Dimensiunea etică a managementului.

Definirea și
rolul eticii manageriale

Am ales această temă deoarece consider că orice decizie a managerului are şi o

componentă etică, pentru că decizia stabileşte şi impune o conduită care trebuie să fie conformă
cu anumite valori fundamentale, reguli, principii sau legi şi norme adoptate de administraţii
statale. În aceste condiţii, firescul în management ar constitui atitudinea favorabilă faţă de
comportamentele, conceptele, ideile şi modelele pe care le-a statuat etica – ştiinţa normativă care
oferă coordonatele morale ale existenţei şi activităţii omului.

Etica managerială reprezintă o ramură a eticii care vizează în special tipul de conduită ,dar
și acțiunile pe care managerii le desfașoară în cadrul organizațiilor. De asemenea, trebuie
analizat și modul în care indivizii sau grupurile sociale (atât din organizația respectivă,cât și din
afara acesteia) reacționează în urma deciziilor pe care managerul le ia.

Cu alte cuvinte, printr-o defineție mai realistă, etica în afaceri urmărește să evalueze și să
sustină cu argumente raționale valorile și normele morale care ar trebui să guverneze jocul
economic, este studiul modului în care normele morale personale se aplică în activitățile și
scopurile intreprinderii comerciale.

Putem spune despre etica managerială că reprezintă o cercetare a modului în care deciziile
influenţează persoanele şi grupurile sociale, domeniul în care se definesc drepturile şi
îndatoririle, precum şi regulile pe care trebuie să le respecte persoanele care decid. Deci,
monitorizarea afacerilor în raport cu normele etice este obligatorie, pentru că managementul
reprezintă, în primul rând, o disciplină socio-umană.

  Importanta eticii manageriale este faptul ca puterea si influenta firmelor private asupra
societatii este acum mai mare decat a fost vreodata pana acum, iar politicile imorale, frecvente in
mediul de afaceri, pot provoca imense daune si prejudicii indivizilor, comunitatii si mediului
ambient.

Practica eticii managerialǎ poate fi sugeratǎ prin urmǎtoarele principii:

1. Respectarea confidenţialității informaţiilor ;

2. Sensibilitate faţǎ de conflictele de interese ;

3. Respect faţǎ de regulile de drept ;

4. Conştiinţa profesionalǎ; profesionalism ;

5. Loialitate si buna credinţǎ.

6. Simţul responsabilitǎţii ;

7. Respectarea drepturilor şi libertǎţilor celorlalţi ;

8. Respectarea fiinţei umane.

Problemele de etică trebuie analizate şi prin prisma prevederilor legale şi a valorilor morale
naţionale specifice. De exemplu, managerul care operează în mediul internaţional trebuie să
cunoască sensibilităţile culturale, caracteristicile regionale şi etnice, obiceiurile şi elementele
speci-fice ale ţărilor unde sau în legătură cu care îşi desfăşoară activitatea.

Noţiunea de etică şi afaceri au fost asociate diferit de-a lungul timpului. Termenul de etică
provine din greaca veche ”ethos – obişnuinţă, moravuri, caracter” şi poate fi utilizat într-o dublă
accepţie:- disciplină ştiinţifică, care are ca obiect de studiu normele de comportament ce
reglementează relaţiile interumane;

- ansamblul normelor ce reglementează comportamentul oamenilor în societate şi care

sunt impuse prin forţa obiceiurilor şi a deprinderilor consacrate în societate.

Etica – este un fenomen real colectiv şi individual care cuprinde atât normele ce
reglementeazǎ relaţiile umane şi tipurile umane de activitate, cât si toate manifestǎrile care sunt
realizate în diverse grade şi modalitǎţi, sub semnul acestor norme sau comandamente,
manifestǎri supuse aprecierii colective şi individuale. Abordată în general, etica reprezintă un
cod de comportament, de valori acceptate de societate ca juste, corecte, morale.

În societatea modernă, etica managerială, ca ramură relativ tânără a eticii, studiază

“principiile şi regulile care trebuie să guverneze procesul managerial, respectiv o conduită
corectă în afaceri.” Latura morala a vieții noastre, a întregii societăți, este guvernată de trei
concepte:

• moralǎ – reflectǎ un anumit cod social, un ansamblu de reguli privind comportamentul uman,
cărora trebuie să ne supunem pentru a fi admiși într-o societate dată.

• eticǎ - conform dicționarelor, simbolizează știința binelui și a răului, deci știința despre moralǎ.

• deontologie – desemneazǎ, într-un sens mai restrâns, un ansamblu de reguli, considerate

esențiale în cadrul unei profesiuni.

Standardele etice pot diferii de la un individ la altul, de la o comunitate la alta, în funcţie

de sistemul criteriilor etice adoptat, de valorile pe care se bazează.
 “Esenţa eticii manageriale într-o firmă constă în conflictul permanent de interese care
vizează, pe de o parte, performanţa economică a firmei (măsurată prin costuri, productivitate,
venituri, profit etc.), iar, pe de altă parte, performanţa socială a firmei, mai dificil de cuantificat
(măsurată prin modul de respectare a obligaţiilor faţă de angajaţi, clienţi, furnizori, creditori
etc).”

Ca o concluzie, etica managerială este o noutate care se va impune încetul cu încetul în

viața economicâ a marilor firme și nu numai, pentru că respectând normele eticii își pot ridica
prestigiul și pot castiga atât parteneri cât și clienți importanți de partea lor, dând astfel un
exemplu de corectitudine și profesionalism în afaceri.

BIBLIOGRAFIE:

1. MARIAN LIVIU- Strategii manageriale de firmă,

2. MIHUT I., PETELEAN A. - Management general,

3. DAN CRACIUN –Etica in afaceri