). Avind in vedere ca este o eroare care se comite la fiecare aplicare a panglicii, corectia va
fi:
lk = lo - ln [4.1]
unde : lk - corectia ce se calculeaza; lo - lungimea reala; ln - lungimea nominala a panglicii pentru o
aplicare a sa. Pentru intreaga lungime masurata, compusa din n aplicari de ruleta, corectia va fi data
de relatia:
Lk lk = lk . n [4.2]
unde
n =
corectia de intindere lP - apare datorita inegalitatii intre forta cu care se intinde panglica in timpul
masurarii si tensiunea aplicata la momentul etalonarii. Relatia de calcul este:

[4.3]
unde: ln - lungimea nominala, S - sectiunea transversala a ruletei, exprimata in cm 2, E - modulul de

elasticitate al otelului ( 2,1. 104 kg/mm2), F - forta in timpul masurarii, Fo - forta la etalonare. Se
recomanda ca tensionarea panglicii in timpul masurarii sa se faca la aceeasi valoare cu cea de la
etalonare, aceasta din urma fiind specificata in buletinul de etalonare al fiecarei panglici.
corectia de temperatura lt - apare datorita diferentei intre temperatura la etalonare si cea de la

momentul masurarii. Relatia de calcul este : lt = lt - letal = l .  (t° - t°o) [4.4]
unde : l - lungimea panglicii, coeficientul de dilatare termica liniara a otelului avind valoarea de
0,0115mm/grad celsius/m, t - temperatura la momentul masurarii, to - temperatura la momentul
etalonarii (se specifica in certificatul de etalonare). In cazul panglicilor de 50m, inlocuind valorile
lungimii si coeficientului de dilatare termica liniara, relatia [4.4] devine:
lt = 0,6mm (t° - 20°) [4.5]
corectia de reducere la orizont L0 - apare datorita pantei terenului ce are drept consecinta faptul ca
in teren se masoara lungimi inclinate iar la prelucrarea masuratorilor se folosesc proiectiile lor in plan
orizontal.
Distanta orizontala se va calcula cu relatia :
l0 = d - l [4.6]
unde :
[4.7]
din acesta cauza, calculul corectiei se va putea face, fie functie de unghiul de panta fie functie de
diferenta de nivel, h, intre capetele lungimii inclinate.
Astfel, functie de unghiul de panta:
[4.8]
functie de diferenta de nivel:
[4.9]
care, dupa dezvoltare in serie si efectuarea calculelor, conduce la relatia finala:
[4.10]
Corectia de reducere la orizont este totdeauna negativa.
Este de mentionat ca la aplicarea corectiilor de temperatura si etalonare se va tine cont de semnul

algebric al corectiei, care rezulta din efectuarea parantezelor continute in relatiile de calcul pentru
corectiile respective. Valoarea finala a distantei orizontale, va fi deci:
D = l + lk + lp + lt + l0 [4.11]
Masurarea directa a lungimilor orizontale.
Cand panta terenului intre doua puncte este mare si neregulata, iar precizia ceruta nu este mare, se
poate determina distanta intre doua puncte folosind unul din urmatoarele procedee :
lata si bolobocul (figura 4.3) - se foloseste o scandura dreapta, lata de 10-15 cm, groasa de 5 cm si
lunga de 3, 4 sau 5 m.Aceasta scandura se aseaza orizontal, cu un capat in punctul A. Pentru
orizontalizarea ei se va folosi un boloboc. Celalalt capat se va marca pe teren cu ajutorul unui fir cu
plumb lasat sa plonjeze pe langa scandura. Originea urmatoarei aplicari a latei va fi locul in care firul
cu plumb atinge pamantul. Operatiunea se repeta pana la terminarea tronsonului AB. Distanta
orizontala intre A si B va fi data de relatia:
DAB = n . d + d’ [4.12]
unde d’ se determina prin masurare pe lata, iar d reprezinta lungimea latei.
metoda cultelatiei - este asemanatoare cu metoda descrisa mai sus, cu singura deosebire ca in locul
firului cu plumb se foloseste o a doua lata sau o mira de lemn. In acest ultim caz este posibil ca pe
langa distanta orizontala sa se determine si diferenta de nivel intre A si B prin citire pe mira asezata
vertical.
Masurarea electronica a distantelor.
Acest procedeu se bazeaza pe principiul masurarii timpului de propagare, pe traseul dus – intors, al
unei unde de lumina modulata intre un emitor si un recepor, asezate pe aceeasi verticala si un
reflector asezat in cel de al doilea capat al aliniementului supus masurarii. Dar in locul luminii
modulate se pot folosi si unde radio. In ambele cazuri distanta D este data de relatia:
[4.13]
in care v este viteza de propagare a undei (luminoasa sau radio), iar t este timpul de propagare pe
traseul dus-intors.
Cum insa masurarea timpului de propagare a undei se face cu erori mari, acesta se determina
indirect, prin masurarea defazajului intre modulatia de iesire si cea de intrare.
Deoarece unghiul de faza  se poate exprima functie de frecventa f si de timpul t, parcurs de o
unda, prin relatia :
2f*t [4.14]
se deduce :
[4.15]
obtinandu-se pentru distanta relatia:
[4.16]
Tendinta actuala a constructorilor de aparatura topografica este sa cupleze aparatele de masurat

