Capitolul 4.

Studiu de caz: Comportamentul consumatorilor în

cadrul pieței produselor alimentare ecologice românești și
perspectiva produselor ecologice pe piața Uniunii Europene

4.1 Piața produselor agroalimentare ecologice la nivelul Uniunii

Europene
Agricultura ecologică stimulează înglobarea unor activități suplimentare în cadrul
exploatației agricole.
Ajută sistemele de policultură care influențează din punct de vedere al protecției mediului dar
și a conservării peisajului.
Pentru a se asigura că produsele obținute sunt sănătoase s-au impus restricții privind
fertilizarea și utilizarea de substanțe fitosanitare. De asemenea, se reduce riscul contaminării
mediului, fie la nivelul solului, fie la cel al pânzei freatice.
Agricultura ecologică, o denumire care este echivalentă cu agricultura biologică sau
organică, este o metoda actuală de a crește plante și animale, fără a folosi alte metode de
simuare a creșterii lor ( fertilizanți, pesticide, aditivi alimentari, hormoni,
antibiotice,stimulatori/regulatori de creștere și sisteme intensive de creștere a animalelor).
Scopul agriculturii ecologice este de a fabrica hrană sănătoasă, benefică
metabolismului organismului uman, în relație totală cu păstrarea și dezvoltarea mediului, în
legătură cu natura și legile ei. Un produs poate fi considerat BIO dacă acesta se încadrează în
anumite standarde și are o certificare ce include minimum 97% ingrediente ecologice.
În anul 2020, la Ministerul Agriculturii erau înscriși aproximativ 10 405 de
producători de produse ecologice:
 9 682 de procesatori
 578 de comercianți
 71 de importatori
 74 de exportatori.
Dacă ar fii să luăm în considerare suprafața cultivată ecologic, la nivel mondial aceasta era de
31,4 milioane de hectare. România ocupă locul 16 ținând cont de suprafața sa cultivată.
Statisticile arată că suprafața totală a terenurilor plantate ecologic în România a crescut de
peste 10 ori din anul 2000 până în prezent. Considerând statisticile Uniunii Europene, putem
observa că agricultura organică reprezintă 3,7% din totalul suprafeței agricole, deși între
1993-1998 s-a consemnat o mărire de 25%.
 În Italia găsim 31% din numărul total de ferme al Uniunii Europene, fiind succedat de
Austria, Spania, Germania. În Danemarca, în anul 2001, cheltuielile pe cap de locuitor pentru
achizitionarea de produse eco erau de 58,08 euro, reprezentând cea mai mare valoare din U.E.
„Dacă analizăm media consumului de produse bio, putem observa că în partea
occidentală a Europei aceasta este de 3-5%. În Germania consumul este de 5%, iar în Anglia
și Austria de 3%. Media Europei de Vest este de 3-5%, iar Ungaria a ajuns la 2%.”
Conform raportului „Lumea agriculturii organice, statistici și trenduri”, ediția 2007,
„Australia este cel mai bio continent” dupa criteriul întinderii suprafețelor cultivate,
aproximativ 11,8 milioane de hectare. Pe locul doi al clasamentului se situează Europa cu 6,9
milioane de hectare, fiind urmată de America Latină cu 5,8 milioane de hectare.”
În anumite țări, precum cele mai dezvoltate, se poate constata că agricultura ecologică
reprezintă un segment apreciabil al pieței iar creșterea înregistrată anual se situează între 20-
30%. După anul 2001, în Uniunea Europeană s-au cultivat ecologic peste 3,7 milioane de
hectare de pamânt reprezentând aproximativ 2,9% din suprafața agricolă utilizată.

