TEORIA GENERALĂ A OBLIGAŢIILOR:

Obligatia este acea componenta a raportului juridic prin care o persoana

numita debitor, este tinuta fata de alta persoana, numita creditor, sa execute
o prestatie care poate consta în a da, a face sau a nu face ceva (dare, facere,
non facere).

obligatie naturala (obligatie civila imperfecta), respectiv acea obligatie care

este executata de catre debitor de buna voie, în sensul ca acesta nu poate
cere restituirea prestatiei, dar în schimb creditorul nu poate aduce
îndeplinirea prin forta de constrângere a statului, în cazul în care aceasta nu
este adusa la îndeplinire de buna-voie.

Structura obligatiei:

Ca orice raport juridic civil, si aportul de obligatie are cunoscutele elemente

structurale:- subiectele, continutul si obiectul.

1).- Subiectele raportului juridic de obligatii:

atât persoane fizice, cât si persoane juridice.

regula este ca atât subiectul activ - creditorul -, cât si subiectul pasiv -

debitorul, se determina în momentul nasterii acestor raporturi

Exceptii: - sunt raporturi juridice obligationale la care, în momentul nasterii

lor, numai unul dintre subiecte este determinat, celalalt fiind doar
determinabil.

Subiectul activ se numeste creditor, iar subiectul pasiv se numeste debitor.

Subiectele raporturilor obligationale au o dubla calitate, fiecare fiind, în

acelasi timp, creditor al unei prestatii si debitor al altei prestatii.

În raporturile unilaterale, o parte este numai creditor, iar cealalta parte,

numai debitor.

De asemenea, la obligatiile solidare, când exista mai multi creditori

(solidaritate activa), ei se numesccocreditori iar când exista mai multi
debitori (solidaritate pasiva), ei se numesc codebitori

2).- Continutul raportului juridic de obligatii:

 Prin continutul raportului de obligatie, se înteleg toate drepturile de
creanta si obligatiile corelative, care apartin subiectelor sale.

Drepturile de creanta, împreuna cu drepturile reale, alcatuiesc clasificarea

fundamentala a drepturilor civile cu caracter patrimonial. O latura esentiala a
raportului de obligatie, o constituie continutul sau patrimonial: dreptul de
creanta se înscrie în activul patrimonial, iar obligatia corelativa este cuprinsa
în pasivul acestuia. Titularul unui asemenea drept, poate sa obtina realizarea
unui asemenea drept numai prin actiunea sau inactiunea debitorului, care
este o persoana determinata.

3).- Obiectul raportului juridic de obligatii:

Obiectul raportului juridic obligational, consta în actiunile sau inactiunile la

care partile sunt îndrituite sau de care sunt tinute.

Aceste actiuni reprezinta executarea uneia dintre cele trei obligatii

principale, si anume obligatia de a da, a face si a nu face ceva.

A).- Obligatia de a da (dare):- înseamna obligatia de a constitui sau a

transmite un drept real, care nu se confunda cu obligatia de a preda, care este
o obligatie de a face

Obligatia de a da re ca obiect o prestatie pozitiva de a transmite sau de a

constitui un drept real.

Transmiterea drepturilor reale se realizeaza concomitent cu încheierea

contractului,

Obligatia de a da un bun corporal individual determinat, nascuta dintr-un

contract consensual, se considera executata de drept din chiar momentul
nasterii sale, de unde rezulta ca, debitorul este scutit de executare.

Daca însa bunul nu a fost predat în momentul încheierii contractului,

obligatia debitorului se divide în trei obligatii distincte, si anume: - obligatia
principala de a da, adica de a transmite sau constitui dreptul real asupra
bunului, si obligatiile accesorii de a face, care rezida în obligatia de a
conserva bunul pâna la predare si obligatia propriu-zisa de a preda lucrul.

Alteori însa , obligatia dea da este cu executare succesiva, la date

prestabilite prin contract, ca în cazul livrarii de marfuri în contractele de
livrare sau de furnizare.
B).- Obligatia de a face (facere): - este îndatorirea subiectului pasiv dea
efectua o lucrare, un serviciu si, în general, orice prestatie pozitiva în
favoarea subiectului activ, cu exceptia transmiterii sau constituirii unui drept
real.

si obligatia de a face poate fi cu executare dintr-o data, cu executare

succesiva, cu executare continua,

C).- Obligatia de a nu face (non facere):- consta într-o conduita negativa,

18418f57s adica în abtinerea debitorului de la ceva ce ar fi putut face daca nu
s-ar fi obligat fata de creditor.

Obligatia de a nu face, are ca obiect o abtinere, sau cum i se mai spune,

o prestatie negativa.

Obligatia de a nu face este prin natura ei, numai cu executare continua,

4).- Sanctiunea obligatiei (sanctio praecepti juris):

Sanctiunea obligatiei este definita ca fiind dreptul creditorului de a recurge la

forta de constrângere a statului pentru realizarea dreptului sau.

Actiunea în justitie consta în posibilitatea creditorului de a obtine o

hotarâre judecatoreasca prin care debitorul sa fie obligat la executarea
prestatiei ce o datoreaza.

mijloace juridice ofensive, actiunea în justitie, obligarea debitorului la plata

daunelor moratorii stabilite de catre instanta sau prin clauza penala,
executarea silita, punerea în întârziere a debitorului, plata unor amenzi de
catre debitor, etc.

cale defensiva. Este situatia obligatilor naturale, imperfecte, care nu sunt

înzestrate cu actiune în justitie. În acest caz, creditorul nu poate obtine o
hotarâre judecatoreasca care sa-l oblige pe debitor la executare si, prin
urmare, nu poate recurge la procedura executarii silite. Totusi, daca
debitorul executa în mod voluntar prestatia pe care o datoreaza, el nu are
drept la repetitiune (art.1092 Cod civil).

Clasificarea obligatiilor:

1).- Clasificarea obligatiilor dupa izvorul lor:

a).- contracte;
 b).- acte juridice unilaterale;

c).- fapte ilicite cauzatoare de prejudicii;

d).- îmbogatirea fara just temei;

e).- gerarea intereselor altei persoane;

f).- plata nedatorata.

Primele doua categorii mentionate, sunt obligatii nascute din acte juridice,
celelalte fiind obligatii nascute din fapte juridice.

2).- Clasificarea obligatiilor dupa obiectul lor:

A).- O prima clasificare distinge între cele trei categorii de obligatii:

a).- Obligatia de a da;

b).- Obligatia de a face;

c).- Obligatia de a nu face.

Clasificarea prezinta interes, deoarece în functie de acest obiect, se vor

aplica, dupa caz, reguli distincte.

B).- O alta clasificare o reprezinta:

a).- Obligatii pozitive ( obligatia de a da si de a face);

b).- Obligatii negative (obligatia de a nu face).

C).- O a treia clasificare dupa acelasi criteriu, o reprezinta:

a).- Obligatii de rezultat sau determinate:- caracterizate prin aceea ca

obligatia este strict precizata Obligatiile de a da si obligatiile de a nu face sunt
numai de rezultat, deoarece ele constau în abtineri de la îndeplinirea de acte
sau fapte materiale determinate, adica presupun rezultate neîndoielnice.

b).- Obligatia de mijloace sau de prudenta si diligenta:- caracterizate prin

aceea ca obligatia debitorului consta în îndatorirea sa de a depune toata
diligenta necesara pentru ca rezultatul dorit sa se realizeze.

Obligatiile de a face pot fi atât de rezultat cât si de mijloace, spre deosebire

de cele de a Nu face, care sunt numai de rezultat.
 Neîndeplinirea rezultatului prevazut nu presupune, ipso facto, lipsa de
diligenta a debitorului. Revine creditorului sa faca dovada culpei debitorului
în executarea obligatiilor sale, culpa care nu mai este prezumata.

Sub aspectul raspunderii, distinctia între cele doua obligatii este evidenta,
dar sub aspect moral pare lipsita de relevanta.

Sunt susceptibile de o asemenea clasificare, toate obligatiile de a face,

indiferent de izvorul lor.

Aceasta clasificare a obligatiilor prezinta o evidenta importanta practica, în

ceea ce priveste angajarea raspunderii debitorului:

- în cazul obligatiilor de rezultat, creditorul nu are obligatia dea dovedi

culpa debitorului,

- în cazul obligatiilor de mijloace, creditorul trebuind sa faca dovada culpei

debitorului,

D).- O a patra clasificare, o reprezinta:

a).- Obligatii pecuniare: - acele obligatii care au ca obiect prestatia de a da o

suma de bani;

b).- obligatii de alta natura: - pot avea ca obiect alte prestatii decât aceea de
a da o suma de bani.

Particularitatile obligatiilor pecuniare:

§ au ca obiect o obligatie de a da

- obligatiile pecuniare sunt întotdeauna de rezultat,

- creditorul nu este tinut sa dovedeasca existenta si întinderea prejudiciului,

întinderea daunelor interese moratorii (daca nu exista clauza penala) fiind
egala cu dobânda legala.

- obligatiile pecuniare pot fi executate întotdeauna silit în natura,

- obligatiile pecuniare cu executare succesiva sunt supuse fluctuatiilor

monetare,

- obligatiile pecuniare au ca obiect derivat, bunuri de gen - banii,

- problema executarii defectuoase, nu se pune la obligatiile pecuniare,

 - la obligatiile pecuniare, debitorul nu poate invoca niciodata cauze de
exonerare de raspundere,

3).- Clasificarea obligatiilor dupa sanctiunea lor:

a).- Obligatii civile sau perfecte - sunt acele obligatii a caror executare este
garantata prin mijloace juridice ofensive, creditorul putând apela la
concursul fortei de constrângere a statului, atunci când debitorul nu executa
voluntar prestatia datorata. Cvasitotalitatea obligatiilor intra în aceasta
categorie;

b).- Obligatii naturale sau imperfecte - sunt acele obligatii la care nu se mai
poate cere executarea silita, dar, de îndata ce au fost executate, debitorul nu
mai are dreptul sa pretinda restituirea prestatiei. Ele sunt obligatii juridice si
nu simple obligatii morale, obligatii care si-au pierdut din forta juridica.

4).- Clasificarea obligatiilor dupa opozabilitatea lor:

a).- Obligatii obisnuite - sunt cele care alcatuiesc regula;

b).- Obligatii reale (propter rem) - apar ca un acesoriu ale unui drept real,
ca adevarate sarcini reale, cum sunt cele prevazute pentru detinatorii de
terenuri agricole, de a asigura cultivarea acestora

c).- Obligatiile opozabile tertilor (scriptae in rem) - sunt strâns legate de

posesia lucrului, corespunzând unor drepturi de creanta. Este cazul obligatiei
ce revine unui locator de a asigura locatarului folosinta lucrului închiriat.

5. durata executarii în timp:

a).- Obligatiile cu executare unica (unice), sunt acele obligatii care trebuie
executate o singura data,

b).- Obligatiile cu executare succesiva (succesive) - sunt acele obligatii care

urmeaza a fi executate esalonat în timp,

c).- Obligatiile cu executare continua:- sunt acele obligatii care implica o

executare neîntrerupta

6. a).- Obligatiile conjuncte:- sunt acelea în cadrul carora debitorul datoreaza

cumulativ aceluiasi creditor, doua sau mai multe prestatii, pe care trebuie sa
le execute în totalitatea lor si deodata
 b).- Obligatiile alternative:- sunt acelea care cuprind doua sau mai multe
prestatii dintre care însa, numai una singura trebuie executata

c).- Obligatiile facultative (in faculalte solutionis):- sunt acelea prin care
debitorul se obliga la o singura prestatie, dar i se lasa facultatea de a se putea
elibera si prin executarea unei alte prestatii determinate.

7.a).- Obligatii principale:- caracterizate prin faptul ca au un caracter

independent fata de alte obligatii

b).- Obligatii accesorii:-

8. a).- Obligatii transmisibile:- sunt acele obligatii care pot fi transmise atât
prin acte inter vivos cât si prin acte mortis causa

b).- Obligatiile netransmisibile:- constituie exceptia si ele rezulta din

contractele încheiate în consideratia persoanei debitorului - intuitu
personae-,

9. a).- Obligatii divizibile: - conform legii, se divid de plin drept, activ si pasiv,
astfel încât, fiecare creditor poate pretinde numai partea sa din creanta si
fiecare debitor datoreaza numai partea sa din datorie;

b).- Obligatiile indivizibile:- conform legii, nu se divid nici sub aspect activ
si nici pasiv, astfel ca, fiecare creditor poate pretinde întreaga creanta, nu
numai partea sa, si fiecare debitor poate fi silit sa execute întreaga datorie, nu
numai partea sa.

Izvoarele obligatiilor:

Prin izvor de obligatii, întelegem acel fapt juridic - în sens larg -, care da
nastere unui raport juridic de obligatii.

Clasificarea izvoarelor dupa Codul civil. Critica adusa:

a).- Contractul - este un acord de vointa între doua sau mai multe persoane,
spre a constitui sau stinge un raport juridic (art.942 Cod civil);

b).- Cvasicontractul:- este un fapt licit si voluntar, din care se naste o

obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce între parti (art.986 Cod
civil).gestiunea de afaceri ,plata nedatorata (art.992-art.997)
c).- Delictul - este fapta ilicita savârsita cu intentie, prin care se cauzeaza un
prejudiciu altei persoane si care obliga pe autorul sau la reparatie (art.998
Cod civil);

d).- Cvasidelictul - este o fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu, savârsita fara

intentie,

e).- Legea - izvora de obligatii în masura în care genereaza în mod direct si

nemijlocit obligati

Clasificarea izvoarelor obligatiilor în dreptul contemporan:

Acte juridice civile:

a).- Contractul;

b).- Actul juridic unilateral.

Faptele juridice:

a).- Gestiunea de afaceri;

b).- Plata nedatorata;

c).- Îmbogatirea fara just temei;

d).- Fapta ilicita cauzatoare de prejudicii.

Contractul civil - Art. 942 C.Civ) contractul este un acord de vointa realizat
între doua sau mai multe persoane, pentru a crea un raport juridic, modifica
sau stinge un raport juridic preexistent".

Vointa juridica:

Prin vointa juridica se întelege întâlnirea concordanta a doua sau mai multe
vointe individuale, cu intentia partilor de a produce efecte juridice.

Vointa juridica, alaturi de cauza actului juridic, formeaza consimtamântul,

care reprezinta una dintre conditiile de validitate ale oricarei conventii
(art.948 Cod civil).

1. Principiul libertatii de vointa, se poate concretiza astfel:

a).- fundamentul fortei obligatorii a contractului îl constituie vointa

partilor;
 b).- orice contract este just si legitim, daca este rezultatul vointei partilor;

c).- acest principiu asigura deplina libertate contractuala, atât în ceea ce

priveste libertatile de fond, respectiv de a introduce tot felul de clauze, cât si
în ceea ce priveste libertatile de forma;

d).- contractele au putere de lege între partile contractante, conform

regulii pacta sunt servanda.

Un atl principiu care guverneaza încheierea contractelor, este

principiul libertatii contractuale, conform caruia, persoanele sunt libere,
prin simpla lor vointa, sa încheie orice fel de contracte si sa creeze orice fel
de obligatii, cu conditia de a nu se aduce atingere ordinii publice si bunelor
moravuri.

Potrivit art.5 Cod civil si art.968 Cod civil, nu se poate deroga prin conventii
de la legile care intereseaza ordinea publica, bunele moravuri si normele
moralei, chiar daca nu a primit o consacrare expresa printr-un text de lege.

Limitele libertatii de a contracta:

a).- Ordinea publica:- totalitatea reglementarilor care alcatuiesc dreptul

public

Ordinea publica politica priveste apararea institutiilor si valorilor

fundamentale ale societatii,

Ordinea publica economica priveste realizarea economiei dirijate,

Ordinea publica sociala priveste masurile de ocrotire sociala, exprimate în

legislatia sociala.

Faptul ca dispozitiile legale privitoare la ordinea publica sunt imperative,

nu înseamna ca orice

b).- Bunele moravuri - desemneaza totalitatea regulilor de conduita, care s-

au conturat în constiinta societatii, a caror respectare s-a impus cu
necesitate, printr-o experienta si practica îndelungata

c).- Exercitarea drepturilor subiective potrivit scopului lor economic si

social:-

Clasificarea contractelor:
1.).- Clasificarea contractelor dupa modul de formare:

A).- Contracte consensuale: - acele contracte care se încheie prin simplul

acord de vointa al partilor, fara a fi necesara îndeplinirea vreunei conditii de
forma, precum înscrisul constatator sau act autentic.

Aceste contracte sunt regula,

B).- Contractele solemne:- sunt acelea pentru a caror încheiere se cere

respectarea unei anumite forme, care, ca regula, este forma autentica.
Înscrisul, în cazul contractelor solemne, este cerut ad validitatem si nu ad
probationem. Nerespectarea formei solemne, atrage nulitatea absoluta a
contractului.

solemnitatea poate consta în alte formalitati decât forma autentica, cum este
cazul contractului de arenda, care este valabil numai daca este încheiat în
scris si înregistrat la consiliul local, conform art.6 din Legea nr.16/1994.

Uneori, când legea cere o anumita forma pentru unele contracte - o conditie
de proba.

C).- Contractele reale:- se caracterizeaza prin aceea ca, pentru formarea lor
nu este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor, ci trebuie sa aiba
loc si remiterea materiala a lucrului.

2.).- Clasificarea contractelor dupa continutul lor:

A).- Contracte sinalagmatice (bilaterale):- Art.943 Cod civil prevede:-

"contractul este bilateral sau sinalagmatic când partile se obliga reciproc, una
catre alta".

B).- Contractele unilaterale:- sunt acelea care dau nastere la obligatii în

sarcina numai a uneia dintre parti

importanta

a).- cazul contractul sinalagmatic, trebuie întocmit în atâtea exemplare câte

parti cu interese contrarii sunt

b).- contractele sinalagmatice

- exceptia de neexecutare a contractului

- rezolutiunea sau rezilierea contractului

 - riscurile neexecutarii contractului -

3.).- Clasificarea contractelor dupa scopul urmarit de parti:

A).- Contracte cu titlu oneros:- Art.945 Cod civil prevede:- "contractul

oneros este acela în care, fiecare parte voieste a-si procura un avantaj

a).- Contracte comutative:- sunt acele contracte în care existenta si

întinderea prestatiilor datorate de catre parti sunt certe si pot fi apreciate
chiar la momentul încheierii contractului,

b).- Contracte aleatorii:- sunt acele contracte în care existenta sau

întinderea prestatiilor partilor sau numai ale uneia dintre ele, depinde de un
eveniment incert. Sunt definite de art.947, alin.2 Cod civil. Avantajele pe care
le vor obtine partile nu sunt cunoscute deoarece, acestea s-au obligat una
fata de cealalta în functie de un eveniment viitor si nesigur în ceea ce priveste
realizarea.

B).- Contracte cu titlu gratuit:- Art.946 Cod civil prevede:- "contractul

gratuit sau de binefacere este acela în care una din parti voieste a procura,
fara echivalent, un avantaj celeilalte". Una din parti se obliga sa-i procure
celeilalte un folos patrimonial, fara a primi ceva în schimb, astfel ca una
dintre parti a fost determinata sa contracteze animus donandi.

a).-Liberalitati:- sunt acelea prin care una din parti transmite un drept din
patrimoniul sau în patrimoniul celeilalte parti, una din parti însarcinându-se,
iar cealalta îmbogatindu-se. intra în aceasta categorie, în principal, contractul
de donatie.

b).- Contractele dezinteresate:- prin care una din parti se obliga sa faca un
serviciu fara a se însaraci pe sine si nici în scopul îmbogatirii celeilalte parti. -
comodatul, mandatul gratuit, depozitul gratuit, etc.

importanta practica:

- mostenitorii rezervatari ai donatorului au dreptul de acere raportul

donatiilor, putând cere reductiunea lor în cazul depasirii cotitatii
disponibile, operatie care nu este întâlnita la contractele cu titlu oneros;

- legea civila interzice, atât reprezentantilor legali sa faca donatii în numele

celor pe care îi reprezinta, cât si minorilor cu capacitate de exercitiu
restrânsa;

- legea civila interzice anumitor persoane sa beneficieze de liberalitati.

 - actele cu titlu gratuit nu pot fi încheiate de catre persoanele lipsite de
capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa,

- contractele cu titlu gratuit se prezuma ca se încheie intuitu personae, ca

urmare, eroarea asupra identitatii sau calitatea persoanei contractante, este
un viciu de vointa

- revocarea contractelor cu titlu gratuit, prin actiunea pauliana, se face în

conditii mult mai usoare decât în cazul contractelor cu titlu oneros încheiate
de debitor cu

- obligatiile partilor si raspunderea contractuala, în cazul contractelor cu

titlu oneros, sunt reglementate cu mult mai multa severitate.

4.).- Clasificarea contractelor dupa efectele produse:

A).- Contractele constitutive sau translative de drepturi reale:-

B).- Contractele generatoare de drepturi de creanta

C).- Contracte declarative de drepturi

5.).- Clasificarea contractelor dupa modul de executare:

A).- Contracte cu executare dintr-o data

B).- Contracte cu executare succesiva

6.).- Clasificarea contractelor dupa cum sunt sau nu nominalizate în

legislatia civila:

A).- contracte numite:- sunt acele contracte reglementate prin dispozitii

exprese ale Codului civil si ale altor legi

B).- Contracte nenumite:- sunt acele contracte reglementate expres de lege

si lipsite de o denumire legala

7.).- Clasificarea contractelor dupa unele corelatii existente între ele:

A).- Contracte principale

B).- Contracte accesorii

8.).- Clasificarea contractelor dupa modul în care se exprima vointa

partilor contractante:
A).- Contracte negociate

B).- Contracte de adeziune

C).- Contracte fortate

Încheierea contractului:

1).- Acordul de vointe:

Prin încheierea contractului întelegem realizarea acordului de vointa al

partilor asupra clauzelor contractului, Acest acord se realizeaza prin
întâlnirea concordanta a unei oferte de a contracta, cu acceptarea acestei
oferte.

2.) - Rolul vointei juridice - Vointa juridica este formata din consimtamânt
si din cauza sau scopul contractului

A).- Principiul libertatii actelor juridice:- conform caruia partile pot

încheia orice acte juridice civile, prevazute sau neprevazute de lege, însa
permise de aceasta, le pot modifica sau pot dispune încetarea lor.

B).- Principiul vointei interne sau reale:

a).- Vointa interna:

Vointa este, în ultima instanta, un act psihologic, dar pentru a avea valoare
juridica, este nevoie sa fie exteriorizata.

- elementul interne (vointa propriu-zisa a partilor), adica aceea ce ele au

vrut cu adevarat, sensul exact si întinderea acestui act psihologic;

- elementul extern, exteriorizarea vointei, considerarea ei în sensul si în

limitele date de forma de exprimare.

b).- Vointa declarata:

Este necesar ca vointa sa fie exteriorizata pentru a fi apta de a produce

efecte juridice.

Vointa juridica este formata din vointa interna si vointa declarata. Ori de
câte ori declaratia de vointa (vointa exteriorizata) nu exprima exact vointa
reala (interna), suntem în prezenta unei discordante între elementul intern,
psihologic si cel extern, situatie care se cere solutionata prin a decide care
dintre cele doua elemente are preponderenta sau, mai exact, care dintre ele (
vointa interna- reala sau cea externa- declarata) produce efecte juridice,
pentru ca, pe baza acestei decizii, se va determina continutul contractului.

Codul nostru civil a adoptat conceptia subiectiva, a vointei interne

Oferta de a contracta:

Când ambele parti sunt prezente, ele discuta clauzele contractului si îsi dau
apoi consimtamântul în mod simultan. Dar, uneori, partile sunt departe una
de cealalta, În acest caz, consimtamântul partilor se descompune în doua acte
succesive:- oferta sau policitatiunea uneia dintre parti, care propune un
contract în conditii determinate, si acceptarea celeilalte parti, prin care
contractul ia nastere.

1. Oferta (policitatiunea) este propunerea pe care o persoana o face altei

persoane sau publicului în general, de a încheia un contract în anumite
conditii.

Forma ofertei este libera, ca si aceea a întregului consimtamânt

Oferta se poate face în scris, verbal sau în mod tacit.

Nu se cere nici o conditie speciala de forma pentru valabilitatea ofertei.

Conditiile ofertei:

a).- Oferta trebuie sa fie ferma, reala, serioasa, constienta,

neviciata, neechivoca, precisa si completa,

Forta obligatorie a ofertei. Raspunderea pentru revocarea ofertei:

Se pune problema daca oferta, dupa ce a fost lansata, dar înainte de a fi

acceptata, da nastere vreunei obligatii în sarcina ofertantului, iar în caz de
raspuns afirmativ, care este natura si cât timp dureaza aceasta obligatie.

pâna în momentul încheierii contractului, oferta si acceptarea sunt

revocabile.

În rezolvarea fortei obligatorii a ofertei, trebuie sa avem în vedere doua

ipoteze:

A).- Oferta este facuta unei persoane prezente: - În acest caz, oferta trebuie
acceptata pe loc. Daca oferta nu este acceptata imediat, ofertantul nu are nici
o obligatie.
B).- Oferta este facuta unei persoane absente:

a).- daca oferta nu a ajuns la destinatar, ofertantul o poate revoca în mod

liber,

b).- daca oferta a ajuns la destinatar, urmeaza sa distingem alte doua

situatii:

- daca oferta este cu termen, ofertantul este dator sa o mentina pâna la

expirarea termenului.

- daca oferta este fara termen, se admite ca ofertantul este obligat sa o

mentina un timp rezonabil.

Retragerea ofertei înaintea termenului de expirare, atrage raspunderea

raspunderii civile a ofertantului

Teoria raspunderii delictuale - raspunderea pentru revocarea înainte de

termen a ofertei, are la baza art.998

Daca ofertantul si-a retras în mod intempestiv oferta si prin aceasta a

cauzat un prejudiciu moral destinatarului, acesta va fi obligat la plata de
daune catre destinatar,

Cea mai eficienta reparatie a prejudiciului încercat de cel care a acceptat

oferta, rezida în aceea în a se considera caci contractul a luat fiinta, acordul
de vointa al partilor realizându-se prin acceptarea ofertei de catre
destinatarul ei.

Acceptarea ofertei:

Acceptarea consta în manifestarea de vointa a unei persoane de a încheia un

contract în conditiile stabilite în oferta ce i-a fost adresata în acest scop. Ca si
oferta, acceptarea se poate face în orice forma, scris sau verbal.

De asemenea, ea poate fi expresa, sau tacita - legea admite tacita relocatiune

(art.1437), primirea mandatului poate fi tacita

Conditiile acceptarii: - sa fie pura si simpla, adica sa concorde cu oferta,

sa fie neîndoielnica, oferta adresata unei anumite persoane poate fi
acceptata numai de catre aceasta. Oferta adresata publicului, poate fi
acceptata de oricine;sa nu fie tardiva

Momentul si locul încheierii contractului:

Momentul încheierii contractului: - este acela în care acceptarea întâlneste
oferta si deci s-a format consimtamântul, cu exceptia contractelor solemne,
care se încheie în momentul îndeplinirii formalitatilor cerute de lege pentru
validarea lor.

A).- Contractul încheiat între prezenti: - momentul încheierii contractului

este acela în care ei cad de acord asupra încheierii acestuia.

B).- Contractul încheiat prin telefon: - este considerat perfectat în

momentul în care ofertantul si acceptantul au cazut de acord asupra
încheierii sale.

C).- Contractul încheiat prin corespondenta (între absenti):

a).- Sistemul emisiunii sau declaratiunii acceptarii:- potrivit caruia

contractul se considera încheiat în momentul în care destinatarul ofertei s-a
hotarât sa o accepte, chiar daca vointa de acceptare nu a fost expediata
ofertantului,

b).- Sistemul receptiunii acceptarii:- unde contractul se considera încheiat

în momentul în care raspunsul acceptantului a ajuns la ofertant, fiind
indiferent de faptul ca ofertantul a luat sau nu cunostinta de cuprinsul lui.

Regimul juridic al contractelor la distanta:

Definitie - contractul la distanta este contractul de furnizare de servicii

sau produse între un comerciant si un consumator, în cadrul unui sistem de
vânzare organizat de catre comerciant, care utilizeaza în mod exclusiv,
înainte si la încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de
comunicatie la distanta.

Încheierea contractului la distanta:

A).- Obligatia de informare - Din dispozitiile art.3 si 4 din O.G.nr.130/2000

rezulta cu claritate ca obligatia comerciantului de a informa consumatorul
exista nu numai înainte de încheierea contractului la distanta, cât si în timpul
executarii acestuia.

Fundamentul obligatiei de informare - în directivele europene si în câteva

acte normative recent aparute, din aplicarea principiului echitatii, sau din
lege, deoarece " conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres într-însele,
dar la toate urmarile ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa
natura sa".
 Obiectul si continutul obligatiei de informare - Obiectul obligatiei de
informare poarta asupra tuturor informatiilor necesare a influenta intentia
potentialului contractant/consumator de a achizitiona un produs sau
serviciu util folosintei acestuia.

Partile contractante:

Obligatia de informare se aplica în toate raporturile juridice, gasindu-si

aplicarea cea mai frecventa în raporturile dintre comercianti si consumatori.

Obiectul derivat al contractului:- informatiile se pot referi la calitati

inerente obiectului derivat al contractului, iar din punct de vedere subiectiv,
informatiile trebuie sa vizeze scopul urmarit de creditorul obligatiei de
informare, adica debitorul acestei obligatii trebuie sa se intereseze daca
acesta corespunde cerintelor clientului si sa-l sfatuiasca pe acesta în legatura
cu utilizarea lucrului.

Natura juridica a obligatiei de informare - obligatia de a comunica

creditorului acestei obligatii, un pachet de cunostinte necesare unui
consimtamânt valid la încheierea contractului , executarii în bune conditii a
contractului, sau folosirii bunului achizitionat în mod corespunzator.

Sanctiunea neexecutarii obligatiei de informare:

Sanctiuni extracontractuale, cum sunt nulitatea relativa si daunele

interese,

Sanctiuni contractuale: daune-interese pe temei contractual rezultând din

raspunderea pentru vicii ascunse, pentru evictiune, etc.

B).- Momentul încheierii contractului în regimul O.G.nr.130/2000 -

Potrivit art.5 din, daca partile nu au convenit altfel, momentul încheierii
contractului la distanta îl constituie momentul primirii comenzii de catre
comerciant

a).- Oferta cu termen si momentul încheierii contractului - raspunsul de

acceptare trebuie primit în interiorul termenului stabilit

b).- Situatii particulare: - când ofertantul cere executarea imediata a

contractului

- în contractele unilaterale, propunerea este obligatorie îndata ce ajunge la

cunostinta partii careia îi este facuta.
C).- Locul încheierii contractului:

Când contractul se încheie între partile prezente, locul încheierii este acela
în care partile se gasesc.

În cazul încheierii contractului prin telefon, locul încheierii lui este acela
unde se afla ofertantul.

Când contractul se încheie prin corespondenta, locul încheierii lui este

localitatea unde se afla ofertantul si unde i-a fost adresata corespondenta.

Semnatura electronica. Momentul si locul încheierii contractului:

Desi toate semnaturile electronice sunt reprezentate digital (adica prin

seria de cifre 1 si 0), ele pot îmbraca si alte forme, create prin diverse
tehnologii. Conditii:

- identifica în mod unic semnatarul;

- este creata cu mijloace aflate sub controlul exclusiv al semnatarului;

- identifica în mod unic documentul ce contine informatiile autentificate;

- este legata de informatii pe care le autentifica în asa fel încât orice

modificare a acestora este detectabila.

Momentul încheierii contractului prin mijloace electronice: este cel în care

"acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunostinta ofertantului".

situatie speciala, dispunând ca atunci când "contractul care, prin natura sa,
ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediata a prestatiei
caracteristice, se considera încheiat în momentul în care debitorul acesteia a
început executarea doar daca ofertantul nu a cerut, în prealabil, sa i se
comunice acceptarea ".

Oferta sau acceptarea ofertei, precum si confirmarea primirii ofertei sau

acceptarii ofertei, se considera primite atunci când partile carora le sunt
adresate, pot sa le acceseze.

Efectele contractului între parti:

Interpretarea contractului: - interpretarea contractului este operatia prin

care se determina întelesul exact al clauzelor contractului, prin cercetarea
manifestarii de vointa a partilor, în strânsa corelatie cu vointa lor interna.
interpretarea este necesara atunci când apar neclaritati si dificultati în
determinarea întelesului exact al unui contract.

Reguli de interpretare a contractelor nu sunt imperative, ci numai sfaturi

sau îndrumari, sunt subsidiare, au caracter subiectiv, scopul acestor reguli
fiind descoperirea vointei reale a partilor.

Reguli generale de interpretare a unui contract:

A).- Prioritatea vointei reale a partilor - interpretarea contractelor se face

dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al
termenilor

Vointa reala trebuie dovedita, iar pâna la proba contrara, forma care
corespunde manifestarii de vointa, se considera ca ea corespunde vointei
reale

B).- Contractul produce, pe lânga efectele expres aratate si alte efecte -

ele obliga nu numai la ceea ce este expres stipulat într-însele, dar la toate
urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa

C). - Clauzele obisnuite într-un contract se subînteleg, desi nu sunt

exprese într-însul".

Reguli speciale de interpretare a clauzelor contractului:

A).- Interpretarea coordonata a clauzelor contractului - toate clauzele

conventiilor se interpreteaza, unele prin

B).- Interpretarea clauzelor îndoielnice:

a).- Când o clauza este primitoare de doua întelesuri, se va interpreta în

sensul ce poate avea un

b).- Termenii susceptibili de doua întelesuri, se interpreteaza în sensul care

rezulta din natura contractului

c).- Clauzele îndoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului încheierii

contractului (art.980):

d).- Atunci când exista îndoiala, clauzele se interpreteaza în favoarea celui

care se obliga, adica a debitorului
 e). Oricât de generali ar fi termenii unui contract, acesta are ca obiect numai
prestatiile la care partile s-au obligat f).- Atunci când în contract se da
exemplu pentru explicarea mai bine a obligatiilor, nu se restrânge numarul
si întinderea acestora la exemplul dat si al neaplicarii contractului la
cazurile neprevazute (art.985 Cod civil).

Principiul fortei obligatorii a contractului - Art.969 Cod civil dispune

"conventiile legal facute, au putere de lege între partile contractante",
potrivit adagiului pacta sunt servanda.

Consecintele acestui principiu sunt urmatoarele:

- contractul are forta obligatorie pentru toate partile;

- contractul priveste în primul rând partile contractante, deci se refera la

relativitatea efectelor contractului;

- forta obligatorie a contractului este aceeasi si pentru instantele de

judecata care au sarcina de a asigura executarea lui.

Intre parti - Consecinte

1.).- Obligatia partilor de a executa întocmai contractul:

2.).- Executarea cu buna-credinta a contractului:

a).- Obligatia de loialitate:- care reprezinta îndatorirea partilor de a se

informa reciproc, pe toata durata contractului;

b).- Obligatia de cooperare:- care consta în îndatorirea partilor de a facilita

executarea contractului pentru a se asigura echilibrarea prestatiilor.

3.).- Irevocabilitatea contractului prin vointa unei parti. Simetria în

contracte: - Principiul irevocabilitatii contractului exprima ideea ca un
contractul nu poate fi revocat decât prin acordul partilor.

Exceptiile, când este posibila denuntarea unilaterala a contractului, trebuie

sa fie prevazute în mod expres de lege sau de contract.

Revocarea contractului prin consimtamântul mutual produce efecte

numai pentru viitor, operând ca o reziliere amiabila,

- partile sunt obligate sa plateasca taxele de contract;

 Revocarea unilaterala a contractului :Pot fi reziliate pe cale unilaterala,
de exemplu, urmatoarele tipuri de contracte: contractul de închiriere fara
termen, contractul de mandat, contractul de depozit, contractul de
asigurari, Partile pot sa prevada în contractul lor, posibilitatea denuntarii
unilaterale, dar cu respectarea anumitor conditii, si anume:

- clauza de denuntare unilaterala nu se poate introduce într-un contract

daca legea prevede ca el este irevocabil,

- clauza de denuntare unilaterala nu trebuie sa fie o conditie pur potestativa

din partea celui care se obliga

Rezilierea fortata a contractelor:

Încetarea contractului pentru viitor, poate avea loc si fortat, împotriva

vointei unei persoane. Este cazul contractelor intuituu personae, care se
caracterizeaza prin aceea ca se încheie în considerarea calitatilor unei
anumite persoane.