distante cu aparatele pentru masurarea directiilor (teodolite), astfel ca rezultatul sa fie un produs
capabil sa furnizeze elementele necesare calculului coordonatelor punctelor topografice. Astfel de
aparate poarta denumirea de statii totale si se adreseaza utilizatorilor ce au de determinat distante
de pana la 2 - 3 km cu precizie centimetrica. in general precizia acestor aparate se inscrie in
limita .
Masurarea indirecta a distantelor.

Determinarea stadimetrica a distantelor.
Un instrument topografic care are trasate in campul vizual al lunetei, atat firele reticulare cat si firele
stadimetrice, va permite determinarea optica a distantelor.
Considerand cazul particular cand axa de vizare a lunetei este perpendiculara pe mira, firele
stadimetrice a' si b', ale lunetei se vor proiecta pe mira in punctele A si B (figura 4.5).
Privind prin luneta instrumentului amplasat intr-un capat al distantei de masurat, vizand mira
amplasata in celalalt capat, distanta de determinat, D, este data de relatia:
[4.17]
Din asemanarea triunghiurilor se poate scrie:
[4.18]
unde:
h - distanta intre firele reticulare;
f - distanta focala;
H - numarul generator.
Relatia [4.18] se poate scrie si sub forma:
[4.19]
In relatia 4.19, K poarta denumirea de coeficient stadimetric si are valoarea 100 ( este posibil ca
valoarea sa fie si 200 sau 50).
Relatia 4.17 devine astfel:

[4.20]
unde  reprezinta distanta de la centrul optic al lentilei obiectiv la axa verticala a teodolitului si este
cunoscuta. Notand  + f = c, formula distantei devine:
[4.21]
Prin utilizarea lentilelor analatice, imaginea unui obiect se formeaza pe axa verticala a aparatului, iar
relatia 4.21 devine:
D = K • H = 100 H [4.22]
Relatia 4.22 este valabila numai in cazul vizelor orizontale pe mira; daca viza nu indeplineste aceasta
conditie si face cu orizontala un unghi , atunci numarul generator H devine H' = H cos , iar
lungimea inclinata L va fi:
L = K H cos = 100 H cos [4.23]
iar distanta orizontala D va fi:
D = L cos = 100 H cos 2  [4.24]
Precizia determinarii distantelor prin acest procedeu este cuprinsa intre 0,10m si 0,20m pentru
distante de pana la 100m.
Determinarea telemetrica a distantelor.
Principiul de functionare este cel al coincidentei semiimaginilor unui acelasi obiect. Din figura 4.6, se
vede ca un punct situat la distanta L1, care este vizat prin luneta de constructie speciala, are o
imagine “rupta“ in doua. Acest lucru este posibil datorita existentei a doua prisme pentagonale, una
fixa si alta mobila.
Prisma fixa vede punctul sub un unghi de 100 g -  in timp ce prisma mobila vede punctul sub un
unghi drept. Cele doua raze trec prin acelasi punct numai atunci cand imaginile obiectului vizat sunt
in coincidenta. Distanta de la aparat la punctul vizat va fi data de relatia:
L = b.ctg = b.K [4.25]

Deoarece  este constant, marimea lui se alege astfel incat ctg = K = 200. Valoarea lui b, numit si
baza variabila, se citeste pe o rigla dispusa pe aparat, dupa ce s-a realizat coincidenta
semiimaginilor. Instrumentul BRT 006 este un exemplu de aparat care utilizeaza principiul descris
mai sus, capabil sa permita determinari cu o eroare de ± 6 cm la o distanta masurata de 100 de
metri.
Determinarea paralactica a distantelor.
Distanta AB (figura 4.7) se poate determina si in conditiile in care in punctul A este amplasat un
teodolit, iar in punctul B, perpendicular pe directia AB si simetric fata de B, este asezata mira
orizontala MN.
Prin vizarea cu teodolitul a capetelor M si N, se determina unghiul  sub care se vede mira. In

triunghiul ABN se poate scrie ca:
[4.26]
Daca b=2m, rezulta ca distanta intre A si B va fi data de cotangenta unghiului paralactic Mira