4.2 Piața produselor agroalimentare ecologice la nivelul României

În România, piața bio este creată de cerere si ofertă pentru că produsele existente pe
piață stârnesc de fapt interesul consumatorilor. În 2011, Anarjit Sahota spune că „pentru
următorii 5 ani, piața BIO din România are cel mai mare potențial de creștere din industria
organică (europeană)”.
Crearea unei piețe necesită, de fapt, modificarea unor mentalități și stiluri de viață, o
încercare de a educa și de a informa, ținând cont de faptul că ne referim la produse noi pentru
români, produse cu un caracter aparte.
Pentru piața românească, cel mai problematic este lipsa de procesatori. Produsele pot
fii vândute cu un preț de până la 4 ori mai mare pentru că materia primă românească este
exportată, preparatele sunt fabricate în străinătate.
O regulă general valabilă, peste tot în lume, este că produsele BIO au un preț mai mare
decât cele convenționale.
Motivele pentru care prețul produselor BIO este mai mare decât al celor convenționale sunt
următoarele:
 materia primă (ingredientele) utilizată în fabricarea produselor este mult mai scumpă;
 materia primă (ingredientele) utilizată este mai greu de obținut;
  fabricarea durează un timp mai îndelungat și presupune oameni specializați;
 nevoia forței de muncă pentru obținerea produsului este ridicată;
 producția trebuie să respecte standardele de calitate stabilite pentru a primi
certificarea;
 în agricultura ecologică gândacii trebuie colectați cu mâna,iar plantele trebuie să fie
tratate cu ceaiuri;
 de cele mai multe ori, aceste produse organice sunt comercializate doar în magazine
BIO;
 un ultim factor este raportul dintre costul producției și prețul final;
În anumite situații, debutul producției necesită un timp îndelungat, de până la 2 ani,
din perspectiva perioadei de conversie.
Începerea activițății necesită inspecții peroodice ale organelor competente de inspecție
acreditate și înregistrarea anuală la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Dacă în cazul
recoltelor tradiționale produsul obținut este de 20-50% mai mult decât cea ecologică, prețul de
export pentru alimentele ecologice poate fi de 2-3 ori mai mare.
Pe piața românească, varietatea produselor organice este destul de limitată. O mare
parte din alimente sunt aduse din alte țări precum conserve de legume, fructe.
„Dintre cele mai vândute produse bio de la noi regăsim laptele, ouăle, iaurturile, fructele,
legumele, dar și mezelurile. Vânzările totale de produse BIO în România ajung la aproximativ
10 milioane de euro, ceea ce reprezintă sub 1% din piața de retail și foarte puțin față de 5%,
cât este media europeana, potrivit datelor reprezentanților din această industrie.”
Alimentele BIO au un termen de valabilitate mai scurt decât cele obișnuite, pentru că
acestea dintâi nu conțin aditivi alimentari (convervanți, coloranți, agenți de sapiditate, de
îngroșare). Conservanții chimici sunt substituiți cu cei naturali, de exemplu acidul lactic.
Absența lor face ca anumite produse fermentate biologic să se strice mai rapid. Produsele BIO
sunt gustoase, gustul lor fiind natural. Pentru a se conserva mai bine anumite alimente sunt
tratate termic.
 Pe piața BIO din România se regăsesc următoarele produse alimentare/nealimentare:

Piața produselor ecologice în România este formată din producători, procesatori,

exportatori, importatori, comercianți și magazine.
Producători – sunt aproximativ 3000 de producători, dintre aceștia majoritatea sunt
persoane fizice dar și societăti comerciale precum fermierii agricoli (cultivatori și crescători
de animale). Producătorii din România sunt preocupați de agricultură ecologica pentru
cultivarea de culturi vegetale (legume și fructe, cereale), creșterea de animale (ovine,bovine,
păsări, caprine,porci, ecvine) sau apicultură.
Conform experților europeni România are posibilitatea de a se transforma într-un mare
producător eco și agricol din Europa. Motivul pentru acesta este că în agricultura românească
nu s-au utilizat în ultimii ani atât de multe produse chimice, iar solurile sunt nealterate, fiind
un mediu propice pentru a obține certificările europene pentru o poducție ecologică
consistentă (aproximativ 15-25% dintre terenurile României, netratate chimic, ar putea fii
folosite pentru obținerea unor produse BIO).
Din cauza resurselor financiare limitate a fermierilor, se poate aplica agricultura eco,
pentru că aceștia nu au avut destul de multe fonduri să achiziționeze pesticide sau
îngrășăminte chimice.
Procesatorii - nu sunt în număr atât de mare precum producătorii, ei fiind doar câteva
zeci.
Principalul punct slab al industriei ecologice este prelucrarea, ambalarea și
comercializarea produselor. Acest dezavantaj al industriei se datorează în mare parte
costurilor ridicate ale instalațiilor industriale de ambalare care să corespundă normelor
agriculturii menșionate mai sus.
Cererea este destul de mare însă insuficiența procesatorilor în țară face ca produsele
ecologice brute să fie exportate, și doar o mică parte aceste alimente să își găsească loc pe
piața internă. Se procesează:
 produse de origine vegetală – din grâu, floarea soarelui, porumb, mazăre, soia,
fructe (vișine, cireșe, zmeură, afine, cătină, nuci etc.)
 produse de origine animală – ouă, lapte, carne
 produse din lapte – telemea de oaie, cascaval
 produse apicole – miere, faguri, ceară, propolis, polen
Dintre procesatorii înregistrați putem distinge: LaDorna, Can Serv, Radix, Deltanav, Apidava,
Arfungo Comimpex, LTA Mondial, Petras Bio.
Exportatorii – de pe lista Ministerului Agriculturii Și Dezvoltării Regionale erau în
anul 2007, 37.
O mare parte din produsele ecologice românești exportate se transformă în materie
primă iar de cele mai multe ori revin în țară sub formă de produs finit, mult mai scump.
Dintre exportatorii importanți din România menționez Dorna Lactate, Delta Dunării
Organics, Apiprodex, Tremot Dobre și fii.
Cei mai puțini norocoși sunt importatorii, în anul 2021 erau înregistrați doar 71 la
MADR. Cele mai multe preparate bio vândute în România sunt importate, acest lucru se
întâmplă pentru că în România, în prezent, nu putem discuta despre un proces de fabricație
continuu și susținut în această branșă. Problema cea mai mare cu care se confruntă un
importator este distribuția, pentru că aceștia vor fii nevoiți să semneze contracte cu
hypermarketurile, să își construiască shopuri online și/ sau sa aibe magazine proprii. O astfel
de investiție poate presupune de ca câteva mii de euro pâna la sute de mii.
Câteva nume de importatori: Mega Image, Sano Vita, Ecofruct, Natur Land, Bio
Holistic.
Comercianții sunt de regulă comercianți mici, persoane fizice, dezorganizați, dar și
câteva companii mai mari care sunt în general și producători și procesatori.
Magazinele s-au perfecționat în vânzarea produselor ecologice, ca de exemplu:
 BIOCOOP Sibiu- este reprezentată de o asociație de producători, procesatori și
comercianți
Magazinul BIOCOOP este prezent pe piață din anul 2004, este din Sibiu și ei comercializează
produse bio ale acodiaților precum carne, lapte și produse de panificație
 NATURALIA – Grupul Naturalia este format din mai multe companii comerciale, o
fundație filantropică care se preocupă de persoanele bonlave de cancer și o organizație
care a demarat cel mai mai proiect pentru înființarea unei clinici de îngrijire paleativă.
Ei pot fii găsiți pe Calea Floreasca 25 în București dar au și magazine online.
 PUKKA FOOD – se afla tot în București, în Piața Amzei, comercializează o varietate
de produse. De la brânzeturi, produse din carne, produse congelate, din soia, ouă,
fructe și legume, pâine, conserve, dulciuri, vinuri, sucuri, ceaiuri și cafele, mâncare
pentru bebeluși
 LEACUL – Bio Solaris SRL comercializează alimente apicole, de aromaterapie,
ceaiuri, produse alimentare, siropuri, uleiuri, unguente
 BIO MARKET – Life Care Corp este una dintre cele mai mari companii cu vânzări în
România de produse BIO, naturale și vegane. Comercializează în jur de 1000 de
articole, începând de la produse de sănătate și imunitate, slăbire și detoxifiere, nutriție
și sport la produse de igienă și îngrijirea casei. Produsele vândute în magazin sunt
importate de la producători din Germania și Austria.

4.2.1 Situația agriculturii românești

Până în anul 1990, deși în țări europene se practica, de ceva vreme, agricultura
ecologică și se perfecționau tehnologii în acest sens, în România, pe întreaga suprafața
agricolă se producea numai în sistem convențional, poate cu mici excepții, și anume pe
pășunile din zona de deal-munte, unde se îngrășa natural și nu se utiliza nici un fel de produs
de sinteză, dar fără a fi recunoscut sau prevăzut undeva acest lucru.
În Strategia Naționala de Export 2005-2009 se menționează că fermele ecologice
constituie un nou sector în România, ținând cont de faptul ca țara noastră se bucură de o stare
corespunzătoare pentru a promova agricultura ecologică (pământul este productiv si fertil iar
absența unui efect negativ ca în situația țărilor dezvoltate din cauza utilizării substanțelor
chimice și a tehnologiilor aferente)
Potențialul productiv în sistemul ecologic de agricultură al țării noastre poate să
ajungă până la 15-20% din suprafața totală agricolă, suprafețele cele mai mari fiind
concentrate în zona de deal-munte, unde tehnologiile de întreținere și exploatare a pășunilor s-
au bazat pe metode tradiționale- ecologice (aplicarea gunoiului de grajd, exploatare prin
pașunat și/sau cosit, folosirea trifoiului ca plantă furajeră și amelioratoare a fertilității solului,
utilizarea sistemului mixt vegetal-zootehnic), dar nu sunt de neglijat nici suprafețele arabile
din zonă.
Suprafețele cultivate în sistem ecologic au crescut în ultimii cinci ani peste doua ori,
de la 182 706 ha în anul 2010, la 226 309 ha în 2016, în 2020 suprafața totală cultivată după
modul de producție ecologic fiind de 468 887 ha (figura 1)

