SECOLUL AL XIX-LEA.

CONSIDERENTE GENERALE

✓Secolul al XIX-lea a fost o perioadă a contrastelor, o perioadă în care s-au afirmat geniile în
cadrul dezvoltării științelor, tehnicii, artelor, dar și o perioadă a mișcărilor revoluționare, în
care popoarele Europei au încercat să schimbe starea de fapt de pe continent și să conducă la
crearea statelor naționale.
✓Același secol reprezintă și momentul în care se dezvoltă industria, în care apar anumite
inovații în ceea ce privește agricultura și modul în care sunt cultivate și exploatate terenurile.
✓Regimurile absolutiste ce existau până în acest secol a fost treptat înlocuite cu regimuri
liberale, care au permis o mai bună dezvoltare, dar și o participare mai largă a populației la
conducerea societății.
✓Dacă prima parte a secolului XIX a fost o perioadă a mișcărilor revoluționare, a încercărilor
de schimbare a vechilor regimuri monarhice, a încercărilor de unitate națională, a doua
jumătate a secolului XIX a fost o perioadă de relativă pace și echilibru politic, ceea ce a
permis dezvoltarea relațiilor capitaliste, o perioadă numită "La Belle Epoque".
✓Este perioada în care liberalismul, atât politic, cât și economic, triumfă în fața încercărilor
de menținere a vechilor privilegii nobiliare.

ÎNCEPUTUL DE SECOL XIX

✓Începutul de secol XIX este marcat de extinderea ideilor revoluției franceze, dar și de
încercările monarhilor absoluți de a le limita, precum și de forța, reacționară, împotriva
expansiunii Franței lui Napoleon Bonaparte.
✓Deși aparent învingător în fața coaliției antifranceze, perioada de după 1812 a reprezentat
declinul și, implicit, înfrângerea definitivă a lui Napoleon, în urma bătăliei de la Waterloo
(1815).
✓Configurația Europei, încercată de marii monarhi absoluți, în cadrul Congresului de la
Viena (1814-1815), nu a putut stăvili avalanșa ideilor revoluției franceze; în sânul popoarelor
europene au început să încolțească germenii conștiinței naționale, a faptului că aparțin unui
popor, ceea ce a condus la mișcările revoluționare de la mijloc de secol.
✓Congresul de la Viena a adus modificările politico-militare, dorite de monarhii Austriei,
Prusiei și Rusiei, alături de Anglia:
- pe baza principiului legitimității, au fost repuși monarhii de drept divin. În Franța, sudul
Italiei (Regatul celor Două Sicilii) și Spania, au fost repuși monarhii dinastiei Bourbon;
- teritoriul Franței a fost redus la dimensiunile de înainte de proclamarea Republicii;
- "Actul final" din 9 iunie, proclama crearea Confederației germane, un fel de obstacol în ceea
ce privește o viitoare expansiune a Franței și ideilor revoluției franceze;
- Provinciile Unite, împreună cu actuala Belgie, au creat un singur stat, Regatul Țărilor de Jos;
- peninsula Italică rămâne divizată, forțele mai importante și puternice rămânând cele două
regate (Piemont și Neapole), dar și statul papal;
- Imperiul Rus, Habsburgic, regatul Prusiei au de câștigat de pe urma acestui congres:
Lombardia și Veneția intră în componența habsburgilor, la fel și Galiția; o parte a Poloniei
intră sub stăpânirea Imperiul Rus, Marele ducat al Poznaniei intră sub stăpânirea Prusiei.
✓Ceea ce este important de menționat, este faptul că s-a încercat menținerea principiului
echilibrului european de forțe, astfel încât să se evite crearea unor superputeri.
✓Pentru limitarea ideilor revoluției franceze, dar și a reprimării mișcărilor revoluționare,
monarhii Austriei, Rusiei și Prusiei au creat Sfânta Alianță, un organism pus la dispoziția
monarhilor creștini, un rol hotărâtor avându-l și ministrul Metternich.

SITUAȚIA POLITICĂ ÎN PERIOADA ANILOR 1815-1848

✓Deși marii monarhi au încercat să reorganizeze Europa, prin Congresul de la Viena,