Contractele pot fi si modificat fortat, independent de vointa partilor, cum

este cazul prorogarii legale a acestora, Contractele pot fi si suspendate
temporar în mod fortat, când pe parcursul existentei unui contract cu
executare succesiva, intervine un caz de forta majora, care împiedica pentru
un timp, executarea obligatiilor

Forta obligatorie a contractului în raport cu instanta de judecata:

Forta obligatorie a contractului se impune si instantei judecatoresti, nu

numai partilor contractante.

Singurul lucru pe care-l poate face judecatorul este acordarea pentru debitor,
a unor termene de gratie cu obligatia sa arate motivele pentru care se
încuviinteaza aceste termene.

Corelatia dintre forta obligatorie a contractului si forta legii

Conform art.969 Cod civil, contractul este legea partilor, dar numai în
situatia în care este valabil încheiat

Contractul nu poate deroga de la legea imperativa

Contractul se deosebeste de lege, prin urmatoarele aspecte:

- contractul obliga numai partile si avânzii lor cauza,

 - contractul, specie a actului juridic civil, reglementeaza raportul juridic civil
concret,

- contractul, fiind opera vointei comune a partilor (art.977 Cod civil),

înglobeaza vointa acestora,

- contractul este opera partilor, care pot fi persoane fizice sau juridice

Interventia legiuitorului în contracte:

Legea noua cuprinde norme dispozitive care nu modifica contractele în curs.

Interventia legiuitorului pentru modificarea duratei contractului se

concretizeaza prin procedura prorogarii legale,

Interventia legiuitorului pentru modificarea modalitatii de executare, se

realizeaza prin moratoriul legal. Moratoriul este un termen acordat de
legiuitor tuturor debitorilor sau unor categorii de debitori

Teoria impreviziunii:

Sunt cunoscute trei forme de revizuire:

a).- revizuirea conventionala a contractelor, realizata prin clauze

contractuale de revizuire, care pot fi:

- clauze rebus sic stantibus, prin care partile contractante prevad ca

fiecare dintre ele va putea invoca revizuirea contractului în caz de schimbare
a circumstantelor economice;

- clauze de variatie automatica, care au ca tipar clauza de indexare, prin

care, în obligatiile pecuniare, suma datorata va varia în functie de variatia
indicelui ales.

b).- revizuirea legala a contractelor, la care s-a recurs în unele cazuri în

vederea prelungirii contractelor

c).- revizuirea judiciara a contractelor, admisa în practica judiciara, mai ales

în privinta obligatiilor pecuniare succesive.

Doua sunt problemele care apar în cazul impreviziunii:

- impreviziunea este o problema de ordin economic

 - paguba rezultata din dezechilibrul prestatiilor apare dupa încheierea
contractului.

Se pune problema daca instantele de judecata pot dispune modificarea unui

contract, pe motiv de impreviziune. În istorie, s-au format doua opinii
diametral opuse.

Practica judiciara respinge teoria impreviziunii, readaptarea contractului

putând avea loc prin acordul de vointa al partilor.

Forta obligatorie a contractelor si principiul libertatii si egalitatii

partilor - forta obligatorie a contractelor fata de partile contractante, avânzii
lor cauza si instanta de judecata, este o consecinta a principiului libertatii si
egalitatii partilor contractante

Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice:

Principiul reciprocitatii si interdependentei obligatiilor partilor în

contractele sinalagmatice:

a).- în situatia în care, desi una dintre parti nu si-a executat propria obligatie,
pretinde totusi celeilalte parti sa si-o execute pe a sa, aceasta din urma poate
invoca exceptia de neexecutare a contractului;

b).- daca una dintre parti nu-si executa în mod culpabil obligatiile, cealalta
parte poate sa ceara în justitie rezolutiunea contractului;

c).- daca o parte se afla în imposibilitate de a executa contractul, acesta

înceteaza, punându-se si problema suportarii riscurilor contractului.

Exceptia de neexecutare a contractului (exceptio non adimpleti

contractus) - Exceptia de neexecutare a contractului este mijlocul juridic
prin intermediul caruia, una dintre partile contractului sinalagmatic, refuza
sa-si execute propriile obligatii, pe motiv ca cealalta parte contractanta îi
solicita acest lucru fara ca aceasta din urma sa îsi fi executat propriile
obligatii.

Conditiile pentru invocarea exceptiei de neexecutare a contractului:

a).- Obligatiile reciproce si interdependente ale partilor sa-si aiba temeiul în

acelasi contract:

b).- Sa existe o neexecutare, chiar partiala, dar suficient de importanta, din

partea celuilalt cocontractant:
c).- Neexecutarea sa nu se datoreze faptei însesi a celui care invoca exceptia,
fapta ce l-a împiedicat pe celalalt sa-si execute obligatia:

d).- Partile sa nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligatiile

reciproce:- prin urmare partile sa nu fi renuntat la simultaneitatea executarii
obligatiilor.

Efectele exceptiei de neexecutare a contractului:

Exceptia de neexecutare suspenda (provizoriu) executarea prestatiei celui

care o invoca, contractul ramânând temporar neexecutat

Aceasta exceptie de neexecutare a contractului permite autorului sau sa

faca presiune asupra partenerului sau contractual

Rezolutiunea contractelor - Rezolutiunea este o sanctiune a neexecutarii

culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desfiintarea retroactiva a
acestuia si repunerea partilor în situatia avuta anterior încheierii
contractului.

Domeniul - Aceasta se aplica numai contractelor sinalagmatice cu executare

dintr-o data - uno ictu -,

Cazuri în care rezolutiunea nu se aplica unor contracte sinalagmatice:

a).- Contractul de renta viagera - este lasata credirentierului numai

posibilitatea de a cere executarea silita

b).- Contractul de joc si prinsoare -Codul Civil nu da nici o actiune spre plata
unui debit din joc si prinsoare

c).- Contractul de împarteala - având în vedere caracterul declarativ al

împartelii, doctrina si jurisprudenta au instituit interdictia rezolutiunii în
aceasta materie. Totusi, când copartasii au inserat un pact comisoriu expres
în conventia de împarteala, se admite ca opereaza rezolutiunea
conventionala.

Rezolutiunea se explica prin faptul ca "obligatia unei parti contractante este

cauza juridica a obligatiei celeilalte parti".

Prin urmare, se considera ca temeiul juridic al rezolutiunii îl constituie

interdependenta si reciprocitatea obligatiilor, în contractele sinalagmatice,
neîndeplinirea culpabila a obligatiei de catre una din parti, lipsind de suport
juridic obligatia reciproca, ceea ce duce la rezolvirea întregului contract.
Rezolutiunea este de doua feluri:- judiciara si conventionala.

Rezolutiunea judiciara:

Rezulta ca rezolutiunea judiciara este regula, exceptia constituind-o cea

conventionala.

Conditiile cerute exercitarii rezolutiunii judiciare:

a).- Una dintre parti sa nu-si fi executat obligatiile sale:

Neexecutarea îmbraca forme multiple. Ea poate fi totala sau partiala.

Neexecutarea este totala daca debitorul nu a executat nimic din obligatiile

asumate sau daca defectele calitative ale prestatiei sunt atât de mari,
încât lipsesc prestatia de orice valoare economica sau de orice interes
pentru creditor.

Neexecutarea este partiala daca debitorul a executat o anumita cantitate

din prestatiile asumate sau a executat integral aceste prestatii, dar în mod
defectuos, astfel încât, desi pastreaza interesul creditorului, totusi valoarea
lor economica este diminuata în raport cu ceea ce s-a contractat initial.

Rezulta ca, în functie de neexecutarea obligatiei - totala sau partiala -, vom fi

în prezenta unei rezolutiuni totale sau partiale, dupa caz. Distinctia este
necesara deoarece în cazul rezolutiunii totale se produce restitutio in
integrum, iar în cazul rezolutiunii partiale, se produce partium restitutio.

b).- Neexecutarea sa fie imputabila partii care nu si-a îndeplinit obligatia

Daca neexecutarea s-ar datora unor cauze exterioare, debitorul nu ar mai fi

vinovat, deci nu ar mai fi raspunzator si nu s-ar mai putea pronunta
rezolutiunea, urmând a se discuta eventual problema riscului contractului.

c).- Debitorul obligatiei neexecutate sa fi fost pus în întârziere, în conditiile

prevazute de lege:

Debitorul este de drept în întârziere, în urmatoarele cazuri:

- în cazurile expres prevazute de lege ( art.1079, pct.1 Cod civil);

- când partile au convenit expres ca debitorul este de drept în întârziere la

împlinirea termenului la care trebuia sa-si execute obligatia, fara împlinirea
vreunei formalitati (art.1079, pct.2 Cod civil);
 - când obligatia nu putea fi îndeplinita decât într-un termen determinat, pe
care debitorul l-a lasat sa expire fara sa-si execute obligatia (art.1079, pct.3
Cod civil);

- în cazul obligatiilor continue, cum sunt, spre exemplu, cea de furnizare a

gazului, energiei electrice, etc;

- în cazul obligatiilor de a nu face (art.1078 Cod civil).

Punerea în întârziere a debitorului se face fie printr-o notificare prin

intermediul executorului judecatoresc, fie prin introducerea unei cereri de
chemare în judecata, aceasta din urma forma fiind considerata cea mai
energica.

Termenul de gratie prevazut de art.1021 Cod civil reprezinta perioada de

timp pe care instanta judecatoreasca o acorda debitorului în vederea
executarii întregii obligatii sau a restului acesteia.

Art.1021 Cod civil dispune ca partea din culpa careia s-a rezolutionat
contractul, poate fi obligata la daune-interese.

Art.1021 Cod civil îi lasa creditorului posibilitatea de a opta între a cere

rezolutiunea contractului sau, dimpotriva, executarea silita a contractului
atunci când aceste din urma lucru mai este posibil si mai prezinta interes
pentru creditor.

Rezolutiunea conventionala a contractului. Pactele comisorii exprese:

Clauzele contractuale exprese prin care partile prevad rezolutiunea

contractului pentru neexecutarea obligatiilor uneia dintre ele, se
numesc pacte comisorii.

Prin astfel de clauze, partile, prin vointa lor expresa, înlocuiesc rezolutiunea
judiciara cu o clauza rezolutorie conventionala.

A).- Pactul comisoriu expres de gradul I:- este clauza contractuala prin
care partile prevad ca, în cazul în care una dintre ele nu executa prestatiile ce
le datoreaza, contractul se desfiinteaza.

Prin reproducerea formulei prevazute de art.1020 Cod civil într-un contract

sinalagmatic, partile au adaugat o clauza inutila care era subînteleasa de lege.

B).- Pactul comisoriu de gradul II:- este clauza prin care partile convin ca,
în situatia în care o parte nu-si executa obligatiile, cealalta parte are dreptul
sa desfiinteze contractul pe cale unilaterala. În acest caz debitorul se poate
libera de datorie prin executarea obligatiei pâna în momentul punerii sale în
întârziere.

C).- Pactul comisoriu expres de gradul III: - este clauza prin care se
prevede ca, în cazul în care una din parti nu îsi executa obligatiile sale,
contractul se considera rezolvit de drept.

În aceasta situatie, instanta de judecata sesizata nu mai are posibilitatea sa

acorde nici termenul de gratie si nici sa aprecieze asupra oportunitatii
rezolutiunii, rezolutiunea operând de drept.

D).- Pactul comisoriu expres de gradul IV:- este clauza contractuala prin
care partile prevad ca, în cazul neexecutarii obligatiei, contractul se
desfiinteaza de plin drept, fara somatia sau punere în întârziere si fara
interventia instantei de judecata.

Este cel mai energic pact comisoriu expres, unde, prin simpla ajungere la
termen, contractul de desfiinteaza de plin drept. instanta de judecata sesizata
nu are alta posibilitate decât sa constate faptul ca rezolutiunea a operat de
plin drept.

Înscrierea în contract a unui pact comisoriu nu înlatura facultatea acestuia

de a cere executarea silita a contractului si de a nu cere rezolutiunea asa cum
am mai precizat si pâna acum.

Efectele rezolutiunii:

A).- Între parti:- rezolutiunea contractului are ca efect repunerea în situatia

anterioara încheierii contractului (restitutio in integrum), restituindu-si
fiecare, ceea ce si-au prestat în temeiul contractului desfiintat.

În virtutea principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, prin

desfiintarea titlului autorului lor, se desfiinteaza si titlul prin care tertii au
dobândit bunurile în cauza.

B).- Fata de terti:- are ca efect desfiintarea tuturor drepturilor consimtite

în favoarea lor de dobânditorul bunului care a format obiectul contractului
rezolvit.

Rezilierea contractelor sinalagmatice - Desfiintarea contractelor

sinalagmatice cu executare succesiva pentru motivul ca una dintre parti nu-si
îndeplineste obligatiile asumate se numeste reziliere. Rezolutiunea
contractului cu executare succesiva se numeste reziliere.

Rezilierea face sa înceteze numai pentru viitor contract (ex nunc).

Rezolutiunea este o cauza de ineficacitate a contractelor sinalagmatice, pe

când nulitatea se aplica tuturor actelor juridice civile;

Riscurile contractului- riscul contractului apare ca o consecinta a

neexecutarii contractului sinalagmatic, prin urmare, a unei cauze
independente de orice culpa a vreuneia dintre parti.

Principiul res perit debitor - riscul contractului este suportat de debitorul

obligatiei imposibile de executat, respectiv de partea a carei obligatie,
datorita fortei majore, nu mai poate fi executata.

Aplicatii

a) în materie de locatiune, daca lucrul închiriat piere în totalitate în timpul

locatiunii, contractul se considera desfacut de plin drept, locatorul suportând
riscul contractului (nu mai poate pretinde chiria).

b) în materia contractului de antrepriza, prevede ca daca lucrul

confectionat de antreprenor piere fortuit înainte de predare, antreprenorul
va suporta riscul contractului,

c).în materia contractului de societate, daca lucrul respectiv piere înainte de

a fi adus efectiv în societate, societatea înceteaza, proprietarul lucrului pierit
suportând riscul contractului.

În situatia în care obligatia a devenit numai partial imposibil de executat,

sunt posibile doua situatii:

- reducerea proportionala a contraprestatiei celeilalte parti, debitorul

obligatiei imposibil de executat suportând riscul contractului în masura în
care nu si-a respectat propria obligatie;

- încetarea în întregime a contractului, atunci când ceea ce a mai ramas de

executat nu poate asigura scopul contractului, situatie când riscul
contractului este suportat în întregime de debitorul obligatiei imposibil de
executat.

Suportarea riscurilor în contractele sinalagmatice translative de

proprietate - Regula este ca în cazul contractelor translative de proprietate,
riscul contractului îl suporta acea parte care avea calitatea de proprietar al
lucrului la momentul pieirii fortuite a acestuia, regula res perit domino.

A):- ipoteza contractelor consensuale pure si simple, prin care se

transmite dreptul de proprietate asupra unui bun cert - Daca bunul piere
dupa momentul încheierii contractului, dar înainte de a fi predat
dobânditorului, riscul pieirii bunului, conform regulii res perit domino, va fi
suportat de dobânditor, chiar daca acesta nu a fost predat.

exceptie, când riscul pieirii fortuite este suportat de înstrainator, atunci

când acesta a fost pus în întârziere de catre dobânditor, deoarece nu si-a
executat la termenul prevazut, obligatia sa.

B).- ipoteza contractelor în care transmiterea proprietatii are loc ulterior

momentului încheierii contractului:

- situatia înstrainarii bunurilor de gen, caz în care riscul pieirii fortuite îl va

suporta debitorul obligatiei imposibil de executat,

- transferul proprietatii, atât între parti, cât si fata de terti, a bunurilor

imobile, în sistem de carte funciara, opereaza numai în momentul întabularii;

- în cazul vânzarii unor bunuri viitoare, transferul proprietatii are loc, de

regula, în momentul predarii acestora

- în cazul în care partile au convenit ca transferul proprietatii va opera la

alta data, operarea va avea loc la acel moment

C):- ipoteza contactelor în care transferul proprietatii este afectat de o

conditie:

a).- daca transmiterea proprietatii este afectata de o conditie suspensiva,

riscul pieirii fortuite este suportat de înstrainator, el fiind proprietarul
lucrului.

b).- daca transmiterea proprietatii este afectata de o conditie rezolutorie,

iar bunul piere fortuit înainte de realizarea conditiei, riscurile contractului se
suporta de dobânditor, care este proprietarul lucrului pur si simplu, dreptul
fiind afectat însa de îndeplinirea sau neîndeplinirea conditiei. Cine datoreaza
sub conditie rezolutorie, datoreaza pur si simplu, potrivit adagiului pura este
sub conditione resolvitur.
Efectele contractului fata de terti,

Relativitatea efectelor contractului.

Principiul relativitatii efectelor contractului:

Art.973 Cod civil prevede "conditiile n-au efect decât între partile
contractante".

Conform principiului relativitatii, un contract valabil încheiat produce

efecte numai între partile contractante, neputând da nastere la drepturi si
obligatii în sarcina altor persoane.

Domeniul de aplicare

Determinarea notiunii de parti, terti si avânzi-cauza:

A).- Partile contractante: - sunt persoane fizice sau juridice care au

încheiat contractul direct sau prin reprezentant. Efectele contractului se
produc fata de acestea conform clauzelor stabilite.

B).- Tertii:- într-un sens larg si exclusiv material, tert este orice persoana
straina de o situatie juridica.

Tertii (penitus extranei) sunt persoane straine de contract care nu au

participat direct sau prin reprezentant la încheierea acestuia.

C).- Având cauza - este o notiune generica prin care se desemneaza o

persoana ce detine toate sau o parte din drepturile sale de la o alta persoana
numita autor (auctor) si care, cu privire la acele drepturi, ia locul autorului,
având aceleasi pozitii ca acesta din urma.

Efectele contractului fata de succesorii partilor:

A).- Succesorii universali si cu titlu universal:

Succesorii universali sunt acele persoane care dobândesc în întregime si

nefractionat patrimoniul autorului lor, iar cei cu titlu universal sunt acele
persoane care dobândesc o cota parte sau o fractiune din patrimoniul
autorului lor.

Ei sunt continuatorii personalitatii autorului lor, având vocatie atât la

activul cât si la pasivul mostenirii. Aceasta regula comporta si unele exceptii:
 a).- partile pot stipula ca efectele acestuia nu se vor produce în beneficiul
sau în sarcina succesorilor universali sau cu titlu universal;

b).- contractele intuitu personae înceteaza de regula, la moartea partii

contractante, fiind încheiate în considerarea calitatii sau identitatii
persoanei.

B).- Succesorii cu titlu particular: - sunt acele persoane care dobândesc

unul sau mai multe drepturi determinate si nu unul sau mai multe elemente
ale unui patrimoniu.

Nu sunt continuatorii personalitatii autorului lor.

C).- Creditorii chirografari:- sunt acei creditori care au ca singura garantie

a realizarii drepturilor lor de creanta, întreg patrimoniul debitorului lor, ce
constituie gajul lor general.

Creditorii chirografari nu au calitatea de succesori, ei având o pozitie

speciala fata de acestia, deoarece în nici un moment nu devin creditori sau
debitori în contractele pe care le-a încheiat debitorul lor.

Opozabilitatea contractului fata de terti:

Principiul relativitatii efectelor contractului da nastere la drepturi si

obligatii în sarcina partilor, iar în unele cazuri, a avânzilor cauza. Trebuie
respectat de toate persoanele, chiar daca nu au participat la încheierea lui,
respectiv este opozabil tuturor, inclusiv tertilor.

Opozabilitatea contractului fata de tertii propriu-zisi - Opozabilitatea nu

se confunda cu relativitatea efectelor contractului, ci consta în obligatia
tuturor de a respecta situatia juridica creata prin contract si, prin urmare,
tertele persoane nu devin obligate prin contract.

A).- Cazurile de opozabilitate a contractului fata de terti:

- într-un proces de revendicare, pârâtul poate opune reclamantului un

contract încheiat cu o alta persoana, prin care pretinde ca i-a fost transmis
dreptul de proprietate;

- invocarea contractului ca just titlu pentru uzucapiunea scurta de 10-20 de

ani, când posesorul de buna-credinta al lucrului, îl poate invoca împotriva
proprietarului lucrului;
 - se poate invoca contractul pentru a dovedi îmbogatirea fara justa cauza,
pentru a se putea justifica marirea patrimoniului unei persoane, fiind opus
unei terte persoane straine de contract, care a introdus o astfel de actiune;

- contractul încheiat cu proprietarul aparent produce efecte fata de

proprietarul adevarat, datorita lui error communis facit jus;

- actul simulat (aparent) produce efecte fata de terti;

- mostenitorul este obligat fata de actele facute cu tertii, asupra bunurilor

succesorale de catre un mostenitor aparent.

Actiunea în constatarea inopozabilitatii:

Consideram ca admisibila actiunea în constatarea inopozabilitatii, daca, pe

lânga conditiile generale de admisibilitate a actiunii civile, ar mai fi întrunite
urmatoarele:

- actiunea sa fie exercitata de acela care are calitatea de tert în raport cu un

act sau cu o situatie juridica determinata;

- tertul sa dovedeasca existenta actului sau a situatiei juridice susceptibila

de opozabilitate;

- titularul actiunii sa nu aiba la dispozitie alte mijloace de actiune, specifice

situatiei date si conditiei lui de tert;

- tertul sa faca dovada neîndepliniri conditiilor de opozabilitate.

Exceptiile de la principiul relativitatii efectelor contractului:

- sunt acele situatii juridice în care efectele contractului se produc fata de

alte persoane care nu au calitatea de parti contractante sau de succesori în
drepturi ai partilor.

Clasificare - Sunt de doua feluri:- aparente si reale.

A).- Contractul colectiv de munca:- este conventia dintre patroni si

salariati, prin care se stabilesc, în limitele prevazute de lege, drepturile si
obligatiile ce decurg din raporturile de munca. Produce efecte pentru toti
salariatii din societate, indiferent de data angajarii

B).- Actiunile directe: - reprezinta dreptul unor persoane de a actiona, în

anumite cazuri, expres prevazute de lege, împotriva uneia din partile din
contract, cu care nu au nici o legatura, invocând acel contract în favoarea lor,
contract fata de care au calitatea de terti propriu-zisi. În Codul civil, sunt
prevazute doua asemenea cazuri:

- art.1488 Cod civil, în materia contractului de antrepriza, da posibilitatea

lucratorilor folositi de antreprenor, de a actiona direct pe client pentru a
obtine plata sumelor ce li se cuvin, în masura în care aceste drepturi nu au
fost platite antreprenorului.

- art.1542, alin. final Cod civil, în materia contractului de mandat, prevede

ca mandantul are o actiune directa împotriva submandatarului în scopul de a
obtine despagubiri pentru pagubele ce i-au fost cauzate.

Promisiunea faptei altuia (conventia de porte - fort)- este un contract sau

o clauza într-un contract, prin care o persoana - debitorul, se obliga fata de
creditor, sa determine o terta persoana sa-si asume un anume angajament
juridic în folosul creditorului din contract,

Este un contract perfect valabil, deoarece debitorul promite fapta lui

propriu si în nici un caz fapta altei persoane. Obligatia debitorului este o
obligatie de a face, respectiv de a depune toate diligentele pentru a
determina o alta persoana sa încheie sau sa ratifice un contract.

a).- una principala, în cazul în care se încheie un contract între doua

persoane, al carui obiect consta în prestatia debitorului de a determina un
tert sa încheie un contract cu creditorul;

b).- alta accesorie, atunci când, printr-o clauza într-un contract, debitorul se
obliga printre altele sa obtina consimtamântul unui tert pentru ca acesta sa
încheie un contract cu creditorul.

Tertul nu devine obligat prin contractul încheiat de creditor cu debitorul, ci

numai în situatia în care va consimti sa încheie un contract cu creditorul, va
deveni obligat fata de acesta, ca urmare a manifestarii propriei lui vointe.

Aplicatii practice:

a).- în materia contractului de mandat, art.1546 Cod civil dispune ca

mandantul nu este tinut de ceea ce mandatarul a facut peste limitele
mandatului, cu exceptia când mandantul ratifica în mod expres sau tacit
aceste acte.
 b).- în cazul înstrainarii unui bun indiviz, apartinând mai multor persoane,
când coproprietarul înstrainator, vânzând cota sa din proprietate, se
angajeaza sa determine pe ceilalti coproprietari sa-si înstraineze si ei cota
lor, catre acelasi cumparator.

c).- promisiunea faptei altuia este frecvent utilizata pentru a încheia acte
juridice în numele si pe seama unei persoane absente sau incapabile, pentru
a se evita formalitatile de numire a unui reprezentant

Efecte:

În sarcina debitorului se naste o obligatie de a face si, în acelasi timp, de

rezultat, deoarece debitorul se obliga sa determine o terta persoana sa
încheie sau sa ratifice un act juridic.

Contractul în favoarea unei terte persoane (stipulatia pentru altul) -

Contractul în favoarea unei persoane este contractul prin care o parte,
numita stipulant, dispune ca cealalta parte, denumita promitent, sa dea, sa
faca sau sa nu faca ceva în folosul unei terte persoane, straina de contract,
denumita tert beneficiar.

Aplicatii practice:

a).- în cazul contractului de renta viagera, art.1642, alin.1 Cod civil, prevede
ca renta viagera poate fi stipulata în favoarea unei terte persoane.

b).- în cazul contractului de donatie cu sarcini, când donatorul (stipulantul) si

donatarul (promitentul) au prevazut expres în contract ca acesta din urma va
executa prestatia în favoarea unei terte persoane.

c).- în cazul contractului de transport de bunuri, când expeditorul convine cu

transportorul, ca acesta din urma sa predea marfa destinatarului si care nu
este parte în contract

d).- în cazul contractului de asigurare, când asiguratul (stipulant) poate

stipula ca asiguratorul (promitentul), sa plateasca indemnizatia de asigurare
unei terte persoane, straine de contractul de asigurare.

Conditii de validitate a stipulatiei pentru altul:

a).- vointa de a stipula în favoarea unei terte persoane sa fie certa,

neîndoielnica,
 b).- tertul beneficiar sa fie o persoana determinata sau cel putin
determinabila.

Dreptul tertului beneficiar:

Se naste direct din contractul dintre stipulant si promitent si se fixeaza

direct în persoana sa, deoarece aceasta este vointa stipulantului si
promitentului. Nu este necesar consimtamântul tertului beneficiar ca si
conditie de existenta a stipulatiei pentru altul.

Efectele stipulatiei pentru altul:

A.Efectele stipulatiei in raporturile dintre stipulant si promitent

Stipulantul are la dispozitie toate mijloacele juridice conferite de lege

oricarui creditor si partilor contractante, pentru realizarea drepturilor sale.

Dreptul nascut din contract in folosul altei persoane apartine tertului

beneficiar

B. Efectele stipulatiei pentru altul in raporturile dintre promitent si tertul

beneficiar

Desi beneficiarul nu este parte in contract , el dobandeste direct si nemijlocit

dreptul

Consecinte.

a) tertul beneficiar nu suporta concursul creditorilor stipulantului

b) daca tertul decedeaza inainte de confirmarea dreptului , acesta se

transmite mostenitorilor sai, deoarece dreptul facea parte din patrimoniul
sau;

c)tertul beneficiar are actiune directa importiva promitentului , cu toate ca

nu este parte in contract.

d) tertul beneficiar nu este obligat sa primeasca dreptul nascut in persoana

sa , putand sa accepte sau nu dreptul dobandit in virtutea contractului dintre
stipulant si promitent

C.Efectele stipulatiei pentru altul in raporturile dintre stipulant si tertul

beneficiar.
Prin stipulatie se poate urmari realizarea unei liberalitati in folosul tertului
beneficiar , achitarea unei datorii anterioare, acordarea unui imprumut etc.

pentru donatie -=forma autentica

Teoria dreptului direct

Stipulatia = o veritabila exceptie de la principiul relativitatii efectelor

contractului

Dreptul tertului isi are originea, in mod direct, in contractul incheiat intre
stipulant si promitent. Avantajele acestei teorii constau in:

a) dreptul tertului se poate transmite din momentul nasterii sale

b) mostenitorii stipulantului nu au nici o actiune cu privire la acest

drept ;

c) tertul beneficiar nu suporta concursul creditorilor stipulantului

si nici insolvabilitatea acestuia ;

d) acceptarea de catre tert a dreptului se face si dupa moartea

stipulantului

Stipulatia pentru altul este un contract de sine statator, cu efecte proprii.

Simulatia - exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti

Simulatia este o operatie juridica complexa care consta in incheierea si

existenta concomitanta, intre aceleasi parti contractante, a doua contracte:
unul aparent sau public, prin care se creeaza o situatie juridica aparenta ,
contrara realitatii; altul secret , care da nastere situatiei juridice reale dintre
parti anihiland sau modificand efectele produse in aparenta in temeiul
contractului public.

Contractul public are rolul de a disimula vointa reala (numindu-se

si ostensibil), iar contractul secret , care exprima adevarata vointa poarta
denumirea decontrainscris.

Conditiile simulatiei

A. Contrainscrisul sa fie un act secret . Trebuie incheiat astfel incat cuprinsul

si existenta sa sa nu fie cunoscuta de catre terti.

B.Contrainscrisul trebuie sa fie un act contemporan cu actul aparent.

 Formele simulatiei

A. Contractul public este fictiv.Partile disimuleaza complet realitatea,

stabilind in actul secret ca actul public nu produce nici un efect

B. Actul public deghizeaza actul secret. Partile incheie un anumit

contract care da nastere adevaratelor raporturi juridice dintre ele, contract
care imbraca insa, forma unui alt contract

Deghizarea poate fi totala sau partiala:

a)Deghizarea poate fi totala , cand se urmareste a se ascunde insasi natura

actului secret, ceea ce inseamna ca in actul public se indica un anumit
contract , iar in actul secret se arata adevaratul contract incheiat de parti,
stabilindu-se raporturile reale dintre acestea.

b) Deghizarea este partiala , cand partile prin actul public limiteaza sau
ascund clauzele sau efectele actului secret,cum e cazul in care partile
stipuleaza in actul public un alt pret decat cel real, o dobanda mai mica, dar
prin actul secret se arata adevaratul pret sau o dobanda mai mare in functie
de interesele concrete: taxe de autentificare, taxe de instrainare mai mici etc.

C.Interpunerea de persoane

Esre cunoscuta si sub denumirea de conventie de prete-nome (imprumut de

nume). Contractul aparent se incheie intre anumite persoane, fiind insotit de
incheierea unuicontrainscris prin care se precizeaza, ca beneficiarul
contractului este o alta persoana.

Simulatia prin prete-nome este o simulatie prin interpunere de persoane

indiferent ca tertul cu care contracteaza mandatarul ocult este sau nu partas
la simulatie.

Scopurile simulatiei

A. Scopul simulatiei este acela de a crea, in deplina cunostinta de cauza, o

neconcordanta intre vointa reala si cea declarata ,

Scopurile concrete ale simulatiei pot fi licite(conforme cu normele

legale)sau ilicite (cand se urmareste eludarea dispozitiilor legale ex
:prin vanzarea fictiva se urmareste sustragerea unor bunuri de la urmarire)

Scopul concret al partilor este de cele mei multe oriocolirea prevederilor

legale, ascunderea unor clauze etc.
 Limitele simulatiei

"nu se poate derooga prin conventii si dispozitii particulare, la legile care

intereseaza ordinea publica si bunele moravuri"=> limitele simulatiei sunt:
ordinea publica si bunele moravuri .Nulitatea nu va putea fi inlaturata prin
conversiunea actului.

Sanctiunea simulatiei

Sanctiunea specifica sinulatiei este , ca regula, inopozabilitatea fata de

tertele persoane a situatiei juridice create prin contractul secret si dupa caz,
inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie

Exista si doua exceptii cand simulatia este sanctionata expres cu nulitatea:

donatiile facute in favoarea unei persoane incapabile sa primeasca donatia,
orice donatiune deghizata sau facuta unei persoane interpuse este nula"

Efectele simulatiei

A. Efectele simulatiei in rapo rturile dintre partile contractante

Art.1175C.civ. - intre partile contractante si intre succesorii universalisi cu

titlu universal ai partilor, produce efect actul secret , in masura in care acest
contract este valid sub aspectul conditiilor de fond sau de forma.

B. Efectele simulatiei fata de terti

in principiu tertii au cunostinta numai de existenta si continutul si

continutul contractului.Principiul care domina efectul simulatiei fata de terti
este acela ca lor nu le poate fi opusa situatia juridica consacrata prin
contrainscris, ci numai situatia juridica care reiese din actul public

C. Efectele simulatiei in rapo rturile dintre terti

Situatia in care exista un conflict intre terti in sensul ca unii au interesul sa

invoce actul aparent, iar altii actul secret. in acest conflict vor avea castig de
cauza acei terti care se vor intemeia cu buna credinta pe actul aparent.

Actiunea in simulatie - Este acea actiune prin care se cere insantei de

judecata sa constate existenta si continutul actului secret , cu scpoul de a
inlatura actul aparent sau acele clauze ale sale care anihileaza sau mascheaza
actul real. Nu se doreste anularea actului secret, ci mentinerea acestuia in
vederea producerii efectelor pentru care a fost incheiat.
 Este o actiune in constatare, care poate fi exercitata pe cale de actiune sau
de exceptie,fiind imprescriptibila. Actiunea in simulatie este supusa taxei de
timbru aplicabila actiunilor in constatare. Poate fi introdusa de orice
persoana interesata(o parte contractanta, succesorii sau tertii propriu-zisi) .

Efectul pincipalal actiunii in simulatie este de a face sa inceteze

caracterul secret al contrainscrisului.

Proba simulatiei - Cand forma ceruta de lege pentru actul real este actul
sub semnatura privata sau actul autentic acesta nu poate fi dovedit decat
printr-un contrainscris . Daca actul a fost perfectat in forma scrisa dovada
existentei si cuprinsului actului secret se va face numai printr-un inscris.

Exceptii (este admisibila proba cu martori sau cu prezumtii in urmatoarele

situatii):

1) cand actul s-a incheiat prin frauda sau consimtamantul a fost viciat

2) cand partile au in inceput de dovada scrisa

3) cand partile contractante au fost in imposibilitate morala de a-si

preconstitui un inscris pentru dovada actului real

4)in cazul unei simulatii ilicite facuta in scopul de a eluda diapozitiile

imperative ale legii sau prin care se incalca interesele statului.

5) in ipoteza cand actul public este fictiv

ACTUL UNiLATERAL DE DREPT CIVIL - IZVOR DE OBLiGATII

Actul unilateral - izvor de obligatii caracteristic este faptul ca simpla

angajare din punct de vedere juridic a unei persoane, este suficienta pentru a
da nastere unei obligatii.

Oferta de a contracta se are in vedere numai oferta in care s-a stabilit

expres sau tacit un termen inauntrul caruia ofertantul sa primeasca
acceptarea din partea destinatarului ofertei.

Gestiunea de afaceri Este un fapt juridic licit prin care o persoana devine
creditor sau debitor prin actele incheiate, in numele si pe seama sa, fara
imputernicire de catre alta persoana .

Stipulatia pentru altul. Dreptul tertului beneficiar se naste direct si

nemijlocit din contractul incheiat intre stipulant si promitent. Este o
veritabila exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractulu, obligatia
fata de tertul beneficiar nefiind nascuta din vointa unilaterala a
promitentului

Promisiunea publica de recompensa

Promisiunea publica de premiere a unei lucrari , in cazul castigarii

unui concurs

Oferta de puga a imobilului ipotecat

Titlurile de credit

Actul de infiintare de catre asociat a unei societati comerciale cu

raspundere limitata

FAPTELE JURIDiCE - IZVOARE DE OBLiGATII

Consideratii generale

Fapte juridice, stricto sensu, respectiv toate actiunile omenesti licite sau
ilicite savarsite fara intentia de aproduce efecte juridice, efecte care totusi se
produc in puterea legii, independent de vointa celor care au savarsit faptele.

