FISA DE LUCRU

TEXTUL 1 Se acordă 10 puncte din oficiu

,,Ce e cu biblioteca școlii de arată așa jalnic?! E limpede că pentru a ne potrivi noi, generația asta de
fixați pe ecrane, în statistici. Că doar auzim peste tot că suntem condamnați, e vai de viitorul umanității, că nu
mai citim nimic. Mai mult, prin țară cică ar fi enorm de mulți analfabeți funcționali. Nu e cazul aici, prin
faimosul liceu de pe Strada Plantelor, pe care se bat o mulțime de absolvenți de gimnaziu. În ce ne privește
pe cei din Reparabile Tempus, citim în cel puțin trei, patru limbi și, ca să se-aleagă ceva de noi în viață,
învățăm și-o groază de matematică. De pildă, azi, după ce termin însemnarea asta, dau fuga la meditații. Iar
n-am repetat destul formulele, mă omoară proful.
Dar mai bine să mă întorc la bibliotecă. De când am venit prima oară în școală, mai precis acum opt
ani, sala asta este mereu în recondiționare, deși niciodată nu intră nimeni să repare ceva înăuntru. Poate din
cauza ușii mari, de metal, locul cu pricina mă înfricoșa. Mereu când treceam pe coridorul din față parcă ...
auzeam lucruri. Colegii îmi spuneau că exagerez, dar, cum aveam o imaginație bogată și serile citeam tot
felul de cărticele, eram convins că nu-i treabă curată cu locul ăla.
Într-o după-amiază, la finele programului școlar, am observat că erau mai mulți elevi ca de obicei,
probabil și pentru că peste două zile începea vacanța de iarnă și se absenta la greu. Am trecut pe lângă ușă, ca
de obicei, numai că de data asta am început să aud ceva. Și nu doar să aud, ci și să văd și să miros. De după
ușă se împrăștia un parfum de leagăn vechi de șapte ani, dar care arăta ca nou, fiind întreținut foarte bine. M-
am apropiat de clanță, ca să-mi confirm că miroase a diluant, și-am înghețat pe dată: pe lângă tocul ușii
răzbăteau raze în toate culorile. Ba chiar am auzit și sunete limpezi, cum ar fi râsete, urlete sau pur și simplu
zeci de conversații suprapuse. Când a izbucnit un șuierat de locomotivă, am fost sigur că prin tăblie o să iasă
un tren. De frică, am sărit într-o parte.
Acum, când recitesc aceste rânduri, chiar sună de parcă aș fi fost excedat de propria imaginație. Dar
eu știu exact ce-am văzut, ce-am auzit și ce-am mirosit. De aceea, am fost extrem de surprins când, acum
vreo săptămână, am reușit să arunc înăuntru o privire scurtă, când o femeie de serviciu ieșea cu două scaune
de-acolo. Pe jos, aruncate grămezi, nu erau decât...ghiciți ce! Cărți, firește. La asta pot spune că nu m-am
așteptat. Cărți? Hai să fim serioși! Ce naiba ar căuta cărțile într-o bibliotecă de-asta? M-am plimbat puțin pe-
acolo, femeia de serviciu se depărtase ușor, cotise chiar spre secretariat, așa că, nespus de curios, am vrut să
văd ce-i cu toate mirosurile, sunetele și luminile alea. Ciudat, dispăruseră. M-am furișat pe ușă și m-am lipit
de perete. Era un întuneric de ți se zbârlea părul pe brațe, noroc că se mai vedea câte ceva prin dreptunghiul
ușii. Vă dați seama că mi-a sărit inima din piept, când am auzit vocile. Nu una, ci două. Nu veneau de sus, ci,
dimpotrivă, de undeva de jos. Dar cum aveau ecou se înțelegeau foarte ușor. ”
(Robert Ersten, Cum am supraviețuit clasei a VIII-a)
excedat=copleșit, întrecut, peste limitele normale.

TEXTUL 2
,,Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța, cu sediul pe str. Mircea cel Bătrân, nr. 104 A  și
Asociația „Creative Life” organizează Joi, 30 septembrie 2021 și Vineri, 01 octombrie 2021, orele 16.30-
19.30, în holul central al Bibliotecii, evenimentul „Biblioteca Vie”, în care vă veți întâlni cu „cărți vii”, adică
povestitori care se deschid publicului cu propria lor experiență de viață, asemeni unei cărți care-și desfășoară
povestea.
„Biblioteca Vie” își propune sa promoveze respectul pentru drepturile omului și demnitatea umană, să
atragă atenția asupra diversității umane, cu formele ei de sensibilitate, să stimuleze dialogul și să ne facă mai
receptivi la dificultățile pe care o parte dintre semenii noștri le întâmpină în contextul societății actuale.
Astfel, cărțile sunt oameni care se confruntă cu prejudecăți, stereotipuri identitare, etichetări
infamante sau depreciative (de gen, de vârstă, de educație, de meserie, de etnie, de religie etc.) și care ar
putea fi victime ale discriminării sau excluderii sociale. Fiecare dintre ei are o poveste de spus.
Cititorul este ascultătorul care trăiește o experiență unică de învățare de la aproapele său. Totodată,
 cititorul din cadrul unei Biblioteci Vii este o persoană dispusă să confrunte atât prejudecățile celorlalți, cât și
pe ale sale. (…)
Ele vă invită la dialog și să le cunoașteți poveștile care se ascund în paginile lor.
Evenimentul va fi prezentat de Giulia Bizau și Andrei Șeitan.
Biblioteca Vie face parte dintr-o serie de evenimente artistice și culturale din cadrul proiectului „Open
Doors Youth Center”, finanţat de Uniunea Europeană prin programul European Solidarity Corps.”
(https://atacdeconstanta.com/biblioteca-vie-eveniment-inedit-la-biblioteca-judeteana-ioan-n-roman-
constanta/)

Cerinte :

1. Precizează, în două-trei enunțuri, o trăsătură morală a personajului-narrator, identificată în

fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare, ilustrându-l cu o secvență:
,, Mereu când treceam pe coridorul din față parcă ... auzeam lucruri. Colegii îmi spuneau că exagerez,
dar, cum aveam o imaginație bogată și serile citeam tot felul de cărticele, eram convins că nu-i treabă
curată cu locul ăla.”
2. Prezintă, în 30-70 de cuvinte, o temă comună celor două texte, valorificând câte un element de
conținut.
3. Crezi că adolescenții din ziua de azi mai sunt atrași de lectură? Motivează-ți răspunsul, în 50-100
de cuvinte, valorificând textul 1.
4. Asociază fragmentul din ,,Cum am supraviețuit clasei a VIII-a” de Robert Ersten cu un alt text
literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50-100 de cuvinte, o
valoare culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.