opozanții s-au arătat destul de repede, deoarece contraveneau aspirațiilor lor liberale,
democratice, în spirit capitalist, dar și de unitate sau independență.
✓Mișcări revoluționare s-au desfășurat în întreaga Europă, atât în Peninsula Italică, Spania,
America Latină, Franța, peninsula Balcanică, Imperiul Habsburgic, etc. Toate aceste mișcări
revoluționare au fost rapid reprimate de către Sfânta Alianță.
✓În peninsula Italică, mișcările revoluționare, așa numita mișcare a carbonarilor a avut loc în
Regatul celor Două Sicilii (1820) și Piemont (1821)...italienii doreau, atât eliminarea
absolutismului monarhic, cât și a dominației Imperiului Habsburgic; mișcările au eșuat, fiind
reprimate de Sfânta Alianță.
✓În Rusia au fost anumite mișcări revoluționare, mai ales "mișcarea decembriștilor"
(decembrie 1825), dar a fost rapid reprimată de țarul Nicolae I.
✓În Spania, din cauza dificultăților economice, a încercărilor de reinstaurare a absolutismului
monarhic de către Ferdinand al VII-lea de Bourbon, au început mișcările revoluționare. Deși
regele a cedat, reintroducând Constituția din 1812, precum și unele principii liberale, în
același timp a cerut și sprijinul Sfintei Alianțe, care a reprimat mișcarea (1823), imediat după
exterminarea mișcărilor din spațiul italian (1821).
✓În America Latină, încercările lui Simon Bolivar de a crea o federație a statelor americane, a
fost sortită eșecului.
✓În Franța, restaurația Bourbonilor nu a însemnat și reinstaurea absolutismului monarhic,
deoarece exista o Chartă (1814), ce înscria niște principii liberale, precum și Camera
Deputaților, care limita puțin din puterile monarhului. Partidele politice erau interzise,
existând și o cenzură dar și o poliție, ce limitau dreptul de exprimare a cetățenilor. Exista deci
un amestec între absolutism și liberalism.
✓Ludovic al XVIII-lea a guvernat pe baza Chartei și cu colaborarea Camerei Deputaților, însă
urmașul, Carol al X-lea (1824-1830) a instaurat un regim in totalitate absolutist. Consecința a
venit, in ceea ce s-a numit "monarhia din iulie", atunci când revoluția din iulie 1830 a dus la
înlăturarea dinastiei de Bourbon și proclamarea regelui Ludovic Filip de Orleans. A fost
realizată o nouă Chartă (1830), în care trona principiul suveranității naționale, monarhul nu
mai era de drept divin, ci conducea în numele poporului. Au fost înscrise o serie de drepturi și
libertăți cetățenești, însă existau și multe neajunsuri: în primul rând, se menținea votul
cenzitar, iar partidele politice erau încă interzise.
✓Au existat mișcări revoluționare și în cadrul Europei sud-estice, cum a fost Revoluția lui
Tudor Vladimirescu (1821), sau mișcarea de eliberare a poporului grec, de sub stăpânirea
otomană (prin intermediul Eteriei).
Întreg secolul XIX a reprezentat și o luptă, de menținere, sau dizolvare a Imperiului Otoman
("criza orientală"), pentru că state, precum Anglia, Franța, doreau menținerea turcilor,
consolidarea țărilor române, pentru a stăvili expansiunea Rusiei în Balcani și accesul acesteia
la strâmtori.
✓În urma războiului ruso-turc, încheiat cu pacea de la Adrianopol (1829), țările române au
beneficiat de Regulamentele Organice (1831-1832), un fel de constituții care au avut ca
finalitate un început de modernizare. ✓Participarea la viața politică doar a boierimii,
fiscalitatea apăsătoare asupra țărănimii, condițiile grele de muncă, au condus la dorința
românilor de înlăturare a regulamentelor.

