Arhitectura moderna este un termen foarte larg, folosit atunci cand vine vorba

despre unele stiluri de arhitectura care au caracteristici foarte asemanatoare, anume

o forma simplificata si lipsa ornamentelor. Curentul modern a inceput in jurul
anului 1900. Pana in 1940 aceste influente moderne s-au consilidat si au devenit
mai mult un stil international care a dominat modul de proiectare si construite a
cladirilor timp de cateva decade in secolul al XIX-lea.
Unii istorici considera ca evolutia arhitecturii moderne este legata de partea
sociala, fiind un rezultat al revolutiilor politice si sociale.
Altii sunt de parere ca arhitectura moderna a fost propulsata de evolutia
tehnologica si stiintifica, lucru adevarat, deoarece astfel au devenit disponibile o
serie de materiale de constructie noi (fier, otel, beton, sticla). Un exemplu in acest
sens este Palatul de cristal al lui Joseph Paxton, o cladire imensa de sticla si fier,
construita in marea Britanie, in secolul al XIX-lea. Ridicat in Hyde Park, palatul
trebuia sa gazduiasca timp de 6 luni Marea Expozitie, un spatiu in care sa fie
expuse produse din mai multe tari din lume. Dupa aceea a primit alte intrebuintari,
iar in 1936 a fost mistuita de flacari.
Modernismul este legat de gust si poate fi considerat a fi o reactie impotriva
stilului eclectic si al exceselor stilistice din era victoriana si art nouveau.
Totul a inceput in jurul anului 1900, cand un numar de arhitecti din intreaga lume
au inceput sa dezvolte noi solutii arhitectonice prin care sa integreze traditiile
precedente (elementele gotice, de exemplu) cu noile posibilitati tehnologice.
Constructiile realizate de Louis Sullivan si Frank Lloyd Wright in Chicago, de
Victor Horta in Brussels, Antoni Gaudi in Barcelona, Otto Wagner in Viena si
Charles Rennie Mackintosh in Glasgow pot fi vazute ca o lupta intre nou si vechi.
Modernismul ca stil dominant
Pana in anul 1920, se stabilisera deja care erau cele mai importante figuri din
arhitectura moderna. Cele mai importante nume sunt Le Corbusier in Franta,
Ludwig Mies van der Rohe si Walter Gropius in Germania. Cei doi din urma au
fost directorii renumitei scoli Bauhaus, care a incercat sa imbine traditia
mestesugareasca cu tehnologia industriala.
Proiectele realizate de Frank Lloyd Right influenteaza munca arhitectilor
modernisti din Europa, mai ales prin litografiile din portofoliul Wasmuth (mapa
care contine 100 de schite ale cladirilor proiectate de Wright), insa el a refuzat sa
fie inclus in acest curent. Wright a avut o mare influenta asupra lui Gropius si van
der Rohe, dar si asupra arhitecturii organice. In 1932 a avut loc, in cadrul Muzeului
de Arta Moderna din New York, o expozitie internationala de arhitectura moderna.
Organizatorul expozitiei, Philip Johnson si colaboratorul sau Henry Russell
Hitchcock au ''adunat'' la un loc mai multe stiluri si curente prezente in arhitectura,
care pareau asemanatoare din punct de vedere stilistic si al scopului pe care doreau
sa il atinga, si le-au reunit sub denumirea de ''stil international''.
Arhitectii ale caror lucrari se incadrau in acest stil international vroiau sa se
desparta de stilul traditional si sa realizeze clairi cu un design simplu si fara
decoratiuni. Cele mai des folosite materiale de constructie erau: sticla pentru
fatade, otelul pentru scheletul exterior si betonul pentru cele dintre etaje si interior.
Planurile sunt functionale si logice. Stilul a devenit si mai evident cand au inceput
sa se construiasca cladirile zgarie-nori.
Oponentii acestui stil international afirma ca formele rigide, rectangulare dau un
aer dezumanizant. Le Corbusier a fost cel care a descris odata cladirile ca fiind
''masini in care se traieste'', dar, spun criticii, oamenii nu sunt masini si nici nu isi
doresc sa traiasca in masini. Chiar si Philip Johnson, cel care a organizat expozitia
de arhitectura moderna a afirmat la un moment dat ca ''s-a saturat de viata intr-o
cutie''.
Incepand cu anul 1980, multi arhitecti au incercat in mod deliberat sa se
indeparteze de formele rectangulare si sa imbratisese un stil mai eclectic. Pe la
mijlocul perioadei, unii arhitecti au inceput sa experimenteze cu formele organice
pe carele considerau a fi mai accesibile si mai aproape de oameni. Modernismul de
la mijlocul secolului, sau modernismul organic, a fost foarte popular, tocmai
datorita naturii sale libere si ''jucause''. Doi dintre cei mai prolifici arhitecti si
designeri ai acelor timpuri sunt Alvar Aalto si Eero Saarinen, influenta lor facandu-
se simtita in modernismul contemporan.