astfel construita poarta denumirea de mira BALLA. Teodolitul folosit la astfel de determinari va fi
unul de precizie (1cc.5cc), iar marimea unghiului paralactic se va obtine ca medie a mai multor
determinari. Pentru a putea obtine determinari precise, latura AB nu va fi mai mare de 60m80m.
Daca lungimea de masurat este mai mare, atunci se va apela la una din schemele din figura 4.8.
Teodolitul va determina unghiurile paralactice sub care se vede mira din cele doua capete ale
distantei, iar distanta se va determina pornind de la relatia 4.26, cu formula:
[4.27]
Daca lungimea este cuprinsa intre 200m si 400 m, atunci la unul din capete se va alege o latura
auxiliara, mai mica de 80m, care se va masura cu mira BALA. In triunghiul format, se vor masura
toate unghiurile interioare. Distanta care dorim sa o determinam va rezulta prin rezolvarea
triunghiului.
STUDIUL TEODOLITULUI.
Instrumentul care permite masurarea directiilor orizontale la doua sau mai multe puncte din teren,
precum si inclinarea (in plan vertical) acestor directii poarta denumirea de teodolit. Determinarile se
raporteaza la un plan orizontal care trece prin punctul in care se stationeaza cu teodolitul, numit
punct de statie.
Clasificarea teodolitelor se face dupa :
modul de citire a directiilor;
precizia determinarilor;
gradele de libertate ale miscarilor cercului orizontal.
Dupa modul de citire a directiilor, se cunosc doua categorii de teodolite:
clasice, la care cercurile sunt gravate pe metal, citirile facandu-se cu ajutorul vernierului,
microscopul cu scarita sau microscop cu tambur. Acest ultim tip de aparat nu se mai construieste.
moderne, la care cercurile sunt gravate pe sticla, iar lecturile se fac centralizat pentru ambele
cercuri, intr-un singur microscop, fixat lateral fata de luneta.
electronice, la care cercurile sunt digitale, valoarea indicatiei fata de un reper de pe cercul gradat
fiind afisata pe un ecran cu cristale lichide.
Clasificarea dupa precizia de determinare a unghiurilor conduce la urmatoarele categorii:
teodolite de mare precizie, sau astronomice, la care lecturile se fac pana la zecime de secunda de
arc (Theo 002, Wild T4, Kern DKM 3);
teodolite propriu-zise, la care determinarile se fac pana la o secunda de arc (Theo 010, Wild T2,
Kern DKM2) ;
teodolitele tahimetrice la care determinarile se fac la minut de arc (Theo 020, Theo 030, Wild T1A,
Wild T16, Kern DKM 1) precum si teodolite tahimetrice de santier, la care determinarile se fac la 10
minute de arc.
Clasificarea dupa gradele de libertate ale miscarii cercului orizontal gradat se face in:
teodolite simple, la care numai cercul alidad se poate misca in jurul axei verticale;
teodolitele repetitoare, la care atat cercul alidad cat si limbul au posibilitatea miscarii in jurul axei
verticale;
teodolitele reiteratoare, la care miscarea limbului in jurul axei verticale se face prin intermediul
unui surub exterior, numit reiterator.
Din cele prezentate mai sus, se poate constata ca nu orice tip de teodolit se poate folosi cu
rezultate bune in domeniul constructiilor. Criteriile dupa care se va face o astfel de alegere vor tine
cont de necesitatile de precizie si de pretul produsului. Astfel, nu se vor alege aparate care pot
masura directii cu precizie mare deoarece acestea sunt scumpe dar si foarte greu de manevrat,
necesitand conditii speciale de amenajare a punctului pe care este instalat. Se vor prefera astfel
teodolite propiu-zise sau teodolite tahimetrice; prima categorie se va alege actunci cand se lucreaza
preponderewnt cu structuri metalice care impun precizii din domeniul milimetric, in timp ce
teodolitele tahimetrice se preteaza lucrarilor de fundatii, betonare sau zidarie.
Schema generala a teodolitului clasic.
Intregul aparat se compune din infrastructura si suprastructura. Infrastructura este cuprinsa intre
ambaza teodolitului si limb inclusiv, iar suprastructura este compusa din restul partilor componente,
toate putandu-se misca in jurul axei verticale V-V). La vizarea unui obiect indepartat, teodolitul are
posibilitate de miscare in jurul axei principale de rotatie, V-V si posibilitate de miscare a lunetei intr-
un plan vertical in jurul axei orizontale secundare O-O.
- luneta teodolitului;
- cercul vertical;
- axa de rotatie a lunetei;
- furcile lunetei;
- cercul alidad;
- cercul gradat orizontal (limbul);
- axul teodolitului;
- coloana tubulara a axului teodolitului;
- ambaza teodolitului;
- suruburi de calare;
- placa de tensiune a ambazei;
- placa ambazei;
- surub de prindere (surub pompa);
- dispozitiv de prindere a firului cu plumb;
- nivela torica a cercului orizontal;
- nivela sferica a cercului orizontal;
- dispozitiv de citire a cercului orizontal;
- surub de blocare a cercului alidad;
- surub de blocare a limbului;
- surub de blocare a miscarii lunetei;
- ambaza trepiedului;
VV - axa principala a teodolitului (verticala);
OO - axa secundara a lunetei;
NN - directricea nivelei torice;
VsVs - axa nivelei sferice;
Cv - centrul de vizare al teodolitului