2. Clasificarea faptelor juridice in sens restrans

2 feluri:

a Fapte juridice licite , sunt actiunile omenesti savarsite fara intentia de a da

nastere la raporturi juridice obligationale, dar care produc asemenea efecte
in puterea legii , fara ca prin ele sa se incalce normele legale in vigoare

b) Fapte juridice ilicite, sunt actiuni omenesti savarsite fara intentia de a

da nastere la raporturi juridice obligationale, dar care produc asemenea
efecte in puterea legii,impotriva vointei autorului lor

Reglementare : faptele licite(art.986-997C.civ.) fapte ilicite (art.998-

999C.civ)

Fapte juridice licite

Gestiunea de afaceri

Definitie Gestiunea de afaceri reprezinta un fapt juridic licit prin care o

presoana , denumita gerant, savarseste din proprie initiativa , in lipsa unui
mandat , acte juridice sau acte materiale , necesare si utile, in interesul altei
persoane numita gerat.

Aplicatii practice ale gestiunii de afaceri

- agentul de bursa

- actele materiale si juridice pe care le face coproprietarul asupra bunurilor

din coproprietate

- plata pensiei de intretinere catre creditorul acesteia, in numele

debitorului;

-actiunea unui notar sau avocat care, in afara angajamentului a avut un

client, preia initiativa unei operatiuni oportune in interesul clientului lor.

Conditiile gestiunii de afaceri

trebuie sa indeplineasca conditii referitoare la obiectul gestiunii , utilitatea

ei, atitudinea partilor cu privirem la actele de gestiune

Obiectul gestiunii

Poate consta fie din acte materiale precum repararea unui bun al geratului,
fie din acte juridice precum plata unor taxe / impozite sau chiar angajarea
unei persoane pentru a efectua o reparatie

Utilitatea gestiunii de afaceri

prin savarsirea ei de cele mai multe ori se evita o pierdere patrimoniala.

Atitudinea partilor fata de actele de gestiune

a) Actele si faptele sa fie facute cu intentia de a gera interesele altuia .

b) geratul sa nu aiba cunostiinta de operatia pe care gerantul o savarseste

in interesul sau

Gerantul trebuie sa aiba capacitatea de a contracta

Efectele gestiunii de afaceri

Efectul principal consta in faptul ca geratul are la indemana

actiunea negotiorum gestor directa impotriva gerantului pentru a-l obliga sa-i
dea socoteala de gestiunea sa, iar gerantul are impotriva geratului
actiunea negotiorum gestor contraria, ori de cate ori afacerile acestuia nu au
fost bine administrate.

Raporturile dintre gerant si gerat

Obligatiile gerantului

a) obligatia de a continua afacerea inceputa pana cand geratul va avea

mijloacele necesare sa se ocupe de ea.

b) geratul trebuie sa depuna diligentele unui bun

proprietar.(art989C.civ)(diligenta fireasca manifestata de orice bonus pater
familias);

c) Obligatia de a da socoteala geratului pentru toate operatiile efectuate,

pentru ca acesta sa poata aprecia in concretio utilitatea lor

Obligatiile geratului

a.) de a plati gerantului toate cheltuiele necesare si utile pe care acesta le-a
facut in cursul gestiunii

-geratul va plati valoarea muncii intrebuintate si a cheltuielilor facute in

limita in care ele au fost necesare si utile

- obligatia de restituire nu incumba geratului in cazul cheltuielilor

voluptorii facute de gerant.

Raporturile dintre gerat si terti

Daca gestiunea de afaceri a fost ratificata sau este utila, geratul are
indatorirea sa execute toate obligatiile contractate de gerant, in nume
propriu sau in numele geratului contractate de gerant in nume propriu sau
in numele geratului in interesul gestiunii.(plata pretului unor materiale
comandate sau achizitionate de la terti)

Raporturile dintre gerant si terti

Aceste raporturi depind de atitudinea gerantului .in cazul in care el a

incheiat acte juridice in nume propriu cu tertii gerantul va raspunde fata de
acestia

Tertii trebuie aparati deoarece ei nu au cunostinta de faptul ca gerantul

actioneaza pentru altcineva.daca el le aduce la cunostinta tertilor ca
actioneaza in contul geratului si gestiunea e ratificata, el nu are nici o
obligatie fata de terti.

Proba gestiunii de afaceri -vor putea fi dovedite cu orice mijloc de proba.

Plata nedatorata

Definitie Acel fapt juridic licit care rezida in aceea ca o persoana, denumita
solvens executa, din eroare , o prestatie la care nu era obligata catre o alta
persoana denumita accipiens, lipsind intentia de a plati pentru acesta.

Cazuri de restituire

a) restituirea unei plati a unei obligatii inexistente, dar cel care a platit a
crezut ca exista;

b)plata a fost facuta de o persoana care nu era datoare, dar care se credea
datoare catre adevaratul creditor;

c) debitorul plateste o datorie existenta , dar catre o alta persoana decat

adevaratul creditor, avand aceasta credinta;

d) obligatia era stinsa;

e obligatia era nula;

f) obligatia nu trebuia platita , deoarece contractul era rezolvit;

g)debitorul pretului unui bun face plata prin mandat postal ,dar din cauza
coincidentei numelui, aceasta ajunge la o alta persoana decat adevaratul
vanzator;

h)autorul unui accident rutier,asigurat pentru raspundere civila,ii plateste

deja despagubiri celui ce primise deja contravaloarea prejudiciului produs de
la societatea de asigurari;

i)efectuarea unei plati inainte de indeplinirea conditiei suspensive;

j)predarea ambelor lucruri in cazul unei obligatii alternative, desi obligatia

se stinge chiar si numai prin predarea unuia dintre ele;

k)plata facuta de un mostenitor in numele tuturor comostenitorilor,

crezandu-se din eroare raspunzator in solidar pentru o datorie a succesiunii;

l) incasarea unor drepturi de pensie peste prevederile legale;

 Conditiile platii nedatorate

Existenta unei plati prin plata se intelege executarea voluntara a unei

obligatie de catre debitor,indiferent de obiectul ei.

Datoria a carei stingere s-a urmarit prin plata sa nu existe.=> intre

solvens si accipiens sa nu existe un raport obligational.

Plata sa fie facuta din eroare

Eroarea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a. numai solvensul trebuie sa fie in eroare;

b. sa fi avut un caracter determinant ,

c. sa lipseasca orice culpa din partea solvensului acesta trebuind sa fie de

buna- credinta

Cazuri de restituire a platii nedatorate in care nu se cere conditia erorii

solvensului

- plata obligatiei sub conditie suspensiva, daca conditia nu s-a realizat;

- plata unei obligatii ulterior rezolvita ;

- plata facuta in executarea unei obligatii nule absolut,

- plata unei datorii facuta a doua oara de catre debitor care dupa ce a
efectuat prestatia, pierde chitanta,

Efectele platii nedatorate

- nasterea raportului obligational intre solvens si accipiens

Obligatia lui accipiens trebuie analizata in functie de obiectul platii si de

buna sau reaua lui credinta.

Plata nedatorata a avut ca obiect un bun fungibil

indiferent de buna sau reaua credinta este obligat sa restituie suma de bani
sau bunurile primite in aceiasi calitate/ cantitate.

a) Accipiensul de rea-credinta va mai trebui sa plateasca lui solvens si

dobanzi legale
 b) Accipiensul de buna-credinta in cazul in care plata a avut ca obiect o
sume de bani nu are obligatia de a plati dobanzi decat din data in care devine
de rea-credinta

Plata a avut ca obiect un bun cert

Accipiensul trebuie sa restituie lucrul in natura .

Plata nedatorata a avut ca obiect un bun frugifer

b)Accipiens de rea-credinta va fi obligat sa restituie toate fructele percepute

si nepercepute , culese sau neculese , consumate sau
neconsumate(art.994C.civ)

Obligatiile solvensului

Solvensul va fi obligat sa- plateasca lui accipiens, indiferent de buna sau

reaua lui credinta a acestuia, valoarea cheltuielilor facute cu conservarea
bunului si care i-au sporit valoarea ca o consecinta a imbogatirii fara justa
cauza. Actiunea in restituirea platii nedatorate - este exercitata de cel in
numele caruia se face plata

Sarcina probei apartine intotdeauna solvensului care trebuie sa dovedeasca

eroarea in care s-a gasit atunci cand a facut plata

Cazuri in care nu exista obligatia de restituire

a) accipiens, fiind creditorul altei persoane , a primit plata de la solvens ,

crezand ca a primit plata de la adevaratul debitor si, in baza acestei credinte
si-a distrus titlul constatator al creantei caz in care solvens are o actiune in
regres asupra adevaratului debitor, aceasta fiind o actio in rem verso.

b) a fost facuta impotriva unui incapabil de a primi o plata

c) cand s-a platit de buna- voie de catre debitor o obligatie naturala

imperfecta (art.1092C.civ)

d) in situatia in care plata s-a facut in temeiul unui contract nul pentru o
cauza imorala grava .

Imbogatirea fara justa cauza

Definitie - imbogatirea fara justa cauza este faptul juridic prin care are
locmarirea patrimoniului unei persoane prin micsorarea corelativa a
patrimoniului altei persoane , fara ca pentru acest efect sa existe o cauza
justa sau un temei legal

Conditiile imbogatirii fara justa cauza

Conditiile materiale

a) sa existe o imbogatire a paratului care consta in marirea patrimoniului

acestuia prin dobandirea unui bun sau a unei creante , facerea unei plantatii
sau executarea unei lucrari etc.

b) sa existe o insaracire a reclamantului, prin micsorarea patrimoniului

acestuia.

c) intre imbogatire paratului si insaracirea reclamantului trebuie sa existe o

corelatie directa , in sensul ca ambele fenomene trebuie sa fie efectul unei
cauze unice

Conditiile juridice

a) imbogatirea si insaracirea sa fie lipsite de o cauza justa

b)imbogatitul sa fie de buna - credinta. Buna credinta se prezuma

c) insaracitul sa nu aiba la dispozitie o alta actiune in justitie pentru

repararea pagubei sale. Actio de in rem verso are caracter subsidiar si poate
exercitata numai in absenta altui mijloc de recuperare al pierderii.

Efectele imbogatirii fara justa cauza

Actiunea in restituire (actio de in rem verso)- tinde la restituirea

obiectului insusi de care unul din patrimonii este lipsit in profitul celuilalt.

a) imbogatitul este obligat sa restituie insaracitului numai valoarea

imbogatirii sale, chiar daca insaracirea reclamantului este mai mare

b)insaracitul are dreptul la restituirea doar a valorii insaracirii

Prescriptia dreptului la actiune - se prescrie in termenul general de

prescriptie de 3 ani prev. de art.8 alin.(2) D.167/1958, termenul incepand sa
curga din momentul in care insaracitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca
imbogatirea altuia in paguba sa,cat si pe cel obligat la restituire

RASPUNDEREA CIVILA
 Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice care consta intr-un
raport de obligatii in temeiul caruia o persoana este indatorata sa repare
prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa ori, in cazurile prevazute de lege,
prejudiciul pentru care este raspunzatoare

Principiile raspunderii civile

Principiul repararii integrala a prejudiciului

Principiul repararii in natura a prejudiciului

Functiile raspunderii civile delictuale

Functia preventiv - educativa indeplineste o functie preventiv -educativa

prin influenta pe care o exercita asupar constiintei oamenilor, insufla o
anumita teama

Functia reparatorie esenta raspunderii civile consta in ideea de reparare

a unui prejudiciu

Raspunderea civila delictuala (art. 998-999)

Terminologie

Codul civil distinge între delictul civil, care este o fapta ilicita savârsita cu
intentie (art. 998) si cvasidelict, care este o fapta ilicita savârsita prin
imprudenta sau neglijenta(art. 999).

Raspunderea civila delictuala este o sanctiune civila care se aplica în cazul

savârsirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, prin urmare având un
caracter reparator,

Felurile raspunderii civile delictuale

Raspunderea civila delictuala este de mai multe feluri si anume:

A. Raspunderea civila delictuala directa sau pentru fapta proprie. Este

reglementata de art. 998-999 C. civ., care consacra regula de principiu ca
fiecare persoana raspunde numai pentru faptele sale proprii.

B. Raspunderea pentru fapta altei persoane.

a) raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savârsite de copiii lor

minori [art. 1000 alin. (2) si (5) C. civ.];
 b) raspunderea instituitorilor si mestesugarilor, pentru prejudiciile cauzate
de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor [art. 1000 alin. (4) si (5)
C. civ.];

c) raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor [art.

1000 alin. (3)C. civ.]

C. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, animale si ruina

edificiului

Raspunderea pentru fapta proprie

Definitie art. 998-999 C. civ. Potrivit art. 998 C. civ., "orice fapta a omului,
care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a
ocazionat, a-l repara", iar conform art. 999 C. civ., "omul este responsabil nu
numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat
prin neglijenta sau imprudenta sa",

Pentru a se putea angaja raspunderea civila delictuala este necesara

întrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

a) existenta unui prejudiciu;

b) existenta unei fapte ilicite;

c) existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu;

d) existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul;

e) existenta capacitatii delictuale a celui ce a savârsit fapta ilicita.

Prejudiciul- rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca

urmare a faptei ilicite savârsite de o alta persoana sau ca urmare a "faptei"
unui animal sau lucru, pentru care este tinuta sa raspunda o anumita
persoana.

- încalcarea unui drept subiectiv,

- încalcarea unui interes legitim

În situatia în care s-a adus atingere unui simplu interes rezultat dintr-o
situatie de fapt, este necesara îndeplinirea a doua conditii pentru existenta
prejudiciului:
 a) situatia de fapt sa fi avut un caracter de stabilitate,o permanenta
îndestulatoare

b) sa fie vorba de vatamarea unui interes licit si moral.

Clasificarea prejudiciilor

Prejudiciile sunt susceptibile de mai multe clasificari:

a) prejudicii patrimoniale si ne patrimoniale.

b) prejudicii cauzate direct persoanei umane si prejudicii cauzate direct

bunurilor sale

c) prejudicii previzibile si prejudicii imprevizibile.

d) prejudicii instantanee si prejudicii succesive.

e) prejudicii provocate personalitatii (bolile, leziunile, infirmitatile,)

si prejudicii provocate personalitatii alective constând in suferinte psihice
cauzate, spre exemplu de decesul unei rude apropiate, moartea unui animal,

Prejudiciul patrimonial

Întotdeauna despagubirea care se acorda în cazul raspunderii civile

delictuale este patrimoniala, fie ca este vorba despre o reparare în natura a
pagubei, fie ca este vorba despre repararea prin echivalent banesc.

Prejudiciul moral - Prin dauna morala se î.ntelege prejudiciul care rezulta

dintr-o atingere adusa intereselor personale si care se manifesta prin
suferintele fizice sau morale pe care le resimte victima.

- daunele morale sunt rezultatul vatamarii unor drepturi extrapatrimoniale;

- daunele morale nu cauzeaza pierderi materiale, pecuniare;

- daunele morale se caracterizeaza prin suferintele fizice sau psihice pe care

le resimte persoana vatamata;

- daunele morale nu sunt susceptibile de o evaluare pecuniara.

Reglementare. Actualmente, prejudiciile morale nu se bucura de o

reglementare unitara, ele fiind disparate în diverse acte normative.

L. nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ

 L nr. 11/19913 privind combaterea concurentei neloiale prevede în art. 9

art. 998-999 C. civ., se refera la prejudiciu, fara a distinge între prejudiciul

patrimonial si cel nepatrimonial, de unde rezulta obligatia de despagubire a
ambelor feluri de prejudicii.

Clasificare prejudiciilor morale

a) prejudicii rezultate din vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii

b) prejudicii afective provenite dintr-o leziune fizica constând în suferinte

psihice

c) prejudicii constând în atingeri aduse cinstei, onoarei, demnitatii sau

reputatiei unei persoane,

d) prejudicii constând în atingeri aduse dreptului la nume, la pseudonim sau la

de numire

e) prejudicii constând în atingeri aduse drepturilor nepatrimoniale din

cuprinsul dreptului de autor si al dreptului de inventator

Repararea daunelor morale prin mijloace de natura nepatrimoniala

- obligarea celui care a lezat, într-o publicatie demnitatea, onoarea, reputatia

unei persoane, prin afirmatii mincinoase, de a-si retracta afirmatiile, tot prin
publicare, în aceeasi publicatie;

- obligarea editurii care a publicat opera unui autor cu modificari pe care

acesta nu le-a acceptat, sa retraga din circulatie exemplarele în cauza;

- obligarea editurii care a publicat o opera fara numele autorului sa

completeze aceasta omisiune.

Repararea daunelor morale prin masuri patrimoniale

a) repararea prin despagubiri banesti a prejudiciilor morale rezultate din

leziuni sau vatamari fizice.

În acordarea despagubirilor morale pentru dureri fizice, instantele se

întemeiaza pe caracteristicile leziunilor descrise de catre medici în
expertizele medico-legale în care se consemneaza suferintele fizice, natura,
durata si intensitatea durerilor.
 b) repararea prin despagubiri banesti a prejudiciilor morale pur afective. În
aceasta categorie se încadreaza toate prejudiciile morale ce constau în
suferinte pur psihice, independente de leziunile sau vatamarile fizice.

Criterii de evaluare a despagubirilor banesti pentru daune morale

a) referitor la durerea fizica, aceasta este posibil a fi masurata.

b) În cazul prejudiciilor estetice situatia se prezinta intr-un mod

corespunzator, insa cu luarea in considerare si a altor elemente referitoare la
sex, vârsta, stare familiala, conditie sociala si profesionala a victimei.

c) prejudiciul fiziologic rezultând din vatamari corporale, consta in

privarea persoanei de avantajele unei vieti normale.

d) prejudiciul de agrement, consta în imposibilitatea de a continua, din

anumite activitati sportive, artistice sau distractive pe care victima trebuie sa
dovedeasca ca le-a practicat si anterior, si care include privarea victimei de
aptitudinea de a desfasura astfel de activitati în viitor.

Daunele pe care le pot cere si obtine pacientii in cazul intentarii unei actiuni
impotriva medicului care l-a tratat in mod necorespunzator, sunt de mai
multe categorii, astfel:

a) daune actuale - compensatie pentru cheltuielile medicale trecute si

viitoare

b) daune nominale - acordate când victima a probat elementele constitutive

ale cazului sau, dar nu poate dovedi daune actuale;

c) daune punitive - sunt acordate pentru a pedepsi autorul prejudiciului

Conditii cerute pentru repararea prejudiciului

A. Prejudiciul cert presupune atât existenta lui sigura, neÎndoielnica, cât si

posibilitatea evaluarii lui in prezent.

Prejudiciul trebuie sa fie direct, practica judiciara cerând constant, în

materie de raspundere delictuala, ca pagubele sa fie o consecinta directa a
faptei pagubitoare.

Prejudiciul asa-numit prin ricoseu este tot un prejudiciu direct, reparabil în

masura in care se stabileste ca este consecinta aceleiasi fapte ilicite
 Prejudiciul indirect iese din sfera de aplicare a raspunderii deoarece el nu
are legatura cauzala cu fapta ilicita

Prejudiciul viitor si cert nu trebuie confundat cu prejudiciul eventual, care

este lipsit de certitudine si prin urmare nu poate justifica acordarea de
despagubiri.

B. Prejudiciul sa nu fi fost reparat

Victima este îndreptatita la o singura reparatie integrala a prejudiciului

suferit, ea neputând cumula mai multe despagubiri pentru aceeasi paguba.

Pot aparea asemenea situatii în urmatoarele cazuri:

a) Victima prejudiciului primeste pensie de la asigurarile sociale.

b) Victima prejudiciului primeste despagubiri de la o societate de asigurari.

- victima avea calitatea de persoana asigurata, în cazul unei asigurari de

persoane, victima va primi de la societate de asigurare suma asigurata, care
se va cumula cu despagubirile datorate pentru repararea pagubei de catre cel
raspunzator de producerea ei.

În cazul asigurarii de bunuri, victima va primi indemnizatia de asigurare

atunci când se produce riscul asigurat, care are caracter de despagubire si
care nu se poate cumula cu despagubirile datorate de autorul prejudiciului.
Daca prejudiciul este mai mare decât indemnizatia de asigurare, victima are
dreptul de a pretinde diferenta de la autorul prejudiciului.

- în cazul în care autorul prejudiciului este asigurat de raspundere

civila, victima prejudiciului poate primi despagubire de la societate de
asigurare.

c) victima prejudiciului primeste despagubiri de la o terta persoana. si în

acest caz avem doua situatii:

- când terta persoana plateste in locul autorului prejudiciului, victima va

putea urmari pe autor numai pentru diferenta de prejudiciu neacoperit.

- când terta persoana plateste cu intentia de a veni in ajutorul

victimei, aceasta îsi pastreaza neatins dreptul de a obtine despagubiri de la
autorul prejudiciului.

Principiile care guverneaza repararea prejudiciului

 Principiul repararii integrale a prejudiciului cauzat

Autorul prejudiciului va repara atât prejudiciul efectiv, cât si beneficiul

nerealizat

Autorul raspunde atât pentru prejudiciile previzibile, cât si

pentru prejudiciile imprevizibile

Principiul repararii in natura

În principiu, prejudiciul se repara în natura, care consta în activitatea de

înlaturare a prejudiciilor suferite de o persoana, prin modalitatile: restituirea
bunurilor sustrase, inlocuirea bunurilor distruse cu altele de acelasi fel,
distrugerea lucrarilor executate, spre exemplu in cazul incalcarii obligatiilor
de a nu face etc.

Repararea prin echivalent a prejudiciului

Repararea în natura a prejudiciului nu se poate realiza în toate situatiile,

cum ar fi spre exemplu în cazul mortii, pierderii capacitatii totale sau partiale
de munca a unei persoane

A. Cuantumul repararii prin echivalent al pagubelor materiale este cel

din momentul pronuntarii hotarârii,

B. Stabilirea prejudiciului în caz de vatamare a integritatii unei

persoane, presupune mai multe ipoteze:

a) vatamarea integritatii corporale are efecte de scurta durata - pentru

determinarea reparatiei se iau în calcul toate cheltuielile rucute cu
însanatosirea, diferenta de retribuire pe perioada concediului medical
etc. Cuantumul despagubiri lor se va acorda si în functie de dauna morala
suferita, ca prejudiciu estetic, dureri fizice etc. De obicei despagubirile se
acorda sub forma unei sume globale;

b) în cazul în care vatamarea sanatatii ori a integritatii corporale are ca

efect pierderea sau diminuarea capacitatii de munca cu caracter permanent

- situatia în care persoana vatamata era încadrata în munca si a

suferit o diminuare a veniturilor pe care le primea, este îndreptatita sa
primeasca, sub forma unor prestatii periodice, diferenta dintre pensia sau
ajutorul social, platite de asigurarile sociale, si veniturile lunare de care a fost
lipsita ca urmare a vatamarii
 - situatia în care persoana vatamata era încadrata în munca si nu a suferit
diminuari ale veniturilor pe care le primea, se vor acorda despagubiri banesti,
deoarece victima trebuie sa depuna eforturi mai mari pentru realizarea
aceluiasi randament, are nevoie de cheltuieli suplimentare

- situatia în care persoana vatamata era încadrata în munca si ulterior

stabilirii despagubirilor au survenit modificari în capacitatea de munca a
victimei, fie prin înrautatirea, fie prin îmbunatatirea acesteia. În aceasta
situatie, daca victima prejudiciului si-a recapatat total sau partial capacitatea
de munca, este posibila reducerea sau chiar sistarea despagubirilor acordate,
tinându-se cont si de posibilitatea victimei de a se putea încadra sau
reîncadra în munca.

- în situatia în care persoana vatamata era la data vatamarii o persoana

majora, însa neîncadrata în munca, în stabilirea despagubirilor urmeaza sa se
tina cont de un criteriu concret, prin care sa se evalueze daunele suferite
efectiv de victima.

- în situatia în care persoana vatamata era la data vatamarii o persoana

minora, neîncadrata în munca, stabilirea despagubiri lor se face tinând cont
de toate împrejurarile de fapt, de situatia concreta, de îngrijirile pe care
trebuie sa le primeasca,

Stabilirea prejudiciului în cazul în care prin fapta ilicita s-a cauzat moartea
unei persoane

a) cei îndreptatiti la despagubire au dreptul la pensie de urmas, vor

putea pretinde si despagubiri pentru diferenta dintre pensie si valoarea
întretinerii pe care o primeau.

b) cei indreptatiti la despagubire nu au dreptul la pensie de urmas din partea

asigurarilor sociale, astfel ca pot aparea mai multe situatii, si anume:

- vor avea dreptul la despagubiri si persoanele care nu aveau drept la

intretinere, dar se aflau în fapt în întretinerea victimei, daca aceasta
întretinere avea caracter de stabilitate, situatie care presupune ca ar fi existat
si în viitor.

Nu vor putea însa pretinde despagubiri, persoanele care la data decesului,

nu se aflau în nevoie si nu erau în incapacitate de a munci [art. 86 alin. (2) C
fam.].
 - "copiii au dreptul la pensie de urmas pâna la vârsta de 16 ani sau, daca Îsi
continua studiile, pâna la terminarea acestora, dar fara a depasi vârsta de 25
de ani, respectiv de 26 de ani, în cazul acelora care urmeaza studii superioare
cu o durata de scolarizare mai mare de cinci ani".

Plata prestatiilor periodice este datorata incepând cu data savârsirii faptei

ilicite si nu cu data pronuntarii hotarârii.

Fapta ilicita - fapta contrara normelor juridice si regulilor de convietuire

sociala, are ca rezultat, de regula si încalcarea unui drept subiectiv al unei
persoane, dar în unele situatii si atingerea unor interese legitime ale unei
persoane.

Trasaturi caracteristice ale faptei ilicite

a) fapta are caracter obiectiv, în sensul ca reprezinta o manifestare exterioara

a unei atitudini de constiinta si de vointa a unei persoane,

b) fapta ilicita este rezultatul unei atitudini psihice, subiective,

c) fapta este contrara ordinii sociale, fiind reprobata de societate.

De cele mai multe ori fapta ilicita consta dintr-o actiune

Este insa de retinut ca nu numai actiunea poate fi fapta ilicita, ci si in actiune

a, neîndeplinirea unor activitati sau neluarea unor masuri, atunci când
aceasta activitate, potrivit legii, trebuie sa fie intreprinsa de o anumita
persoana.

Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei

Legitima aparare art. 44 alin. (2) C. pen.,

Pentru ca fapta sa fie considerata ca a fost savârsita în legitima aparare

trebuie îndeplinite urmatoarele conditii:

a) atacul sa fie material, sa fie direct, sa fie imediat, si sa fie injust,

b) atacul sa fie îndreptat asupra unei persoane sau a drepturilor acesteia ori
împotriva unui interes obstesc;

c) atacul sa puna în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat

ori interesul obstesc;
 d) apararea sa fie proportionala cu gravitatea pericolului si cu împrejurarile
în care s-a produs atacul. Va exista totusi legitima aparare, daca depasirea
unei aparari proportionale s-a datorat tulburarii sau temerii în care se gasea
persoana în cauza (exces justificat).

Starea de necesitate- art. 45 alin. (2).

Fapta cauzatoare de prejudicii a fost savârsita "pentru a salva de la un

pericol iminent si care nu putea fi înlaturat altfel, viata, integritatea corporala
sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau, al altuia sau un interes
obstesc".

conditii:

a) sa fie vorba de un pericol grav si iminent;

b) pericolul sa nu poata fi înlaturat în alt mod;

c) pericolul sa ameninte viata, integritatea corporala sau sanatatea unei

persoane, un bun important sau un interes obstesc.

Îndeplinirea unei activitati impuse sau permise de lege ori a ordinului

superiorului

conditiile:

a) ordinul sa fie pus în executare de persoanele care au aceasta obligatie.

Asadar, ordinul trebuie sa emane de la autoritatea legitima, adica de la
organul competent;

b) ordinul sa fie emis cu respectarea dispozitiilor legale, de regula în scris

si sa fie semnat; .

c) ordinul sa nu aiba caracter vadit ilegal si abuziv;

d) modul de executare a ordinului sa nu fie ilicit si savârsit din culpa.

Exercitarea unui drept. Abuzul de drept

Exercitiul normal al unui drept subiectiv, chiar daca aduce unele restrângeri
sau prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane, nu are caracter ilicit, daca
el este exercitat în conditii normale

Abuzul de drept poate fi inteles în doua sensuri:

 a) exercitarea dreptului subiectiv prin depasirea limitelor acestuia,

b) exercitarea dreptului subiectiv fara a se depasi limitele sale, dar nu in

vederea scopului pentru care a fost recunoscut dreptul, ci cu intentia de a
cauza altuia un prejudiciu

Consimtamântul victimei - Atunci când victima consimte la desfasurarea

unei activitati care contine un potential pericol, în sensul ca-i poate pricinui o
paguba, chiar daca ulterior se produce vatamarea, fapta cauzatoare de
prejudicii este lipsitade caracter ilicit.

Consimtamântul trebuie dat anterior savârsirii faptei

Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu

Necesitatea raportului de cauzalitate - Ca si prejudiciul raportul de

cauzalitate este o cerinta generala a raspunderii civile fie ea contractuala sau
delictuala

Specificul raportului de cauzalitate - Raportul de cauzalitate este dedus

din dispozitiile art. 1086 C. civ., care prin enuntul "daunele interese nu
trebuie sa cuprinda decât ceea ce este o consecinta directa si necesara a
neexecutarii obligatiei",

a) intereseaza nu raportul de cauzalitate În general, ci cel specific dintre

actiune sau inactiunea omeneasca cu caracter ilicit si prejudiciu,

b. pentru analizarea raportului de cauzalitate intereseaza numai actiunea

omeneasca respectiva, ceea ce da raportului de cauzalitate un caracter
obiectiv

c) fapta ilicita poate fi ori o actiune ori o inactiune, daca are importanta
pentru producerea prejudiciului;

d) trebuie sa se tina cont de faptul ca orice fapta umana se desfasoara În

societate si prin urmare se afla

e) când se procedeaza la izolarea artificiala a corelatiilor necesare

determinarii raportului de cauzalitate, selectarea factorilor trebuie sa tina
cont si de criteriul oferit de lege, cerinta pe care aceasta o impune
comportamentului uman,

f) raportul de cauzalitate nu este întotdeauna un raport direct între fapta si

prejudiciu, ci, în foarte multe cazuri, acesta este un raport mediat,
Sisteme propuse pentru determinarea raportului de cauzalitate în
dreptul românesc

B. Sistemul unitatii indivizibile dintre cauza si conditii.- la stabilirea

raportului cauza trebuie avut in vedere ca fenomenul cauza nu actioneaza
singur si izolat, ci ca desfasurarea lui este conditionata de anumiti factori,
care, fara a produce ei efectul pagubitor, favorizeaza producerea acestui efect
"înlesnind nasterea procesului cauzal, grabind si favorizând dezvoltarea
procesului sau agravându-i ori asigurându-i rezultatele negative"

Vinovatia autorului prejudiciului

Vinovatia - conditie generala a angajarii raspunderii civile delictuale

Necesitatea vinovatiei ca element al raspunderii, rezulta in mod expres din

dispozitiile art. 998 C. civ., care prevede obligatia de reparare a prejudiciului
celui "din a carui greseala s-a ocazionat si ale art. 999 C. civ., care obliga pe
acela care a cauzat prejudiciul "prin neglijenta sau imprudenta sa".

Definitie - atitudinea psihica a autorului faptei ilicite si pagubitoare fata de

fapta respectiva si fata de urmarile acestei fapte.

Elementul intelectiv consta în reprezentarea în constiinta omului a

urmarilor faptei pe care a savârsit-o sau pe care urmeaza sa o savârseasca.

Elementul volitiv este concretizat în actul psihic de deliberare si decizie cu

privire la comportamentul ce urmeaza sa fi avut loc.

Vinovatia presupune ca fapta ilicita a fost savârsita de o persoana libera de

a decide, constienta de actele si faptele sale, prin care se produce un
prejudiciu.

Locul si importanta vinovatiei

a) Factorul intelectiv presupune un anumit nivel al cunoasterii, a

semnificatiei sociale a faptei si a urmarilor acesteia.

b) La rândul sau si factorul volitiv presupune libertate de decizie si de

deliberare din partea autorului sau, rara de care nu poate exista vinovatia.

c) cauze care înlatura caracterul vinovatiei, fapta victimei însesi, fapta unei
terte persoane, cazul fortuit si forta majora.

Formele vinovatiei
 A. intentia directa, când autorul faptei prevede si urmareste producerea
rezultatului; intentia in directa, când autorul faptei prevede rezultatul faptei
si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.

B. Culpa în forma imprudentei (usurinta), când autorul faptei prevede

rezultatul fapte sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va
produce; culpa în forma neglijentei, când autorul faptei nu prevede rezultatul
faptei, desi trebuia si putea sa-l prevada.

Gradele culpei in terminologia clasica a dreptului civil

a) culpa lata, care este o culpa grava , fiind aceea de care nu s-ar face
vinovat nici omul cel mai marginit ;

b) culpa levis ,este o culpa usoara, fiind imprudenta pe care nu ar savârsi-o

un bonus pater familias;

c)culpa levissima, este o culpa forte usoara,este aceea care ar fi putut fi

evitata de un excelent parinte de familie.

Totusi culpa va exista si în urmatoarele situatii:

fapta ilicita a fost savârsita, desi altul n-ar fi îndeplinit-o;

va exista culpa si atunci când exista obligatia de a savârsi o anumita

actiune, dar persoana ramâne pasiva;

va exista culpa si în situatia în care persoana are obligatia de a continua

actiunea si aceasta o întrerupe

Criterii pentru stabilirea vinovatiei

- criteriul subiectiv- Se va compara comportarea celui care a pricinuit

paguba ,cu conduita sa obisnuita . În aceasta conceptie numai în situatia în
care faptuitorul,tinând seama de însusirile sale individuale ,putea sa prevada
urmarile antisociale ale faptei sale va fi raspunzator pentru fapta sa .

- criteriul obiectiv, abstract,prin raportarea comportamentului autorului

concret la comportamentul model al unei persoane abstracte, luate ca
termen de comparatie.Este îmbratisat ,în prezent si de practica judiciara

A.Situatia minorilor Minorii care nu au împlinit vîrsta de 14 ani sunt

prezumati ca fiind lipsitii de discernamînt,prezumtie relativa,care poate fi
rasturnata, facîndu-se dovada ca au actionat cu discernamînt în momentul
savîrsirii faptei ilicite

Pentru minorii cu vîrsta peste 14 ani, legea stabileste o prezumtie relativa

de existenta a discernamîntului. În acest caz ,minorul este cel care va trebui
sa rastoarne aceasta prezumtie, deoarece victima este scutit de sarcina
probei vinovatiei.

B.Situatia persoanelor lipsite de discernamînt care nu au fost puse sub

interdictie. Aceste persone sunt prezumate ca au capacitate delictuala,
putând înlatura aceasta prezumtie relativa facînd dovada ca la momentul
savîrsirii faptei nu au actionat cu discernamânt.

C.Situatia persoanelor puse sub interdictie. Raspunderea interzisului va fi

angajata numai în situatia în care victima prejudiciului va reusi sa faca
dovada, ca la data comiterii prejudiciului, interzisul a actionat cu
discernamînt.

