B

În opinia mea, dificultățile vieții nu ar trebui să ducă la neglijarea obligațiilor față de familie,
dragostea este un ajutor enorm în depășirea situațiilor critice.

In primul rand, fiecare persoană are un set de valori care o vor ajuta să descopere calitățile necesare
pentru a face față dificultăților vieții. Textul de susținere, de exemplu, îl înfățișează pe Caragiale,
care, în ciuda absenței și dificultăților tatălui său, a trebuit să se prezinte, să-și arate dragostea
pentru familia sa și să găsească o modalitate de a se întreține în depășirea acestei crize financiare.

În al doilea rând, dificultățile vieții sunt foarte greu de depășit și nu ușor de rezolvat, așa că este
foarte important să ceri ajutor.

In concluzie, dificultățile vieții nu trebuie să ducă la neglijarea obligațiilor față de familie, deoarece
calitățile, dorința de a ne autodepăși, ne ajută foarte mult.

III

Nuvela “Alexandru Lăpuşneanul” este o nuvelă romantică, de inspiraţie istorică. Este prima nuvelă
istorică din literatura română, o capodoperă a speciei şi un model pentru autorii care au cultivat-o
ulterior.

Este o nuvela deoarece este o specie epica in proza, cu o constructive riguroasa, avand un fir narativ
central. Se observa concizia intrigii, tendinta de obiectivare a perspectivei narative si verosimilitatea
faptelor. Personajele sunt relativ putine, caracterizate succinct si graviteaza in jurul personajului
principal.
Tema nuvelei este lupta pentru putere în epoca medievală. Evocarea artistică a celei de-a doua
domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564 – 1569) evidenţiază lupta pentru impunerea autorităţii
domneşti şi consecinţele deţinerii puterii de un domn crud, tiran.

Naratorul este omniscient, omniprezent, sobru, detasat, predominant obiectiv, dar intervine direct
prin cateva epitete de caracterizare.

Naraţiunea se desfăşoară cronologic, linear, prin înlănţuirea secvenţelor narative şi a episoadelor,

particularitate narativă romantică. Echilibrul compoziţional este realizat prin organizarea textului
narativ în patru capitole, care fixează momentele subiectului. Capitolele poartă câte un motto cu rol
rezumativ, care constituie replici memorabile ale personajelor.

Conflictul nuvelei este complex şi pune în lumină personalitatea puternică a personajului principal.

Timpul si spatial actiunii sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii: intorcerea lui
Lapusneanul pe tronul Moldovei, in a doua sa domnie.

Principalul conflict este de ordin politic: lupta pentru putere între domnitor şi boieri. Impunerea
autorităţii domneşti în faţa boierilor, a constituit, în secolul al-XVI-lea, un factor de progres, dar
mijloacele impuse de Lăpuşneanul sunt sângeroase, caracteristice tiranului feudal. Actele
personajului sunt motivate psihologic: cruzimea este expresia dorinţei de răzbunare faţă de boierii
care îl trădaseră în prima domnie.

Conflictul secundar, între domnitor şi Moţoc (boierul care îl trădase), particularizează dorinţa de
răzbunare a domnitorului, final anunţat în capitolul I şi încheiat în capitolul al-III-lea.

Conflictul social, între boieri şi popor, se limitează la revolat mulţimii din capitolul al-III-lea.

În proza romantică, tensiunile exterioare plasează personajele într-o relaţie de antiteză. Din acest
punct de vedere, se poate vorbi despre contrastul dintre Lăpuşneanul şi doamna Ruxanda, evidenţiat
în capitolul al-II-lea.

Alexandru Lăpuşneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, excepţional, care
acţionează în situaţii excepţionale (scena omorârii boierilor, a pedepsirii lui Moţoc, a morţii).
Întruchipează tipul domnitorului crud, tiran şi sângeros. Este construit din contraste şi are o
psihologie complexă, calităţi şi defecte puternice. Crud, hotarat, viclean, disimulat, intelligent, bun
cunoscator al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic individualizat si memorabil.
Este caracetrizat direct (de catre narrator si alte personaje, autocaracterizare) si indirect (prin fapte,
limbaj, comportament, relatii cu alte personaje, gesture, atitudine, vestimentatie). Forta
exceptionala a personajului domina relatiile cu celelalte personaje, care, in general sunt manipulate
de domnitor.
Promisiunea pe care i-o face lui Motoc il linisteste pe boierul intrigat care se crede util domnitorului,
intrandu-I din nou “in favor”. Planul de razbunare al lui Lapusneanul este insa crud. Motoc sfarseste
sfasiat de multime. Sacrificandu-l pe boier, se razbuna pentru tradarea acestuia in prima domnie si
potoleste (manipuleaza) multumeam revoltata, de a carei putere este constient: “Prosti, dar multi.” .
Stapanirea de sine, sangele rece, sunt dovedite in momentul pedepsirii lui Motoc, pe care il ofera
gloatei ca tap ispasitor. “Leacul de frica” promis cu umor negru doamnei Ruxanda, piramida din
captele boierilor, reflecta sadismul celui care stiuse sa-si stapaneasca impusul violent in momentul
cand, prin rugamintea ei, are impresia ca domna vrea sa se amestece in conducerea tarii.
Disimulat, regizeaza invitatia la ospatul de impacare, de fapt, o cursa de la alegerea locului si a
momentului (liturghia de la Mitropolie) la integrarea frazelor biblice in discurs. Are o inteligenta
diabolica, reusind sa manipuleze masele sau persoanele (boierii), pentru a-si pune in aplicare
planurile.
Naratorul realizeaza, in mod direct, portretul fizic al domnitorului prin descrierea vestimentatiei
specific epocii.

In concluzie, “Alexandru Lăpuşneanul”este o nuvelă romantică, de inspiraţie istorică, ce ilustrează

principiile ideologiilor paşoptismului şi ale romantismului românesc.