MIȘCĂRILE REVOLUȚIONARE DIN 1848-1849

✓Deși Sfânta Alianță a încercat să reprime orice formă de manifestare revoluționară, între
1815-1848, mijlocul de secol XIX a adus Europa în una din cele mai mari confruntări ale
secolului.
✓Mișcările revoluționare din 1848-1849 au avut cauze multiple, atât politice, cât și sociale
dar și naționale, însă scopurile principale au fost cele de înlăturare a absolutismului monarhic,
de creare a unității naționale, de instaurarea a unor regimuri democratice, de independență,
etc.
✓Inițiatorii acestor mișcări au fost marea burghezie și mica nobilime liberală.
În toate regiunile unde s-au manifestat revoluțiile, acestea au avut sprijin general din partea
populației (orășeni, studenți, mici burghezi, muncitori, etc.). Divergențele dintre forțele
revoluționare (tendințe egalitariste între muncitori și burghezie, între nobili și țărănime), au
condus la neînțelegeri între aceștia, lucru ce a ușurat "munca" contrarevoluționarilor.
✓În Franța, revoluția a avut un caracter politic, deoarece puterea politică era deținută de marii
bancheri ai monarhiei din iulie, mica burghezie și industriașii neavând acces la funcțiile
politice.
✓Revoluția a început în februarie 1848, la Paris. Revoluționarii l-au înlăturat pe monarh și au
proclamat republica. S-a format un guvern provizoriu și o Adunare Constituantă, ce a creat
noua Constituție (martie 1848), în care s-au înscris anumite drepturi și libertăți cetățenești. De
asemenea, puterea executivă era încredințată unui președinte, iar cea legislativă unei Adunări
Legislative.
✓Guvernul provizoriu crease Atelierele Naționale (pentru absorbția șomajului).
Adunarea, care era în mare parte burgheză, a hotărât în același timp să desființeze Atelierele
Naționale. Acest lucru a condus la o confruntare între foștii aliați: burghezia și muncitorii.
Burghezia a fost învingătoare.
În decembrie 1848, președinte a fost ales Ludovic Bonaparte (prin vot universal), care,
profitând de neînțelegerile între grupări, dar și de compromiterea Adunării, s-a proclamat
împărat, sub numele de Napoleon al III-lea (2 dec. 1852).
✓În statele germane revoluția s-a desfășurat diferit. Din cadrul Confederație, rolul cel mai
important și l-a luat Prusia.
Aici revoluția a început în martie 1848, la Berlin. Burghezia liberală, in urma confruntării cu
trupele regale, a obținut de la regele Friedrich Wilhelm al IV-lea, crearea unui nou guvern,
precum și constituirea unei Adunări Naționale Constituante.
✓Au apărut însă divergențe între burghezie și muncitori, primii pierzând sprijinul ultimilor.
✓Acest lucru a condus la dizolvarea Adunării, crearea unui nou guvern. În iarnă, regele a
acceptat o Constituție, și să împartă conducerea cu un Parlament bicameral (un compromis
între absolutism și liberalism).
✓Eșecul revoluției a fost dat de încercarea de unire a tuturor statelor germane în unul unitar.
Astfel, s-a format Parlamentul de la Frankfurt, în care au intrat reprezentanți din toate statele
germane. În martie 1849 a fost realizată o nouă constituție, în spirit democratic, iar coroana
Germaniei unificate a fost oferită regelui prusac, care a refuzat, disprețuind tot ce ține de
democrație. În acest context, Parlamentul de la Frankfurt a fost dizolvat, marcând eșecul
revoluției.
✓În statele italiene, mișcările revoluționare au început in ianuarie 1848, la Palermo, în
Regatul celor Două Sicilii, împotriva conducerii Bourbonilor. Ferdinand al IV-lea a acceptat
Constituia liberală. Același lucru s-a realizat și în centrul și nordul peninsulei.
✓În martie 1848 (sub impulsul revoluției din Viena), s-au răsculat și cei din Milano, care i-au