Cauzele care înlatura vinovatia .

a)cînd fapta autorului a fost singura cauza a prejudiciului, va va trebui sa

se demonstreze lipsa totala a vinovatiei,

b) cînd la producerea prejudiciului a concurat pe lînga fapta ilicita a

autorului ,faptele ilicite ale mai multor persoane sau un eveniment exterior:

- daca fapta ilicita a autorului s-a intersectat cu faptele altor persoane ,

raspunderea fata de victima a tuturor celor care au contribuit la producerea
prejudiciului va fi solidara ,

-daca la producerea prejudiciului a contribuit pe lînga fapta ilicita a unei

persoane si un eveniment exterior se va putea pune problema unei diminuari
a despagubirilor ,

c) cînd paguba este consecinta exclusiva a unei cauze straine neiputabile

autorului, acesta va fi exonerat de raspundere ;

d) pentru ca o fapta sa fie exoneratoare de vinovatie ,este necesar sa nu fi

existat anterior, o fapta ilicita si vinovata a autorului care sa influenteze
desfasurarea acelei fapte .

A. Forta majora ,care este o împrejurare de origine externa ,cu caracter

exceptional ,care este imprevizibila si inevitabila . Forta majora este necesar
sa îndeplineasca trei conditii:
 a) sa fie externa ,

b) sa fie imprevizibila ,

c)sa fie inevitabila sau irezistibila

d)cauza straina sa nu-i fie imputabila celui chemat sa raspunda .

B .Cazul fortuit este o împrejurare interna care îsi are originea în campul de
activitate a celui chemat sa raspunda sau într-o împrejurare externa care nu
are caracter extraordinar si poate fi prevazuta si evitata cu diligenta si
prudenta de care este în stare omul cel mai capabil .

a) împrejurari interne , intrinseci lucrurilor si animalelor

b)împrejurari externe , - cazul fortuit exclude raspunderea civila.

C.Fapta unei terte persoane - Raspunderea civila va fi înlaturata si în situatia

în care tertul este necunoscut , D.Fapta victimei însesi .

a)când legea nu prezuma culpa pârâtului, victima trebuie sa dovedeasca

existenta tuturor conditiilor necesare tragerii la raspundere a acestuia

b) când legea prezuma culpa pârâtului ,acesta nu se poate apara de

raspundere decât daca va putea dovedi ca prejudiciul a fost cauzat numai de
fapta victimei sau si de aceasta fapta.

Dovada vinovatiei - Dat fiind caracterul subiectiv al vinovatiei , dovada sa

directa este practic imposibila urmând a se dovedi numai elementele
exterioare de comportament ,

Raspunderea civila delictuala a persoanei juridice pentru fapta

proprie

- actele juridice facute de organele personei juridice , în limitele puterilor

care le-au fost conferite , sunt actele persoanei juridice îsesi

Conditiile angajarii raspunderii persoanei juridice pentru fapta

proprie

a)fapta sa fi fost savârsita de catre organele personei juridice

b) fapta ilicita sa fi fost savârsita de organele persoanei juridice cu

prilejul exercitarii functiei lor
 Raspunderea proprie a personelor fizice care intra în componenta
organelor persoanei juridice

Faptul ca persoana juridica raspunde pentru prejudicile cauzate prin

savârsirea faptei ilicite de catre organele sale , nu exclude raspunderea
proprie a persoanei sau persoanelor fizice ce alcatuiesc organul de
conducere , raspundere care functioneaza atât de fata de persoana juridica
,cât si fata de victima prejudiciului.

Din prevederile art.35 din Decretul 31/1954 decurg doua consecinte :

a)victima prejudiciului poate chema în judecata pentru despagubiri , fie

persoana juridica singura , fie numai persoanele fizice care alcatuiesc organul
de conducere , fie persoana juridica în solidar cu persoanele fizice care
alcatuiesc organul sau de conducere .

b) persoana juridica platind despagubirea , are o actiune în regres

împotriva persoanelor fizice care alcatuiesc organul sau de conducere ,

RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEi PEROANE

Raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de Copiii lor

minori

Raspunderea apartine în primul rând parintilor , indiferent daca filiatia este

casatorie sau din afara casatoriei . Raspunderea revine ambilor parinti ,
deoarece Constitutia consacra principiul deplinei egalitati între sexe
. Fundamentarea raspunderii parintiilor - În fundamentarea raspunderii
parintilor pentru faptele copiilor minori , se porneste de la constatarea
existentei unei relatii cauzale între felul în care acestea si-au îndeplinit
îndatoririle parintesti si faptele copiilor minori .

Se declanseaza o tripla prezumtie în privinta parintilor si anume :

- prezumtia ca au existat abateri în îndeplinirea îndatoririlor parintesti ,

care s-au dopvedit a fi adevarate actiuni sau inactiuni ilicite , de natura a
angaja raspunderea parintilor ;

- prezumtia vinovatiei parintilor , de obicei în forma neglijentei , în

îndeplinirea îndatoririlor care le reveneau ;

- prezumtia raportului de cauzalitate între îndeplinirea de catre parinti a

îndatoririlor care le reveneau si savârsirea de catre copilul lor minor a faptei
ilicite.
Conditiile raspunderii parintilor pentru fapta copiilor minori .

Conditii generale

Victima prejudiciului trebuie sa faca dovada cu privire la :

- existenta prejudiciului ;

- existenta faptei ilicite a minorului ;

- existenta raportului de cauzalitate între fapta ilicita a

minorului si prejudiciul produs .

Conditii speciale

A.Minoritatea

Parintii raspund chiar daca ulterior savârsirii faptei copilul devine major .

B . Comunitatea de locuinta cu parintii sai

a)minorul are locuinta legala la parintii sai , dar , temporar , se afla în alta
parte , cu consimtamântul parintilor . Ei sunt prezumati în culpa nu numai
pentru lipsa de supraveghere , ci si de lipsa în educatie sau educatia
necorespunzatoare pe care au dat-o minorilor lor .

b. Minorul a parasit locuinta fara voia parintilor sai ,

Parintii vor fi exonerati de raspundere numai daca au exercitat

osupraveghere corespunzatoare , iar în caz de disparities-au depus depus
toate diligentele necesare pentru readucerea minorului la domiciliu sau în
cazul în care se va dovedi ca si-au îndeplinit în mod corespunzator obligatia
de supraveghere si totusi nu au putut împiedicarea savârsirii unei infractiuni
.

c) Minorul are locuinta legala la parintii sai , dar se afla internat în spital , în
timpul savârsirii faptei ilicite . În cast caz se va angaja raspunderea parintilor

d) Minorul este internat într-o scoala de munca si reeducare , printr-o

hotarâre judecatoreasca , iar fiind fugit , savârseste o fapta ilicita
prejudiciabila. Au fost pronuntate decizii în sensul angajarii raspunderii
parintilor pentru faptele cauzatoare de prejudicii savârsite de minor ,

e)Minorul nu locuiette cu parintii sai , deoarece acestia se aflau în

executarea unei pedepse privative de liberare ori erau arestati preventiv, - se
considera ca nu sunt aplicabile prevederile art. 1000 alin. (2) deoarece
lipseste atât comunitatea de locuinta cât si posibilitatea supravegherii de
catre parinti minorului .

f) Minorul are locuinta în alta parte , în scopul desavârsirii învataturii ,

pregatirii profesionale ori ca urmare a încadrarii în munca , situatie în care
savârseste o fapta prejudiciabila . Schimbarea locuintei în acest caz nu duce
la încetarea drepturilor si îndatoririlor parintesti , motiv pentru careva fi
angajata raspunderea parintilor

g) Minorul are locuinta la unul dintre parintii, în situatia în care acestia nu

au locuinta comuna . ipoteza în care parintii sunt divortati , despartiti în fapt
sau an cazul copilului nascut din afara casatoriei. În principiu , pentru fapta
minorului va raspunde parintele caruia acesta i-a fost încredintat

Probleme speciale referitoare la raspunderea parintilor pentru

prejudiciile cauzate de copii lor minori în domeniul informaticii. H.G.
nr. 490/1991

- accesul neautorizat , atât la un anumit calculator , cât si într-un sistem

informatic ;

- alterarea programelo informatice , constând în introducerea în calculator a

unor programe virus ;

- utilizarea sau reproducerea neautorizata a unui program informatic ocrotit

de lege ;

- frauda informatica care se realizeaza prin introducerea în ordinatoare a

unor informatii false ;

- interceptarea neautorizata a unor informatii în curs de trasmitere ,

aducându-se atingere unor interese economice, militare , comerciale
industriale.

Înlaturarea prezumtiilor stabilite de lege

Înlaturarea raspunderii parintilor are loc atunci când nu sunt îndeplinite

conditiile generale si speciale prevazute de lege pentru existenta acesteia ,
cum ar fi : lipsa prejudiciului , fapta minorului nu are caracter ilicit ,
prejudiciului se datoreaza în totalitate unei cauze straine

Parintii sunt aparati de raspundere daca probeaza ca n-au putut împiedica

faptul prejudiciabil. Daca nu au reusit sa rastoane prezumtiie facand dovada
contrara, partintii pot fi exorenati de raspundere numai daca:Fac dovada ca
un fapt exterior copilului, a determinat cauzal savâirirea de catre acesta
a faptei, fac dovada lipsei lor de discernamânt pe o perioada mai lunga de
timp de natura a înlatura vinovatia pentru neîndeplinirea îndatoririlor
parintesti.

Efectele raspunderii

"Parintii vor raspunde integral fata de victima prejudiciului cauzat de

minor.
Daca repararea, voluntar sau în temem unei hotarâri judedecatoresti,
a fost acordata de un singur parinte,.acesta are drept
de regres împotriva celuilalt parinte pentru partea sa de contributie,
Actiunea in regres - Parintele care a achitat integral despagubirea va
avea o actiune în regres impotriva celuilalt parinte,
Raspunderea institutorilor pentru faptele elevilor si a
mestesugarilor pentru faptele ucenicilor, ce se afla sub a lor
supraveghere
art. 1OOO alin. (4) C. civ -" institutorii si artizanii (sunt responsabili),
de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii tot timpul ce se gasesc sub a
lor priveghere".

a) institutorul Termenul nu se refera si la cadrele didactice din

învatamântul superior, public sau privat \

b) artizanul : - persoana fizica care are îndatorirea de a se preocupa de

pregatirea si supravegherea ucenicilor si nu persoana juridica unde artizanul
îsi desfasoara activitatea.

c) calitatea de elev o au toti tinerii care învata într-o unitate scolara, de stat
sau privata, dintre cele mentionate mai înainte;

d) calitatea de ucenic apartine celor care îsi asigura pregatirea profesionala

prin aceasta forma de pregatire.

Conditiile raspunderii

Conditii generale

a) existenta prejudiciului;

b) existenta faptei ilicite a elevului sau ucenicului

 c) existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si
prejudiciu.

Conditii speciale

a) cel care a savârsit fapta ilicita sa fie elev sau ucenic si sa fie
minor, respectiv sa fi savârsit fapta prejudiciabila înainte de împlinirea
vârstei de 18 ani ;

b) fapta ilicita cauzatoare de prejudicii sa fi fost savârsita de elev sau ucenic

in timpul in care se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea institutoru/ui
sau mestesugarului

c) elevul sau ucenicul au cauzat prejudiciul unei terte persoane si nu lor

insasi.

Efectele raspunderii - victima prejudiciului îl poate actiona în justitie,

pentru repararea prejudiciului, temeiul raspunderii fiind fapta proprie a
acestuia, bazata pe art.998-999 C. civ.

Exonerarea de raspundere a institutorului sau mestesugarului

Codul civil admite însa, în art. 1000 alin. (5) C. civ., posibilitatea de
exonerare de raspundere, daca se face dovada ca n-a putut fi împiedicat
faptul prejudiciabil.

Corelatia dintre raspunderea parintilor si raspunderea institutorilor

si mestesugarilor

Raspunderea parintilor este generala si subsidiara fata de raspunderea

institutorilor si meseriasi/ar,

În situatia în care institutorul sau mestesugarul va reusi sa inlature pre-

zumtiile stabilite prin art. 1000 alin. (4) C. civ., in mod automat se va reactiva
raspunderea parintilor,

Raspunderea comitentului pentru faptele prepusilor sai

art. 1000 alin. (3) C. civ "Stapânii si comitentii (raspund) de prejudiciul

cauzat de servitorii si prepusii lor în functiile ce li s-au încredintat

Domeniul de aplicare
 a) comitentul este persoana fizica sau juridica care are dreptul sa dea
instructiuni, sa actioneze, sa indrume si sa controleze activitatea unei
persoane fizice, numite prepus,

b) prepusul este persoana care primeste instructiunile, directivele sau

indrumarile de la comitent, cu obligatia pentru aceasta de a le urma si de a
se supune întocmai ordinelor primite.Ceea ce este definitoriu pentru
calitatea de comitent si prepus este existenta unui raport de subordonare, a
unui raport de autoritate, pe baza acordului dintre ei.

Teorii obiective

Teoria garantiei - Raspunderea comitentului intervine pur si simplu, ca o

garantie a acestuia, în solidar cu prepusul, fata de victima prejudiciului,
garantie care ofera posibilitatea victimei de a fi despagubita prompt si
integral.

a) conceptia garantiei obiective, care se justifica pe riscul de activitate,

detasata de orice idee de culpa prezumata a comitentului.

b) conceptia garantiei subiective, mai apropiata de sistemul Codului civil, în

care se arata ca raspunderea comitentului fiind o cautiune legala, este normal
ca sarcina avansarii despagubiri lor si aceea a suportarii eventualei
insolvabilitati a prepusului sa revina comitentului.

Conditiile raspunderii comitentului pentru fapta prepusului

Conditii generale

Este necesar ca în persoana prepusului, sa fie întrunite toate conditiile

raspunderii pentru fapta proprie, prevazute Victima prejudiciului va trebui
sa faca dovada: existentei prejudiciului, existentei faptei ilicite a prepusului,
existentei raportului de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si
existentei vinovatiei prepusului.

Pentru existenta raspunderii comitentului, este necesara dovedirea

vinovatiei prepusului.

Conditii speciale

- existenta raportului de prepusenie;

- savârsirea faptei ilicite si prejudiciabile de catre prepus în cadrul functiilor

încredintate de comitent.
Raportul de prepusenie - un raport ce se caracterizeaza printr-o relatie de
subordonare intre comitent si prepus si care ia nastere printr-un acord de in
temeiul caruia comitentul are dreptul de a da dispozitii ori instructiuni pe
care prepusii sunt obligati sa le îndeplineasca in limite functiei incredintate.

Temeiurile

A.Contractul de munca

B. Calitatea de membru al unei organizatii cooperatiste

C. Contractul de mandat, ,in mod exceptional, un contract de mandat poate

da nastere unui raport de prepusenie, în masura în care se stabileste prin
contract o deplina subordonare a mandatarului fata de mandant

D. Contractul de antrepriza, in cazuri exceptionale, se poate grefa un raport

de prepusenie pe un contract de antrepriza, in masura in care antreprenorul
se subordoneaza efectiv autoritatii beneficiarului lucrarii

E. Raporturi de prepusenie pot aparea si ocazional intre membrii de familie

intre prieteni

Particularitati ale raportului de prepusenie

A. Raportul de prepusenie al medicului

Medicii pot avea calitatea de prepusi atunci când se pune problema

îndeplinirii sau neîndeplinirii unor obligatii de serviciu care sunt prevazute
în regulamentele de ordine interioara.

B. Raportul de prepusenie al avocatului salarizat În interiorul profesiei

Avocatul salarizat în interiorul profesiei este prepusul

C. Raportul de prepusenie al notarului stagiar numai notarul public exercita

o profesie liberala,notarul stagiar neavând calitatea de notar public - el
exercitându-si activitatea în baza unui contract individual de munca -,ci
calitatea unui salariat în sensul

Savârsirea faptei în functiile încredintate - Comitentul nu raspunde daca fapta

ilicita a prepusului nu are nici legatura cu exercitiul functilor incredintate.

B. comitentul raspunde daca prepusul a actionat În cadrul normal al functiei

incredintate, cauzând prejudiciul prin nedibacie, neglijenta sau imprudenta,
 C. divergente de opinii au aparut in situatia in care prepusul a abuzat in
functia incredintata si a actionat in propriul sau interes ori in situatia in care,
cu ocazia exercitarii functiei, dar fara legatura cu aceasta, savârseste o fapta
prejudiciabila.

În literatura de specialitate si in practica judiciara s-au afirmat

unele principii, care ar trebui aplicate cu mai multa consecventa. Aceste
principii sunt urmatoarele:

- comitentul trebuie sa raspunda pentru tot ce prepusul savârseste in cadrul

normal al functiei,

- comitentul trebuie sa raspunda si pentru exercitiul abuziv al functiei

- comitentul nu raspunde pentru pagubele cauzate de prepus prin fapte ce nu

au nici o legatura cu functia incredintata, chiar daca ele au fost savârsite în
timpul exercitarii acesteia.

Comitentul nu raspunde daca a luat masurile necesare pentru a preîntâmpina

producerea faptei.

- comitentul nu raspunde daca victima a stiut ca prepusul actioneaza în

interes propriu;

- comitentul nu raspunde când activitatea prepusului a iesit din sfera în care

cornitentul are obligatia de a îsi exercita supravegherea.

Efectele raspunderii comitentului fata de victima prejudiciului

A. Prepusul si comitentul raspund pe temeiuri diferite. Astfel, prepusul

raspunde pentru fapta proprie, pe temeiul art. 998-999 C. civ., iar comitentul
pentru fapta altuia (garant al prepusului),

B. Nu exista o ordine în care victima sa cheme la raspundere pe comitent sau

pe prepus

comitentul va chema în garantie pe prepus,chiar daca acest lucru nu a fost

facut de victima

C. În ceea ce priveste solidaritatea comitent-prepus, s-a pus pr.oblema

modului în care se va solutiona aceasta, în situatia in care prepusii unor co-
mitenti diferiti au provocat impreuna un prejudiciu unei terte persoane
a) victima prejudiciului ar avea posibilitatea sa se adreseze oricaruia dintre
comitenti

b) victima prejudiciului poate recupera de la fiecare comitent partea de

prejudiciu cauzata de prepusul sau.

D. Daca prepusii a doi comitenti produc impreuna câte un prejudiciu

fiecaruia din comitenti, raspunderea lor va fi solidara fata de victima, iar
fiecare comitent va raspude in solidar cu prepusul sau, dar numai limita
contributia prepusului sau, la repararea prejudiciului suferit de catre celalalt
comitent prejudiciat.

E. in ceea ce priveste cauzele de exonerare de raspundere, comitentul

poate invoca numai acele imprejurari care sunt de natura sa inlature
insasi raspunderea prepusului pentru fapta proprie.

Efectele raspunderii comitentului În raporturile cu prepusul.

Regresul comitentului - Acest raport care este de drept material se

valorifica sub aspect procedural prin chemarea În judecata a prepusului de
catre comitent, pe calea actiunii in regres. Regresul poate fi total, daca se
stabileste ca prepusul este singurul vinovat de producerea prejudiciului,
sau partial, daca prepusul reuseste sa faca dovada unei culpe proprii a
comitentului care a concurat, la producerea prejudiciului.

B. Comitentul care a platit are dreptul sa recupereze integral de la

prepus despabirea platita, chiar daca fata de victima a raspunsiÎn mod
solidar cu prepusul

C. Prepusul nu se poate apara împotriva comitentului invocând

prezumtia de raspundere instituita de art. 1000 alin. (3) C. civ., ci numai
dovedind fapta proprie a comitentului

D. În situatia în care mai multi prepusi ai aceluiasi comitent au cauzat

împreuna prejudiciul, în regresul comitentului se mentine raspunderea
solidara a prepusilor

E. Probleme deosebite apar la actiunea in regres, in situatia în care prepusii,

unorcomitenti diferiti cauzeaza prejudiciul unui tert

a) În cazul in care fiecare dintre comitenti a platit despagubiri victimei, în

limita partii aferente prejudiciului creat de prepusul sau, fiecare dintre
comitenti are actiune in regres impotriva prepusului sau.
 b) În cazul in care numai unul dintre comitenti a platit despagubiri victimei,
dar numai in limita partii de despagubiri aferente, acesta se va putea intoarce
numai impotriv propriului prepus sau a propriilor prepusi, caz in care
acestia vor raspunde solidar.

c) În cazul in care unul dintre comitenti a platit mai mult decât partea sa din
despagubire, apare o situatie mai complexa, care a fost rezolvata de practica
judiciara in felul urmator:

- comitentul platitor poate sa urmareasca pe celalalt comitent, pentru ceea

ce a platit ,

- cuantumul despagubirilor pe care comitentul platitor îl poate recupera de

la proprii sai prepusi, în situatia în care a platit mai mult decât partea sa.

- regresul pe care comitentul care a platit mai mult îl are împotriva

prepusilor altui comitent, are ca obiect numai suma care corespunde partii
din paguba pe care acestia au pricinuit-o.

Corelatia dintre raspunderea parintilor si raspunderea comitentilor

În cazul în care minorul, în functiile încredintate de catre comitent,

savârseste o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, fie comitentului, fie unei
terte persoane, raspunderea comitentului înlatura definitiv raspunderea
parintilor

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general,de

animale si de edificii

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general

Reglementare art. 1000 alin. (1) C. civ. "suntem de asemenea responsabili de

prejudiciul

cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligati a raspunde sau de

lucrurile ce sunt sub paza noastra".

Nu intra sub incidenta acestei raspunderi acele bunuri, care prin lege, au
instituita o raspundere speciala si anume: .

a) animalele, pentru care este instituita raspunderea prevazuta de art.

100/ C. civ.
 b) edificiile, în cazul în care prejudiciul a fost produs prin ruina acestui a ca
urmare a lipsei de întretinere sau a unui viciu de constructie, caz prevazut
de art. 1002 C.civ.;

c) aeronave le, caz in care se raspunde potrivit art. 47 C. aerian;

d) instalatii nucleare,

e) lucrurile nesusceptibile de apropriere,

f) lucrurile fara stapân, care pâna a intra în proprietatea statului, de fapta

lor raspunde cel care le are in folosinta.

Notiunea de paza si de paznic al lucrului

Paza juridica a fost definita ca fiind puterea de directie, control si

supraveghere pe care o persoana fizica sau juridica poate exercita în mod
independent, asupra unui lucru sau animal.

Paza juridica se deosebeste in mod esential de paza materiala - paza

materiala este tot o putere de directie, control si supraveghere pe care o
persoana fizica sau juridica o exercita asupra unui lucru, dar care este sub
autoritata pazitorului juridic.

a) Când lucrul se afla în proprietate comuna, pe cote-parti sau în

devalmasie paza juridica se prezuma ca apartine solidar tuturor
coproprietarilor.

b) are calitatea de pazitor juridic si titularul unor dezmembraminte ale

dreptului de proprietate

c) titularul posesiei, , are calitatea de paznic juridic al lucrului

d) în cazul in care proprietarul lucrului transmite paza juridica a lucrului

printr-un act juridic calitatea de paznic juridic va reveni detetorului precar

Notiunea de cauzare da catre lucru a prejudiciului

a) fapte autonoma a lucrului, independent de participarea omului.

autonomia se refera la absenta oricarei legaturi între fapta lucrului si
fapta omului.

b) viciul propriu al lucrului, care a determinat producerea prejudiciului.

c) iesirea lucrului de sub controlul, directia si autoritatea omului.

 d) lucrul in miscare sau stationare, a ocupat un loc preponderent fata de
fapta omului in producerea prejudiciului,

Persoana care beneficiaza de prevederile art. 1000 alin. (1) C. civ.

In principiu raspunderea întemeiata pe prevederile art. J 000 alin.

(J) C. civ., poate fi invocata de orice persoana interesata

A. Raspunderea in cazul coliziunii de vehicule. În situatia în care prin

coliziunea a doua vehicule, aflate în paza juridica a doua persoane se
cauzeaza un prejudiciu unei terte persoane, se va angaja raspunderea
prevazuta de art. 1000 alin. (1) C. civ., care este o raspundere solidara.

B. Raspunderea in situatia in care intre victima si pazitorul juridic al lucrului

exista un raport contractual. În principiu în acest caz va fi o raspundere
contractuala si nu o raspundere delictuala,

C. Raspunderea in situatia in care s-a cauzat un prejudiciu cu ocazia

efectuarii unui serviciu gratuit si benevol de catre pazitorul juridic, in favoarea
victimei

Conditiile raspunderii

Pentru a se putea angaja raspunderea pe temeiul art. 1000 alin.

(J) C. civ., victima prejudiciului va trebui sa faca dovada:

a) existentei prejudiciului;

b) existentei raportului de cauzalitate dintre "fapta lucrului" si prejudiciu;

c) lucrul sa se afle în paza juridica a unei persoane.

Cauzele de exonerare de raspundere

Pentru a se exonera de raspundere, paznicul juridic al lucrului trebuie sa

faca dovada:

a)fapta victimei in masura care intruneste caracteristicile unei adevarate

forte majore,exonera de raspundere total pe paznicul juridic.

b) fapta unei terte persoane, il va exonera total de raspundere pe paznicul

juridic al lucrului in situatia in care intruneste caracterele unei adevarate
forte majore.
 c) forta majiora duce la exonerarea totala de raspundere a paznicului
juridic aii crului nu si cazul fortuit, desi ambele exclud vinovatia acestuia.

Efectele raspunderii pentru lucruri

Victima prejudiciului este îndreptatita sa obtina despagubiri de la cel care

are paza juridica a lucrului

Daca paznicul juridic a platit despagubirile, el va putea urmari paznicul

material, printr-o actiune in regres,

În situatia în care exista mai multi paznici juridici care au numit un singur
paznic material, acesti paznici juridici vor fi solidar raspunzatori fata de
victima în conformitate cu art1003 C. civ

Daca exista mai multi paznici juridici, iar fiecare si-a numit un paznic
material, victima se va putea îndrepta împotriva oricarui paznic juridic

Când la producerea prejudiciului a concurat si fapta unui tert, iar paznicul

juridic a platit despagubiri ce depasesc întinderea corespunzatoare
participarii sale, el are o actiune în regres împotriva tertului participant,
pentru tot ceea ce a platit în plus.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Animalele pentru care se raspunde

Textul art 1001 C. civ. se refera la animalele care pot fi apropriate într-o
forma oarecare si care pot fi efectiv supravegheate. intra în aceasta categorie,
în primul rând, animalele domestice, indiferent de specie, precum si
animalele salbatice aflate în captivitate din gradinile zoologice, circuri etc.

Persoanele care sunt chemate sa raspunda

Principiul este ca raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale,

revine persoanei care are paza juridica a acestuia, in momentul producerii
prejudiciului.Paza juridica decurge din dreptul pe care-l are o persoana de a
se folosi de animalul respectiv,

Persoanele care sunt indreptatite sa pretinda repararea

prejudiciului in temeiul arte 1001 C. civ.

În principiu, îsi pot sprijini cererea de reparatiune pe acest text toti cei care
au suferit o paguba patrimoniala prin fapta unui animal
 Conditiile raspunderii

a) existenta prejudiciului produs de catre animal;

b) existenta raportului de cauzalitate între "comportamentul" animalului

si prejudiciu;

c) la data producerii prejudiciului, animalul se afla în paza juridica a unei

persoane.

Cauze de exonerare de raspundere

a) fapta victimei, care a provocat reactia animalului

b) fapta unei terte persoane pentru care cel ce are paza juridica a animalului
nu este tinut a raspunde

c) cazul deforta majora, nu insa si cazul fortuit.

Efectele raspunderii

Victima prejudiciului poate sa urmareasca pe cel care are paza juridica a

animalului temeiul art. 1001 C. civ. De asemenea, aceasta poate urmari direct
pe cel care are paza materiala a animalului, temeiul art. 998-999 C. civ.

Daca cel care are paza juridica a platit despagubirile, el are dreptul la o
actiune în regres, pe temeiul art. 998-999 C. civ., împotriva celui care a avut
paza materiala a animalului în momentul în care acesta a cauzat paguba,
daca din culpa acestei persoane, animalul s-a aflat în situatia de a produce
paguba.

Raspunderea pentru ruina edificiului

Domeniul de aplicare

a) edificiu, este orice lucrare realizata de om, prin folosirea unor materiale
care se incorporeaza solului devenind,

b) prin ruina edificiului se intelege darâmarea, surparea, dezagregarea sau

orice desprindere si cadere a unor elemente, care provoaca un prejudiciu
unei alte persoane.

Persoana raspunzatoare pentru prejudiciul cauzat de ruina edificiului este

numai proprietarul acestuia.
 Sustinem teza raspunderii solidare a coproprietarilor edificiului ruinat

Raspunderea va apartine si superficiarului, deoarece el este proprietarul

edificiului,având si un drept de folosinta asupra terenului.

Conditiile raspunderii

a) existenta prejudiciului;

b) existenta raportului de cauzalitate dintre ruina edificiului si prejudiciu;

c) ruina edificiului a fost cauzata de lipsa de întretinere ori de un viciu de

constructie.

Cauze de exonerare de raspundere

Cauzele de exonerare de raspundere sunt:

a) fapta victimei, cum este situatia în care victima a intrat într-un loc închis,
cu toate ca exista un anunt care interzicea trecerea;

b)fapta unui tert pentru care proprietarul nu este tinut a raspunde;

c) cazul de forta majora, dar nu si cazul fortuit, cum este situatia în care
ruina edificiului s-a datorat unui cutremur.

Efectele raspunderii

Daca toate conditiile raspunderii sunt intrunite, proprietarul edificiului va fi

obligat sa repare prejudiciul cauzat victimei.

Sarcina probei revine celui pagubit

.În cazul in care ruina edificiului se datoreaza culpei altei persoane,

proprietarul are o actiune in regres impotriva:

a) vânzatorului

b) locatarului

c) constructorului sau proiectanlului,

d) uzufructuarului, pe temeiul contractului de uzufruct, in cazul in care acesta

nu si-a indeplinit obligatiile care ii reveneau privind repararea lucrului.

Raspunderea civila contractuala

 Raspunderea civila contractuala a fost definita ca fiind obligatia debitorului
de a reparaea prejudiciului cauzat creditorului sau prin neexecutarea,
executarea necorespunzatoare ori cu intârziere a obligatiilor sale
contractuale.

Conditiile raspunderii contractuale

- trebuie ca intre cel chemat sa raspunda si cel fata de care se raspunde, sa

existe un contract, o legatura contractuala.

Daca exista un contract, pentru a se naste raspunderea civila contractuala,

este necesar sa fie Întrunite cele patru conditii ale raspunderii civile: fapta
ilicita, existenta ui prejudiciu, existenta raportului de cauzalitate dintre fapta
ilicita si prejudiciu, vinovatia debitorului.

Prejudiciul

Prejudiciul consta in consecintele daunatoare de natura patrimoniala sau

netrimoniala, efecte ale incaicarii de catre debitor a dreptului de creanta
apartinând creditorului sau contractual, prin neexecutarea, executarea cu
intârziere sau necorespunzatoare a prestatiilor la care s-a îndatorat.

Fapta ilicita

Fapta ilicita a debitorului consta in nerespectarea ,dreptului de creanta al

creditorului prin neexecutarea obligatiilor contractuale

A. Neexecutarea obligatiei, asa cum am aratat, poate fi totala sau

partiala,culpabila si neculpabila(imposibilitate materiala de executare).

În cazul obligatiilor de rezultat, raspunderea debitorului este angajata prin

simplul fapt material al neobtinerii rezultatului urmarit. Aici creditorul va
face dovada numai a neatingerii rezultatului, culpa debitorului neconstituind
o conditie necesara a raspunderii sale.

Pentru obligatiile de mijloace, raspunderea pentru neexecutare se angajeaza

numai in cazul in care debitorul nu a depus diligenta la care s-a indatorat.

B. Executarea necorespunzatoare consta în executarea acesteia de catre

debitor, cu nerespectarea conditiilor de calitate determinate, fie prin
inserarea în contract a unor clauze specifice, fie prin standardele uzuale.
C. Executarea cu mtârziere a obligatiilor contractuale, consta în executarea în
natura a obligatiei dupa împlinirea termenului suspensiv stabilit de catre
parti în contract.

Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu - art.

1086 C. civ., care dispune ca "daunele interese nu trebuie sa cuprinda decât
ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei"

Vinovatia debitorului

a) debitorul va fi obligat la plata despagubiriior nu numai atunci când

actioneaza cu intentia de a-l pagubi pe creditor, dar si atunci când îi produce
acestuia un prejudiciu actionând din culpa, prin urmare ori de câte ori nu-si
executa obligatia din vina sa;

b) În sarcina debitorului opereaza o prezumtie de vina, ceea ce face sa se

spuna ca în materie contractuala vina debitorului este prezumata. Pentru a
putea fi exonerat de raspundere, potrivit art. 1083 C. civ., debitorul trebuie sa
faca dovada ca nu si-a executat obligatia datorita unui caz fortuit sau fortei
majore.

Asupra urmarilor raporturilor juridice contractuale, "cauza straina"

prevazuta de art. 1082 C. civ. va putea:

- sa faca imposibila executarea, ceea ce la contractele unilaterale duce la

stingerea obligatiei

- sa suspende temporar executarea obligatiei, debitorul executând-o cu

întârziere, dar fara a plati penalitati pentru aceasta.

În cazul obligatiilor de rezultat, vinovatia debitorului este prezumata

În cazul obligatiilor de mijloace, situatia este opusa, deoarece debitorul nu

se oblige sa obtina un anumit rezultat, ci numai sa depuna toate diligentele
necesare pentru obtinerea acestuia.

Daunele interese - despagubirile in bani pe care debitorul este indatorat sa le

plateasca in scopul repararii prejudiciului in momentul în care cele patru
conditii ale raspunderii civile contractuale sunt întrunite

Daunele-interese întotdeauna se stabilesc în bani,

Conditia punerii in intârziere a debitorului

În cazul în care debitorul nu-si îndeplineste la termen obligatia, el trebuie sa
fie pus în intârziere, in mora. Întârzierea presupune o culpa comisa fie de
creditor fie de debitor

Punerea in intârziere este manifestarea unilaterala de vointa a creditorului,de

a pretinde debitorului, executarea prestatiei pe care acesta o datoreaza.

Modalitatile punerii in întârziere

a) Notificarea prin intermediul executorului judecatoresc

b) cererea de chemare in judecata a debitorului, prin care se cere

executarea obligatiei prin actiune in justitie.

B. Cazuri În care punerea În Întârziere opereaza de drept

a) cazurile anume determinate de lege

b) când partile au prevazut expres în contract ca debitorul este în întârziere

la implinirea termenului de executare, fara notificare în acest sens.

c) când obligatia, prin natura sa, nu putea fi îndeplinita decât într-un termen
determinat, pe care debitorul nu l-a respectat

d) în cazul obligatiilor continue, cum sunt obligatiile de furnizare a apei

e) în cazul încalcarii obligatiei de a nu face.

Efectele punerii în întârziere

a) de la data punerii în întârziere debitorul datoreaza creditorului daune-

interese moratorii, caci qui in mora est culpa non vocat - cine este în întârziere
nu este lipsit de culpa

b) de la data punerii în întârziere se constata refuzul debitorului de a

executa obligatia, ceditorul fiind îndreptatit sa ceara daune-interese
compensatorii

c) daca obligatia are ca obiect prestatia de a da un bun individual

determinat, ca efect al punerii in intârziere, riscul se stramuta asupra
debitorului

d) daca lucrul care nu a fost predat la timp a devenit inutil pentru creditor
acesta poate
 cere rezolutiunea judiciara a contractului.

Efectele punerii in intârziere inceteaza in cazul in care debitorul recurge la

oferta de plata urmata de consemnatiune, atunci când creditorul refuza sa
primeasca plata. De la data consemnarii bunului sau a sumei de bani,
inceteaza pentru debitor obligatia de a plati daune-interese moratorii si de a
suporta riscul pieirii fortuite a lucrului.

Clasificarea daunelor-interese

Daunele-interese compensatorii sunt despagubiri banesti datorate

creditorului pentru a-i repara prejudiciul ce i-a fost cauzat prin neexecutarea
totala sau partiala ori exerutarea necorespunzatoare a obligatiilor de catre
debitor.

Daunele-interese moratorii sunt despagubiri banesti care reprezinta

echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin Întârzierea executarii
obligatiei asumate prin contract de catre debitor fara a fi necesar a se face
dovada vreunui prejudiciu de catre creditor.