Axele teodolitului.
Din punct de vedere constructiv, fiecare teodolit, indiferent de clasa din care face parte, are trei axe
si anume:
axa V-V, numita si principala, care este axa de rotatie a suprastructurii aparatului. in timpul
masuratorilor, aceasta trebuie sa fie verticala;
axa O-O, numita si secundara, care este axa in jurul careia se roteste luneta impreuna cu cercul
vertical;
axa r-O (reticul-obiectiv) numita si de vizare, care este linia materializand directia spre care se
efectueaza masuratoarea.
Toate cele trei axe trebuie sa se intalneasca in acelasi punct, Cv, numit centrul de vizare al
teodolitului.
Parti componente ale teodolitului.

Luneta topografica.
Lunetele instrumentelor topografice sunt constituite ca un dispozitiv optic ce serveste la vizarea, la

distanta, a obiectelor numite si semnale topografice, a caror imagine obtinuta prin luneta este clara
si marita, imposibil de obtinut cu ochiul liber. In afara de aceasta, luneta poate servi si la
determinarea distantelor (masurare) pe cale optica, procedeul numindu-se determinarea
stadimetrica a distantelor.
Dupa modul de alcatuire, se disting lunete:
cu focusare exterioara, la care planul imaginii este fix iar planul reticulului este mobil. Au fost
folosite la aparatele vechi, iar acum nu se mai construiesc.
cu focusare interioara, la care planul imaginii este mobil iar cel al reticulului este fix.
Luneta cu focusare exterioara (figura 5.2) se compune din:
1- tub obiectiv; 2 - tub ocular; 3 - obiectiv; 4 - ocular; 5 - reticul; 6 - lentila divergenta de focusare; 7 - surub de
focusare; 8 - surub cremaliera; 9 - suruburi de rectificare a firelor reticulare; 10 - locul de formare al imaginii in
absenta lentilei de focusare; O1 - centrul optic al obiectivului; O2 - centrul optic al ocularului; r - centrul
reticulului; xx - axa geometrica a lunetei; O1O2 - axa optica a lunetei; a - distanta variabila intre lentila de focusare si
obiectivul fix ; p' - distanta variabila intre obiectiv si imagine.
Spre deosebire de luneta cu focusare exterioara, la cea cu focusare interioara, planul firelor
reticulare este fix, iar claritatea imaginii se realizeaza prin deplasarea unei lentile numita de
focusare. Lungimea lunetelor este variabila la cele cu focusare exterioara si constanta la cele cu
focusare interioara.
Pentru a nu se pierde timp cu cautarea obiectului ce se doreste a se viza, pe luneta se amplaseaza

un dispozitiv, tip “cui – catare” sau mai nou un colimator, care odata suprapus peste obiectul vizat
asigura existenta in campul vizual al lunetei a obiectului vizat.
Axele lunetei, care trebuie sa coincida intre ele, sunt materializate de:
axa optica, determinata de centrele optice ale obiectivului si ocularului si nu este materializata;
axa geometrica, sau de simetrie, este determinata de centrele celor doua sau trei tuburi
concentrice si deasemeni nu este materializata;
axa de vizare, determinata de centrul r al firelor reticulare si centrul optic O al obiectivului, fiind
singura axa materializata.
Reticulul lunetei este format dintr-o placa de sticla pe care sunt gravate foarte fin trasaturi numite
fire reticulare. In cazul in care se constata descentrarea centrului firelor reticulare de la axa
geometrica a lunetei, aceasta este prevazuta cu suruburi de rectificare in plan orizontal, respectiv
vertical, care prin actionare permit readucerea centrului pe axa geometrica. La lunetele moderne
reticulul este fix si se afla in planul focal anterior al ocularului.
Punerea la punct a lunetei se executa in doua faze si anume:
a). punerea la punct a imaginii firelor reticulare se realizeaza prin indreptarea lunetei spre o
suprafata de culoare deschisa, iar prin rotirea ocularului se tinde la obtinerea unei imagini clare a
firelor. Operatiunea se executa la inceputul unei zile de masuratori si ramane valabila atat timp cat
nu se schimba operatorul la aparat.
b). punerea la punct a imaginii obiectului vizat urmareste sa realizeze o claritate maxima a imaginii
prin actionarea surubului de focusare. Acest lucru se realizeaza cand planul imagine se suprapune cu
cel al firelor reticulare. Operatiunea se numeste focusare si se executa la fiecare vizare cu luneta,
deoarece depinde de distanta de la obiect la aparat.
Ordinea operatiilor este strict obligatorie in succesiunea in care este prezentata mai sus; inversarea
ordinii conduce la alterarea claritatii imaginii obiectului vizat cand se realizeaza claritatea firelor dupa
focusarea imaginii obiectului vizat.
Punctarea obiectelor vizate este operatiunea prin care se aduce centrul firelor reticulare pe punctul
matematic al obiectului vizat. Operatiunea se realizeaza in etape succesive:
se suprapune dispozitivul de vizare aproximativa (cui-catare sau colimator) peste imaginea