alungat pe austrieci și au eliberat și Veneția. Regele Piemontului, Carol Albert, și-a luat rolul
de unificator al peninsulei, declarând război Austriei. Au pornit neînțelegerile între
revoluționari (unii principi locali, papa, Mazzini), care se temeau de unificarea Italiei, sub
conducerea dinastiei de Savoia, așa că au oprit sprijinul acordat regelui piemontez, ceea ce a
dus, evident, la înfrângerea acestuia.
✓În martie 1849, regele Piemontului a reluat ostilitățile față de Austria. Din nou fără sprijin,
el a fost înfrânt de austrieci și obligat să abdice in favoarea fiului său, Victor Emmanuel al II-
lea.
✓La cererea papei, intervenția Franței a dus la înfrângerea tuturor centrelor revoluționare
italiene.
✓În Imperiul Habsburgic, revoluțiile au izbucnit în mai multe zone, în martie 1848, atât la
Praga, cât și la Viena, Pesta, Milano. La Viena, sub presiunea maselor populare, cancelarul
Metternich a fost demis.
✓Problema din Imperiul Habsburgic era mai gravă, acesta fiind un imperiu multinațional, deci
revoluțiile având atât caracter politic, cât și social și national. În Ungaria, Dieta de la Pozsony,
în mare parte liberală, a adoptat o serie de reforme, prin care erau desființare iobăgia și
privilegiile feudale.
✓Divergențele dintre revoluționarii din imperiu au condus foarte repede la dizolvarea
revoluțiilor. Atât împăratul Franz Joseph, cât și țarul Nicolae, au profitat de neînțelegerile
între revoluționare și au reprimat revoltele. Cele mai mari neînțelegeri au fost între
revoluționarii maghiari și revoluționarii români din Transilvania. ✓Maghiarii doreau refacerea
Ungariei Medievale, ceea ce însemna și încorporarea Transilvaniei. Românii s-au înțeles cu
austriecii și au încetat lupta. Deși într-un final revoluționarii maghiari și-au dat seama de
greșală, a fost prea târziu, armata maghiară fiind înfrântă la Șiria (august 1849).
✓În Moldova și Țara Românească, revoluțiile au avut un caracter politico-social.
Revoluționarii pașoptiști erau nemulțumiți de Regulamentele Organice și de faptul că
existența privilegiilor, intervențiile Rusiei și Porții, nu le permiteau să aplice reforme în spirit
liberal, așa cum asimilaseră ei, cât au fost la studii în Occident.
✓În Moldova, revoluția, începută la 27 martie 1848, la Iași, a fost rapid reprimată de
domnitorul Mihail Sturdza. Programul revoluției, Petițiunea Proclamațiune, nu a fost acceptat
de către domnitor. Ei cereau desființarea cenzurii, libertatea de exprimare, desființarea
conducerii pe bază regulamentară, dar și emanciparea țărănimii, fără despăgubire, desființarea
privilegiilor, etc.
✓În Țara Românească, revoluția izbucnită în 9 iunie 1848, la Islaz, s-a extins cu rapiditate in
București, ducând la abdicarea domnului Gheorghe Bibescu (13 iunie). S-a constituit un
guvern provizoriu, care a luat mai multe măsuri, printre care o serie de drepturi și libertăți
(exprimare, întruniri), dar și adoptarea unui comandament al propagandei (pentru a explica
poporului punctele revoluției), adoptarea culorilor tricolorului, desființarea rangurilor
boierești, înființarea unei Gărzi Naționale.
✓Programul revoluției a fost Proclamația de la Islaz (s-a cerut desființarea clăcii,
împroprietărirea țăranilor, prin despăgubire, vot universal, alegerea domnitorului pe 5 ani).
✓Prin intervenția Porții, revoluția a fost înăbușită la 13 septembrie 1848, in urma bătăliei din
Dealul Spirii (București).
✓ Pe termen scurt, revoluțiile au fost un eșec, monarhii absoluți reușind să restaureze ordinea,
însă pe termen lung revoluțiile au avut succes, pentru că ele au pregătit populația pentru
evenimentele ulterioare: crearea statelor naționale, baza ideilor reformatoare, in spirit modern,
liberal, capitalist.