La obligatiile în natura, daunele se pot stabili de partile contractante, si

atunci ele se numesc daune moratorii conventionale; daca partile nu se
înteleg asupra acestui aspect, daunele se stabilesc atunci la cerere ca daune
moratorii judiciare.

La obligatiile în bani, daunele moratorii se vor stabili printr-un calcul

procentual din suma datorata, adica se adauga la capital, purtând numele
de dobânda.Pentru acordarea daunelor moratorii sunt necesare doua
conditii:

a) fapta debitorului;

b) punerea în întârziere acestuia.

Evaluarea daunelar-interese - Fixarea cifei daunelor-interese se poate face fie

de catre judecator, dupa ce acesta constata neexecutarea sau întârzierea
executarii si prejudiciul creditorului, fie de catre parti,în mod prealabil,
printr-o clauza introdusa anticipat în contract denumita clauza penala

A. Evaluarea judiciara

problema este de a sti daca judecatorii au dreptul de a aloca creditorului

daune viitoare pentru fiecare zi de intârziere adusa in executarea obligatiei.
Doctrina si jurisprudenta le ofera judecatorilor aceasta facultate, sub
conditia insa de a constata in deciziile lor greseala debitorului si de a evalua
prejudiciul viitor.

In principiu, debitorul va fi obligat numai la repararea prejudiciului

previzibil la momentul încheierii contractului.

Debitorul de buna-credinta este obligat sa plateasca daunele interese pentru

cauzele prevazute, în întregime iar instantele nu au dreptul sa le reduca,
chiar daca li s-ar parea ca sunt excesive.

Este reparat numai prejudiciul direct, care se gaseste în legatura cauzala

cu faptul care a generat neexecutarea contractului.

B. Evaluarea legala. Dobânda legala

Art. 1088 C. civ., "la obligatiile care au ca obiect o suma oarecare, daunele
interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legala, afara de
regulile speciale în materie de comert, de fidejusiune si societate.

a) creditorul nu trebuie sa faca dovada ca prin intârziere la executare i s-a

cauzat un prejudiciu

b) creditorul nu poate pretinde ca echivalent al prejudiciului decât dobânda

stabilita de lege,

c) daunele-interese sunt datorate, de regula, de la data chemarii În judecata,

d) daunele interese prevazute de art. 1088 C. civ. sunt daune-moratorii,

destinate a repara prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea la termen
a unei obligatii pecuniare;

e) nu este permisa plata anticipata a dobânzii si este interzisa, În principiu,

dobânda la dobânda (anatocism).

Dobânda legala a fost fixata de Decretul nr. 311/1954 la un platon de 6%

anual.

- daca raportul juridic civil este stabilit prin act scris, dobânda nu poate
depasi dobânda legala cu mai mult de 50% pe an;

- daca raportul juridic nu este constatat prin act scris dobânda care se poate
acorda de instanta este cea stabilita la nivelul taxei de scont;
 - pentru dobânda pentru intârziere in plata unei obligatii banesti, partile
sunt libere sa stabileasca in conventii rata acestei dobânzi.

Evaluarea conventionala. Clauza penala

- partile pot conveni asupra cuantumului despagubiri/or dupa ce s-a produs

prejudiciul

Partile pot conveni printr-o clauza in cuprinsul contractului sau printr-o

conventie separata, inainte de producerea prejudiciului, cuantumul
daunelor-interese datorate de debitor, ca urmare a neexecutarii, executarii
necorespunzatoare sau cu întârziere a obligatiei asumate de catre acesta.
Aceasta este ceea ce se cheama o clauza penala.

Obiectul clauzei penale consta fie intr-o suma de bani, fie într-un alt obiect.

În al doilea rând, utilitatea clauzei penale rezulta din scutirea partilor de

orice proba cu privire la existenta si întinderea prejudiciului si, implicit, a
cuantumului daune lorinterese datorate de debitor.

Clauza penala are o functie sanctionatorie, deoarece debitorul plateste suma

de bani cuprinsa în continutul acesteia, suma care poate depasi limitele
prejudiciului suferit de creditor, prin urmare depasind elementul reparator
al acesteia.

Este si un mijloc de stimulare a debitorului la o conduita contractuala

corecta, pentru a nu fi supus consecintelor rezultate din clauza penala.

Clauzei penale i s-a mai recunoscut si o functie de garantie, care este

eficienta numai în masura în care cuantumul penalitatii este stabilit în mod
corespunzator, intr-o suma care sa fie cel putin egala cu despagubirile pe
care debitorul ar fi obligat sa le plateasca in lipsa unei clauze penale, precum
si o functie de evaluare a despagubirilor pe care le-ar plati partea culpabila în
cazul nerespectarii obligatiilor prevazute în contract.

Natura juridica a clauzei penale. În mod evident, clauza penala are

o natura con.tractuala.

Caracterele juridice ale clauzei penale:

- clauza penala are un caracter accesoriu si prin urmare va urma soarta

obligatiei principale conform regulii accesorium sequitur principale
 - partile fixeaza anticipat valoarea prejudiciului cauzat creditorului,
înlaturându-se astfel dificultatile care le ridica probarea lui

- debitorul obligatiei cu clauza penala nu are un drept de optiune Între a

executa obligatia principala si plata clauzei penale, el nu poate refuza
executarea oferind clauza penala. Creditorul insa, in caz de neexecutare de
catre debitor a obligatiei principale, poate cere fie executatrii obligatiei, fie
plata clauzei.

Clauza penala este obligatorie intre parti, astfel incât instanta de judecata
nu are dreptul sa-i reduca sau mareasca cuantumul

Se cere ca neexecutarea sa provina din vina debitorului, aceasta sa-i fie

imputabila, iar in situatia in care va dovedi existenta unei cauze straine va fi
exonerat de plata clauzei penale.

Creditorul obligatiei cu clauza penala este un creditor chirografar, care vine

în concurs cu ceilalti creditori, fara vreun drept de preferinta.

Conventii de modificare a raspunderii contractuale

Conventiile prin care partile stabilesc clauze de modificare trebuie sa

intervina înainte de producerea prejudiciului pentru creditor.

A. Clauze exoneratoare de raspundere a debitorului sunt admise numai în

ipoteza în care vina acestuia îmbraca forma neglijentei sau imprudentei

B. Clauze de limitare sau plafonare a raspunderii sunt acelea prin care

partile stabilesc o limita maxima a despagubirilor la care este obligat
debitorul, chiar daca prejudiciul suferit de creditor depaseste aceasta limita

C. Clauzele de agravare a raspunderii sunt cele prin care debitorul poate sa-
si asume raspunderea chiar si atunci când neexecutarea lato sensu a
obligatiilor sale se datoreaza cazului fortuit sau fortei majore.

Cumulul celor doua forme de raspundere - în nici un caz victima

prejudiciului, prin cumulul celor doua raspunderi, nu poate primi doua
despagubiri, una pe temei contractual si alta pe temei delictual, despagubiri
care, cumulate, sa depaseasca cuantumul despagubirii suferite.

EXECUTAREA,CIRCULAŢIA, GARANTAREA si STINGEREA

OBLiGAŢIILOR.

ASPECTE COMUNE ALE OBLiGATIILOR

 Obligatii complexe

Obligatiile pure si simple sunt acele raporturi de obligatii care îsi produc
efectele în mod ireversibil si se executa în întregime, imediat dupa nasterea
lor.

Obligatiile complexe sunt acele raporturi obligationale care prezinta

anumite

Clasificare

a) obligatii afectate de modalitati, când elementul suplimentar afecteaza

fiinta sau executarea obligatiei, adica exigibilitatea acesteia. Acestea sunt
obligatii sub conditie si obligatii cu termen;

b) obligatii cu subiecte multiple, care au o pluralitate de subiecte.

c) obligatii cu obiecte multiple, care au o pluralitate de obiecte.

Obligatiile afectate de modalitati

Termenul - este un eveniment viitor si sigur ca se va produce, care

afecteaza fie executarea, fie stingerea unei obligatii . Codul civil nu defineste
termenul, aratând doar în art. 1O22 ca "termenul se deosebeste de conditie
pentru ca el nu suspenda angajamentul, ci numai amâna executarea"

Clasificare

A. Dupa efectele pe care le produce, distingem între:

a) termen suspensiv, care suspenda executarea obligatiei pâna la

îndeplinirea unui eveniment viitor si sigur.

b) termen extinctiv este acela la a carui împlinire obligatia civila se stinge

pentru viitor.

B. Dupa momentul cunoasterii sau necunoasterii împlinirii sale, termenul

poate fi:

a) termen cert, când data împlinirii este cunoscuta din momentul nasterii
raportului juridic obligational, cum ar fi o anumita data din calendar, o
sarbatoare fixa etc.

b) termenul incert, când data împlinirii nu este cunoscuta in momentul

nasterii raportului obligational, dar aceasta data sigur se va Împlini În viitor.
 C. Dupa izvorul sau, termenul poate fi:

a) termen legal,

b) termenul conventional, când

c) termenul judiciar

D. Dupa persoana care beneficiaza de termen, acesta poate fi:

- termen în favoarea debitorului;

- termen în favoarea creditorului;

- termen în favoarea ambelor parti.

a) În cele mai numeroase cazuri termenul este stipulat in favoarea debitorului

b) Numai prin exceptie termenul este fixat in interesul creditorului, exceptie

care poate sa rezulte nu numai din conventie, dar si din împrejurari si din
natura contractului.

Termenul rezulta din imprejurari ca este fixat în favoarea creditorului când

spre exemplu acesta din urma cumpara un câine de vânatoare care i se va
preda în ziua deschiderii sezonului de vânatoare.

c) În fine termenul poate fi stipulat in favoarea ambelor parti Acest lucru se

întâmpla de obicei în cazul contractului de împrumut cu dobânda, mai

E. Dupa moduliÎn care afost precizat in raportul juridic

obligational, termenul poate fi:

a) termen expres, când este prevazut de parti în mod formal;

b) termen tacit, când este dedus din natura raportului juridic obligational
sau din alte împrejurari,

Efectele termenului

A. Efectele termenului suspensiv

a) pendente termine creditorul poate lua masuri de conservare a

patrimoniului debitorului sau,
 b) daca debitorul executa obligatia inainte de implinirea termenului el face o
plata valabila si nu una ne datorata si ca urmare nu poate cere restituirea ei.

c) În cazul obligatiilor care au ca obiect transmiterea dreptului de

proprietate asupra unui bun determinat, creditorul devine proprietar din
momentul nasterii raportului juridic, urmând a suporta riscul pieirii

d) creditorul nu poate opune compensatia legala, deoarece creantele

reciproce nu suntexigibile.

e) pâna la implinirea termenului suspensiv nu curge prescriptia

f) creditorul nu poate cere debitorului executarea obligatiei inainte de

termen,

Efectele termenului extinctiv

Are ca efect stingerea raportului obligational pentru viitor. Pâna la

împlinirea termenului extinctiv obligatia exista si partile trebuie sa o execute
definitiv.

Efecte specifice termenului de gratie. Termenul de gratie produce acelasi

efect suspensiv ca si termenul legal sau conventional, dar acesta se acorda de
instanta numai în favoarea debitorului, tinând cont de situatia sa
patrimoniala,

Sunt situatii anume prevazute de lege in care nu se poate acorda termenul de

gratie,

cum sunt:

a) În cazul contractului de depozit (art. 1616 C. civ.);

b) în cazul în care partile au prevazut un pact comisoriu expres (art. 1367

C. civ.); c) în materie comerciala nu se acorda termenul de gratie (art. 44
C. cam.);

d) în cazul rezolutiunii vânzarii de imobile [art. 1366 alin. (1) C. civ. ];

e) în rezolutiunea vânzarii de producte si bunuri mobile (art. 1370 C. civ.).

Renuntarea la termen. Decaderea din beneficiul termenului

Renuntarea la termen. Partea în folosul careia a fost prevazut termenul

poate renunta la beneficiul acestuia.
 a) daca termenul a fost stipulat in beneficiul debitorului, ceea ce se prezuma
daca nu sunt stipulatii sau circumstante contrarii (art. 1024 C. civ.), debitorul
poate renunta la termen si, în consecinta, poate oferi creditorului plata, adica
poate obliga pe creditor sa primeasca executarea obligatiei.

b) daca termenul a fost stipulat in beneficiul creditorului, acesta poate

renunta la termen, si poate solicita debitorului executarea imediata a
obligatiei.(ambele cazuri renuntare unilaterala)

c) daca termenul a fost prevazutiÎn beneficiul ambelor parti, ele pot renunta
la acesta numai prin acordul lor de vointa si, in acest caz, suntem în prezenta
unui act bilateral, a unei conventii.

Decaderea din beneficiul termenului.

Debitorul este decazut de drept din beneficiul termenului în doua situatii:

a) când prin fapta sa a micsorat garantiile pe care le-a dat creditorului.

b) când a devenit insolvabil

Conditia - este un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care

depinde existenta actului juridic civil

Clasificare

1. Dupa efect

a. suspensiva - de indeplinirea sa depinde nasterea actului juridic

b. rezolutorie - de indeplinirea sa depinde desfiintarea actului juridic

2. Dupa cauza de care depinde realizarea sau nerealizarea

evenimentului, conditia poate fi:

a) conditie cauzala este aceea a carei realizare depinde de intâmplare, de

hazard, nefiind În puterea vreuneia dintre parti

b) conditia mixta este acea Împrejurare a carei realizare depinde atât de

vointa uneia din parti, cât si de vointa unei terte persoane determinate

c) conditia potestativa este aceea a carei realizare depinde de vointa uneia

din parti(art. 1006 C. civ.). La rândul ei aceasta este de doua feluri:
 - conditia potestativa pura atunci când realizarea evenimentului viitor
depinde exclusiv de vointa uneia dintre parti;

- conditia potestativa simpla este acel eveniment viitor a carui realizare sau
nerealizare depinde de vointa unei parti si de un fapt exterior ori de vointa
unei persoane nedeterminate.

C. Dupa cum conditia consta in indeplinirea sau neindeplinirea

evenimentului, ea poate fi:

a) conditie pozitiva,

b) conditie negativa).

D. Dupa alte criterii, când nu produce efecte juridice valide, conditia poate fi:

a) conditia imposibila este aceea care consta într-un eveniment ce nu se

poate realiza material sau juridic

b) conditia imorala este aceea care contravine regulilor de convietuire

sociala.

c) conditia ilicita este aceea care contravine legii sau prin care se urmareste
obtinerea unui rezultat contrar legii. Efectele conditiei - se produc, în
principiu, retroactiv, adica momentul nasterii raportului obligational afectat
de conditie si nu acela al îndeplinirii neindeplinirii conditiei (art.
1015 C. civ.).

Efectele conditiei suspensive

A. Pendente conditione. Este intervalul de timp dintre momentul nasterii

raportului obligational si momentul realizarii conditiei. În acest interval de
timp se considera ca obligatia nu exista

B. Eveniente conditione. Este situatia în care conditia suspensiva s-a

realizat. Ca urmare a acestui fapt, obligatia se considera nascuta retroactiv,
din momentul nasterii raportului obligational, producându-si efectele ex
tunc. "Conditia îndeplinita are efect din ziua în care angajamentul s-a
contractat".

Consecintele efectului retroactiv sunt urmatoarele:

a) plata efectuata de debitor pendente conditione devine o plata datorata si

nu se mai poate cere restituirea ei;
 b) drepturile transmise pendente conditione de catre creditor la terte
persoane sunt validate, devenind pure si simple. Tot astfel, actele tacute de
catre debitor se anuleaza retroactiv;

c) daca între încheierea contractului si realizarea conditiei apare o lege

noua, ea nu se aplica obligatiei, deoarece obligatia se considera nascuta în
momentul încheierii contractului;

d) o ipoteca constituita si înscrisa pendente conditione, este validata

retroactiv;

e) caracterullezionar al unui contract se analizeaza în functie de momentul

încheierii

co,ntractului si nu de cel al îndeplinirii conditiei.

De la caracterul retroactiv al efectelor conditiei suspensive îndeplinite

exista si unele exceptii, astfel:

- prescriptia extinctiva începe sa curga numai de la data realizarii

acesteia [art. 7 alin. (3)din Decretul nr. 167/1958];

- riscurile produse pendente conditione sunt în sarcina înstrainatorului

- fructele culese de înstrainatorul bunului ramân ale sale

- actele de administrare tacute pendente conditione de catre instrainator

ramân

- legatarul sub conditie suspensiva are dreptul la fructe din momentul

realizarii acesteia;

- partile pot conveni prin conventie sa înlature caracterul retroactiv al

conditiei suspensive.

C. Deficiente conditione. Este situatia in care conditia nu s-a realizat. Daca nu

s-a realizat conditia suspensiva, se considera ca intre cele doua parti nu a
existat niciodata un raport obligational, astfel incât toate prestatiile se
restituie, iar garantiile constituite în favoarea dobânditorului se desfiinteaza
retroactiv.

Efectele conditiei rezolutorii

A. Pendente conditione. Raportul obligational este considerat pur si simplu,
neafectat de nici o modalitate. De aici decurg consecintele:

a) debitorul trebuie sa-si execute obligatia asumata, creditorul putând cere

executarea ei;

b) dobânditorul sub conditie rezolutorie al unui bun individual determinat,

suporta riscul pieirii in calitate de proprietar (res perit domino);

c) dreptul dobândit sub conditie rezolutorie poate fi transmis prin acte

intre vii sau mortis causa.

B. Eveniente conditione. Raportul obligational se desfiinteaza cu efect

retroactiv. Aceasta rezulta expres din cuprinsul art. 1019 C. civ., care dispune:
"conditia rezolutorie este aceea care supune desfiintarea obligatiei la un
eveniment viitor si incert". De aici decurg consecintele: .

a) partile trebuie sa fie repuse În situatia anterioara, urmând ca fiecare

parte sa-si restituie prestatiile executate pendente conditione;

b) drepturile constituite cu privire la un bun pendente conditione, de catre

dobânditorol unui bun individual determinat, se desfiinteaza retroactiv,

C. Deficiente conditione. În cazul în care conditia rezolutorie nu s-a îndeplinit,

raportul juridic obligational se va consolida definitiv, fiind considerat pur si
simplu din momentul nasterii sale.

Sarcina - Este specifica contractelor cu titlu gratuit (liberalitati) si consta

într-o obligatie de a da, de a face sau de a nu face, impusa de dispunator
gratificatului.

stabileste numai o obligatie fata de una din parti,

Sarcina da contractului un caracter sinalagmatic

Obligatiile alternative

Definitie Obligatia alternativa este acea obligatie al carui obiect consta în

doua sau mai multe prestatii, dintre care, la alegerea uneia din parti,
executarea de catre debitor a unei singure prestatii duce la stingerea
obligatiei.

Toate prestatiile sunt datorate de debitor, iar executarea uneia dintre ele
duce la stingerea obligatiei în întregime.
În privinta creditorului, obligatia alternativa indeplineste si rolul unei
garantii, deoarece are posibilitatea sa obtina plata chiar si atunci când
executarea uneia din prestatii a devenit imposibila datorita fortei majore,
cazului fortuit, culpei debitorului sau scoaterii din circuitul civil.

Efecte

A. Când alegerea obiectului prestatiei apartine debitorului, acesta va preciza

singur care prestatie o executa, fara a cere consimtamântul creditorului.

Daca debitorul din eroare face plata ambelor lucruri, el poate cere
repetitiunea unuia dintre ele.

Aceeasi solutie este aplicabila si creditorului când din eroare, si în

necunostiinta dreptului de optiune ce-i era acordat, a cerut sau a primit plata
unui lucru determinat, având dreptul, în asemenea caz, de a cere celalalt
lucru de la debitor, restituind lucrul primit.

Daca la scadenta debitorul nu opteaza asupra prestatiei care va fi

executata, creditorul poate cere executarea silita pentru oricare din
prestatiile datorate, dar numai pentru una din ele;

Daca obligatia are doua obiecte, iar unul dintre ele este imoral, ilicit sau
imposibil, ea se considera pura si simpla, având un singur obiect care
urmeaza a fi prestat (art. 1029 C. civ.);

Daca obligatia are doua obiecte si unul din ele piere sau nu mai poate fi
predat din orice alta cauza, chiar imputabila debitorului, obligatia alternativa
devine pura si simpla

B. Când alegerea obiectului prestatiei afost lasata creditorului. Creditorul

poate face alegerea numai daca acest drept i-a fost recunoscut in mod expres
in conventie, consimtamântul tacit fiind exclus.

a) daca obligatia are doua obiecte si numai unul a pierit fara culpa
debitorului, creditorul are dreptul de a primi obiectul ramas, fara ca el sa
aiba dreptul sa ceara valoarea lucrului pierit, pentru ca aceasta valoare nu
era datorata;

b) daca unul din obiecte piere din culpa debitorului, creditorul are dreptul
de a opta între obiectul ramas sau pretul obiectului pierit;

c) daca amândoua obiectele pier din culpa debitorului, creditorul poate

pretinde plata pretului oricaruia din ele;
 d) daca numai unul din obiecte a pierit din culpa debitorului (celalalt a
pierit fortuit), creditorul nu are drept de optiune, putând cere numai
valoarea bunului pierit din greseala debitorului.

Potrivit art. 1032 C. civ., daca amândoua obiectele au pierit fara culpa
debitorului, obligatia va fi stinsa.

Obligatiile facultative - este aceea în care debitorul se obliga la o singura

prestatie, cu facultatea pentru el, de a se libera, executând o alta prestatie
determinata.

Au ca obiect o singura prestatie, dar debitorul poate executa o alta prestatie

determinata.

Efecte

Creditorul poate cere debitorului sa execute numai prestatia care constituie

obiectul obligatiei,

Daca obiectul obligatiei piere fortuit, din cauza de fqrta majora, fara culpa
debitorului sau este scos din circuitul civil, debitorul va fi liberat de orice
plata, deoarece el este tinut numai la aceasta prestatie, care reprezinta
obiectul obligatiei. Daca lucrul piere din culpa debitorului acesta va trebui sa
plateasca contravaloarea lucrului.

Obligatiile conjuncte - este acea obligatie cu pluralitate de subiecte (mai

multi creditori sau mai multi debitori), între care creanta sau datoria se
divide de plin drept.

Efecte

a) daca sunt mai multi debitori, fiecare este tinut si poate fi urmarit numai
pentru plata partii sale din datorie;

b) daca sunt mai multi creditori, fiecare poate urmari pe debitar numai
pentru partea sa din creanta;

c) insolvabilitatea unuia dintre debitori este suportata de catre creditor,

deoarece ceilalti codebitori nu pot fi urmariti pentru partea celui insolvabil;

d) punerea în întârziere a debitorului si întreruperea prescriptiei efectuata

de unul dintre creditori nu produce efecte si în favoarea celorlalti creditori
care au ramas pasivi;
e) punerea în întârziere a unui debitor si întreruperea prescriptiei fata de
unul din debitori nu au nici un efect în raport cu ceilalti debitori;

f) plata facuta de catre un debitor a cotei sale parti nu are efect liberator
pentru ceilalti debitori.

În realitate, aceste obligatii sunt mai degraba disjuncte, fiecare dintre ele
având o viata proprie, fara a se pune probleme deosebite în ceea ce priveste
executarea acestora.

Obligatiile solidare - este acea obligatie cu subiecte multiple, în cadrul

careia fiecare creditor solidar poate cere debitorului întreaga datorie sau
fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrala a
prestatiei datorata creditorului.

Datoria sau creanta nu se mai divide între subiectele raportului obli-

gational.

Solidaritatea are un caracter de exceptie, ea neputându-se prezuma

Solidaritate activa - exista mai multi creditori, fiecare având dreptul sa

ceara debitorului comun plata întregii creante,

Daca unul dintre creditori a primit întreaga datorie, el este obligat sa o

împarta cu ceilalti creditori, cu exceptia cazului în care dovedeste ca obligatia
a fost contractata numai în interesul sau (art. 1034 C. civ.).

Efectele solidaritatii active

A. Raporturile dintre creditorii solidari si debitorul lor comun, unde se produc

urmatoarele efecte:

a) fiecare dintre creditori are dreptul sa pretinda si sa primeasca plata

integrala a creantei

b) debitorul poate plati întreaga creanta oricaruia dintre

c) remiterea de datorie facuta de unul din creditorii solidari libereaza pe

debitor numai pentru partea acestuia

B. Raporturile dintre creditorii solidari.

a)fiecare creditor solidar poate primi plata creantei in întregime

 b) daunele moratorii cerute de catre unul din creditori profita si celorlalti
creditori.

c) punerea in intârziere a debitorului de catre unul dintre creditorii solidari

foloseste si celorlalti creditori

d) Întreruperea prescriptiei facuta de unul din creditorii solidari profita

tuturor creditorilor solidari (art. 1036 C. civ.)..

a) nici unul dintre creditori nu poate face singur acte de dispozitie, precum
novatia, remiterea de datorie,

b) daca unul dintre creditori a obtinut o hotarâre judecatoreasca, efectele ei

vor profita si celorlalti numai in cazul in care este favorabila creditorului
urmaritor

c) când debitorul devine mostenitorul unic al unuia dintre creditori sau unul
dintre creditorii solidari devine mostenitorul unic al debitorului, va opera
confuziunea,

d) daca unul dintre creditorii solidari ulterior încheierii contractului, obtine

garantarea obligatiei printr-un contract de ipoteca, gaj etc., aceste garantii vor
profita si celorlalti creditori

Solidaritatea pasiva - obligatia cu mai multi debitori, la care creditorul

este îndreptatit sa ceara oricarui codebitor executarea integrala a prestatiei
care formeaza obiectul obligatiei.

Cazuri de solidaritate pasiva legala

a) când mai multe persoane prin fapta lor ilicita au cauzat, în comun, un
prejudiciu altei persoane, raspund solidar fata de victima (art. 1003 C. civ.).

b) când mandantii au împuternicit un singur mandatar pentru o afacere

comuna, fiecare raspunde solidar pentru toate efectele mandatului (art. 1551
C. civ.).

c) executorii testamentari ai aceleiasi mosteniri sunt raspunzatori solidar

pentru bunurile mobile încredintate [art. 918 alin. (2) C. civ.];

d) antreprenorul sau arhitectul raspund solidar pentru ruina

edificiului datorata unui viciu de constructie sau a terenului pe care a fost
amplasata (art. 1483 C. civ.);
 e) În cazul împrumutului de bani, imprumutatii sunt obligati solidar fata de
împrumutator,

f) s-a decis în practica judiciara ca, nerespectarea contractului de comodat de

catre comodatari, care au folosit lucrul pentru o alta destinatie decât cea
convenita si un timp mai îndelungat decât se cuvenea, restituindu-l avariat,
atrage raspunderea lor solidara fata de comodant.

Conditiile de existenta a solidaritatii pasive

a) toti debitorii trebuie sa fie obligati a presta acelasi lucru - edeam peculliam

b) codebitorii in genere trebuie sa fie obligati in acelasi timp si prin acelasi act,

c) fiecare codebitor trebuie sa fie obligat pentru toata datoria, altfel, obligatia
ar fi conjuncta;

d) plata facuta de unul dintre debilori trebuie sa libereze pe toti

Trasaturile caracteristice ale solidaritatii pasive

A. Obligatia solidara are unul si acelasi obiect, cu toate ca exista mai multi
debitori

B. Exista o pluralitate de raporturi obligationale distincte între fiecare

debitor solidar si creditorul sau.

C. Obligatia solidara este divizibila prin transmiterea ei pe cale de succesiune.

Efectele solidaritatii pasive

- creditorul unei obligatii solidare se poate adresa la acela care va voi dintre
debitori, fara ca debitorul sa poata opune beneficiul de diviziune

A. Efectul principal al solidaritatii pasive consta în obligatia oricarui debitor

de a plati în întregime datoria, ei fiind tinuti de o prestatie unica.

Debitorul solidar urmarit, poate introduce o cerere de chemare în garantie

a celorlalti codebitori.

Din dreptul care apartine creditorului de a cere plata integrala de la oricare

dintre debitorii solidari, rezulta pentru fiecare debitor dreptul corelativ si
reciproc de a platit toata datoria si de a-l obliga pe creditor la primirea platii
integrale,
 Obligatia codebitorilor se poate stinge si prin alte modalitati juridice decât
plata, dintre care amintim:

a) compensatia, care stinge datoriile reciproce pâna la concurenta celei mai

mici dintre ele.

b) novatia prin schimbare de debitor, in cazul in care unul dintre debitori se

obliga in locul tuturor codebitorilor,

c) remiterea de datorie, intervenita intre un codebitor solidar si creditor,

daca este totala, va libera pe toti codebitorii solidari. Daca este o remitere
partiala, in favoarea unui anumit debitor, îl va libera numai pe acesta,
creditorul putând urmari pe ceilalti codebitori solidari pentru partea
ramasa (an. 1141 C. civ.);

d) orice alt mod de stingere a obligatiilor intre creditor si unul dintre

debitorii solidari, va libera pe ceilalti debitori de creditorul comun.

B. Efectele secundare

a) Întreruperea prescriptiei extinctive.

b) punerea in întârziere a unui codebitor produce efecte fata de toti ceilalti

codebitori solidari.

c) cererea de dobânzi facuta de creditor împotriva unuia dintre codebitorii

solidari, are ca efect curgerea dobânzilor fata de toti codebitorii (art.
1046 C. civ

d) riscul pieirii lucrului obiect al prestatiei din culpa unui debitor, angajeaza
raspunderea tuturor codebitorilor.

e) tranzactia. În cazul în care un codebitor solidar tranzactioneaza cu

creditorul, daca este nefavorabila, nu poate fi opusa celorlalti codebitori
solidari (art. 1056 C.civ.), deoarece reprezentarea reciproca a codebitorilor se
aplica numai actelor care au drept scop micsorarea sau stingerea datoriei;

f) hotarârea judecatoreasca favorabila, continuata de un codebitor, profita

si celorlalti codebitori, daca aceasta este rezultatul unei exceptii comune
tuturor debitorilor.

g) apelul introdus de catre un codebitor profita si celorlalti codebitori.

Exceptii invocate de debitorul solidar opozabile creditorului..

 A. Exceptiile comune (absolute sau generale) pot fi invocate de catre oricare
dintre codebitorii solidari,acestea fiind:

a) cauzele de nulitate care afecteaza acordul de vointa al partilor, atât cele

care privesc nulitatea absoluta, cum este de exemplu, imoralitatea sau
ilicitatea obiectului obligatiei sau lipsa formei solemne a actului juridic care
cuprinde obligatia solidara, cât si cele care privesc nulitatea relativa, cum
sunt de exemplu, viciile de consimtamânt;

b) modalitatile comune tuturor acordurilor de vointa, cum este cazul în care

toti debitorii s-au obligat sub o conditie sau sub rezerva aceluiasi termen,
oricare dintre ei poate invoca neîndeplinirea conditiei sau neajungerea la
termen, paralizând astfel urmarirea creditorului.

Daca toti debitorii solidari s-au obligat sub conditie suspensiva, creditorul nu
poate sa le ceara plata înainte de împlinirea conditiei,

c) cauzele de stingere a obligatiilor:

- plata facuta de catre un codebitor solidar, constituie o exceptie care poate

fi invocata de oricare dintre ei - darea in plata facuta de catre un codebitor
stinge întreaga obligatie, aceasta fiind de altfel asimilata platii;

- daca unul dintre codebitori noveaza întreaga datorie, aceasta va putea fi

invocata de catre toti ceilalti;

- remiterea de datorie facuta chiar si în mod tacit

- compensatia care opereaza asupra întregii datorii, este o alta exceptie

comuna,

d) alte exceptii comune pot fi: realizarea conditiei rezolutorii, când toti
codebitorii s-au obligat sub rezerva aceleiasi conditii, pierderea fortuita a
bunului individual determinat si nici unul dintre codebitori nu a fost pus in
întârziere, prescriptia etc.

B. Exceptiile personale (relative sau particulare)

a) Exceptiile personale care folosesc si celorlalti codebitori sunt:

- remiterea de datorie consimtita unuia dintre codebitorii solidari, profita

tuturor codebitorilor solidari
 - confuziunea stinge obligatia pentru partea din datorie ce revine
codebitorului fata de care a operat, ceilalti codebitori fiind tinuti în solidar
numai pentru partea din datorie

- compensatia partii unuia din codebitorii solidari libereaza pe ceilalti

pentru acea parte.

- renuntarea la solidaritate facuta de creditor în favoarea unuia dintre

codebitorii solidari face ca obligatia sa ramâna solidara fata de ceilalti,
micsorata cu partea codebitorului respectiv.

b) Exceptiile pur personale, care pot fi invocate numai de catre un codebitor

solidar si profita numai lui, sunt:

- cauzele de nulitate relativa care opereaza numai in privinta unuia dintre

codebitorii solidari, cum este un viciu de consimtamânt.

- modalitatile (termen, conditie), consimtite numai unuia dintre codebitorii

solidari.

Efectele solidaritatii pasive intre codebitorii solidari

Efectul principal al solidaritatii pasive în raporturile dintre codebitorii

solidari, consta în aceea ca ori de câte ori un codebitor solidar plateste
întreaga creanta, prestatia executata se împarte de plin drept între
codebitori,

a) actiunea derivând din subrogarea legala În drepturile creditorului

platit codebitorul care a platit se subroga în dreptul creditorului.

b) actiunea personala întemeiata pe mandat sau gestiunea de afaceri, caz în

care codebitorul platitor devine un simplu creditor chirografar al
codebitorului pentru care a platit.

Încetarea solidaritatii pasive

a) plata întregii datorii facuta creditorului

b) moartea unuia dintre codebitorii solidari, când datoria se divide între

mostenitori proportional

c) renuntarea la solidaritate, facuta de catre creditor, care poate fi clasificata

in functie de doua criterii :
 - renuntare totala, care isi va produce efectele fata de toti codebitorii,
datoria devenind divizibila,

- renuntare partiala, care isi va produce efectele numai fata de codebitorul

pentru care a fost consimtita,

Obligatii indivizibile - acea obligatie cu pluralitate de subiecte al carei

obiect nu este susceptibil de divizare prin natura sa ori prin conventia
partilor.

a) natura prestatiei care formeaza obiectul obligatiei, caz in care

indivizibilitatea este naturala

b) vointa partilor. În acest caz indivizibilitatea este voluntara, desi obiectul

obligatiei este divizibil, executarea ei nu se poate face decât în întregime,
deoarece asa au convenit partile, cum este cazul obligatiei de restituire a
cheltuielilor de scolarizare

Efecte

Efectul principal al indivizibilitatii obligatiei consta în faptul ca orice

creditor poate pretinde de la oricare dintre debitori executarea în întregime
a prestatiei si oricare debitor poate fi constrâns la executarea prestatiei la
care are drept creditorul.

A. indivizibilitatea activa este de regula naturala si se produce ca urmare a

mortii ere. ditorului unei creante cu obiect indivizibil, titulari devenind mai
multi mostenitori.

a) fiecare dintre creditori poate cere debitorului executarea in intregime a

prestatiei ce formeaza obiectul obligatiei indivizibile (art. 1064 C. civ.);

b) punerea in intârziere sau intreruperea prescriptiei efectuata" de unul

dintre creditori produce efecte in beneficiul tuturor creditorilor;

c) remiterea de datorie, darea În plata, cesiunea de creanta si novatia facuta

de unul dintre creditori, cu privire la dreptul de creanta sunt inopozabile
celorlalti creditori

B. indivizibilitatea pasiva poate fi naturala sau conventionala si produce

urmatoarele efecte:

a) fiecare codebitor poate fi obligat sa execute in intregime prestatia

datorata (art.1062 C. civ.);
 b) punerea in intârziere a unui codebitor ori intreruperea prescriptiei
produce efecte fata de toti ceilalti codebitori;

c) debitorul urmarit nu poate opune beneficiul de diviziune,

d) daca s-a stipulat o clauza penala referitoare la obligatia indivizibila, plata

acesteia poate fi ceruta in totalitate de la debitorul in culpa, sau de la ceilalti
in proportie cu partile lor, iar ipotecar pentru tot (art. 1071 C. civ.).