Sursa: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (figura

1)

De asemenea, se evaluase o mărire a zonei cultivate ecologic de până la 1,7% în 2017,

circa 350 000 ha, de la 1,16% în 2016 și până la 450 000 ha în 2020, adică 2,72%
Principalele culturi agricole ecologice sunt reprezentate în cea mai mare parte de
culturi furajere și pășuni, cereale și plante oleaginoase și proteice, iar efectivele de animale
crescute în sistem ecologic cuprind ovine și caprine (aproximativ 68 000 capete pentru anul
2016), vaci de lapte (circa 15 000 capete în 2016) și găini ouătoare (aproximativ 60 000
capete in anul 2016). (tabel 1)
SPECIFICARE UM REALIZAT

2016 2017 2018 2019 2020

Suprafața totală ha 226 309 258 470 326 259 395 227 468 887
Cereale ha 75 198 84 925 114 427 126 842 134 170
Pășuni și plante furajere ha 57 611 50 685 66 890 115 420 155 038
Leguminoase uscate ha 2 203 4 994 8 751 7 411 5 709
(pentru producția de
boabe inclusiv semințe)
Legume proaspete ha 1 175 1 458 983 804 847
Culturi permanente ha 57 611 50 685 66 890 115 420 155 038
livezi (viță de vie,
arbuști, nuci)
Alte culturi ha 258 88 112 2 0
Nr animale x x x x x x
Vaci de lapte cap 15 171 12 472 10 694 13 882 12 837
Albine fam. 86 195 108 632 138 557 175 959 170 789
De
albin
e
Găini ouătoare cap 60 220 77 096 0 127 136 143 198
Sursa: M.A.D.R. Comunicări organisme de inspecție și certificare (tabel 1)

Agricultura ecologică este un sistem dinamic în România cu un tempo de dezvoltare

anuală de 23%. În anul 2010, suprafața totală lucrată ecologic a fost de 182 705 hectare, iar în
anul 2018, totalul suprafeței cultivate ecologic a fost de 326 259 hectare.
În anul 2020, suprafața totală lucrată ecologic este de peste 450 000 de hectare, în timp
ce culturile din flora spontană sunt colectate de pe o suprafață de aproximativ 120 000 de
hectare. Suprafețele cultivate ecologic au crescut cu 45% comparativ cu 2011, reprezentând
aproximativ 3,38% din totalul suprafeței agricole utilizate a României.(figura1)
 Sursa: MADR Colectare date statistice (figura1)

Din evaluarea suprafețelor cultivate cu principalele culturi în anul 2020, se constată că

134 170 de hectare erau ocupate cu cereale si aproximativ 27 713 de hectare plante recoltate
verzi. Pășunile și plantele furajere dețineau o suprafață de 155 038 de hectare.
În 2019 suprafețele de cereale aveau cea mai mare valoare din totalul suprafețelor, 41
% (aproximatv 126 000 de hectare), succedat de pășuni și plante furajere, 29% (aproximativ
115 000 de hectare), culturi industriale 20% (aproximativ 78 000 de hectare).
Totalul cultivat cu plante tuberculifere și legume avea cea mai mică valoare, 2%
respectiv 1%. (tabel 1)
 Sursa: MADR Colectare date statistice (tabel 1)
În ceea ce priveste sectorul animalier, în anul 2014 s-a înregistrat o creștere a
efectivelor de animale certificate ecologic, în special la ovine caprine, de circa 2 ori mai mare
față de efectivele înregistrate în anul 2013. În sectorul produse procesate, se constată creșterea
produselor procesate din lapte, precum și dublarea producției de miere ecologică, respectiv
610 tone în anul 2015.
În anul 2014 s-a constatat creșterea numărului de animale crescute ecologic, în deosebi
la ovine și caprine (aproximativ 120 000 capete, 57 000 găini ouătoare și 23 000 vaci de
lapte).
În ceea ce privește domeniul apicol, în 2018 au fost înregistrate un număr de 108 632
familii de albine. (tabel 1)
 Sursa: MADR Colectare date statistice (tabel 1)