SITUAȚIA POLITICĂ ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI XIX

✓A doua jumătate a secolului XIX a fost o perioadă de relativă liniște pe continent, moment
în care s-au dezvoltat, atât știința, cât și tehnica, arta, industria, dar și momentul creării
statelor naționale (român, italian, german) sau a creșterii coeziunii interne a statelor deja
unitare (Franța, Marea Britanie). Este momentul în care triumfă principiile liberalismului, al
introducerii votului universal (Franța, după 1870; Marea Britanie, după 1884), momentul în
care oamenii politici își dau seama că pentru un stat puternic și unitar, este nevoie de crearea
unei piețe interne, in care să fie desființate vămile, taxele să fie unitare, să fie încurajată libera
concurență pe piața economică. De asemenea, învățământul a jucat un rol important in crearea
unor funcționari capabili să conducă statul.
✓În Franța s-au generalizat introducerea învățământului public primar, obligatoriu și, parțial
gratuit, asigurând nivelul unitar de instrucție și cultură a națiunii franceze. Al doilea Imperiu
(1852-1870) a asigurat bună administrare a imperiului, prin dezvoltarea industrială, printr-o
serie de legi unitare, prin indicarea administrativă, etc.
✓Capturarea lui Napoleon al III-lea în 1870, în timpul războiului franco-prusac, a condus la
proclamarea celei de-a treia republici (prima în timpul revoluției franceze-1792, a doua în
timpul revoluției din 1848, februarie).
✓Cum am mai menționat, votul devine universal, puterea este împărțită: legislativul este
deținut de Parlament, executivul de guvern. Președintele era ales de către parlament, pe o
durată de 7 ani.
✓În Marea Britanie au continuat reformele democratice. S-a introdus votul universal în 1884.
S-au făcut legi, pentru asigurarea unui învățământ primar, unitar, public, desființând
privilegiile prin care doar protestanții aveau acces la învățământ. Partidele Conservator și
Liberal s-au întrecut în reforme, a fost îmbunătățit nivelul de trai al muncitorilor, dar și
acordarea asistenței sanitare.
✓În sud-estul Europei, situația era puțin diferită de vestul Europei. Aici s-a dus lupta, pentru
menținerea sau dizolvarea Imperiului Otoman. Statele occidentale erau pentru izolarea Rusiei,
astfel încât să nu se extindă spre strâmtori, însă o vedeau sub mai multe forme: menținerea
Imperiului Otoman, sau unificarea țărilor române.
✓Între 1853-1856 a izbucnit Războiul Crimeei, în urma căruia Rusia este înfrântă. Prevederile
Congresului de la Paris (1856) au reprezentat un avantaj pentru țările române. Franța a ridicat
problema unirii celor două principate. De asemenea, țările române intrau sub garanția
colectivă a Marilor puteri și le erau retrocedate județele din sudul Basarabiei. Pentru
consultarea populară urmau să se organizeze două adunări ad-hoc, lucru realizat în 1857, cu
răspuns favorabil pentru unire. În urma încheierii Convenției de la Paris (1858) s-a hotărât
unirea celor două principate, sub numele de Principatele Unite ale Moldovei și Țării
Românești, unde trebuiau să existe doi domni, două guverne, două Adunări Legislative, doar
o Comisie centrală la Focșani. Puși în fața faptului împlinit, in ianuarie 1859 este ales
Alexandru Ioan Cuza, domn al celor două Principate Unite: 5 ianuarie în Moldova și 24
ianuarie în Țara Românească. S-a ajuns până la urmă la recunoașterea unirii doar pe timpul
vieții domnitorului.
✓După 1859 a început procesul de modernizare a Principalelor, devenite, din 1862, România.
Ajutorul cel mai mare l-a primit de la guvernul Kogălniceanu, în timpul căruia s-au realizat
cele mai importante reforme. S-a realizat o împroprietărire a țărănimii (legea rurală din 14
august 1864), o lege a instrucțiunii publice (7 dec. 1864), in urma căruia învățământul primar
era obligatoriu și gratuit, învățământul secundar era stabilit la 7 ani și cel superior la 3 ani. Au
fost înființate Universitățile din Iași (1860) și București (1864), pentru învățământul superior.
✓În centrul și sudul Europei au luat naștere două state naționale, divizate până acum:
Germania și Italia. Procesul de unificare a celor două a fost legat unul de celălalt.
Unificarea Italiei s-a realizat în jurul Piemontului, în perioada 1859-1870. ✓Obstacolul în
calea unificării era prezența Imperiului Habsburgic, ce stăpânea în peninsulă Lombardia și
Veneția.