Obligatiile in solidum

La obligatiile in solidum nu exista unicitate de obiect a obligatiei si nici

reprezentarea codebitorilor de catre altul , neexistand acea pluralitate de
raporturi care se formeaza intre fiecare creditor si debitor .

Trasaturi definitorii

a) izvorasc din lege ;

b)fiecare dintre codebitori raspunde fata de creditor pentru plata intregii

datorii,acesta fiind singurul aspect sub care se poate face o similitudine intre
obligatiile in solidum si obligatiile solidare

Asernanari si deosebiri Între obligatiile solidare si obligatiile in

solidum

A. Asemanari

a) în ambele situatii se considera ca exista solidaritate:

b) obligatiile in solidum se asearnana cu solidaritatea pasiva prin faptul ca

produc acelasi efect principal: îndatorirea fiecarui codebitor de a plati
datoria în întregime(art. 1039, 1042 si 1043 C. civ.).

B. Deosebiri

a) nu se produc efectele secundare la obligatiile in solidum.

b) la obligatiile in solidum nu are loc o divizare a datoriei, fiecare fiind

obligat pentru tot

Circulatia obligatiilor - acele modificari care intervin in structura

obligatiilor care insa nu produce stingerea lor ci doar transmiterea sau
transformarea acestora.
 Prin transformarea obligatiei întelegem acea operatie juridica prin interme-
diul careia, ca urmare a acordului de vointa al partilor raportului obligational,
se pro duce o schimbare a unuia din elementele acestui raport, respectiv
subiecte, obiect sau cauza.

Cesiunea de creanta

Definim cesiunea de creanta ca fiind acea conventie prin care o parte

denumita creditor cedent transmite, cu titlu oneros sau gratuit, creanta pe
care o are asupra unui tert, denumit debitor cedat, celeilalte parti
denumita creditor cesionar.

Caracterele juridice ale cesiunii de creanta

a) atunci când cesiunea are loc cu titlu oneros, fiind o adevarata vânzare a
drepturilor de creanta, aceasta se constituie ca un contract sinalagmatic

b) cesiunea de creanta este un contract consensual, respectându-se

prevederile art. 1295 C. civ., putând fi încheiata prin simplul acord de vointa
al partilor - solo consensum -

c) în cazul în care cesiunea de creanta se realizeaza cu titlu gratuit prin

intermediul unei donatii, aceasta are un caracter solemn

Conditii de fond ale cesiunii de creanta

a) partile trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina, iar persoanele

lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restrânsa trebuie sa
incheie prin ocrotitorul legal.

b) consimtamântul partilor- precizam ca aceasta conditie de fond, este de

esenta cesiunii de creanta transmiterea proprietatii creantei cedate ca
simplu efect al consimtamântului, independent de orice notificare sau
acceptare a cedatului;

c) În ceea ce priveste obiectul cesiunii de creanta precizam ca orice creanta

poate forma obiectul unei cesiuni.

Exista totusi si drepturi de creanta care nu pot forma obiectul unei cesiuni,
fiind deciarate incesibile În virtutea prevederilor legale si a strânsei legaturi
cu persoana creditorului, cum ar fi: salariul, pensia de Întretinere, pensiile
alimentare acordate de justitie si alte creante care au caracter pur personal.
 d) În ceea ce priveste cauza cesiunii de creanta si in aceasta materie sunt
aplicabile dispozitiile art. 966 C. civ.: "obligatia fara cauza sau fondata pe o
cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect".

Conditii de forma ale cesiunii de creanta

Cesiunea de creanta este un contract consensual, fiind valabil încheiat din

momentul realizarii acordului de vointa, neînsotit de vreo forma.

Atunci când cesiunea de creanta se face prin intermediul unui anumit

contract, ea trebuie sa îndeplineasca conditiile de fond si forma ale acelui
contract.

Formalitati cerute de lege pentru asigurarea opozabilitatii cesiunii de

creanta

cesionarul nu poate opune dreptul sau la o a treia persoana, decât dupa ce a

notificat debitorului cesiunea

A. Notificarea. Prin notificarea facuta de cedent sau cesionar debitorului

cedat, i se aduce acestuia la cunostinta persoana noului creditor si c1auzele
esentiale ale contractului de cesiune.

initiativa instiintarii debitorului, într-o forma recunoscuta, valabila, poate fi

luata fie de catre cedent, fie de catre cesionar,

Legea nu stabileste nici un termen înlauntrul caruia urmeaza a se îndeplini

aceasta formalitate.

Referitor la locul unde trebuie facuta notificarea de regula, nu poate fi luat în

considerare decât domiciliul general al debitorului

În cazul in care exista mai multi debitori conjuncti, notificarea va trebui

facuta fiecaruia din acestia,

În cazul in care exista mai multi debitori obligati solidari s-a considerat,
totusi, ca fiind mai potrivita notificarea fiecarui debitor în parte, pentru ca
acestia sa cunoasca cesiunea.

B. Acceptarea din partea debitorului cedat (art. 1393 C. civ.), are

semnificatia ca acesta a luat la cunostinta despre cesiune, adica de
schimbarea creditorului sau initial în sensul ca a stiut de existenta cesiunii de
creanta, se face prin înscris autentic. Daca acceptarea se face prin inscris sub
semnatura privata, ea nu va fi opozabila celorlalti terti, Efectele cesiunii de
creanta

Efectul general - transmiterea dreptului de creanta de la cedent la cesionar

in schimbul pretului stipulat sau cu titlu gratuit.

Efecte speciale

Între parti cesiunea de creanta transfera dreptul de creanta din patrimoniul

cedentului in patrimoniul cesionarului,

Transferarea dreptului de creanta are loc chiar în momentul realizarii

acordului de vointa între cedent si cesionar.

Se considera ca actiunile pe care le are cedentul pentru executarea creantei

vor fi dobândite si de catre cesionar, deoarece ele sunt inseparabile de
dreptul care a fost cesionat.

creanta se transmite la valoarea ei nominala, indiferent ca cesiunea este cu

titlu oneros si cesionarul a dobândit-o la un pret inferior sau este cu titlu
gratuit.

Obligatia de garantie. În cazul in care cesiunea unei creante s-a facut cu titlu
oneros aceasta, echivalând cu o vânzare, este firesc ca cedentul sa fie tinut,
fata de cesionar de obligatia de garantie.

Daca cesiunea este cu titlu gratuit, cedentul nu are obligatia legala de

garantie, dar aceasta poate fi stipulata prin conventia partilor.

A. Garantia de drept (legala) este subînteleasa ca orice vânzare si cuprinde

obligatia cedentului de a raspunde de existenta actuala a creantei si a
accesoriilor sale, cum ar fi spre exemplu ipotecile, privilegiile sau cauti unile.

B. Garantia conventionala se stabileste prin acordul de vointa al partilor,

deoarece regulile din aceasta materie nu sunt de ordine publica, fiind
supletive.

Clauze de agravare a obligatiei de garantie, prin care cedentul se poate

obliga sa garanteze solvabilitatea debitorului, legea prezumând ca s-a
garantat solvabilitatea actuala a debitorului, dar nu si cea viitoare, si numai
pâna la suma primita drept pret al cesiunii.
 De asemenea cedentul se poate obliga sa garanteze si solvabilitatea viitoare
a debitorului cedat (art. 1398 C. civ.), dar numai prin intermediul unei
stipulatii exprese..

Clauze de limitare a obligatiei de garantie, prin care, de exemplu, cedentul sa

fie descarcat de orice obligatie de garantie si prin urmare cedentul nu,
raspunde de existenta creantei obiect al cesiunii.

Fata de terti, cesiunea produce efecte numai din momentul notificarii prin
intermediul executorului judecatoresc sau din momentul acceptarii de catre
debitorul cedat prin Înscris autentic.

a) pâna la notificarea sau acceptarea cesiunii de creanta, debitorul cedat

poate plati in mod valabil cedentului

b) în cazul în care cedentul a înstrainat creanta la mai multi cesionari, între

acestia se naste un conflict care va fi solutionat conform regulii qui prior
tempore potior jure. Ca urmare a acestui fapt, cesionarul care notifica primul
sau obtine acordul debitorului cedat, va deveni tert fata de celelalte acte de
cesiune facute de cedent, în afara de cazul fraudei

c) pâna la indeplinirea formalitatilor de publicitate, creditorii chirografari

sunt considerati terti,

Retractul litigios

Prin retractul litigios s-a pus la dispozitia debitorului cedat un mijloc juridic
eficient, prin care sa Înlature, În dreptul civil, inlaturarea de specula a
cesionarului, care cumparând o creanta litigioasa la un pret scazut,
urmareste sa o incaseze la valoarea ei nominala.

Retractul litigios reprezinta o manifestare de vointa care produce efecte

juridice indiferent daca cesionarul este de acord sau nu. Retractul litigios
poate fi exercitat pe cale judiciara, în cadrul unui proces pornit de cesionar
împotriva debitorului cedat, sau pe cale extrajudiciara, printr-o notificare
trimisa cesionarului de catre debitorul cedat, prin intermediul executorului
judecatoresc.

Conditii

a) sa existe un proces început, dar neterminat asupra fondului dreptului

b) cesiunea trebuie facuta în schimbul unui pret.

 c) manifestarea de vointa de a exercita retractullitigios trebuie însotita de
faptul material al platii pretului real al cesiunii, cu dobânzile aferente din ziua
platii si a cheltuielilor tacute de catre cesionar;

d) retractul litigios sa fie exercitat înaintea instantei sau pe cale

extrajudiciara. printr-o notificare, transmisa cesionarului de catre debitor
prin intermediul executorului judecatoresc.

Efectele retractului litigios

Retractul litigios are ca efect desfiintarea retroactiva a cesiunii de creanta

litigioase fata de retractant, ca si cum ar fi vorba despre îndeplinirea unei
conditii rezolutorii.

În schimb, fata de cedent si cesionar, retractul litigios nu produce nici un

efect, între ei continuând sa-si produca efectele cesiunea.

Subrogatia în drepturile creditorului prin plata creantei - modalitate de

transmitere, in baza legii sau a vointei partilor, a unui drept de creanta insotit
de toate garantiile si accesorii/e sale de catre partile unui raport obligational
catre o terta persoana care, prin plata pe care o face catre creditorul initial, ii
ia locul acestuia.

Felurile subrogatiei

Subrogatia legala

a) subrogatia în folosul celui care, fiind el însusi creditor, plateste altui

creditor, ce are preferinta (art. 11O8 pct. 1C. civ.).

b) subrogatia în folosul aceluia care, dobândind un imobil, plateste

creditorilor caror acest imobil este ipotecat

c) subrogatia in folosul aceluia care, fiind obligat cu altii sau pentru altii la
plata datoriei, are interes de a o desface (are interes sa plateasca), prevazuta
de art. 1108 pct. 3 C. civ.

În dreptul nostru civil sunt obligati impreuna cu altul:

- codebitorii solidari;

- codebitorii obligatiilor indivizibile;

- fidejusorii între ei.

 Sunt obligati pentru altul, adica pentru debitorul principal:

- fidejusorii;

- cautiunea reala, care constituie o ipoteca pentru un bun al sau, pentru a

garanta o datorie a debitorului;

- tertul detentor al unui imobil ipotecat pentru garantarea datoriei

debitorului, care plateste pe creditorii înscrisi asupra imobilului, tertul
dobândind imobilul ipotecat fie de la debitori, fie de la cautiunea reala.

d) subrogatia in folosul mostenitorului sub beneficiu de inventar, care a platit

din propriul sau patrimoniu datoriile succesiunii (art. 1108 pct. 4 C. civ.).

Subrogatia conventionala

A. Subrogatia consimtita de creditor este prevazuta de art. 1107 C. civ. care

dispune: "când creditorul, primind plata sa de la o alta persoana, da acestei
persoane drepturile, actiunile, privilegiile sau ipotecile sale, în contra
debitorului; aceasta subrogatie trebuie sa fie expresa si tacuta tot într-un
timp cu plata".

a) subrogatia se face de catre creditor, prin consimtamântul sau, fara a fi

necesar consimtamântul debitorului.

b) subrogatia trebuie sa se produca concomitent cu plata

c) conventia de subrogare dintre creditor si tertul solvens trebuie sa fie

expresa, sa rezulte in mod neîndoielnic.

d) pentru ca subrogatia sa fie opozabila terti lor este necesara data certa a
chitantei eliberata de creditor.

B. Subrogatia consimtita de debitor este prevazuta de art. 1107 alin. (2)

C. civ. si se efectueaza atunci "când debitorul se împrumuta cu o suma (de
bani) spre a-si plati datoria si subroga pe împrumutator în drepturile
creditorului".

Conditii :

a) actul de imprumut si chitanta de plata sa se faca in forma autentica.

b) În actul de imprumut sa se prevada in mod expres suma ce se imprumuta

pentru a se plati datoria;
 c) În chitanta de plata a datoriei sa se arate in mod expres ca plata s-a facut
cu suma imprumutata de la tertul pe care îl subroga.

Efectele subrogatiei - indiferent ca este legala sau conventionala, efectul

principal al subrogatiei este acela ca subrogatul ia locul creditorului platit,
dobândind toate drepturile si actiunile acestuia impotriva debitorului afara de
vreo stipulatie contrara care ar margini efectele subrogatiei.

Cesiunea de datorie - operatia juridica prin care un debitor, numit debitor

cedent, transmite datoria sa unei alte persoane, numita debitor cesionar, care
se obliga, de regula, în locul sau, fata de creditorul cedat.

Spre deosebire de cesiunea de creanta, cesiunea da datorie nu este posibila

fara acordul creditorului,

Se caracterizeaza prin:

a) existenta unei datorii vechi care se transmite la debitorul cesionar cu

toate caracterele;

b) garantiile si exceptiile ce o insotesc;

c) debitorul cesionar este singurul indatorat fata de creditorul cedat;

d) transferul datoriei se face prin acordul de vointa intervenit exclusiv intre

cedent si cesionar.

Mijloacele juridice de transformare a obligatiilor

Novatia este acea operatiune juridica prin care, urmare a acordului de

vointe dintre partile unui raport juridic obligational, o obligatie veche se
stinge, concomitent cu nasterea unei noi obligatii care o înlocuieste pe prima.

Felurile novatiei

A. Novatia obiectiva (mutata causa debendi) se produce intre creditorul si

debitorul initial, prin schimbarea obiectului, cauzei sau
modalitatilor obligatiei initiale.

a) la novatia prin schimbarea obiectului, creditorul si debitorul raportului

obligational initial nu se schimba, având loc doar o transformare a obiectului
obligatiei.
 b) si la novatia prin schimbarea cauzei, subiectele raportului obligational
initial ramân neschimbate, ca de altfel si obiectul obligatiei, ceea ce se
schimba fiind cauza obligatiei.

c) la novatia prin schimbarea modalitatilor, aceasta se transforma dintr-o

obligatie pura si simpla, intr-o obligatie conditionala.

B. Novatia subiectiva este aceea care se realizeaza prin schimbarea

creditorului sau debitorului initial.

a) novatia prin schimbare de debitor are loc atunci când un tert se obliga fata
de creditor sa plateasca datoria, fara a cere consimtamântul debitorului
initial

b) novatia prin schimbare de creditor are loc prin substituirea

creditorului initial cu un nou creditor (terta persoana), indicata de creditorul
initial.

Conditiile novatiei

a) existenta unei obligatii vechi valabile, care urmeaza a se stinge prin

novatie

b) sa se nasca, prin acordul partilor, o obligatie noua valabila. Asadar, noua

obligatie care înlocuieste vechiul raport obligational trebuie sa fie valabila
din punct de vedere juridic.

c) obligatia noua trebuie sa contina un element nou (aliquid novi) fata de

vechea obligatie.

d) sa existe o intentie a partilor de a nova (animus novandi), respectiv de a

transforma obligatia veche în una noua.

e) partile sa aiba capacitate de a nova.

Proba novatiei urmeaza regulile de drept comun, fiind necesar ad

probationem un înscris (art. 1191 C. civ.). Efectele novatiei

a) stingerea obligatiei vechi împreuna cu toate garantiile sale (gaj, ipoteca,

fidejusiune, privilegii) si înlocuirea ei cu o obligatie noua.

b) nasterea unei noi obligatii concomitent cu stingerea obligatiei

initiale. Noua obligatie are intotdeauna caracter contractual, deoarece rezulta
din vointa partilor, indiferent de izvorul vechii obligatii.
Delegatia - este conventia prin care un debilor aduce creditorului sau
angajamentul unui al doilea debilor, alaturi de el sau in locul lui.

Subiectele delegatiei poarta denumiri specifice:

- delegant - debitorul initial, cel care propune creditorului un alt debitor in

locul sau,cel care face delegatia;

- delegat - persoana care se obliga alaturi sau in locul debitorului;

- delegatar - creditorul care primeste angajamentul.

Felurile delegatiei

A. Delegatia perfecta este aceea prin care delegatarul accepta pe delegat ca

debitor în locul delegantului, pe care-l elibereaza.

B. Delegatia imperfecta este aceea care nu are caracter novator, delegatarul

acceptându-i pe delegat, fara a-l libera pe delegant, pastrând doi debitori
(delegat si delegant).

Efectele delegatiei

A. Delegatia perfecta stinge obligatia veche si o înlocuieste cu una noua,

Sunt însa doua situatii prevazute de art. 1133 C. civ., în care obligatia
delegantului subzista fata de delegatar:

a) când delegatarul si-a rezervat expres dreptul de a urmari pe delegant în

caz de insolvabilitate a delegatarului.

b) când delegatul este insolvabil în momentul delegatiei.

B. Delegatia imperfecta adauga un nou raport obligational la cel preexistent.

Delegatarul are doi debitori, delegantul si delegatarul, putând urmari la
alegerea sa pe oricare dintre ei sau pe amândoi pentru realizarea creantei,

Executarea obligatiilor - creditorul are dreptul de a obtine de la debitor

îndeplinirea exacta a obligatiei", iar în caz de neexecutare totala sau partiala
ori de neexecutare corespunzatoare, creditorul "are dreptul la despagubiri".

Executarea obligatiilor se poate realiza in doua moduri principale:

a) executarea directa sau in natura a obligatiilor, care consta în îndeplinirea

exacta a prestatiei la care debitorul s-a obligat.
 b) executarea indirecta a obligatiilor, atunci când din diferite motive
executarea în natura nu mai este posibila, creditorul putând pretinde
echivalentul prejudiciului încercat din aceasta cauza, respectiv despagubiri.

Executarea directa a obligatiilor

Principiul executiirii în natura a obligatiilor

Executarea în natura a obligatiei înseamna executarea prestatiei însasi la

care s-a obligat debitorul si nu plata unui echivalent banesc în locul acesteia.

Executarea voluntara în natura a obligatiilor

Plata a fost definita ca fiind executarea voluntara a obligatiei de catre

debitor, indiferent de obiectul ei. Definita astfel, plata constituie modul firesc
de stingere a unei obligatii, orice obligatie luând nastere pentru a fi
executata. Plata are ca efect stingerea raportului juridic obligational, raport
care se poate stinge si prin alte moduri, dar in cadrul carora creditorul nu
primeste ceea ce i se datoreaza.

Plata, fiind prestatia lucrului datorat, naturalis rei debite prestatio, nu se

poate concepe fara o datorie

Conditiile platii

Persoanele care pot face plata

Plata poate fi facuta de debitor, de orice persoana

interesata sau neinteresata, principiul general fiind acela ca orice persoana
interesata sau nu poate face plata.

În primul rând, plata se face valabil de catre debitor, personal sau prin
reprezentantul sau

Plata poate fi facuta si de o persoana interesata, cum este, de exemplu,

dobânditorul unui imobil ipotecat pentru a evita urmarirea silita a imobilului
dobândit, in cazul in care debitorul înstrainator nu achita datoria creditorului
ipotecar.

În ultimul rând, plata poate fi facuta si de orice persoana neinteresata, care o

poate face fie in numele debitorului, in baza unui contract de mandat sau a
gestiunii de afaceri, fie in nume propriu atunci când face o liberalitate
debitorului.
 Plata poate fi facuta de tert si împotriva vointei debitorului si fara intentia de
a face o liberalitale. În acest caz, tertul va avea o actiune in restituire
impotriva debitorului

Exceptii de la principiul ca plata poate fi facuta de orice persoana interesata

a) în cazul obligatiilor de a face intuituu personae, plata nu poate fi facuta

decât de debitorul acelei obligatii

b) când partile au stabilit expres, prin acordul lor de vointa, ca plata nu poate
fi facuta de o alta persoana decât debitorul

c) minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani,

d) alienatul sau debilul mintal pus sub interdictie,

Conditii speciale cerute pentru aface plata în cazul obligatiilor de a da

Pentru a fi valabila este necesara si îndeplinirea a doua conditii, respectiv:

- plata sa fie facuta de proprietarul lucrului dat în plata;

- autorul platii sa fie capabil de a înstraina.

Persoanele care pot primi plata

Cel indreptatit sa primeasca plata este, in primul rând, creditorul, iar dupa
moartea acestuia, plata urmeaza a se face mostenitorilor acestuia.

În cazul cesiunii, cesionarul poate primi plata deoarece el devine creditor.

Pentru ca mandatarul sa poata primi o plata nu este necesar ca el sa aiba un

mandat special

Totodata, plata poate fi facuta si unui submandatar al mandatarului daca

acesta din urma are dreptul de a substitui pe altul in locul sau.

De asemenea, uzufructuarul poate primi, în general, singur plata

capitalurilor, deoarece tine locul proprietarului.

Situatii în care plata este valabila desi ea afost efectuata catre alte persoane
decât cele îndreptatite sa o primeasca

a) când creditorul ratifica plata facuta unei persoane care nu avea dreptul de
a primi
 b) când plata desi a fost facuta altei persoane, a profitat creditorului, cum
este cazul platii facuta unui creditor al creditorului, plata care a dus la
stingerea obligatiei pe care creditorul o avea fata de alta persoana

c) când plata a fost facuta cu buna-credinta unui creditor aparent (art.

1097 C. civ.).

d) plata a fost facuta unui reprezentant aparent al creditorului, dar sunt

îndeplinite conditiile aparentei, iar platitorul a fost de buna-credinta.

Obiectul platii - creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela ce i se
datoreaza, chiar daca valoarea lucrului oferit ar fi egala sau mai mare".

În cazul în care creditorul a primit din eroare un alt lucru decât cel care îi
era datorat, el poate sa restituie lucrul dat si sa ceara, totodata, sa i se predea
lucrul ce i se datoreaza.

Indivizibilitatea platii - debitorul nu poate sili pe creditor a primi o parte

din datorie, fie datoria divizibila chiar". Aceasta înseamna ca un debitor nu se
poate libera de datorie decât platind tot ceea ce datoreaza, chiar daca
obiectul platii ar fi divizibil, cum este cazul unei sume de bani.

Principiul indivizibilitatii cunoaste si unele exceptii când plata poate fi

fractionata.

a) prin conventia partilor se stabileste ca plata sa fie divizibila

b) prin succesiune legala, când debitorul lasa mai multi mostenitori, fiecare
platind pro parte (art. 1060 C. civ.). d) când instanta de judecata acorda
debitorului mici termene de gratie pentru a face plata

e) când datoria este platita de mai multi fidejusori si unul dintre ei invoca
beneficiul de diviziune

t) posesorul unei cambii. bilet la ordin sau cec nu poate refuza o plata
partiala;

g) purga ipotecii. când cel care a dobândit un imobil ipotecat, ofera

creditorilor pretul imobilului când l-a cumparat sau valoarea lui În cazul in
care l-a primit cu titlu gratuit. Daca pretul oferit nu este suficient pentru
acoperirea integrala a datoriei, purga va duce la divizarea platii, deoarece
obligatia dobânditorului este numai pâna la concurenta pretului platit.

Data platii
În cazul obligatiilor pure si simple, plata trebuie mcuta la momentul nasterii
raportului obligational, deoarece în acel moment obligatia a devenit exigibila.

Daca obligatia este afectata de un termen suspensiv, plata trebuie facuta la

termenul stipulat,

Daca acest termen a fost prevazut exclusiv în favoarea debitorului, acesta

poate face plata si anticipat

În cazul în care termenul a fost prevazut exclusiv în favoarea

creditoru/ui, plata se poate face anticipat numai cu consimtamântul acestuia

Daca termenul este prevazut în favoarea ambelor parti (de exemplu, la

contractul de imprumut cu dobânda), plata se va face la termenul stipulat sau
daca partile convin, plata se poate face si anticipat

Locul platii

Plata trebuie sa se faca la locul stabilit de catre parti,

Daca partile nu au stabilit locul platii, atunci aceasta se va face la domiciliul

debitorului, plata fiind cherabila.

Daca partile stabilesc ca plata se face la domiciliul creditorului, atunci plata

este portabila.

Regula prevazuta de art. 1104 C. civ., conform carei a in lipsa de conventie

plata trebuie sa se faca la domiciliul debitorului, sufera mai multe exceptii.

a) În materie de depozit, potrivit dispozitiilor art. 1615 C. civ., daca in

conventie nu se prevede locul restituirii, plata se va face la locul unde se afla
lucrul depozitat in momentul restituirii,

b) În materie de amanet, in lipsa de conventie contrara, lucrul amanetat in

locul unde se afla in momentul predarii;

c) În cazul vânzarii fara termen, când plata trebuie sa se faca in momentul

predarii lucrului vândut si, dupa care, daca nu s-a determinat nimic in
privinta platii prin contract cumparatorul este obligat sa faca plata pretului
la locul si in timpul in care se face predarea lucrului vândut.

Cheltuielile pentru efectuarea platii - cheltuielile pentru efectuarea platii

sunt în sarcina debitorului, deoarece plata are ca scop liberarea debitorului,
este drept ca el sa suporte toate cheltuielile. Aceasta norma fiind supletiva,
partile, de comun acord, pot stabili ca aceste cheltuieli sa fie facute de
creditor sau de ambele parti.

Proba platii

Se face conform regulilor de drept comun referitoare la proba actelor

juridice.

Sarcina probei revine celui care face o propunere În fata justitiei

Creditorul care pretinde executarea unei obligatii trebuie sa dovedeasca

existenta acesteia,

prezumtii de plata:

a) remiterea voluntara a titlului original, care este un inscris sub semnatura

privata, facuta de creditor debitorului, face sa se prezume absolut ca acesta a
fost liberat prin plata sau prin remitere de datorie

b) remiterea voluntara a titlului original, care este un inscris autentic sau o

hotarâre judecatoreasca, face sa se prezume relativ ca acesta a fost liberat
prin plata sau prin remitere de datorie

Imputatia platii

A. imputatia conventionala

imputatia platii se face prin acordul partilor sau prin vointa uneia dintre
ele, respectiv creditor sau debitor.

Se presupune ca exista un singur debitor care are de platit mai multe datorii
aceluiasi creditor, si plata facuta neputând acoperi toate datoriile, urmeaza a
se decide care din aceste datorii va trebui sa fie considerata stinsa cu
preferinta.

Debitorul va putea insa sa faca imputatia platii in urmatoarele limite:

a) plata sa fie suficienta pentru a stinge întreaga datorie asupra careia se

face imputata,

b) daca unele obligatii sunt exigibile, iar altele neexigibile, se poate face
imputatia numai asupra obligatiilor scadente, caci în caz contrar s-ar face o
plata anticipata;
 c) când creanta este producatoare de dobânzi, plata se imputa mai intâi
asupra dobânzilor

B. lmputatia legala

În cazul în care nici una dintre parti nu a facut imputatia platii, aceasta se va
face dupa regulile înscrise în art. 1113 C. civ.:

a) daca una dintre datorii este scadenta, iar alta nescadenta, plata se imputa
mai intâi asupra celei scadente

b) daca toate datoriile sunt scadente, imputatia se face asupra celei mai
oneroase pentru debitor (de exemplu cea producatoare de dobânzi mai
mari).

c) daca toate datoriile sunt scadente si la fel de oneroase, imputatia se

vaface asupra celei mai vechi dintre ele;

d) daca toate datoriile sunt scadente, la fel de oneroase si au aceeasi

vechime, imputatia se va face proportional cu fiecare din ele, respectiv o plata
partiala, ceea ce constituie o exceptie de la principiul indivizibilitatii platii.

Oferta reala de plata. Opozitia la plata

Oferta reala de plata

Prin oferta se intelege prezentarea cuiva a ceea ce i se datoreaza, cu

observarea formalitatilor prevazute de lege in aceasta privinta.

Daca oferta care i se face este valabila, dar creditorul refuza primirea ei, in
aceasta situatie, legea i-a pus la dispozitie debitorului o procedura prin care
se poate libera de obligatia sa, numita oferta de plata urmata de
consemnatiune.

Reglementata de Codul civil În art. 1114-1121 si de Codul de procedura civila

in art. 586-590 si cuprinde trei etape:

a) oferta reala de plata facuta de debitor creditorului, prin intermediul

executorului judecatoresc, somându-l sa se prezinte la o anumita data si Într-
un anumit loc pentru a primi plata. Daca creditorul primeste plata, debitorul
va fi liberat, situatie ce se va consemna Într-un proces-verbal;

b) consemnarea sumei de bani sau a lucrului la dispozitia creditorului, atunci

când acesta refuza plata;
c) validarea consemnarii de catre instanta dejudecata, prin hotarâre ramasa
definitiva.

Ca efecte, oferta reala de plata urmata de consemnatiune este liberatoare

pentru debitor si, ca urmare, acesta nu va mai fi tinut sa plateasca daune
moratorii pentru executarea cu Întârziere a obligatiei si nici sa suporte riscul
pieirii fortuite a lucrului, care cu toate ca este de gen, prin consemnare se
individualizeaza.

Ofertele reale trebuie, În principiu, sa fie pure si simple; ele nu pot fi facute cu
conditii pe care debitorul nu le-ar putea face chiar daca ar plati efectiv si
direct.

Debitorul poate totusi, când face oferta, sa insereze oarecare conditii, proteste
sau rezerve,

Oferta reala urmata de consemnatiune nu este o veritabila plata, deoarece

debitorul poate retrage suma depusa mai inainte ca creditorul sa accepte
plata.

Opozitia la plata

Opozitia la plata este interventia pe care o face cineva catre debitor de a nu

efectua plata fara prezenta sau consimtamântul sau.

Poate fi facuta de a) un alt creditor al aceluiasi debitor

b) creditorul care a pierdut titlul la purtator sau acesta i s-a furat si afla ca
debitorul este gata sa faca plata celui care prezinta titlul;

c) creditorul creditorului (creditorul popritor) in cazul popririi. catre tertul

poprit

(debitorul), ca acesta din urma sa nu plateascacreanta creditorului sau

(popritul).

Executarea silita în natura a obligatiilor

Executarea silita nu poate fi ceruta obligatiilor care presupune o participare

strict personala din partea debitorului, cum este cazul obligatiilor intuituu
personae

Executarea silita in natura a obligatiilor dupa obiectul lor

 Executarea obligatiilor de a da

A. Obligatia de a da are ca obiect o suma de bani. În acest caz executarea ei în

natura este ori când posibila, chiar si in cazul in care debitorul refuza
executarea, deoarece creditorul, pe temeiul dreptului sau de gaj general
asupra patrimoniului debitorului, va putea trece la executarea silita prin
vânzarea bunurilor acestuia, iar din pretul obtinut îsi va satisface creanta.

B. Obligatia de a da are ca obiect un bun individual determinat.

a) obligatia de a constitui sau transfera dreptul de proprietate sau un alt

drept real

b) obligatia de predare a lucrului, care este o obligatie de aface,

Aceasta obligatie se va putea realiza pe cale silita in natura, numai câta

vreme bunul se gaseste la debitor. Daca bunul a fost distrus sau instrainat de
debitor, executarea in natura devine imposibila, urmând a se executa prin
echivalent.

C. Obligatia de a da are ca obiect un bun de gen. În acest caz dreptul de

proprietate se transmite numai în momentul individualizarii bunului, ceea ce
presupune un fapt personal al debitorului. Creditorul are posibilitatea uneia
din urmatoarele optiuni:

a) sa ceara executarea silita în natura când acest lucru este posibil

b) sa achizitioneze cantitatea de bunuri ce formeaza obiectul obligatiei din

alta parte, pe contul debitorului, urmând a recupera pretul prin executarea
silita a bunurilor debitorului;

c) sa accepte executarea prin echivalent, respectiv plata de despagubiri din

partea debitorului.

Executarea obligatiilor de a face si de a nu face

Obligatia de a face si obligatia de a nu face, au ca obiect, fie aducerea la

îndeplinire a unui fapt, fie o abtinere.

În schimb, celelalte obligatii de a face si de a nu face, pot fi executate in

natura, din urmatoarele motive:
 a) s-ar permite debitorului ca prin simpla sa manifestare unilaterala de
vointa, sa schimbe obiectul obligatiei din ceea ce datora obiectiv, într-o suma
de bani;

b) art. 1077 C. civ., prevede în privinta obligatiilor de a face, ca în caz de

neexecutare a lor, creditorul poate fi autorizat de instanta judecatoreasca sa
le aduca la îndeplinire, pe cheltuiala debitorului;

c) art. 1076 C. civ., prevede posibilitatea creditorului de a cere instantei de

judecata, obligarea debitorului de a distruge ceea ce a facut cu încalcarea
acestei obligatii sau autorizarea de a distruge el însusi pe cheltuiala
debitorului.

Daunele cominatorii - reprezinta un mijloc juridic pentru constrângerea

debitorului la executarea unei obligatii de a face, ce nu este susceptibila de
executare silita si presupune un fapt personal al debitorului.

Daunele cominatorii se acorda la cerere, de instanta de judecata si constau

în condamnarea debitorului la plata unei sume de bani pe zi, saptamâna sau
luna de întârziere, pâna la executarea obligatiei în natura.

Caractere juridice

a) daunele cominatorii reprezinta un mijloc de constrângere.,

b) daunele cominatorii sunt un mijloc de constrângere pecuniara.

c) daunele cominatorii au drept scop asigurarea executarii unei hotarâri

judecatoresti.

d) daunele cominatorii reprezinta un mijloc subsidiar de a obtine executarea

silita.

e) daunele cominatorii nu au un caracter reformator.

f) daunele cominatorii cu caracter nelimitat în timp

g) daunele cominatorii au un caracter provizoriu. Daunele cominatorii pot fi

modificate de instanta de judecata În cazul În care debitorul persista În
neexecutarea obligatiei.

Sfera daunelor cominatorii

 În literatura de specialitate, s-a apreciat ca sfera aplicarii daunelor
cominatorii cuprinde exclusiv obligatiile de a face care se înfatiseaza cu
caracter strict personal si obligatiile de a nu face.

S-a considerat insa ca în cazul obligatiilor de a da, pot exista situatii când
creditorul are interes sa ceara daune cominatorii. În orice caz acestea nu se
pot aplica obligatiilor având drept obiect sume de bani, deoarece acestea
produc dobânzi.

Daunele cominatorii nu se pot acorda daca:

a) obligatia consta în a da o suma de bani, deoarece executarea silita este

posibila întotdeauna;

b) executarea în natura a obligatiei nu mai este cu putinta;

c) este posibila executarea silita directa, în natura.

d) refuzul debitorului de a executa obligatia în natura este ferm, astfel încât

se începe executarea silita indirecta, prin echivalent.

Amenzile civile cominatorii reprezinta un mijloc de constrângere

indirecta a debitorului pentru a-l determina sa execute obligatia de a face sau
a nu face.

Amenzile civile cominatorii nu se confunda cu daunele cominatorii :

a) amenzile civile cominatorii se fac venit la bugetul statului, în timp

ce daunele cominatorii se pot transforma în daune-interese si astfel,
contribuie la refacerea prejudiciului suferit de creditor;

b) amenzile civile cominatorii reprezinta o institutie juridica de drept

procesual civil si pot fi aplicate în faza de punere în executare a hotarârilor
judecatoresti,

c) cuantumul amenzilor civile cominatorii este expres prevazut de lege,

respectiv Între 200.000 lei si 500.000 lei pe zi de intârziere (art. 580 C. proc.
civ.), în timp ce cuantumul daunelor cominatorii se stabileste de instanta de
judecata În functie de puterea de rezistenta a debitorului în neexecutarea de
bunavoie a obligatiei;

d) amenzile civile comlnatorii sunt supuse executarii silite prin intermediul

organelor fiscale competente
 Garantarea executarii obligatiilor

Prin garantarea obligatiilor întelegem totalitatea mijloacelor juridice,

respectiva drepturilor si actiunilor recunoscute de lege sau nascute din
acordul de vointa al partilor raportului obligational, prin a caror executare se
asigura realizarea drepturilor de creanta.