obiectului vizat. In acest moment, in campul vizual al lunetei apare imaginea neclara a obiectului. Se
focuseaza imaginea cu ajutorul surubului de focusare pana la obtinerea unei imagini clare.
se deplaseaza luneta in plan vertical pana ce firul reticular orizontal se suprapune peste punctul
vizat, actionand din surubul de fina miscare in plan vertical.
se deplaseaza firul reticular vertical pana ce se ajunge pe punctul vizat, prin actionarea surubului
de fina miscare in plan orizontal.
Nivelele teodolitului.
Nivelele sunt dispozitivele care servesc la orizontalizarea sau verticalizarea unor drepte, precum si
la masurarea unor unghiuri mici de panta. Se disting urmatoarele tipuri de nivele:
sferica, (figura 5.3) formata dintr-o fiola de forma cilindrica, avand la partea superioara forma unei
calote sferice. Interiorul este umplut cu eter sau alcool, lasandu-se un mic spatiu ce formeaza o bula
de vapori saturati de lichid. Partea centrala a calotei reprezinta punctul central al nivelei prin care
trece axa verticala Vs -Vs a acesteia. Pe calota fiolei se graveaza cercuri concentrice cu diametrul
marit cu 2 mm. intregul ansamblu se fixeaza intr-o montura protectoare din material plastic dur sau
metal.
torica, (figura 5.4.) formata dintr-o fiola in forma de tor (cilindru curbat dupa un arc de cerc),
umpluta cu aceleasi lichide ca si nivela sferica.
La partea superioara a fiolei se graveaza trasaturi simetrice fata de mijlocul ei, la interval de 2 mm
una de cealalta. Atunci cand centrul bulei coincide cu centrul fiolei, tangenta la centrul fiolei devine
orizontala. Tangenta poarta denumirea de directrice a nivelei.
Marimea ce caracterizeaza o nivela se numeste sensibilitate si reprezinta unghiul la centru de