✓Procesul a început în 1859, în urma unei alianțe între Franța și Piemont, care au declarat
război Austriei. Aceasta a fost înfrântă și, în urma păcii, Lombardia a fost eliberată. Un an
mai târziu, au fost alungați bourbonii din Regatul celor Două Sicilii, in urma expediției lui
Garibaldi. Aproape toată peninsula a fost unificată cu Piemontul. În acest context, în 1861,
Parlamentul unificat l-a proclamat rege al Italiei pe Victor Emmanuel al II-lea.
✓Pentru unificarea completă mai era nevoie de Veneția și Roma (la Roma staționa o
garnizoană franceză).
✓La îndemnul lui Napoleon al III-lea, Piemontul s-a aliat cu Prusia, in 1866, împotriva
Austriei. Înfrântă, Austria a fost obligată să cedeze Veneția.
✓Unificarea deplină s-a realizat în 1870, in contextul războiului franco-prusac. Franța a fost
nevoită să își retragă garnizoana din Roma, astfel realizându-se unificarea completă.
✓În cazul Confederației germane, rolul unificator și l-a luat Prusia (Austria avea teritorii
multe în afara confederației). ✓Cancelarul Otto von Bismarck dorea unificarea statelor
germane în jurul Prusiei, însă nu dorea să aibă o confruntare directă, prematură, cu Austria.
Procesul de unificare s-a desfășurat între 1864-1871.
✓În prima etapă, prusacii i-au cooptat pe austrieci în luptă împotriva Danemarcei, care
deținea două ducate în spațiul german: Schleswig și Holstein.
✓Conflictul a avut loc în 1864, in urma căruia Danemarca a fost înfrântă. Schleswig-ul este
anexat de către Prusia și Holstein-ul de Austria.
✓Oricum, Bismark urmarea scoaterea Austriei din confederație. Momentul a venit în 1866,
atunci când, în alianță cu Piemont au înfrânt Austria, aceasta fiind nevoită să cedeze Holstein
și Frankfurt pe Main. Prusia a desființat vechea confederație germană și a creat una nouă,
Confederația germană de nord, din care Austria a fost exclusă. Nu a lăsat-o însă să dispară,
ajutând la înțelegerea acesteia cu Ungaria, în 1867 apărând Imperiul dualist Austro-ungar.
✓Singurul stat care se mai putea opune unificării depline era Franța lui Napoleon, așa că
războiul a devenit inevitabil. El s-a desfășurat între iulie 1870 - mai1871. Franța a fost
înfrântă, obligată să încheie pace la Frankfurt pe Main, cedând Alsacia, o parte din Lorena și o
despăgubire de război de 5 mld de franci. Victoria împotriva francezilor a condus și la unirea
celorlalte state germane, alături de Prusia.
✓Crearea noului stat unificat, Germania, s-a realizat la 18 ianuarie 1871, când regele Prusiei,
Wilhelm I, a fost proclamat în Sala Oglinzilor, ca împărat al Germaniei.
✓De partea cealaltă a continentului, în Japonia, a doua jumătate a secolului XIX a fost una de
modernizare, in contextul desființării shogunatului și a venirii la conducere a împăratului
Mutsuhito. Timp de jumătate de secol (așa numita "eră medji"), seria de reforme, cu caracter
liberal, au adus Japonia, de la stadiul de stat feudal, la una dintre marile puteri industriale ale
lumii.
✓În SUA, încercarea statelor din sud de a ieși din federație, a condus la izbucnirea unui război
civil cu statele din nord (1861-1865), Abraham Lincoln considerând această secesiune ca fiind
ilegală. Secesiunea a pornit din cauza abolirii sclaviei (lucru nedorit în sud). Victoria a fost de
partea statelor din nord, conducând la abolirea scaliviei.
✓După cum am amintit, în urma războiului prusaco-austriac din 1866, Austria a fost scoasă
din Confederația germană de nord. ✓Aceasta a rezistat, in anul următor creându-se Imperiul
dualist Austro-ungar. În cadrul dualismului, împăratul Austriei, Franz Joseph, era în același
timp și rege al Ungariei. Atât Austria, cât și Ungaria, avea un parlamentar și un guvern,
separate, singurele ministere comune fiind cele de finanțe, război și externe. Comanda
supremă a armatei aparținea împăratului.
✓În Ungaria singura națiune recunoscută era cea maghiară, restul fiind doar tolerate. S-a
impus limba maghiară în școli și administrație, votul rămânea cenzitar (accesibil marilor
nobili maghiari). Acest lucru a condus, în Transilvania, la mișcarea intelectuală a oamenilor
politici români de recunoaștere a națiunii române, dar și a autonomiei Transilvaniei.
Memorandumul, adresat in 1892 Curții de la Viena, a fost fără succes, iar Dieta nu a fost de
acord cu documentul, pentru că schimba "starea de fapt" în Transilvania. Schimbările aici vor
veni abia după Primul Război Mondial.