A. Garantiile generale sunt recunoscute tuturor creditorilor, cea mai

cunoscuta fiind dreptul de gaj general al creditorilor chirografari

B. Garantiile speciale, spre deosebire de cele generale, sunt recunoscute

numai anumitor creditori, fiind diferite de acelea pe care le poate utiliza orice
creditor în limita gajului general.

Creditorii care beneficiaza numai de mijloace generale de garantare a

drepturilor lor de creanta se numesc creditori chirografari, iar creditorii
carora le sunt recunoscute mijloace juridice speciale de garantare, se
numesc creditori cu garantii sau garantati.

Clasificarea garantiilor

A. Garantiile generale ale executarii obligatiilor, care sunt mijloace juridice

recunoscute tuturor creditorilor si se intemeiaza pe dreptul general de gaj
asupra patrimoniului debitorului.

- mijloace preventive si de conservare cum sunt: dreptul de a cere separatia

de patrimoniu, dreptul de a cere punerea sechestrului asigurator asupra
bunurilor debitorului, actiunea oblica etc.;

- mijloace reparatorii: actiunea pauliana si actiunea in simulatie.

B. Garantiile speciale ale executarii obligatiilor sunt acelea care confera

creditorului garantat anumite drepturi si prerogative suplimentare fata de
cele oferite oricarui creditor.

a) garantii personale

b) garantii reale

Dreptul de gaj general al creditorilor

art. 1718 C. civ. care dispune: "oricine este obligat personal este tinut de a
îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si
viitoare".
 Gajul general al creditorilor nu are nimic comun cu dreptul de gaj care este
un drept real accesoriu, care confera titularului sau atributele de urmarire si
preferinta.

Caracterizare

Gajul general este caracterizat de principiul libertatii de vointa a

debitorului, de a-si administra patrimoniul asa cum doreste

Caracteristic este si faptul ca este un gaj comun, apartinând tuturor

creditorilor chirografari, care au cu totii o pozitie egala fata de bunurile
supuse executarii.

Totusi dreptul de gaj ofera creditorilor si anumite prerogative, dintre care

amintim:

a) dreptul de a lua anumite masuri de conservare asupra bunurilor

debitorului

b) dreptul de a actiona pentru a înlatura neglijenta debitorului, prin

actiunea oblica;

c) dreptul de a actiona pentru a înlatura anumite acte frauduloase încheiate

de debitor,prin actiunea pauliana

d) dreptul de a proceda la executarea silita asupra bunurilor aflate în

patrimoniul debitorului la data urmaririi.

Aceste prerogative nu apara pe creditori de riscul insolvabilitatii

debitorului

Faptul ca un creditor are o creanta mai veche, nu-i ofera prioritate fata de
ceilalti.

Garantiile generale ale obligatiilor

Mijloace de conservare a patrimoniului debitorului

Aceste masuri conservatorii pot fi exercitate numai in scopul conservarii

patrimoniului, nu si pentru executarea obligatiilor

Enumerare
 a) cererea de punere a sechestrului asigurator pe anumite bunuri ale
debitorului, pentru a se preintâmpina distrugerea, pierderea, ascunderea
acestora,

Masurile asiguratorii sunt:

- sechestrul judiciar

- sechestrul asigurator

- poprirea asiguratorie consta În indisponibilizarea sumelor de bani sau

titlurilor de credit pe care debitorulle are de primit de la un tert debitor al
sau, pentru ca ulterior creditorul sa-si poata realiza creanta;

b) cererea de inscriptie sau transcriptie imobiliara ori de înscriere în cartea

funciara a dreptului de proprietate sau a altui drept real dobândit de debitor
asupra unui bun imobil, când debitorul neglijeaza acest lucru;

c) dreptul creditorilor de a interveni în procesele debitorilor cu privire la

bunuri din patrimoniul lor si în procesele de imparteala ale debitorilor,

d) dreptul creditorilor de a cere separatia de patrimoniu la moartea

debitorului, e) punerea de peceti pe bunurile debitorului si inventarierea lor, la
moartea debitorului, pentru a se evita sustragerea;

f) dreptul creditorului de a introduce actiunea oblica;

g) dreptul creditorului de a introduce actiunea pauliana;

h) dreptul creditorului de a introduce actiunea in declararea simulatiei,

i) dreptul de a promova o actiune in plata creantei, de a cere anularea unei

ipoteci constituite de catre debitor in favoarea unui alt creditor ori dreptul de
a intentaactiunea in repetitiune pentru neplata unui bun ce nu era datorat.

Actiunea oblica (indirecta sau subrogatorie)

Actiunea oblica a fost definita ca fiind acel mijloc juridic prin care creditorul
exercita drepturile si actiunile debitorului sau atunci când acesta refuza sau
neglijeaza sa le exercite.

Pentru a se stabili domeniul de aplicare al actiunii oblice trebuie avute în

vedere urmatoarele:
 A. Creditorul chirografar va putea exercita numai actiunile privind drepturile
care se afla În patrimoniul debitorulul si sunt pe cale de a se pierde

B. Creditorul chirografar nu se va putea substitui debitorului în

administrarea patrimoniului acestuia.

C. Creditorul chirografar nu poate intenta acele actiuni care au un caracter

exclusiv

personal cum sunt :

a) actiunile prin care se apara drepturile personale nepatrimoniale, precum:

actiunile

b) actiunile cu caracter patrimonial, care implica o apreciere subiectiva din

partea titularului lor, cum ar fi: actiune a în revocare a unei donatii pentru
ingratitudine, revocarea donatiei între soti, acceptarea unei donatii,

c) actiunile care privesc drepturi patrimoniale incesibile (neurmaribile), cum

sunt: pensia de întretinere, dreptul

Dreptul de uz este un drept real care permite titularului sa posede, sa

foloseasca bunul, obiect al dreptului de uz si sa-i culeaga fructele numai
pentru nevoile familiei sale. Fructele bunului, obiect al dreptului de uz, nu
vor putea fi urmarite de creditorii uzuarului, tocmai datorita destinatiei lor.

Dreptul de abitatie este acel drept real imobiliar, care are ca obiect o casa de
locuit si care permite titularului sau sa posede si sa foloseasca imobilul
proprietatea altei persoane in scopul satisfacerii nevoilor sale de locuit si ale
familiei sale.

Conditiile exercitarii actiunii oblice

A. Debitorul sa fie inactiv, adica sa neglijeze sau sa refuze intentarea actiunii,

micsorând prin aceasta gajul general al creditorilor sai.

B. Creanta pe care o are creditorul trebuie sa fie certa, adica sa fie ferma,sa
fie lichida, adica sa aiba cuantumul determinat si sa fie exigibila, adica sa se
poata executa (sa nu fie suspendata printr-un termen sau conditie).

C. Creditorul trebuie sa aiba un interes serios si legitim pentru a exercita

actiunea. Exista un asemenea interes atunci când prin neglijenta sau refuzul
debitorului de a cita actiunile corespunzatoare, acesta devine insolvabil sau i
se agraveaza insolvabilitatea
 Efectele actiunii oblice

a) pârâtul actionat poate opune creditorului toate exceptiile si apararile pe

care le-ar putea opune si debitorului,

b) daca creditorul câstiga procesul, bunul asupra caruia purta dreptul este
readus in patrimoniul debitorului.

c) actiunea este opozabila debitorului numai în cazul în care acesta a fost

introdus in proces.

Actiune pauliana (revocatorie)a fost definita ca fiind acea actiune prin care
creditorul poate cere desfiintarea pe cale judecatoreasca a acte/ar juridice
încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale.

În dreptul actual, actiunea pauliana nu se indreapta impotriva debitorului ci

impotriva tertului cu care debitorul a încheiat actul, deoarece debitorul fiind
în genere insolvabil, obligatia de a repara prejudiciul se concentreaza asupra
tertului dobânditor.

Actele care nu pot fi revocate prin intermediul actiunii pauliene, acestea sunt
urmatoarele:

a) actele relative la drepturile neurmaribile sau la cele exclusiv personale,

strâns legate de persoana debitorului,

b) plata unei datorii exigibile facuta de un debitor, chiar insolvabil, si chiar

cu reacredinta nu poate fi atacata de ceilalti creditori.

c) contractarea unor noi datorii. Debitorul îsi pastreaza dreptul de a-si

administra patrimoniul si de a încheia acte care sa duca la modificarea
juridica a acestuia.

Conditiile exercitarii actiunii pauliene

A. Actul atacat sa fi creat un prejudiciu creditorului, care consta în faptul ca,

prin acel act debitorul si-a cauzat sau si-a marit o stare de insolvabilitate
existenta(eventus damni).

B. Frauda debitorului, care consta in faptul ca debitorul a avut cunostinta de

rezultatul pagubitor al actului fata de creditor.

C. Creditorul sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila,in principiu,

anterioara actului atacat.
 D. Complicitatea tertului dobânditor la frauda debitorului. Complicitatea
tertului consta în faptul ca prin acel act si-a dat seama ca vor fi prejudiciati
creditorii debitorului, datorita insolvabilitatii acestuia.

Aceasta conditie este necesara numai în cazul în care actul atacat este cu
titlu oneros

Daca actul este cu titlu gratuit, este suficient sa se stabileasca prejudiciul

pricinuit si frauda debitorului, nefiind necesara conditia complicitatii tertului
dobânditor la frauda.

a) daca dobânditorul este cu titlu oneros si de buna-credinta, actiunea

pauliana este in operanta fata de subdobânditor,

b) daca tertul dobânditor este cu titlu oneros si de rea-credinta sau este un

doanditor cu titlu gratuit, impotriva subdobânditorului se poate introduce
actiunea numai dacaactul este cu titlu gratuit sau, daca este cu titlu oneros,
tertul sa fie de rea-credinta.

Efectele actiunii pauliene

A. Fata de tertul dobânditor actul este revocat,

Daca prejudiciul este inferior valorii obiectului contractat, tertul poate pastra
bunul dobândit, oferindu-i creditorului plata creantei.

Daca tertul dobânditor nu are un interes sa-1 despagubeasca pe creditorul

reclamant, va trebui sa restituie bunul primit de la debitor.

Daca tertul a dobândit bunul cu titlu gratuit, el este obligat sa-l restituie.

Daca bunul este producator de fructe, tertul este obligat sa le restituie din
momentul chemarii sale în judecata,

Daca tertul a înstrainat bunul, el este obligat sa restituie pretul primit,

Daca tertul este de rea-credinta si a înstrainat bunul, el va fi obligat sa

plateasca daune-interese echivalente cu pretul primit ori cu valoarea bunului
daca aceasta este superioara pretului vânzarii.

B. Fata de debitor, actul revocat continua sa ramâna în fiinta si sa-si produca

efectele in raporturile cu tertul.
 Tertul dobânditor cu titlu oneros se va putea îndrepta împotriva
debitorului, printr-o actiune în garantie, pentru a obtine ceea ce a platit
creditorului, mai precis pentru toata valoarea de care a fost lipsit prin
actiunea creditorului urmaritor.

C. Fata de ceilalti creditori ai debitorului, actiunea pauliana nu produce nici

un efect, revocarea actului profitând numai creditorului care a introdus
actiunea

Ceilalti creditori nu beneficiaza de efectul actiunii pauliene

Prin urmare, actiunea pauliana are un caracter individual, cel care a

introdus actiunea exercitând un drept propriu.

Efectul actiunii pauliene nu este de a reintoarce lucrul în gajul comun al

tuturor creditorilor si de a profita tuturor creditorilor.

Prescriptia actiunii paulieneTermenul de prescriptie al actiunii pauliene

este de 30 de ani din ziua în care a fost facut actul fraudulos.

De asemenea, tertul dobânditor de buna-credinta nu poate opune

creditorului uzucapiunea de 10-20 de ani, pentru ca aceasta uzucapiune se
poate opune numai actiunilor reale.

Garantiile personale. Fidejusiunea

Fidejusiunea a fost definita ca fiind un contract prin care o terta persoana,

numita fidejusor, se obliga fata de creditorul altei persoane sa plateasca
datoria debitorului daca acesta nu o va face el însusi la scadenta.

Felurile fidejusiunii

A. Fidejusiunea conventionala, când partile raportului obligational, debitorul

si creditorul, cad de acord asupra necesitatii aducerii unui garant de catre
debitor;

B. Fidejusiunea legala, reglementata în art 1675 C. civ., atunci când printr-un

text de lege debitorul este obligat sa aduca un fidejusor pentru garantarea
obligatiilor care-i revin.

C. Fidejusiunea judecatoreasca, când într-o cauza litigioasa instanta

judecatoreasca dispune aducerea unui fidejusor.

Caracterele juridice ale fidejusiunii

A. Este un contract accesoriul fata de obligatia principala a debitorului.
Consecinte

a) fidejusiunea urmeaza soarta obligatiei principale, potrivit

regulii accesorium sequitur principale, in privinta cauzelor de validitate si de
stingere.

b) întinderea fidejusiunii nu poate.fi mai mare decât datoria debitorului si nu

poate fi mai oneroasa

c) fidejusiunea nedeterminata a unei obligatii principale se întinde la toate

accesoriile datoriei

B. Este un contract consensual în sensul ca simplul acord de vointa al

partilor (solo consensum) este suficient pentru încheierea sa valabila.

C. Este un contract esentialmente unilateral dând nastere la obligatii numai

in sarcina fidejusorului, nefiind supus regulii multiplului exemplar.

D. Este un contract cu titlu gratuit, fidejusorul neurrnarind sa obtina un

echivalent de la creditorul cu care a încheiat conventia, în schimbul obligatiei
sale.

Conditiile privind persoana fidejusorului

a) fidejusorul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu.

b) fidejusorul trebuie sa fie o persoana solvabila.

c)fidejusorul sa aiba domiciliul in raza de competenta teritoriala a

tribunalului unde trebuie executata obligatia.

Obligatii care pot fi garantate

Pot fi garantate orice fel de obligatii, inclusiv intuituu personae, în mod

obisnuit garantându-se obligatiile banesti.

Pot fi garantate atât obligatiile existente, cât si obligatiile viitoare sau chiar
cele eventuale

Obligatiile naturale nu pot fi garantate prin fidejusiune, fiind lipsite de

sanctiune, astfel încât fidejusorul nu se poate regresa împotriva debitorului
principal.
 Obligatia fidejusorului poate fi garantata de alt fidejusor [art. 1665 alin. (2)
C. civ.

Efectele fidejusiunii

Raporturile dintre fidejusor si creditor

Principiul care domina aceste raporturi este acela ca în caz de neexecutare

din partea debitorului, creditorul poate urmari direct pe fidejusor,

A. Beneficiul de discutiune este facultatea oferita de lege fidejusorului, de a

cere creditorului, sa urmareasca mai întâi bunurile debitorului si numai în
situatia în care nu va fi îndestulat, sa urmareasca bunurile sale (art. 1662

a) invocarea exceptiei sa aiba loc înainte de a se trece la dezbaterea în fond a

cauzei (limine litis

b) fidejusorul trebuie sa indice bunurile debitorului principal care pot fi

urmarite si sa avanseze cheltuielile necesare urmaririi acestor bunuri, astfel
încât creditorul sa nu fie prejudiciat cu nimic prin aceasta unnarire;

c) este necesar ca fidejusorul sa-si ia angajamentul ca va raspunde de toate

daunele ce se vor cauza, eventual, creditorului prin urmarirea debitorului
principal;

d) bunurile indicate sa se afle in raza teritoriala a tribunalului judetean unde

trebuie sa se faca plata.

Beneficiul de discutiune nu poate fi invocat in urmatoarele situatii:

- când fidejusorul a renuntat la acest beneficiu ori s-a obligat în mod solidar
cu debitorul principal,

- in cazul fidejusiunii judecatoresti (art. 1677, 1678 C. civ

Efectele beneficiului de discutiune sunt unnatoarele:

- suspenda si amâna urmarireafidejusorului de catre creditor;

- reduce obligatia fidejusorului, in limita in care urmarirea debitorului

principal a satisfacut creanta creditorului. B. Beneficiul de diviziune este tot o
facultate recunoscuta fidejusorului, în cazul în care mai multi fidejusori
garanteaza fata de acelasi creditor pentru una si aceeasi datorie. Problema se
pune în cazul în care sunt mai multi fidejusori care garanteaza aceeasi dato-
rie.

fiecare dintre fidejusori raspunde pentru întreaga datorie

Beneficiul de diviziune nu poate fi invocat daca fidejusorul a renuntat la el

Beneficiul de diviziune nu se poate invoca în raporturile dintre cofidejusori,

Insolvabilitatea unuia dintre cofidejusori va fi suportata de ceilalti, în afara

de doua cazuri de exceptie:

a) când creditorul a divizat urmarirea prin vointa sa (art. 1668 C. civ.);

b) când unul sau toti ceilalti fidejusori au devenit insolvabili dupa ce

cofidejusorul fata de care a început urmarirea a invocat beneficiul de
diviziune. .

Raporturile dintre fidejusor si debitorul principal

Fidejusorul poate recupera de la debitor suma platita,

Regresul fidejusorului contra debitorului principal este de esenta

fidejusiunii.

Temeiul regresului, de regula, il constituie subrogatia legala în drepturile

creditorului platit

Regresul se poate întemeia si pe mandat sau gestiunea de afaceri,

Fidejusorul pierde dreptul la orice regres împotriva debitorului principal,

când:

a) daca a platit fara sa fi fost urmarit si fara sa fi instiintat pe debitor

b) daca nu l-a instiintat pe debitor despre efectuarea platii, iar acesta a platit
a doua oara

Raporturile dintre fidejusori

Daca mai multi fidejusori au garantat pentru unul si acelasi debitor,

fidejusorul care a platit are o actiune în regres divizibila împotriva celorlalti
fidejusori (art. 1674 C.civ.), dar numai în cazurile expres prevazute de lege

a) fidejusorul care a platit a fost urmarit în judecata de catre creditor;

 b) când debitorul este în stare de faliment sau de insolvabilitate;

c) când debitorul s-a îndatorat sa-l elibereze de datorie într-un anumit

termen, care a expirat;

d) când datoria principala a ajuns la scadenta etc.

Stingerea fidejusiunii

Fidejusiunea se poate stinge pe cale directa sau indirecta.

A. Fidejusiunea se stinge în mod indirect, ca urmare a stingerii obligatiei

principale,

B. Fidejusiunea se poate stinge si în mod direct, independent de soarta

obligatiei principale, aplicându-se modurile generale de stingere a
obligatiilor (art. 1679 C.civ.), cum sunt:

a) remiterea de fidejusiune;

b) confuziunea intervenita între patrimoniul creditorului si cel al

fidejusorului.

c) compensatia opusa de fidejusor creditorului etc.

Însa, fidejusiunea se poate stinge printr-un mod specific, independent de

soarta obliatiei principale, numit cedentarum actionum, când din culpa
creditorului, fidejusorul nu ar mai avea posibilitatea prin plata datoriei
principale, sa dobândeasca privilegiile si ipotecile de care beneficia
creditorul (art. 1682 C. civ.).

Garantiile reale

Contractul de gaj - acel contract prin care debitorul sau o alta persoana
remite creditorului sau unui tert un bun mobil corporal sau incorporal, în
vederea garantarii executarii unei obligatii .

Dupa modul în care se stabileste obligatia de a constitui gajul, acesta poate

fi:

a) gajul conventional, prin care partile convin asupra necesitatii constituirii

gajului;

b) gajul legal, prin care legea obliga anumite persoane sa constituie un gaj,
cum este L. nr. 22/1969;
 c) gajul judecatoresc, prin care instanta dispune instituirea sa, cum este
cazul cautiunii prevazute în caz de executie vremelnica (art. 269 C. proc. civ.).

Caracterele contractului de gaj

a) este un contract accesoriu, deoarece nu are o existenta de sine statatoare,

presupunând existenta unei obligatii principale pe care o garanteaza.

b) gajul cu deposedare este un contract real, deoarece nu i-a nastere decât

prin remiterea efectiva a bunului gajat. Daca contractul de gaj este fara
deposedare. atunci acesta este un contract consensual.

c) este un contract unilateral, deoarece da nastere la obligatii numai in

sarcina creditorului

d) este un contract indivizibil, deoarece bunul mobil este afectat in intregime

garantarii datoriei

e) este un contract formalist, deoarece inscrisul trebuie notificat debitorului

creantei gajate;

f) este un contract constitutiv de drepturi, deoarece prin el se constituie

dreptul real de gaj, obligatiile si drepturile nascute din raportul juridic de gaj
fiind noi, necunoscute deci inainte de incheierea lui;

g) contractul de gaj este un act juridic cu caracter patrimonial

h) contractul de gaj este un contract care poate fi afectat de modalitati,

termen, conditie.

Conditii de validitate

A. Persoana care constituie gajul, debitorul sau un tert, trebuie sa aiba

capacitate deplina de exercitiu si sa fie proprietarul bunului gajat.

B. Obiectul gajului îl poate constitui numai bunurile mobile corporale sau

incorporale, consumptibile sau neconsumptibile, individual determinate sau
generice, numai dacase afla În circuitul civil.

C. Pentru a se putea asigura opozabilitatea si posibilitatea de proba a

gajului sunt necesare mai multe formalitati,
 a) gajul trebuie constatat printr-un înscris înregistrat in
regula [art. 1686 alin. (3) C. civ], care poate fi autentic sau sub semnatura
privata, fiind necesar numai ad probationem

b) daca obiectul gajului este un bun mobil incorporal (o creanta), întocmirea

unui înscris este obligatorie, indiferent de valoarea datoriei

c) în cazul cambiilor si biletelor la ordin, gajul poate fi constituit prin gir cu

clauza"valoare în garantie" sau o alta clauza din care sa rezulte ca au fost
date în gaj;

d) gajul asupra actiunilor, partilor sociale si obligatiunilor nominale ale

societatilor comerciale se face prin transfer înscris în registrele societatii.

Efectele gajului

Contractul de gaj da nastere unui drept real accesoriu

A. Dreptul de retentie în cazul gajului cu deposedare, care da posibilitatea

creditorului sa refuze restituirea bunului gajat pâna la achitarea întregii
datorii, a dobânzilor si a spezelor datoriei

B. Dreptul de urmarire, care da posibilitatea creditorului de a revendica

bunul gajat din mâna oricuis-ar gasi.

C. Dreptul de preferinta, care confera creditorului posibilitatea de a fi platit

cu prioritate din pretul bunului gajat, fata de alti creditori.

a) În cazul in care debitorul nu-si plateste datoria, creditorul are

urmatoarele drepturi privind realizarea gajului:

- poate cere instantei sa-i aprobe sa retina lucrul in contul creantei

- poate cere vânzarea lucrului la licitatie, urmând a fi platit cu preferinta

b) Însa contractul de gaj da nastere si la anumite obligatii in sarcina

creditorului:

- obligatia de conservare a bunului gajat,

- obligatia de a nufolosi si de a nu-si insusi fructele si veniturile acestuia.

- obligatia de a restitui bunul gajat imediat ce i-a fost platita creanta in

intregime de catre debitor
 c) De asemenea si debitorul are anumite obligatii, dupa cum urmeaza:

- obligatia de a despagubi pe creditor pentru toate cheltuielile necesare si

utile facute cu conservarea bunului

- obligatia de a despagubi pe creditor pentru daunele provocate de bunul

gajat ca urmare a unor vicii de structura. Aceasta actiune se numeste actio
pignoratitia contraria;

- obligatia de a se abtine de la deturnarea obiectului gajat sau de la

distrugerea acestuia, în cazul gajului fara deposedare.

Stingerea gajului

A. Gajul se poate stinge pe cale accesorie, ca o consecinta a stingerii obligatiei

principale.

B. Contractul de gaj se poate stinge si pe cale principala, independent de

obligatia principala, prin modurile obisnuite de stingere a obligatiilor în
general, precum: renuntarea creditorului la garantie, pieirea totala a bunului
gajat din cauza de forta majora etc.

Contractul de garantie reala mobiliara (gajul electronic) - drept real

accesoriu, ce are ca obiect un bun mobil,

afectat garantarii unei obligatii civile sau comerciale. nascuta din orice
contract, încheiat între persoane fizice sau juridice.

Caractere juridice

a) este un contract consensual, putându-se încheia prin simplu acord de

vointa al celor doua parti, însa legea garantiilor prevede încheierea sa în
forma scrisa

b) este un cofltract bilateral (sinalagmatic), deoarece da nastere la obligatii in

sarcina ambelor parti

c) este un drept real mobiliar, creditorul garantat bucurându-se de dreptul de

urmarire si de dreptul de preferinta,

d) este un drept accesoriu, însotind creanta pe care o garanteaza si având

soarta juridica a acesteia.
e) este indivizibil, bunul mobil fiind afectat în întregime pentru garantarea
obligatiei principale.

f) contractul de garantie este titlu executoriu, astfel ca în cazul în care

debitorul nu va îndepllini obligatia garantata, creditorul va putea sa execute
garantia în temeiul contractului, învestit cu formula executorie, în conditiile
legi.

Domeniul de aplicare

a) toate cesiunile drepturilor de creanta, chiar daca cesiunea nu are drept

scop garantarea executarii unei obligatii;

b) vânzarile conditionate, precum si orice alte acte juridice, indiferent de

forma sau de denumirea lor,

c) toate formele de închiriere, inclusiv orice leasing, pe un termen mai mare de

un an;

d) contractele de consignatie, care au ca obiect bunuri prevazute la art. 6 din

lege, daca valoarea bunului care urmeaza a fi vândut este mai mare decât
echivalentul în lei al sumei de 1000 euro.

Constituirea garantiei reale mobiliare

Garantiile reale mobiliare se constituie numai pe baza unui contract de

garantie

Contractul de garantie reala mobiliara se încheie între partile

contractante care poarta denumirea de creditor si debitor, având ca obiect
bunurile prevazute de lege.

a) prin indisponibilizarea valorilor conform regulilor pietii pe care sunt

tranzactionate; b) prin conventie, pentru valorile necotate pe o piata
autorizata;

b) prin andosarea valorilor.

Obiectul garantiei reale mobiliare

a) orice bun mobil corporal sau incorporal, individual determinat sau generic
fungibil sau nefungibil

b) o universalitate de bunuri mobile

c) bunurile mobile prin anticipatie, cum sunt padurile, mineralele si
hidrocarburile etc. [arl. 6 alin. (5) lit. j)];

d) bunurile mobile accesorii ale unui imobil,

e) bunurile imobile prin destinatie reglementate de arl. 467, 468 C. civ.;

f) produsele bunului ce formeaza obiectul garantiei

g) un bun viitor, garantia reala producându-si efectul in momentul in care

debitorul obtine proprietatea asupra bunului respectiv.

Obligatiile garantate

a) orice obligatie de a da, a face sau de a nu face;

b) obligatiile pure si simple;

c) obligatiile prezente sau viitoare.

d) obligatii afectate de modalitati

e) obligatiile indivizibile obligatiile solidare, deoarece indivizibilitatea este o

solidaritate mai accentuata;

f) obligatiile exprimate in moneda nationala sau moneda straina

Publicitatea contractului de garantie mobiliara - se realizeaza,

potrivit art. 29 alin. (1) din L. nr. 99/1999, prin inscrierea avizului de
garantie reala la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

Se face in scopul de a asigura opozabilitatea fata de terti si de a stabili ordinea

de prioritate

Înscrierea unui aviz de garantie isi produce efectele timp de 5 ani, existând
insa posibilitatea, pentru creditor, de reinnoire înainte de expirarea acestui
termen.

1. Reguli speciale de publicitate

a) daca obligatia garantata nu depaseste echivalentul în lei al sumei de 300

Euro, publicitatea se poate face fie prin Înscrierea unui aviz de garantie reala
la Arhiva Electronica, fie prin luarea În posesie a bunului afectat garantiei.
b) când garantia reala se constituie pe sume de bani, valori mobiliare sau
titluri reprezentând bunuri, precum si cecuri, bilete la ordin, iar transferul
presupune posesia sau andosarea, atunci publicitatea se face numai prin
posesia sau andosarea acestora;

c) când garantia reala se constituie pe valori mobiliare, care pot fi transferate

prin simpla înregistrare în registrele ce deservesc piata de valori mobiliare,
publicitatea se realizeaza prin simpla înregistrare;

d) publicitatea garantiilor sau sarcinilor reale constituite asupra vapoarelor si

avioanelor se realizeaza prin înregistrarea unei formular de aviz de garantie
reala în registrul unde se afla înregistrat titlul de proprietate asupra
acestora.

2. Efectele indeplinirii formalitatilor de publicitate

Garantia reala mobiliara devine opozabila tertilor, inclusiv celor care dobân-
desc dreptul de proprietate sau un alt drept asupra bunului mobil afectat
garantiei, ulterior îndeplinirii acestei formalitati.

De la data îndeplinirii formalitatilor de publicitate se determina si ordinea de

prioritate a creditorilor aceluiasi debitor

3. Exceptii de la prioritatea dobândita potrivit publicitatii mobiliare

a) garantia reala constituita in favoarea vânzatorului bunului sau a

creditorului al carui Împrumut a facut posibila cumpararea bunului, are
prioritate asupra unei garantii reale anterioare sau asupra altei sarcini

b) garantia reala asupra recoltei sau asupra produselor ce se vor obtine din
valorificarea acesteia, constituita in scopul obtinerii de catre debitor a
fondurilor necesare pentru a o produce sau constituita in perioada de
crestere a plante lor ori in cursul unei perioade de 6 luni inainte de recoltare,
are prioritate asupra oricarei alte garantii reale sau sarcini din momentul
Înscrierii la arhiva.

c) garantia reala asupra pasarilor, bovine lor, cabalinelor, ovinelor,

porcinelor si pestelui sau asupra produselor lor, constituita in scopul
asigurarii fondurilor care sa Îi permitadebitorului achizitionarea de
nutreturi, medicamente sau hormoni pentru hrana sau tratarea animalelor,
are prioritate asupra oricarei alte garantii reale sau sarcini constituite pe
acelasi bun ori pe utilitatile lui, alta decât garantia reala constituita
Efectele garantiei reale mobiliare- anumite drepturi si obligatii.

1. Drepturile si obligatiile creditorului

A. Drepturile creditorului

a) dreptul de a urmari bunul în mâinile oricarei persoane s-ar afla.

b) dreptul de a i se plati de catre debilor cheltuielile rezonabile, inclusiv cele

pentru asigurare si plata oricaror taxe,

c) dreptul de a percepe fructele sau dobânzile bunului afectat garantiei, în

contul debitorului,

d) dreptul de a transmite garantia reala mobiliara.

e) dreptul de a primi de la debitor cheltuielile pe care le-a facut cu

depozitarea bunului si pastrarea bunului, având un drept de retentie asupra
bunului, pâna la plata acestor cheltuieli.

B. Obligatiile creditorului:

a) obligatia de a întretine bunul si de a-l folosi ca un bun proprietar,

b) obligatia de a restitui bunul afectat garantiei, în situatia în care

debitorul îndeplineste obligatia garantata,

2. Drepturile si obligatiile debitorului

A. Drepturile debitorului:

a) dreptul de a administra si de a dispune de bunul afectat garantiei si de

produsele acestuia

b) dreptul de a cere fostului creditor sa i se predea bunul, în situatia în care si-a

executat obligatia

c) debitorul are dreptul la o suma echivalenta cu 30% din valoarea obligatiei

garantate existente la momentul vânzarii sau la diferenta dintre pretul pietei
si pretul de vânzare, în functie de care dintre ele este mai ridicat, precum, si
la despagubiri pentru orice daune rezultând din vânzarea cu rea-credinta,
daca creditorul vinde bunul afectat garantiei cu încalcarea prevederilor legii
garantiilor;
d) dreptul debitorului de a solicita creditorului la orice moment o declaratie cu
privire la valoarea obligatiei garantate care este datorata la respectiva data,

e) debitorul are dreptul sa constituie o a doua garantie reala pe acelasi bun.

B. Obligatiile debitorului:

a) de a-si îndeplini obligatia prevazuta în contract, asa dupa cum partile au

stabilit ca ea se va executa;

b) obligatia de a preda bunul, obiect al garantiei,

c) obligatia de a întretine bunul si de a-l folosi ca un bun proprietar, prin

exercitarea actelor de conservare necesare unei bune functionari a acestuia,
în caz contrar putându-se constitui un sechestru asupra bunului în favoarea
creditorului;

d) obligatia, când este cazul de a tine evidenta contabila a bunurilor afectate

garantiei sau, a produselor acestuia;

e) obligatia de a nu distruge sau degrada bunul din neglijenta

Procedura de executare instituita prin titlul VI din L. nr. 99/1999

1. Dreptul de optiune al creditorului - creditorul are dreptul de a trece la

realizarea garantiei, având posibilitatea de a opta între procedura de exe-
cutare reglementata de Codul de procedura civila si cea privind executarea
garantiei reale mobiliare, reglementata potrivit dispozitiilor din titlul VI al L.
nr. 99/1999.

Stingerea garantiei reale mobiliare

a) garantia reala mobiliara se stinge indirect, ca urmare a stingerii obligatiei

principale

b) garantia reala mobiliara se poate stinge si direct, independent de raportul

obligational principal, astfel: desfiintarea dreptului de proprietate al
debitorului asupra bunului afectat garantiei, renuntarea creditorului la
garantie, desfiintarea contractului de garantie reala mobiliara, adjudecarea
bunului În cadrul procedurii de executare declansata de unul dintre creditori.

Arhiva Electronica de Garantii Mobiliare

Reprezinta un sistem de evidenta a prioritatilor garantiilor reale mobiliare,
structurata pe persoane si pe bunuri.

Opozabilitatea fata de terti a unei garantii reale mobiliare va putea fi

invocata, conform art. 1182 C. civ., de la data efectuarii formalitatilor de
publicitate care constau în înregistrarea avizului de garantie la Arhiva.

Arhiva este exploatata prin concesionare de catre Guvern, catre persoane

fizice sau juridice, ce întrunesc anumite cerinte si numite operatori.

Arhiva va fi organizata într-o baza de date unica, usor accesibila, care va

reflecta corect si la zi informatiile, va înscrie avizele de garantii reale si alte
mentiuni, fara a exercita controlul de legalitate sau de alta natura asupra
acestora.

Ipoteca - drept real accesoriu care are ca obiect un bun imobil al debitorului
sau al altei persoane, fara deposedare, care confera creditorului ipotecar
dreptul de a urmari imobilul în stapânirea oricui s-ar afla si de afi platit cu
prioritate fata de ceilalti creditori din pretul acelui bun

Caracterele generale ale ipotecii

A. este un drept real asupra unui imobil care confera titularului sau cele doua
atribute: atributul urmaririi bunului În mâinile oricui s-ar afla si atributul de
preferinta privind satisfacerea cu prioritate a creantei sale fata de ceilalti
creditori.

B. este un drept accesoriu, deoarece insoteste si garanteaza un drept

principal,

C. este o garantie imobiliara, deoarece numai bunurile imobile se pot

ipoteca

D. este o garantie specializata, sub un dublu aspect: poate fi constituita

numai asupra unui imobil sau imobile individual determinate (art. 1774
C. civ.) si, totodata, pentru garantarea unei creante a carei valoare este
determinata

Prin urmare, specializarea ipotecii, implica consemnarea ad validitatem, în

cuprinsul

actului constitutiv de ipoteca, a trei operatiuni:

 a) indicarea naturii si situatiei fiecarui imobil afectat garantiei ipotecare de
debitorul

garant ipotecar sau, dupa caz, de fidejusorul ipotecar ori e catre acestia
împreuna;

b) precizarea prin act a sumei pentru care ipoteca este constituita;

c) stabilirea cauzei obligatiei garantate.