inclinare a fiolei pentru o deplasare a bulei de 2 mm. Cu cat unghiul este mai mic cu atat
sensibilitatea este mai mare si invers. Acest lucru se obtine la nivelele cu raza de curbura cat mai
mare.
Un caz particular al acestui tip de nivela este nivela cu coincidenta, (figura 5.5),la care semiimaginile
capetelor bulei nivelei sunt aduse, printr-un sistem de prisme, intr-un ocular sectionat in doua
jumatati pe verticala. Cand capetele sunt in prelungire, centrul bulei coincide cu centrul nivelei.
Procedeul prin coincidenta este de pana la 10 ori mai precis decat cel cu repere gravate.
Daca vom realiza o nivela compusa din doua toruri dispuse cu curburile opuse una fata de cealalta,
deci ambele fete vor fi convexe, realizam o nivela butoias, care atasata unui dispozitiv ce-i va
permite rotirea convenabila, va putea sa lucreze prin rasucire fie pe o fata fie pe cealalta.
Metode de masurare a unghiurilor.
Operatiunile necesare masurarii unghiurilor constau din urmatoarea succesiune:
verificarea si eventual rectificarea teodolitului;
asezarea in statie a teodolitului;
vizarea punctului, facuta pentru determinari azimutale la baza semnalului, prin suprapunerea peste
acesta sau bisectare a firului reticular vertical, iar pentru determinarea unghiului zenital prin
suprapunerea firului reticular orizontal peste semnal, fie la inaltimea “i” a instrumentului, fie la
inaltimea “S” a semnalului. Anterior insa, este necesara vizarea aproximativa cu ajutorul
colimatorului, punerea la punct a imaginii firelor reticulare si apoi a imaginii obiectului vizat (semnal
geodezic).
efectuarea determinarilor propriuzise.
Masurarea unghiurilor orizontale.
Functie de numarul punctelor spre care se vor face determinarile, metodele de masurare se refera la
masurarea unghiurilor izolate, daca este vorba de unghiul format de doua puncte vizate, sau de
unghiuri dispuse in tur de orizont daca este vorba de mai mult de 2 puncte vizate.
metoda diferentei citirilor sau simpla - se foloseste la determinarea unghiului format de directiile
catre doua puncte, fara o precizie deosebita.
Pentru aceasta (figura 5.6) se procedeaza astfel: se elibereaza miscarea inregistratoare a cercului
orizontal gradat, se vizeaza punctul A in pozitia I a lunetei (cerc vertical stanga) si se efectueaza
citirea C1; se deblocheaza miscarile generale ale aparatului si se vizeaza punctul B, cu luneta tot in
pozitia I; se efectueaza citirea C2.
Valoarea unghiului format de directiile catre punctele A si B va fi data de diferenta citirilor :
[5.1]
Daca operatiunile descrise mai sus se completeaza cu vizarea in pozitia a doua a lunetei, se va
obtine o valoare mai precisa a valorii unghiului dintre cele doua directii. Pentru aceasta a doua faza
se rotesc aparatul si luneta cu cate 200g, cercul vertical fiind acum in dreapta lunetei (pozitia a II-a),
dupa care se vizeaza punctul B si se efectueaza citirea C2'; se vizeaza punctul A, prin rotirea
aparatului in sens antiorar si se efectueaza citirea C1'. Unghiul masurat in pozitia I va fi:
[5.2]
iar in pozitia a II-a va fi :
[5.3]
Daca diferenta celor doua determinari se incadreaza in toleranta admisa, atunci valoarea cea mai
probabila a unghiului va fi media aritmetica a celor doua determinari.
[5.4]
Un caz particular al acestei metode este cel in care pe directia initiala, in pozitia I se aduce valoarea
zero a cercului orizontal gradat. In acest caz, citirea initiala devenind 0, rezulta ca citirea facuta pe
punctul B este chiar marimea unghiului ce se doreste a se masura, in pozitia I a lunetei. Prin
aducerea aparatului in pozitia a II-a a lunetei, valoarea unghiului va fi data de diferenta intre C2' si
200g. Cu cele doua valori obtinute, daca acestea se inscriu in tolerante, se calculeaza media ca fiind
valoarea cea mai probabila a unghiului .
metoda repetitiei - se foloseste la determinarea cu precizie sporita a unghiurilor izolate, atunci cand
pentru masuratori este folosit un instrument repetitor ( figura 5.7). Ne propunem sa determinam
unghiul sub care se vad, din punctul de statie, punctele A si B, prin trei repetitii.
Principial, metoda foloseste de fiecare data drept origine a citirilor, valoarea directiei determinata in
masuratoarea anterioara. Pentru determinarea unghiului intre doua directii concurente in punctul de
statie, cu instrumentul in pozitia I a lunetei, se vizeaza punctul A si se efectueaza citirea C1; se
vizeaza punctul B caruia i-ar corespunde citirea C2, citire care insa nu se efectueaza; in schimb, dupa
vizarea punctului B se blocheaza miscarea inregistratoare, se deblocheaza miscarea generala in plan
orizontal si se vizeaza punctul A. Se deblocheaza miscarea inregistratoare si se revizeaza punctul B;
citirea corespunzatoare ar fi C3, care la fel ca si C2 nu se efectueaza. Dupa aceasta secventa am
efectuat doua 'repetitii' pentru masurarea unghiului intre directiile spre punctele A si B. In sfarsit,
dupa vizarea punctului B se blocheaza miscarea inregistratoare, se deblocheaza miscarea generala in
plan orizontal, se vizeaza A, se deblocheaza miscarea inregistratoare si cea generala in plan orizontal
si se vizeaza B. Numai acum se poate face citirea la dispozitivul de citire a cercului orizontal.
Valoarea cea mai probabila a unghiului masurat prin cele trei repetitii va fi obtinuta cu relatia :
[5.5]
Metoda se aplica in cazul masurarii unghiurilor izolate, in ambele pozitii ale lunetei, in situatia in care
se dispune de un aparat cu o precizie de citire mai mica decat precizia ceruta pentru determinarea
unghiului.
metoda seriilor (sau reiteratiilor) se foloseste de fiecare data cand se urmareste determinarea