ȘTIINȚELE, TEHNICA, ORAȘUL ȘI SATUL ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII

INDUSTRIEI

✓A doua jumătate a secolului XIX și începutul secolului următor, au fost perioade benefice
pentru dezvoltarea științei, tehnicii, a descoperirilor în diferite domenii, precum și a aplicării
acestora în modernizarea societății. Toată această perioadă a fost numită "La Belle Epoque".
✓Cercetarea științifică a adus beneficii în domeniile fizicii, chimiei, matematicii, medicinei.
Prin cercetarea undelor magnetice și a propagării acestora, au ajuns să se inventeze telefonul
și telegraful, lucruri care au condus la aflarea mai rapidă a evenimentelor ce se produceau în
lume.
✓Trebuie menționat că multe din descoperirile și invențiile europenilor, au fost aplicate de
către americani, care, în preajma WWI, au ajuns prima putere economică a lumii.
✓Au fost descoperite razele X (Röntgen) ce puteau trece prin corpurile opace.
Studiul radioactivității a avut succese mai ales în domeniul medicinei, radiografiile fiind de un
real succes.
✓Prin combinarea studiilor de fizică și chimie s-a ajuns la crearea îngrășămintelor chimice, a
medicamentelor, a gazelor toxice (folosite in războiul mondial). Cu ajutorul microbiologiei s-
au realizat vaccinuri, care au vindecat oamenii de turbare. Progrese s-au făcut și pentru
vindecarea tuberculozei. Pasteur a observat că fermentația nu este un proces natural, ci că
niște bacterii vii sunt răspunzătoare de așa ceva. Astfel s-a ajuns la pasteurizare, proces folosit
și în zilele noastre; igienii se dădea o importanță mai mare.
✓O mare parte din aceste invenții, dar și studii de cercetare au fost recunoscute internațional,
prin acordarea de premii (ex. Premiul Nobel).
✓Conștienți de valoarea cercetării științifice, oamenii politici, guvernele au pus mai mult
accent pe învățământul științific și tehnic. S-au scris lucrări de specialitate, tratate, s-au ținut
conferințe la nivel internațional, pentru a ușura extinderea acestor cercetări și pentru a fi mai
rapid cunoscute de întreaga lume.
✓Chiar și marii bancheri/industriași au investit in aceste domenii de cercetare, pentru
modernizarea aparaturilor, a tehnicilor de lucru, etc. Au fost create chiar și laboratoare proprii,
in interiorul fabricilor.
✓Frații Lumière, pasionați de fotografie și mișcare, au reușit să realizeze, către final de secol
primul aparat cinematografic. Acesta a devenit foarte repede un mijloc de divertisment, iar
mai târziu chiar un mijloc de propagandă ideologică.
✓Dezvoltarea învățământului științific și tehnic a dus la crearea rapidă a personalului științific
(savanți, tehnicieni). Cu ajutorul științei, lumea s-a schimbat, atât din punct de vedere
economic, cât și social-politic.
✓Dezvoltarea industriei a adus multe beneficii economice, dar și la o concurență între state.
Aceasta a condus și la o creștere a numărului de orașe industriale, dar și a populației
industriale.
✓Dacă în prima revoluție industrială, cărbunele și motorul cu aburi au avut întâietate, din a
doua jumătate de secol, descoperirea petrolului, cu abundența de care dădea dovadă, a condus
către o nouă revoluție industrială, dar și a apariției motorului cu explozie (motorul Diesel).
✓Cercetările în chimie au condus și la progresul metalurgiei, unde s-a obținut fonta de
calitate, dar și aluminiul. Acestea erau necesare, pentru o mai bună rezistență a utilajelor.
✓Electricitatea a devenit, către finalul secolului , o metodă alternativă, practică, lămpile cu
petrol fiind înlocuite cu "lămpile electrice", grație invenției lui Edison.
✓Pentru obținerea unui profit cât mai mare și a scurtării timpul petrecut pentru transportul
mărfurilor, s-au căutat noi surse și rute de comerț.
✓S-a ajuns la crearea vastelor căi ferate (Transsiberianul, Berlin-Bagdad), care scurtau timpul
de transport. Invenția lui George Stephenson (locomotiva cu aburi) a fost utilă în transporturi,
atât de mărfuri, cât și de persoane.
✓Deschiderea canalelor Suez (1869) și Panama (1914) au reprezentat un adevărat beneficiu,
scurtând traseele comerciale tradiționale și, implicit, ducând la creșterea profitului.
✓Inventarea dinamitei (Nobel) și a mitralierei (Maxim) au avut efecte negative, distructive,
fiind folosite în viitoarele conflagrații.
Pentru a avea profit cât mai mare și cât mai puține pierderi, au apărut marile trusturi
industriale (ex. Krupp, Standard Oil), care prin fabrici mai puține, concentrau toate etapele de
producție.
✓Deoarece aveau nevoie de mari credite, pentru a se putea dezvolta, au apelat la băncile de
credite. Unele dintre acestea au investit în industrie, devenind acționari la diferitele companii.
✓Agricultura nu a avut parte de o prea mare revoluție, deoarece mâna de lucru era abundentă
și ieftină, iar suprafețele necesare cultivării erau reduse. Treierătorile mecanice erau cele mai
frecvente. Către începutul WWI au apărut și tractoarele.
✓Oricum, industrializarea s-a făcut inegal, atât pe continentul european, dar și pe întregul
glob.
✓Datorită progreselor în cadrul industriei, orașele au devenit adevărate centre urbane,
industriale, dar și culturale.
✓A început o stratificare socială, distinsă foarte bine în funcție de avere: burghezia și
muncitorii, nobilimea și țărănimea.
✓Deși a existat o diferențiere între marea burghezie și mica burghezie, ambele luptau pentru
aceleași valori: libertate economică, dreptul asupra proprietății private, onestitatea asupra
lucrului bine făcut.
✓Industrializarea a condus la creșterea numărului de lucrători industriali și, implicit,
dezvoltarea orașelor. S-a reglementat timpul de muncă, până la 10 ore, iar copiii sub 8 ani nu
mai puteau fi puși la muncă.
✓Marile orașe, acum industriale, s-au extins către periferii. Între centru și periferie, contrastul
era enorm. În centru erau casele marii burghezii, locuințe noi, chiar și cu etaje. ✓Exista curent
electric, apa curentă, canalizare, mijloace de transport în comun, dar și străzi asfaltate.
Curățenia se făcea zilnic. Cu cât se mergea spre periferie, toate cele enumerate mai sus,
începeau să lipsească...la periferie erau casele muncitorilor, insalubre, multe dintre acestea
chiar inumane.
✓În ceea ce privește satul, acesta a rămas, in mare parte, tradițional, schimbările fiind foarte
lente, în multe locuri de neobservat. Rutina din perioada anterioară de secol, se regăsea și
acum. Către sfârșit de secol, pătrunderea învățământului primar, obligatoriu, serviciul militar,
dar și radio, presă, transporturi, etc, au schimbat puțin din mentalitatea celor de la sate.
✓Toată această perioadă liniștită (La Belle Epoque) avea să fie zguduită de un război
cum nu mai fusese înainte.