Produsele ecologice cultivate predominant în România „sunt cerealele, plantele

oleaginoase, fructele de pădure, legumele și fructele dar, din 2006, România a mai produs și
pâine, ulei de floarea-soarelui, băuturi din soia, suc de mere, ceaiuri medicinale.”
Studii recente ale Academiei Române, ecaluau că în România plasarea produselor
agricole ecologice pot ajunge la aproximativ 2 milioane de euro anual, aproximativ 1% din
piața agroalimentară totală.
Cele mai multe produse ecologice sunt esențiale, pentru că numărul firmelor locale
care produc astfel de produse este foarte mic.
Așadar, mai mult de 95% din legumele și cerealele ecologice românești sunt produse
pentru export (Germania, Elveția, Olanda și Italia). Valorile de export în 2005 exporturile
erau de aproximativ 20 milioane de euro, iar importurile se aflau la aproximativ 1.5-2
milioane de euro.
Conform datelor publicate de către Ministerul Agriculturii, in 2007 se preconiza
exploatarea într-o măsura mai mare pe piața internă a produselor ecologice, în proporție de
60%, iar restul la export. La începutul lui 2006, din totalul de produse vegetale, 62% s-a
vândut intern și doar 38% a fost dat spre export.
Singurul produs ecologic românesc destinat cu prepondernță exportului este mierea,
care s-a exportat în proporție de 75%. În ceea ce privește importurile, România aduce pe piața
externă cantități mici de produse ecologice, îndeosebi acelea pe care nu le putem produce în
acest moment și anume cafea și ciocolată. (figura 1)

Sursa: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (figura 1)

Produsele ecologice au început să prindă foarte bine în România, fapt demonstrat de

importuri, care se dublează de la an la an.
Un raport al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală indica că în 2016
aveam:
 2176 producători (mici) de lapte ecologic
 57 de ferme ecologice
 19 apicultori (peste 2000 de stupi)
 5 exportatori de produse lactate ecologice

Conform MADR în anul 2012 aveam 26 736 producători

 103 reprezintă segmentul de procesare
 211 segmentul de comercializare
 26 390 sunt producători agricoli

Piața produselor ecologice era evaluată la aproximativ 82 milioane de euro in anul

2017 și valoarea aceasta crește de la an la an.
 Radu Panait (Director General al Natura Land), menționa că, „cota de piață a
produselor ecologice va ajunge în România la circa 2% în urmatorii cinci ani, țara
înregistrând în prezent tendințe mai mari de dezvoltare în acest sector decât restul tărilor
europene.”
Produsele ecologice ocupă un procent destul de mic comparativ cu produsele clasice,
ținând cont de prețurile mai mici față de cele ale produselor ecologice.

4.2.2 Cerințele impuse de legislația comunitară pentru accesul produselor

agroalimentare ecologice românești pe piața unică

Asemănarea reglementărilor legilor necesită existența, în țările din Europa Centrală și

de Est, a unei autorități legislative nașional similar celei din U.E., cât și prezența unei instanțe
de verificări operaționale eficiente, care să lucreze sub comanda autorităților competente.
Prvederile naționale trebuie să cuprindă ansamblul regulilor de producție, în mod deosebit
cele cu privire la perioada de tranziție de la metoda clasică de agricultură la metodele
specifice agriculturii ecologice (metode de fertilizare, stârpire a paraziților și a bolilor),
apărare împotriva acestora, metode de prelucrare și etichetare.
Cumpărătorul care consumă produse alimentare ce includ referințe cu privire la modul
de producere, va cere un produs corespunzător de calitate din punct de vedere al caracterului
său „natural”.
Așadar, procesul de schimbare a industriei agricole într-una ecologică trebuie să fie
conform cu reglementările internaționale cât și celor din fiecare stat (țările din UE sunt cele
mai bune exemple în acest sens) (figura 1)

Sursa: Curtea Europeană de Conturi (figura 1)