marimii unghiurilor dintr-un punct de statie in care converg mai multe vize (figura 5.8).
Din totalitatea vizelor, se alege ca directie de referinta (initiala) viza cea mai lunga, de la care se
vizeaza toate celelalte puncte, in ordine, in sens orar, incheindu-se turul de orizont tot pe viza
initiala. Pentru acest tur de orizont, luneta aparatului este in pozitia I (cerc vertical stanga). Se
aduce aparatul in pozitia a doua, se vizeaza aceeasi directie initiala, dupa care vizarea se desfasoara
in sens antiorar pana la inchiderea pe aceeasi viza initiala. Valorile masurate se prelucreaza,
procedandu-se la calculul mediilor intre cele doua pozitii, a neinchiderii si a corectiei totale si unitare
si prin aplicarea celei din urma in vederea obtineri valorilor compensate pentru directiile masurate.
Pentru exemplificare se prezinta mai jos (tabelul 5.1) un exemplu de prelucrare.
Prin efectuarea diferentei intre directia initiala (considerata valoare justa) catre punctul A si directia
finala (considerata viza afectata de erori) tot catre punctul A, se obtine valoarea corectiei totale:
c = 10,1263g - 10,1375g = - 1c12cc
Acesta valoare se va repartiza proportional fiecarei vize, cu o cantitate c u adica :
cu =
Viza initiala fiind neafectata de erori nu va primi nici o corectie, viza catre punctul B va primi cu, viza
catre punctul C va primi 2*cu si asa mai departe pana la viza de inchidere care va primi 4*cu. Se
observa ca prin aplicarea coretiei corespunzatoare la valoarea masurata, viza finala devine egala cu
viza initiala.
Daca se doreste o crestere a preciziei determinarilor, se pot executa mai multe serii, insa cu origini
diferite ale directiei initiale. Intervalul intre serii se stabileste cu relatia:
[5.6]
unde I reprezinta intervalul intre serii, m - numarul dispozitivelor de citire (in general 2), n - numarul
de serii ce se executa.
Daca observatiile se fac numai intr-o singura pozitie a lunetei, de obicei in sens orar, metoda se
numeste a turului de orizont.
Masurarea unghiurilor verticale.
Pentru masurarea unghiurilor verticale se procedeaza in felul urmator:

se instaleaza aparatul in punctul de statie, se centreaza si se caleaza;
se masoara inaltimea aparatului (notata cu “i”);
se vizeaza semnalul din punctul B, fie la inaltimea aparatului fie la inaltimea “ s” a semnalului, prin
aducerea firului reticular orizontal la unul din cele doua repere mentionate mai sus; se citeste
unghiul vertical la dispozitivul de citire.
Dupa pozitia originii diviziunilor cercului vertical, se pot determina, fie unghiuri zenitale, cand
originea este indreptata spre zenit (in sus, pe verticala), fie unghiuri de panta, daca originea este pe
directia orizontalei ce trece prin centrul de vizare al aparatului.
Masurarea unghiurilor de panta se face cu luneta in ambele pozitii, calculandu-se media:
pozitia I = 100 - c1 [5.7] pozitia a II-a 2 = c2 - 300g [5.8]
de unde rezulta:
care reprezinta valoarea cea mai probabila a determinarilor.
In cazul masurarii unghiurilor zenitale relatiile de calcul devin:
pozitia I Z = c1 [5.10]
pozitia a II-a Z2 = 400g - c2 [5.11]
de unde rezulta:
Pentru calculul unghiului de panta prin masurarea unghiului zenital se foloseste relatia:
= 100g - Z [5.13]
din care se poate constata ca unghiul de panta este o marime algebrica; acesta este pozitiv pentru
toate punctele situate deasupra liniei orizontului si negativ pentru toate punctele situate sub linia
orizontului ce trece prin centrul de vizare al unui teodolit instalat intr-un punct de statie. Pornind de
la relatia [5.13], se poate scrie ca:
= 100g - Z1 ; = Z2 - 300g [5.14]
iar controlul citirilor se face cu relatia :
Z1 + Z2 = 400g [5.15]
Precizia masurarii unghiurilor cu teodolitul.
Daca urmarim succesiunea operatiunilor efectuate intr-o statie pentru masurarea unui unghi,
indiferent de metoda, vom constata ca la toate metodele a trebuit sa :
centram aparatul pe punctul de statie, operatiune care atrage dupa sine comiterea unei
erori mc = eroare de centrare a aparatului in statie;
vizam un semnal instalat in punctul vizat, deci sacomitem eroarea mr = eroarea de centrare a
semnalului vizat (de reductie)
efectuam masuratoarea propriuzisa, citind valorile directiilor la dispozitivele de citire, ocazie cu

care am comis eroarea mm = eroarea de masurare propriuzisa;
am utilizat un instrument care oricat de precis ar fi are totusi erori constructive, sau erori
instrumentale mi;
efectuam masuratorile in conditii meteo mai mult sau mai putin favorabile, dar in nici un caz
ideale, motiv pentru care observatiile sunt influentate de mCE = eroarea datorita conditiilor
exterioare.
Orice directie masurata intr-o pozitie a lunetei este influentata de erorile mentionate mai sus cu o
cantitate:
[5.16]
Deoarece unghiul este compus din doua directii, rezulta ca eroarea unui unghi va fi dublul erorii unei
directii, si deci:
[5.17]
Pentru unghiurile masurate in ambele pozitii ale lunetei, eroarea unghiului va fi egala cu eroarea
directiei .

