Intervenția logopedică la pacienții cu traumatism

craniocerebral sau AVC

Written by Institutul RoNeuro on 11 February 2020.

Posted in Blog.
În urma leziunii cerebrale se poate pierde conexiunea dintre imaginea
mentală a unui cuvânt cu semnificația acestuia, între expresia sonoră și
semnificația cuvântului, legătura dintre expresia sonoră a unui cuvânt cu
schema motorie de articulare a cuvântului.

O tumoare, un traumatism cerebral sau un accident vascular ce afectează

emisfera cerebrală stângă, la cei cu manualitate dreaptă, poate produce o
afectare a limbajului mai mult sau mai puțin severă, funcție de
particularitățile leziunii produse.

Există două arii cerebrale mari, care guvernează limbajul: aria Wernicke
răspunzătoare de înțelegerea limbajului și aria Broca răspunzătoare de
producerea limbajului. Localizarea leziunii, predominant în una dintre arii,
determină caracteristicile tulburării de limbaj de tip afazic: Wernicke - afazia
fluentă cu o comprehensiune (înțelegere) a limbajului diminuată, Broca-
comprehensiunea păstrată și imposibilitatea exprimării verbale. În cazurile
reale cele două tipuri de afazie pot coexista, cu diferite grade de
predominanță, cu diferite particularități.

Asemeni reconstrucției unui castel dărâmat din piese de lego ce în urma

loviturii se împrăștie în bucățele mici individuale sau în bucățele mai mari,
din mai multe piese de lego, recuperarea logopedică presupune identificarea
părților mai mari și reconstrucția castelului pornind de la acestea.

Se poate recupera vorbirea?

Există un proces intern, natural, de preluare a funcțiilor ariilor cerebrale
afectate de ariile vecine, de creere a noi conexiuni neuronale, care
reprezintă un factor facilitator în recuperarea limbajului.

Intervenția logopedică prin tehnicile de stimulare concomitentă pe mai multe

canale senzoriale, prin asocieriile făcute utilizează acest factor în
reconstrucția informațiilor.
Comprehensiunea, înțelegerea vorbirii, se recuperează deseori mai rapid
decât exprimarea verbală.

Recuperarea limbajului expresiv presupune, pentru început, efectuarea de

exerciții pentru redobândirea mobilității aparatului fonoarticulator, urmate de
stimularea producției de sunete simple, apoi de unirea acestora în cuvinte.
Vocabularul specific ariilor de interes ale pacientului, impulsul emoțional,
motivațional sunt factori ce facilitează expresia sonoră a cuvintelor.

Când se recomandă începerea intervenției logopedice?

Cu cât intervenția logopedică este mai rapidă, cu atât șansele la o bună
recuperare sunt mai mari. Ideal ar fi să se înceapă recuperarea imediat după
ce pacientul depășește starea acută, cu două ședințe efectuate zilnic, cu o
durată de circa 20 de minute, dimineața și dupămasa, crescând treptat
durata până la 60 de minute/ședință.

Condițiile financiare sau cele de timp disponibil restricționează deseori

accesul la acestă intervenție ideală. Se recomandă, pentru a se putea păstra
achizițiile dobândite în timpul ședințelor, frecvența acestora să fie de cel
puțin de trei ori pe săptamână.

O întârziere în apelarea la serviciile logopedice poate facilita apariția

stereotipiilor (da-da-da, nu știu-nu știu, ș.a.) ceea ce afectează grav
procesul de recuperare, în unele cazuri făcându-l chiar imposibil.

În vederea unei bune recuperării se pornește de la introducerea stimulilor pe

mai multe canale concomitent, de la concret spre abstract, de la simplu la
complex, prin stimularea întregului prin parte,  a părții prin întreg, prin
ritmare. Facilitarea exprimării este deseori mărită prin introducerea unei linii
melodice în pronunțarea cuvântului, prin interpretarea unor melodii
cunoscute, prin activarea  automatismelor verbale.

De la a înțelege până la a exprima ce gândește sau a interrelaționa cu ceilalți

este un întreg alt demers. În cazul afaziei Broca (non-fluentă) în care
impulsul motor de articulare a cuvintelor este diminuat, deși cunoaște
semnificația lor, tehnicile și metodele de recuperare sunt diferite de cele
utilizate în cazul recuperării afaziei Wernicke (afazie fluentă).

Cât timp durează recuperarea?

Este un proces de lungă durată ce deseori pune la încercare nu doar
pacientul în sine, ci mai ales, aparținătorii acestuia.  Recuperarea depinde de
întinderea și de profunzimea leziunii suferite, de personalitatea premorbidă a
pacientului, de rețeaua de suport de care beneficiază acesta.

Frecvent, în primele luni, se observă încercările de susținere a pacientului de

către aparținători care în timp sau obosesc sau dezvoltă comportamente
hiperprotective în raport cu pacientul, ambele variante fiind deosebit de
nocive pentru o bună recuperare.

Schimbările dramatice de rol din familie, asumarea de noi responsabilități de

către apaținători pot consuma, în timp, resursele existente și conduce efectiv
la abandonarea afectivă a pacientului, sau la infantilizarea lui în cazul
hiperprotecției, cu efecte nocive asupra recuperării mai ales în cazul în care
pacientul a recuperat înțelegerea vorbirii. De aici necesitatea unei consilieri
psihologice atât pentru pacient cât și pentru aparținători.

Recuperarea limbajului este un proces ce presupune o abordare

multidisciplinară: neurolog, logoped, kinetoterapeut, psiholog, orice progres
obținut într-un domeniu reflectându-se asupra întregului proces.