Bună ziua, stimați colegi și doamnă profesoară, eu sunt Rufa Marius și astăzi doresc să vă

vorbesc despre tema care este tot mai mult abordată în zilele noastre „Cărțile dăunează prostiei”.
După cum spune un scriitor olandez „prostia e fundamentul civilizației noastre”. Altfel spus că
nimeni nu e atât de inteligent încât să-și dea seama cât de prost este. Încercând să înțelegem
lumea aceasta, în care trăim, vom da de prostie. Dacă prostia nu poate fi definită cu ușurință,
prostul caută întotdeauna să iasă în evidență, iar de cele mai multe ori reușește. Un remediu
contra prostiei sunt cărțile clasice, care ne arată lumina de la capătul tunelului întunecat și ne
adună în momente de cumpănă, pentru a înțelege cine suntem noi înșine și ce putem deveni dacă
nu atragem atenția proștilor.
În primul rând consider așa, deoarece în zilele noastre tot mai mult aud despre faptul că proștii
ne conduc și ne fac să zâmbim în fiecare zi. După cum spune și scriitorul Andrei Pleșu „Prostul
are o absență de spirit și, prin asta, el este un risc pentru comunitatea în care trăiește. E foarte
grav atunci când prostia ajunge să fie indusă, să fie strecurată în masă”. Ceea ce vrea să spună
scriitorul este că prostia poate fi indusă oamenilor care cred că ideile lor sunt corecte. Drept
exemplu, putem lua ideea că în Evul Mediu, unde cei proști denumiți bufoni și clovni erau sursa
principală a umorului. În perioade de îndoieli conducătorii din Evul Mediu chemau bufonii să îi
amuze și să îi sustragă de la acele alegeri, astfel mulțumită bufonului, regele avea gândirea
limpede și putea să decidă înțelept.
În al doilea rând nu sunt de acord cu afirmația „Cărțile dăunează prostiei”, deoarece în cazuri
de evenimente istorice importante numai proștii vor supravețui. Ei nu vor ști de ce se petrec
aceste evenimente, ce scop au ele. Ei pur și simplu vor sta de o parte și vor privi ceea ce se
întâmplă.
Prostul nu știe, nu are încredere, iese mai ușor din încurcătură, prostul nu cercetează pentru a
afla, el doar presupune. Pe temelia celor închipuite, el construiește gravitatea acuzațiilor.
Prinzând de veste, poate de avantajele care decurg din lupta contrariilor, prostul iubește
competiția. Dar nu competiția cinstită, în care câștigă cel mai bun, ci aceea în care el reușește să
dovedească întotdeauna că este primul, indiferent ce fel de mijloace aruncă în luptă. Un bun
exemplu ar fi Mara din romanul „Mara” de Ioan Slavici. Unde în ciuda întâmplărilor Mara care
nu avea studii, care n-a făcut carte, ajunse o femeie de succes în satul în care locuia. Lucrul ei era
simplu de a colecta taxa de trecere a podului. În așa fel ea a ajuns de la cea mai săracă femeie, la
cea mai respectată doamnă din sat.
În concluzie doresc să spun că odată cu modernizarea lumii, oamenii sunt mai ușor influențați
de proști datorită internetului și rețelelor de socializare. Dar cu multă muncă asiduă cei deștepți îi
pot ajuta pe cei proști și invers, cei proști îi pot ajuta pe cei deștepți.