ARTELE ȘI SOCIETATEA

✓Știința a condus la crearea elitelor. Descoperirile științifice și tehnice au adus numai lucruri
bune. Intelectualii începeau să fie mai numeroși și să scrie pentru un public din ce in ce mai
numeros, datorită învățământului. A crescut numărul cititorilor, al presei scrise, au început să
apară romane, să se organizeze expoziții de artă prin saloane oficiale, sau neoficiale. Tirajul
ziarelor a crescut din ce in ce mai mult.
✓În această perioadă de secol XIX, atât în literatură, cât și în artă au apărut diferite curente:
romantism, realism, simbolism, impresionism, expresionism.
✓Prima parte de secol a fost dominată de curentul romantic. Artiștii, scriitori, poeți,
compozitori au căutat să exalte spiritul național și de patriotism al popoarelor, să le formeze
conștiința de sine. Industrializarea nu făcea lumea reală mai bine, așa că artiștii au căutat să
sporească imaginația cititorilor/privitorilor. Natura era ceva obișnuit pentru pictura romantică.
Reprezentat de seamă: Victor Hugo.
✓Începând cu jumătatea de secol, a început să apară realismul, și în concordanță cu realitățile
societății și industrializare. Artiștii au prezentat realitatea societății așa cum era, cu
inechitățile sale, cu parveniții săi, etc. Acum artiștii realiști se documentau foarte bine, înainte
de creație, exact în modul în care istoricii strângeau material documentar, pentru creațiile lor.
Un reprezentant: I.L. Caragiale.
✓Impresionismul s-a afirmat un ultima parte a secolului XIX. Pictorii impresioniști foloseau
culorile pure, neamestecate. Erau cunoscători ai spectrului luminii și modului cum ea se
propagă. Prin intermediul culorilor, artiștii au încercat să redea modul cum lumina solară
pătrunde în diferite momente ale zilei (erau mari peisagiști). Curentul impresionist vine de la
creația lui Claude Monet: "Impresii, răsărit de soare."
✓Spre începutul secolului XX, apare curentul expresionist, total diferit de cel impresionist.
Culorile contrastau evident, fiind alăturate culori total opuse între ele, care să sară în evidență.
De asemenea, pictorii au început să exagereze anumite părți din lucruri, sau corp, anumite
trăsături. Emoția artistului era redată în acest fel.
Cultura s-a manifestat în toate zonele Europei.

RELAȚIILE INTERNAȚIONALE LA FINAL DE SECOL XIX ȘI ÎNCEPUT DE

SECOL XX

✓Marile puteri ale lumii au devenit, pe parcursul secolului XIX, adevărate imperii coloniale,
prin stăpânirea unor întinse zone din Africa, Asia, Australia, America.
✓Concurența dintre acestea a devenit din ce în ce mai mare, deoarece fiecare stat dorea să își
extindă cât mai mult imperiul colonial.
✓Acest lucru a reprezentat și una din cauzele izbucnirii Marelui Război.
✓Cel mai mare imperiu colonial a fost cel britanic, urmat îndeaproape de cel francez,
portughez, german, etc.
✓Relațiile internaționale au fost foarte tare influențate de pacea de la Frankfurt pe Main, in
urma victoriei Germaniei în fața Franței.
Otto von Bismarck a urmărit să țină Franța într-o izolare completă, să nu se extindă și să
devină o mare putere; să se mențină un echilibru de putere și să nu permită popoarelor
înglobate imperiilor să aspire la autonomie, sau independență.
✓Pentru a nu permite Franței să își ia revanșa, in urma păcii umilitoare din 1871, Bismarck a
creat în jurul acesteia un sistem de alianțe, sistem care va conduce, într-un final, la crearea
primei alianțe politico-militare din timpul Marelui Război.
✓Astfel, in 1873 a inițiat Alianța celor 3 împărați, formată din Germania, Austria și Rusia.
Războiul ruso-româno-turc din 1877-1878, a schimbat componența acestei alianțe. Țarul
Rusiei a fost nemulțumit de unele prevederi ale Tratatului de la Berlin (1878) care aduceau
beneficii Austro-Ungariei (administrarea Bosniei și Herțegovina), dar și Marii Britanii
(administra insula Cipru), așa că a părăsit alianța.
✓Un an mai târziu (1879), Germania a încheiat o alianță defensivă cu Austro-Ungaria. În
1882 a aderat și Italia. În acest context s-a creat prima alianță: Puterile Centrale (Tripla
Alianță). În 1883 a aderat și România, in secret.
✓Cea de-a doua alianță s-a constituit în contextul tendințelor de creștere a puterii maritime,
inițiate de împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, scopul fiind supremația mondială, prin
intermediul flotei.
✓Aceste declarații și afirmații au neliniștit celelalte puteri, care au încercat să se înțelegea
între ele și să treacă peste disensiunile generate de influența în colonii.
✓În 1892-1893, Franța și Rusia au încheiat convenții militare, Anglia a ieșit din izolarea
impusă, încheind in 1904 un acord colonial cu Franța, referitor la administrarea coloniilor din
Africa, acord numit Antanta Cordială. În 1907 Anglia a încheiat un acord asemănător cu
Rusia, pentru coloniile din Asia.
✓În acest context a luat naștere a doua alianță politico-militară din Marele Război: Antanta
(Tripla Înțelegere).
✓Tensiunile din Peninsula Balcanică au condus la două războaie, in 1912 și 1913, numite
războaiele balcanice. Scopul inițial a fost de a elibera zona balcanică de sub stăpânirea
Imperiului Otoman. Doar că unul din foștii aliați, adică Bulgaria, dorind supremația în
Balcani, a pornit al doilea război balcanic, încheiat prin intervenit României și prin încheierea
tratatului de la București (1913).
✓Guvernele statelor europene au finanțat foarte mult această cursă a înarmării, pregătindu-se
de un viitor și inevitabil război.
"Butoiul cu pulbere" a explodat în anul 1914, consecințele fiind dintre cele mai grave.