E. ipoteca este indivizibila (art. 1746 C. civ.), imobilul fiind afectat în

întregime pentru garantarea creantei

ipoteca continua sa existe asupra intregului imobil chiar daca a fost platita o
parte din datorie

Felurile ipotecii

a) ipoteca conventionala, atunci când ia nastere din conventia partilor, în

formele prevazute de lege [art. 1749 alin. (2) C. civ].;

b) ipoteca legala, când ia nastere în virtutea unei dispozitii speciale a legii

Ipoteca conventionala - este aceea care ia nastere prin conventia partilor,

cu respectarea formelor cerute de lege

Conditii de fond

A. cel ce constituie ipoteca trebuie sa aiba capacitatea

deplina de exercitiu, având capacitatea de a înstraina imobilul

B. cel ce constituie ipoteca trebuie sa aiba calitatea de proprietar actual al

bunului, deoarece nimeni nu poate dispune de drepturile altuia

În cazul desfiintarii dreptului de proprietate al celui care a constituit

ipoteca, se va anula si ipoteca conform principiului, resoluto jure dantis,
resolvitur jus accipientis, cu exceptia urmatoarelor situatii (ipoteca nu se
stinge):

- revocarea unei donatii pentru ingratitudinea donatarului, înstrainarile

facute de acesta, precum si ipotecile constituite asupra imobilului donat vor
ramâne neatinse(art. 834 C. civ.);
 - pâna la moarte a lui de cujus, reductiunea pentru întregirea rezervei
succesorale, nu afecteaza pe tertii care au dobândit ipoteci de la donator
asupra imobilului donat(art. 655 C. civ.);

- raportul succesoral datorat între descendenti, nu desfiinteaza ipotecile

constituite de descendentul donatar supus raportului (art. 765 si 769 C. civ)

În cazul mostenitorului aparent de buna-credinta, actele de dispozitie

asupra bunurilor succesorale, inclusiv constituirea de ipoteci, sunt opozabile
adevaratului mostenitor, conform principiului error communis facit jus:

Conditii de forma

Contractul de ipoteca fiind un contract solemn, ipoteca conventionala

este valabila numai daca este încheiata in forma autentica (art. 1772
C. civ.), forma ceruta ad validitatem, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Formele de publicitate a ipotecii tin numai de opozabilitatea acesteia fata de

terti si nu de solemnitatea contractului.

Ipoteca legala - ia nastere în virtutea unei dispozitii speciale a

legii (art. 1749 C. civ.), fara a fi necesara încheierea unui contract de ipoteca.

Ipotecile legale prevazute de Codul civil (art. 1753 C. civ. ) sunt:

a) ipoteca femeii maritate asupra bunurilor barbatului (abrogata);

b) ipoteca minori lor si interzisilor asupra bunurilor tutorelui (abrogata);

c) ipoteca statului, a comunelor si a stabilimentelor publice asupra

mânuitorului de bani publici.

Ipoteca prevazuta de L. nr. 22/1969, modificata prin L. nr. 54/1994

Legea impune celui care angajeaza o persoana în functia de gestionar, sa

constituie ipoteca asupra unor bunuri imobile, proprietatea acestuia sau a
unei terte persoane, pentru garantarea eventualelor pagube produse unitatii
de catre gestionar. ipoteca se constituie printr-un contract scris, flira a fi
necesara forma autentica.

Ipoteca prevazuta de O.G. nr. 61/2002

Se prevede posibilitatea pentru organul de executare, în cadrul procedurii

urmaririi silite reglementate prin acest act normativ, de a cere instantei de
judecata sa dispuna înfiintarea unei ipoteci asiguratoare asupra bunurilor
imobile care apartin debitorului sau a persoanelor care raspund solidar cu
acesta.

Ipoteca prevazuta de Codul de procedura penala

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care au dispus

instituirea unui sechestru, trebuie sa ceara luarea unei inscriptii ipotecare, în
baza actului prin care s-a dispus sechestrul si a procesului-verbal de
sechestru (art 166 C. proc. pen.).

Ipoteca prevazuta În alte legi speciale

Creditele acordate de catre CEC, pentru cumpararea unei locuinte, se vor

garanta prin constituirea unei ipoteci asupra locuintei dobândite, înscrierea
ipotecii urmând a se face pe baza contractului de împrumut, la cererea CEC.

Ipoteca legala o gasim prevazuta în L nr. 190/1999 privind creditul

ipotecar. Creditul ipotecar pentru investitii imobiliare reprezinta o
operatiune necesara, determinata de lipsa acuta de locuinte existenta pentru
o mare parte a populatiei.

Publicitatea ipotecii

1.Scopul publicitatii

Prin înscrierea ipotecii, aceasta devine opozabila fata de terti, de la data

înregistrarii cererii.

2. Formalitatile înscrierii ipotecii conventionale

Pentru a se putea înscrie ipoteca conventionala, ambele parti, direct sau

prin mandatarii lor cu procura autentica, trebuie sa se prezinte la
judecatorie, cu actul autentic de constituire a ipotecii (art. 1781
C. civ.). Judecatorul, dupa verificarea actului, dispune prin încheiere
înscrierea ipotecii, facând mentiune pe actul original, cu privire la data si
numarul de ordine al înscrierii (art. 1782 C. civ.).

3. Formalitatile inscrierii ipotecii legale

În cazul ipotecii legale nu mai este necesara prezenta ambelor parti la

judecatorie, fiind suficient ca numai creditorul sau mandatarul acestui a sa
fie prezent si sa ceara inscriptia ipotecii, în virtutea titlului (art. 1783 C. civ.).
4. Radierea si reducerea inscriptiilor ipotecare

În cazul în care datoria a fost achitata in întregime, ipoteca ramâne fara

obiect, înscrierea ei trebuind sa fie stearsa. Daca plata a fost facuta partial,
inscriptia se va restrânge, prin operatia numita reducerea inscriptiei.

Efectele ipotecii

A. Efectele fata de debitor. Debitorul este cel caruia îi apartine imobilul

ipotecat si care pastreaza, în principiu, toate atributele dreptului de
proprietate: posesia, folosinta si dispozitia juridica. El are dreptul de a culege
fructele, sa le consume sau sa le înstraineze, ca orice proprietar.

Debitorul poate transmite imobilul ipotecat, care se va transmite catre noul

dobânditor grevat cu sarcinile reale, bineînteles daca aceste sarcini sunt
conservate potrivit legii.

Orice act de înstrainare a imobilului ipotecat dupa declansarea procedurii

executarii silite, va fi lovit de nulitate

B. Efectele fata de creditor. Creditorul care si-a conservat dreptul prin

inscriptia ipotecara, are recunoscut un drept real accesoriu, fara
deposedarea proprietarului, care-i confera cele doua atribute specifice. Astfel
creditorul are un drept de urmarire a imobilului în mâna oricui s-ar gasi drept
de preferinta fata de ceilalti creditori ai debitorului,

C. Efectele fata de tertii dobânditori ai imobilului. Problema se pune numai în

situatia în care debitorul înstraineaza imobilul ipotecat, iar debitorul nu-si
plateste datoria.

a) tertul poate opune creditorului anumite exceptii, cum sunt: stingerea

datoriei, nulitatea actului de ipoteca, nulitatea inscriptiei, exceptia de
garantie contra evictiunii dacacreditorul este mostenitorul vânzatorului etc.

b) tertul poate plati datoria debitorului, caz in care se subroga in drepturile

creditorului, putând urmari la rândul sau pe debitor [art. 1108 alin. (2)
C. civ.];

c) tertul poate recurge la purga ipotecii, procedura care este reglementata

de art. 18011814 C. civ. Ea consta in oferta pe care tertul o face creditorului
de a-i plati datoriile si sarcinile ipotecare, pâna la concurenta pretului
imobilului stipulat prin actul de Înstrainare sau pâna la concurenta valorii
imobilului, daca acesta a fost dobândit cu titlu gratuit, chiar daca creantele nu
au ajuns la scadenta. Daca creditorul accepta oferta si tertul plateste pretul,
imobilul va fi degrevat de ipoteci.

d) tertul poate delasa (abandona) imobilul În mâna creditorului, caz in care

urmarirea se va face fara participarea sa

e) tertul poate lasa ca procedura executarii silite sa-si urmeze cursul

impotriva sa.

Transmisiunea ipotecii

Dreptul de ipoteca se poate transmite prin acte juridice odata cu creanta sau
separat de aceasta. De regula se transmite o data cu creanta

Cesiunea ipotecii se poate face în folosul unui alt creditor sau în favoarea
imobilului ipotecat, si poate fi totala când se face in favoarea unui alt creditor
ipotecar sau a unui creditor chirografar sau partiala, când se face asupra
rangului sau a dreptului de urmarire.

Transmiterea ipotecii poate avea loc si prin renuntare, care poate fi totala
(atât dreptul de urmarire cât si cel de preferinta), care se face in favoarea
unui alt creditor ipotecar sau a dobânditorului imobilului, ori partiala (fie
numai dreptul de urmarire, fie numai dreptul de preferinta).

Stingerea ipotecii

A. Stingerea pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului de obligatie

garantat, precum plata,

B. Stingerea pe cale principala, în cazul în care se stinge numai ipoteca,

raportul obligational principal ramânând în vigoare. Aceasta se poate realiza
prin:

a) renuntarea creditorului la ipoteca (art. 1800 alin. (1) pct. 2

c. civ.]. Renuntarea poate fi expresa sau tacita,

b) purga obtinuta de dobânditorul imobilului

c) prescriptia când imobilul este dobândit de un tert prin uzucapiune (art.

1800 alin. (1)

d) anularea actului constitutiv al ipotecii;

e) rezolutiunea dreptului de proprietate al constituientului ipoteci

f) prin con fuziune, adica aceeasi persoana întruneste atât calitatea de
creditor ipotecar, cât si cea de proprietar al bunului ipotecat;

g) pieirea imobilului, ipoteca stramutându-se asupra despagubirilor

primite (art. 1721C. civ.);

h) exproprierea imobilului, ipoteca se stramuta asupra justei si prealabilei

despagubiri (art. 28 din L. nr. 33/1994).

Privilegiile - dreptul unui creditor de a fi platit cu prioritate fata de alti

creditori, în considerarea calitatii creantei sale.

Privilegiile, in afara de privilegiul creditorului gajist, rezulta intotdeauna

din lege si prin urmare sunt de stricta interpretare, fiind exceptii de la regula
conform careia patrimoniul debitorului formeaza gajul general al
creditorilor. Clasificare

A. Privilegii generale, care la rândullor sunt:

a) privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale

debitorului (art. 1727 C. civ.);

b) privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile ale

debitorului (art. 1729 C. civ.).

B. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile ale debitorului (art.

1730 C. civ.).

C. Privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile ale

debitorului (art. 1737), adevarate ipoteci privilegiate.

Efectul principal al oricarui privilegiu ii constituie dreptul de preferinta al

creditorului privilegiat, ceea ce inseamna ca indiferent daca urmarirea a fost
declansata din initiativa sa sau a unui alt creditor, el va fi preferat in cadrul
operatiunii de imparteala a pretului obtinut din vânzare.

Privilegiile generale

1. Codul civil

A. Privilegiile generale asupra tuturor bunurilor mobile si imobile, care sunt:

a) privilegiul cheltuieli/or de judecata, conform caruia creditorul care a facut

cheltuieli in proces sau in timpul executarii silite, de care au beneficiat si
ceilalti creditori, are dreptul sa le recupereze cu preferinta din sumele ce
formeaza obiectul urmaririi

b) privilegiul statului pentru impozite

B. Privilegiile generale asupra bunurilor mobile, care se pot extinde si asupra

imobilelor, dupa ce În prealabil, din aceste imobile, s-au despagubit creditorii
ipotecari ori cei cu privilegii imobiliare (art. 1729 C. civ.). Ordine:

a) privilegiul cheltuielilor de judecata facute in interesul comun al

creditorilor.

b) privilegiul cheltuielilor de înmormântare a debitorului.

c) privilegiul cheltuielilor pentru îngrijire ultimei boli facute in decurs de un

an inaintea decesului.

d) privilegiul drepturilor banesti ale salariatilor;

e) privilegiul obiectelor de subzistenta date debitorului si familiei sale in

decurs de 6 luni.

2. Modificarea ordinii de preferinta prin art. 409 C. proc. civ.

In cazul in care urmarirea are drept obiect salariul cuvenit persoanelor

incadrate in munca, pensiile acordate in cadrul asigurarilor sociale, precum
si alte sume ce se platesc periodic debitorului:

a) obligatiile de întretinere sau alocatia pentru copii;

b) plata despagubirilor pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau

prin vatamari corporale;

c) plata datoriilor catre stat provenite din impozite si taxe;

d) plata despagubirilor pentru repararea pagube lor pricinuite proprietatii

socialiste. Prin disparitia proprietatii socialiste, acest text trebuie interpretat
în sensul ca se refera la pagubele pricinuite bunurilor care apartin
domeniului public, deoarece numai proprietatea publica are un regim
preferential fata de proprietatea privata; .

e) toate celelalte datorii, care se aplica si sumelor provenite în baza

dreptului de autor sau inventator, remuneratiei cuvenite membrilor
cooperativelor mestesugaresti, precum si pensiilor de orice fel.
3. Modificarea ordinii de preferinta prin O.G. nr 61/2002 cu
modificarile si completarile uiterioare

In cazul în care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori

a) creantele reprezentând cheltuielile de orice fel, tacute cu urmarirea si

conservarea bunurilor al caror pret se distribuie;

b) creantele reprezentând salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile,

sumele cuvenite somerilor,

c) creantele rezultând din obligatii de întretinere, alocatii pentru copii sau de

plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

d) creantele bugetare provenite din impozite, taxe, contributii si din alte

sume stabilite potrivit legii,

e) creantele rezultând din împrumuturi acordate de stat;

f) creantele reprezentând despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite

proprietatii publice prin fapte ilicite;

g) creantele rezultând din împrumuturi bancare, din livrari de produse,

prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;

h) creantele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor

locale;

i) alte creante.

4. Ordinea de preferinta stabilita prin L. nr. 64/1995 privind

procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

Potrivit art. 106 alin. (1) din lege fondurile obtinute din vânzarea bunurilor
din averea debitorului, constituite ca ipoteci sau ca alte garantii reale În
favoarea creditorilor, vor fi distribuite in urmatoarea ordine:

a) taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vânzarii bunurilor respective,

inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor
bunuri, precum si plata retributiilor persoanelor angajate in conditiile
art. 22;

b) creantele creditorilor garantati, cuprinzând tot capitalul si dobânzile.

Privilegii speciale mobiliare - poarta asupra unui anumit bun determinat
sau a unor bunuri determinate din patrimoniul debitorului, din pretul caruia
creditorul se va îndestula cu preferinta.

1. Privilegii speciale mobiliare intemeiate pe ideea de gaj

a) privilegiul chiriifor si arenzilor (art. 1730 pct. 1 C. civ.). Acest privilegiu

confera proprietarului un adevarat drept de gaj asupra bunurilor mobile
(mobilierul) ale chiriasului sau asupra recoltei anului în curs si asupra a tot
ce serveste la exploatarea terenului arendat, pâna la plata chiriei sau arenzii.

b) privilegiul creditorului gajist (art. 1730 pct. 3 C. civ.), fiind consecinta

dreptului de gaj asupra unui bun, prevazut de art. 1686 alin. (1) C. civ.;

c) privilegiul hangiului (art. 1730 pct. 6 C. civ.), care confera hangiului sau
hotelierului un privi.legiu asupra bagajelor aduse de clienti, pentru
recuperarea sumelor datorate pentru cazare, la care se poate adauga dupa
caz si serviciile oferite

d) privilegiul carausului (art. 1730 pct. 7 C. civ.), este recunoscut pentru

creanta cheltuielilor de transport si a celor accesorii transportului. Privilegiul
dureaza cât timp lucrul este la caraus si 24 de ore de la predarea lucrului
destinatarului.

2. Privilegii speciale mobiliare intemeiate pe ideea

sporirii patrimoniului debitorului

a) privilegiul vânzatorului unui bun mobil al carui pret nu a fost platit de

cumparator

b) privilegiul arendasului pentru plata sumelor datorate pentru seminte,

cheltuiala recoltei anului curent si pentru instrumentele de exploatare agricola

3. Privilegii speciale mobiliare intemeiate pe ideea conservarii unor

bunuri in patrimoniul debitorului

Privilegiul se exercita asupra pretului bunului, fiind garantate numai

cheltuielile necesare si utile.

Cheltuielile de îmbunatatire a lucrului nu se bucura de acest privilegiu, ci

numai de dreptul de retentie.

Concursul intre privilegiile speciale mobiliare Ordine :

a) cheltuielile pentru conservarea bunului premerg celelalte privilegii
speciale mobiliare [art. 1732 alin. (1) C. civ.};

b) privilegiul creditorului gajist, hangiului si carausului premerg pe cel al

vânzatorului neplatit al bunului mobil, cu exceptia cazului când au stiut ca
pretul nu era platit, când au primit bunul [art. 1733 alin. (1) C. civ.];

c) privilegiullocatorului premerge privilegiul vânzatorului neplatit, afara de

faptul în care vânzatorul a încunostintat locatorul, ca pretul nu era înca
platit [art. 1733 alin. (2) C. civ.];

d) privilegiul vânzatorului de seminte sau de instrumente agricole, care se

exercita asupra pretului recoltei, respectiv asupra pretului acestor
instrumente, premerg privi legiului locatorului de imobile (art. 1734 C. civ.);

e) concursul între creditorii cu privilegii pentru cheltuieli de conservare se

rezolva în favoarea celui care a facut ultimele cheltuieli, deoarece a conservat
gajul celorlalti creditari;

f) în cazul concursului dintre vânzatorii succes ivi de mobile, privilegiul

apartine celui

care a vândut a doua oara fata de cumparatorul sau (art. 1700 pct. 5 C. civ.).

Concursul intre privilegiile speciale mobiliare si privilegiile generale

a) cheltuielile de judecata vin înaintea tuturor creantelor în interesul carora

au fost facute (art. 1731 C. civ.);

b) cheltuielile de conservare a bunului premerg cheltuielilor ultimei boli,

creantelor din salariu si creantelor rezultate din prestarea de alimente catre
debitor (art. 1732 C.civ.);

c) cheltuielile de înmormântare premerg tuturor celorlalte

privilegii (art. 1735 C. civ.);

d) privilegiile speciale primeaza celor generale (art. 1736 C. civ.), deci dupa
cheltuielile de judecata si cele de înmormântare, vin privilegiile mobiliare
speciale.

Privilegii speciale imobiliare - au ca obiect bunuri individual determinate,

asemanându-se cu ipotecile, si i-au nastere doar în virtutea legii, avându-se
în vedere calitatea creantelor. Art. 1737
 Privilegiile speciale imobiliare sunt enumerate in art. 1737 C. civ., fiind
urmatoarele:

1. Privilegiul vânzatorului imobilului - Are ca obiect imobilul vândut pâna

la achitarea integrala a pretului. in cazul în care s-au facut mai multe vânzari
succesive fara a se plati pretul, primul vânzator este preferat celui de-al
doilea, acesta este preferat fata de al treilea si asa mai
departe [art. 1737 alin. (1) C. civ.].

2. Privilegiul copartasilor - copartasii sunt privilegiati asupra imobilelor

succesiunii pentru garantia impartelii facute între ei si asupra sumelor pe
care acestia si le datoreaza între ei.

3. Privilegiul arhitectilor, constructorilor si lucratorilor - Privilegiul este

recunoscut acestor persoane pentru plata sumelor datorate de client, cu titlu
de pret al construirii sau repararii unui imobil (arl. 1737 pct. 4
C. civ.). Întinderea creantei se stabileste prin expertiza, fara a putea depasi
sporul de valoare al imobilului.

4. Privilegiul rezultat din separatia de patrimonii - Creditorii defunctului

si legatarii cu titlu particular pot cere separarea de patrimonii, pentru a evita
concursul cu creditorii proprii ai mostenirii

Concursul intre privilegiile imobiliare si ipoteci - în caz de concurs între

privilegii si ipoteci, se acorda preferinta privilegiilor. Însa, daca nu s-a
respectat termenul prevazut de lege pentru conservarea privilegiului, ipoteca
premerge privilegiului, acesta din urma capatând rang numai de la data
înscrierii efective, deci dupa ipotecile înscrise anterior.

Concursul Între privilegiile imobiliare, inclusiv ipotecile si privilegiile

generale. Ordine

a) privilegiile imobiliare si ipotecile sunt precedate numai de cheltuielile de

judecata;

b) privilegiile imobiliare si ipotecile sunt preferate privilegiilor generale

mobiliare.

Dreptul de retentie - acel drept real ce confera creditorului, în acelasi timp

debitor al obligatiei de restituire sau de predare a bunului altuia, posibilitatea
de a retine acel bun în stapânirea sa si de a refuza restituirea lui pâna când
debitorul sau, creditor al lucrului, va plati datoria ce s-a nascut în sarcina lui,
în legatura cu lucrul respectiv.
Caracterele juridice ale dreptului de retentie

a) se admite originea ex lege a dreptului de retentie, cât si cea conventionala;

b) dreptul de retentie este un drept real impefect, care da nastere la dreptul

de urmarire si preferinta,

c) are opozabilitate erga omnes, atât fata de debitorul proprietar al lucrului,

cât si fata de creditorii sai chirografari, de cei privilegiati sau ipotecari,
ulteriori detinerii bunului de catre creditorul retentor;

d) este indivizibil prin natura sa, fiind un mijloc de constrângere al

debitorului,

e) acest drept confera titularului numai o detentie materiala si nu posesia

bunului,

f) are un caracter accesoriu, existenta sa fiind legata de raportul principal de

obligatii,

g) are un efect static, fiind o garantie pur pasiva, care functioneaza cât timp
bunul se afla în detentia retentorului Aplicatii practice

In cazul contractului de vânzare-cumparare, vânzatorul nu poate fi obligat sa

predea lucrul pâna ce nu i se achita pretul (art. 1322 C. civ

În cazul contractului de locatiune, chiriasul poate fi evacuat numai daca in

prealabil locatorul sau noul dobânditor il despagubesc de cheltuielile facute.

În cazul contractului de depozit, depozitarul poate retine lucrul depozitat

pâna la plata integrala a cheltuielilor ce i se datoreaza de deponent ...etc

Conditiile dreptului de retentie

a) sa existe o conexiune între datoria detinatorului lucrului si lucrul ce se

tinde a se retine,

b) creanta retentorului sa fie certa, lichida si exigibila.

c) bunul referitor la care se invoca dreptul de retentie, sa fie proprietate a

exclusiva a celui ce este debitorul detinatorului, cât priveste cheltuielile
pretinse.

d) lucrul trebuie sa fie un bun corporal mobil sau imobil aflat in stapânirea
retentorului.
Natura juridica a dreptului de retentie

Fiind un drept real imperfect, dreptul de retentie este o garantie pasiva, in

sensul ca nu confera prerogativa urmaririi bunului În mâna altei persoane,
incetând in momentul deposedarii voluntare a retentorului.

Dreptul de retentie are un caracter absolut, fiind opozabil tuturor, pe când

exceptia de neexecutare a contractului are caracter relativ, izvorând dintr-un
contract sinalagmatic.

Efectele dreptului de retentie

Facultatea pe care o dobândeste creditorul aflat in posesia bunului de a

refuza restituirea acestui a pâna la plata integrala a sumei datorate.

Dreptul de retentie nu confera creditorului un drept de preferinta si nici de a

se folosi de bun.

Dreptul de retentie nu poate fi acordat in cazul in care actul juridic este lovit
de nulitate absoluta si nici atunci când intrarea in detinerea materiala a
bunului s-a facut printr-un act samavolnic ori ca urmare a savârsirii acestuia.

Titularul dreptului de retentie nu poate invoca uzucapiunea, deoarece el are

o simpla detentie precara a lucrului proprietatea debitorului.

Stingerea obligatiilor

Cf. art. 1091 C. civ., mijloacele de stingere sunt : plata, novatia, remiterea
voluntara, compensatia, confuziunea, pieirea lucrului, anularea sau
rezolutiunea, prin efectul conditiei rezolutorii si prin prescriptie.

- novatia nu este un mijloc de stingere a obligatiilor, ci un mod de

transformare a acestora;

- nulitatea si rezolutiunea nu duc la stingerea obligatiilor, deoarece atunci

când ele opereaza duc la desfiintarea cu efect retroactiv a raportului
obligational Însusi, ca si când acesta nici nu ar fi existat (desfiintare ex tunc).

- prescriptia extinctiva nu duce la stingerea dreptului subiectiv de creanta,

acesta continuând sa existe, ci numai la stingerea dreptului material la
actiune

Clasificarea modurilor de stingere a obligatiilor

A. Dupa rolul vointei partilor cu privire la incetarea raportului juridic
obligational,

a) moduri voluntare de stingere a obligatiilor, care implica o manifestare de

vointa a partilor,

b) moduri de stingere a obligatiilor care opereaza în afara manifestarii de

vointa a partilor,

B. Dupa cum stingerea obligatiei a dus sau nu la realizarea creantei

creditorului, se distinge între:

a) moduri de stingere a obligatiilor care duc la realizarea creantei

creditorului, cum sunt: compensatia, confuziunea, darea în plata;

b) moduri de stingere a obligatiilor care nu duc la realizarea creantei

creditorului, cum sunt: remiterea de datorie, imposibilitatea fortuita de
executare.

Stingerea obligatiilor prin realizarea creantei

Compensatia - un mijloc de stingere a doua obligatii reciproce si de aceeasi

natura, existente între doua persoane, astfel încât fiecare este, concomitent,
creditor si debitor al celeilalte.

a) reprezinta un mod simplificat de executare a obligatiilor, evitându-se

plata dubla, pierderea de timp

b) este privita ca un mijloc de garantare a realizarii creantei creditorului,

Domeniul de aplicare - se pot stinge orice fel de obligatii indiferent de

izvorul lor

Cazurile in care nu opereaza compensatia unor creante reciproce, cazuri

prevazute de an. 1147, astfel:

a) când se pretinde restituirea unui bun ce a fost luat pe nedrept de la

proprietar.

b) când se pretinde restituirea unui depozit neregulat, format din bunuri

fungibile, care au fost consumate de catre depozitar

c) când creanta este insesizabila, cum este cazul pensiei de intretinere.

 d) compensatia nu opereaza nici in dauna drepturilor dobândite de alte
persoane,

Felurile compensatiei

1. Compensatia legala - compensatia se opereaza de drept, în puterea legii,

si chiar când debitorii n-ar sti nimic despre aceasta; cele doua datorii se sting
reciproc în momentul când ele se gasesc existând deodata si pâna la
concurenta cotitatilor lor respective

A. Conditii:

a) obligatiile sa fie reciproce, adica sa fie între aceleasi persoane,

b) creantele sa aiba ca obiect bani sau bunurifungibile de aceeasi natura (art.

1145 C. civ

c) creantele ce urmeaza a se compensa sa fie certe, adica existenta lor sa nu fie

contestata

d) creantele reciproce safie lichide respectiv sa fie determinata cu exactitate

valoarea lor.

e) creantele reciproce sa fie exigibile, adica sa fie ajunse la scadenta.

Compensatia vafi rezolvita (desfiintata), daca partile au facut acte

incompatibile cu stingerea prin compensatie a datoriilor reciproce,

Efecte - Compensatia legala stinge creantele reciproce la fel ca si

plata, art. 1144 C. civ. dispunând: "cele doua datorii se sting reciproc în
momentul când ele se gasesc existând deodata si pâna la concurenta
cotitatilor lor respective".

2. Compensatia conventionala - Compensatia conventionalâ este aceea

care opereaza prin acordul de vointa al pârtilor. Se recurge la aceasta
compensatie în cazul în care nu sunt întrunite conditiile pentru a putea opera
compensatia, iar partile au interes sa stinga obligatiile reciproce între ele.

3. Compensatia judecatoreasca - opereaza în temeiul unei hotarâri

judecatoresti definitive, în cazul în care unul dintre creditorii reciproci se
adreseaza instantei de judecata, cu toate ca datoriile reciproce nu sunt
lichide
 De asemenea compensatia judecatoreasca opereaza atunci când creditorul
cheama în judecata pe debitor pentru a-si executa obligatia, iar acesta la
rândul sau formuleaza cerere reconventionala, prin care solicita obligarea
creditorului reclamant la plata unor despagubiri.

Renuntarea la compensatie

Partile pot renunta la efectele compensatiei împlinite.

Prin urmare, daca una dintre parti plateste, în deplina cunostinta de cauza,
o datorie compensata, ea este în drept sa pretinda plata de la debitor. Se
considera deci ca si cum compensatia nu ar fi operat.

Caz de renuntare tacita la compensatie: atunci când debitorul accepta pur si

simplu ca creditorul sa cesioneze creanta unui tert.

Confuziunea - modul de stingere a unei obligatii, care consta în întrunirea

în aceeasi persoana, atât a calitatii de debitor, cât si a calitatii de creditor, în
cadrul aceluiasi raport obligational. Art. 1154 C. civ

Este, de exemplu, cazul creditorului care-l mosteneste pe debitor sau invers,

sau când intervine o cesiune de creanta între creditor si debitor.

Domeniul de aplicare - Confuziunea se poate aplica tuturor obligatiilor,

indiferent de izvorul lor. În cazul persoanelor fizice se întâlneste în special în
cazul succesiunii

Efecte - Confuziunea nu este în sine un mod de stingere a obligatiilor.

Nu se poate spune ca datoria se stinge prin con fuziune, cum se stinge prin
plata sau prin compensatie. Confuziunea se produce fara sa existe nici o
prestatie proprie sau' fictiva.

Confuziunea stinge raportul obligational, cu toate accesoriile si garantiile

sale, ceea ce inseamna ca va fi eliberat si garantul personal, respectiv
fidejusorul.

În cazul obligatiilor solidare, daca confuziunea se produce între creditor si

unul dintre codebitorii solidari, creanta se va stinge numai pentru partea
acestuia

Confuziunea înceteaza atunci când a încetat cauza care a provocat-o,

urmând ca efectele confuziunii sa se desfiinteze si sa renasca vechea
obligatie, deoarece confuziunea nu este o cauza propriu-zisa de stingere a
obligatiilor, ci mai ales o piedica în executarea ei..

Darea în plata - operatia juridica prin care debitorul executa catre

creditorul sau o alta prestatie decât aceea la care s-a obligat la Încheierea
raportului juridic obligational. Este de exemplu cazul in care in loc de o suma
de bani se preda un lucru cu o valoare echivalenta.

Darea în plata (datio in solutum) se poate face numai cu acordul

creditorului,

Darea în plata se aseamana cu novatia prin schimbare de obiect, dar exista

si deosebiri

a) novatia opereaza prin conventia partilor încheiata înainte de plata, iar la

darea în plata conventia partilor intervine în momentul efectuarii platii;

b) novarea este un mod de transformare a obligatiilor, pe când darea în

plata este un mod de stingere a obligatiilor.

La darea în plata conventia intervine în momentul efectuarii platii. Esential

este ca înainte de predarea lucrului are loc un acord privind remiterea-
primirea unui alt bun.

Faptul primirii de catre creditor a bunului fara se opuna nu are alta

semnificatie decât a unui acord prealabil tacit.

Efecte

Darea in plata opereaza ca o varianta a platii, producând, in principiu,

aceleasi efecte ca si aceasta, respectiv stingerea obligatiei cu toate accesoriile
si garantiile sale. Daca prestatia initiala a avut o valoare mai mare, debitorul
va fi obligat la plata unei suite, in caz contrar fiind considerata o liberalitate
(iertare partiala de datorie).

Daca noua prestatie consta intr-un bun individual determinat, cel care face
plata trebuie sa fie proprietarul bunului. Daca creditorul primeste de buna
voie un imobil sau un alt lucru in plata datoriei principale, fidejusorul
ramâne liberat, chiar când creditorul a fost evins de acel lucru, prin urmare,
garantia obligatiei vechi nu se mentine.

Stingerea obligatiilor prin nerealizarea creantei creditorului

 Remiterea de datorie - mod voluntar de stingere a obligatiilor care consta
in renuntarea cu titlu gratuit de catre creditor la valorificarea creantei pe
care o are fata de debitorul sau .

Se realizeaza pe baza unui acord de vointe intre creditor si debitor, data la

care va inceta raportul obligational. Conditiile remiterii de datorie

Remiterea de datorie apare ca un contract cu titlu gratuit, ceea ce implica

intentia creditorului de a face o liberalitate debitorului sau. De asemenea
trebuie sa îndeplineasca toate conditiile de validitate ale contractelor, prin
urmare creditorul trebuie sa aiba capacitatea de a dispune.

Atunci când se face prin acte între vii, remiterea de datorie constituie
o donatie indirecta

Remiterea de datorie nu are valoare daca nu a fost acceptata de catre

debitor. Daca debitorul decedeaza înainte de a accepta oferta de remitere de
datorie, aceasta devine caduca si nu trece asupra mostenitorilor.

Proba remiterii de datorie

Remiterea de datorie fiind un contract este supusa dreptului comun privind

proba actelor juridice.

Doua prezumtii de remitere de datorie si anume:

a) când creditorul înmâneaza voluntar debitorului însusi titlul original al

creantei sale, care este un înscris sub semnatura privata, opereaza o prezumtie
absoluta,juris et de jure, de liberare de datorie;

b) când creditorul inmâneaza voluntar debitorului titlul original constatator

al creantei sale, care este un inscris autentic sau copia legalizata a unei
hotarâri judecatoresti investita cu formula executorie, opereaza o prezumtie
relativa, juris tantum, de liberare de datorie.

Efectele remiterii de datorie

Remiterea de datorie stinge atât obligatia principala, cât si obligatiile

accesorii si garantiile care o insotesc Remiterea de datorie facuta unuia
dintre codebitorii solidari libereaza si pe ceilalti,

Remiterea de datorie facuta unuia dintre fidejusori nu libereaza pe

debitorul principal.
 Imposibilitatea fortuita de executare - Obligatia se poate stinge si prin
faptul ca executarea a devenit imposibila datorita cazului fortuit sau fortei
majore, independent de culpa debitorului.

Debitorul este liberat prin interventia cazului fortuit sau fortei majore, daca
pieirea obiectului obligatiei a avut loc fara culpa debitorului si înainte de
punerea sa în întârziere.

Daca a fost pus în întârziere, debitorul va fi liberat numai daca va face

dovada ca lucrul ar fi pierit chiar daca s-ar fi aflat la creditor.

Daca bunul piere în întregime, obligatia se va stinge integral, iar când bunul
piere partial, obligatia se va stinge în masura pierderii bunului.În cazul în
care bunul a fost furat, cel ce l-a sustras nu este liberat de obligatia de
restituire a pretului, indiferent de cum acesta a pierit sau s-a distrus.

Domeniul de aplicare - Imposibilitatea fortuita de executare poate

privi obligatiile de a da un bun individual determinat, de a face si de a nu face.

Daca pieirea bunului a avut loc din culpa unui codebitor solidar sau dupa ce
acesta a fost pus în întârziere, ceilalti codebitori nu vor fi exonerati de
raspundere.

Pieirea fortuita a bunului exonereaza de raspundere atât pe debitor, cât si

pe fidejusor, dar când pieirea bunului s-a datorat din culpa debitorului,
fidejusorul nu va fi liberat.

Conditii

a) pieirea obiectului obligatiei sa se fi produs independent de orice culpa a

debitorului;

b) pieirea bunului care constituie obiectul derivat al raportului juridic sa se

fi produs mai înainte ca debitorul sa fi fost pus în întârziere.

Efecte - Daca sunt îndeplinite conditiile aratate, imposibilitatea fortuita de

executare va duce la stingerea obligatiei, împreuna cu accesoriile si garantiile
sale,

Când imposibilitatea fortuita de executare este temporara, debitorul va fi

obligat la executare dupa ce aceasta devine posibila, practic obligatia
nestingându-se, ci numai suspendându-se executarea ei