Case Din Osb 02i

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Case Din Osb 02i

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DOCUMENTE SIMILARE

Constructii Betonul. Materiale folosite in constructiile din beton

Hidroizolatiile sunt lucrari de constructii cu rolul de a impiedica patrunderea umezelii si a apelor

STANDARDE SI NORMATIVE DE REFERINTA

STAS 2355/3 – 87 Hidroizolatii din materiale bituminoase la terase si acoperisuri.

STAS 1046 – 78 Priza bitumata PA 55, PA 45.

STAS 138 – 80 Carton asfaltat CA 300, CA 400.

STAS 7064 – 78 Bitum pentru hiroizolatii tip H 60/75 si H 80/90.

STAS3303/1-83 Pantele acoperisurilor.

PE 731-85 Norma de intretinerea si reparatii necesar pentru constructiile energetice.

PE 732-89 Norme tehnice pentru instructiuni si proiecte pentru urmarirea comportamentului

C 16-84 Norma pentru realizarea lucrarilor de constructii si instalatii pe timp racoros.

MATERIALE SI ECHIPAMENTE. VERIFICAREA CALITATII. LIVRARE,

Materiale cu membrane gudronate:

 Cartoane gudronate tip CA 300, CA 400, conform STAS 138 – 80.

Materiale bituminoase pentru amorsare, fixare si izolare:

 Bitum pentru lucrarile de hidroizolatie tip H 68/75 si H 80/90,conform STAS7064-78;

 Filer de calcar, conform ST AS 539-79;

Livare, Manipulare, Depozitare

COMPOZITIA MEMBRANEI HIDROIZOLANTE

Lucrari de acoperire beton

a) Masuratori, verificare directa a corespondentei cu proiectul si cu normele valide

b) Existenta si validitatea documentelor de certificare a calitatii materialelor folosite

c) teste de randament cerute de proiect si de prescripetii tehnice trecute in procesul verbal

d) Verificarea existentei si continutului documentatiei si a procesului verbal, inspectiei si

e) verificare directa, inspectii, teste aditionale.

Urmatoarele trebuie luate in considerare cand se executa lucrarile:

Conditii de lucru la membranele hidroizolante

Straturi pentru difuzie vapori

Straturile de difuzie nu se aplica in si pe o raza de 25 cm in jurul gurilor de drenare si penetrare.

Bariera impotriva vaporilor

Suprapunerile la suluri gudronate vor fi de 7- 10 cm longitudinal si de minim 10 cm frontal si vor fi

Protectia membranei hidroizolante: elementele verticale se vor proteja cu mortar M 100 - T de 3 cm

Compozitia membranei hidroizolante protectie impotriva umiditatii din pamant

Efectul de capilaritate al apei se intalneste la peretii de rezistenta, la piedestalul exterior al cladirilor,

Hidroizolatia orizontala de sub peretii noi

Hidroizolatia exterioara a piedestalurilor

Hidroizolatia incaperilor supraterane

Hidroizolatia incaperilor umede supraterane folosita continuu va include straturi PA 45 + CA 300

Compozitia membranei hidroizolante supuse presiunii apei

Hidroizolatia pe orizontala de la subsol se va aplica pe beton de egalizare si va consta din gudronare

Conditii de executie pentru membrane hidroizolante impotriva umiditatii pamantului si

Lucrarile de hidroizolatii a constructiilor subterane trebuie sa ia in considerare urmatoarele:

 Micsorarea si meninerea nivelului apei de suprafata la minim 30 cm sub altitudinea joasa a

Membrana hidroizolanta instalata pe verticala la pereti se va incepe de la scafe si se va finaliza pe

Protectia hidroizolatiei pe verticala de punerea caramizilor cu grosime de 6 cm

EXECUTIA LUCRARILOR. CONDITII TEHNICE DE EXECUTIE SI MONTAJ

La lucrarile de hidroizolatie a constructiilor contra apelor, cu sau fara presiune, trebuie sa se

Izolatia hidrofuga se va realiza pe toata inaltimea peretilor subsolului.

VERIFICAREA CALITATII LUCRARILOR. ABATERI ADMISE

Inaintea inceperii lucrarilor de hidroizolatii trebuie facute urmatoarele verificari:

Existenta rosturilor de dilatatie de 2 cm. latime pe conturul si in campul sapelor, peste

Verificari pe parcursul executiei lucrarilor de hidroizolatii

In timpul executiei trebuie verificat:

Verificari la terminarea lucrarilor

 Normele nationale pentru protectia muncii, aprobate de Ministerul Muncii si de Ministerul

Proiecte de case cu imagini si planuri - metode de executie

de grosime 70 sau 100 mm, in urmatoarele variante:

A. Fara termoizolatie;

B. Cu termoizolatie interioara.

Perete interior din grinzi stratificate, profilate pe lungime dublu

de grosime 70 sau 100 mm;

asa cum se vede din schema de mai jos