Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Departamentul Design şi Tehnologii în Textile și Poligrafie
Programul Design și Tehnologii Poligrafice

Referat
Lucrarea de Laborator Nr. 2
Disciplina: „Materiale tipografice”
Tema: Analiza caracteristicilor compoziţionale ale hârtiei

A realizat Scripnic Mihaela

st. gr. DTP-201

A verificat Cîrja Jana

Chişinău, 2021
 SCOPUL LUCRĂRII:

Studierea structurii şi a procesului de obţinere a hârtiei, simularea obţinerii hârtiei,

formarea abilităţilor de evaluare a conţinutului de cenuşă în hârtie şi de apreciere a direcţiei
de fabricaţie a hârtiei.

CONŢINUTUL ŞI ORDINEA DESFĂŞURĂRII LUCRĂRII

2.1. Studierea structurii compoziţionale a hârtiei.
2.2. Studierea procesului de obţinere a hârtiei.
2.3. Simularea obţinerii hârtiei.
2.4. Analiza conţinutului de materiale de umplere a hârtiei.
2.5. Stabilirea direcţiei de fabricaţie a hârtiei.
2.6. Metode şi tehnici de evaluare a caracteristicilor compoziţionale ale hârtiei şi
cartonului.
2.7. Aplicaţii privind evaluarea caracteristicilor compoziţionale ale hârtiei şi
cartonului.

APARATE ŞI MATERIALE:
Mostre de hârtie de diferit tip, carton (de la hârtii cu masa de 40 g/m 2 până la
300 g/m2), cuţite, plăci pentru decuparea epruvetelor, etuvă, balanţă, mijloc pentru
mărunţirea deşeurilor din hârtie, balanţă analitică, vas pentru arderea hârtiei.

MODUL DE LUCRU
Simularea procesului de obţinere a hârtiei
Identificarea materiilor prime utile în obţinerea pastei de hârtie. În vederea
simulării procesului de fabricare prin metoda manuală, în cadrul prezentei lucrări se vor
utiliza diverse mostre de hârtie şi/sau carton ce pot fi utilizate pentru reciclare. În vederea
asigurării rezistenţei hârtiei în pasta de hârtie poate fi adăugat adeziv în stare lichidă. La fel,
poate fi obţinută şi hârtia cu textură, decor şi culoare prin adăugarea unor elemente de decor
sau pigmenţi. Descrierea caracteristicilor materialelor implicate în procesul de fabricaţie a
hârtiei vor fi expuse după modelul prezentat în tabelul 2.6.
 Tabelul 2.6. Materiile prime implicate în procesul de fabricare a hârtiei
N Materiale Mostră Cantita Destinaţia
r. te
1 Hârtie de xerox 5 foi A4 Obţinerea pastei de hârtie
2 Adeziv PVA 1ml Asigurarea rezistenţei
hârtiei
3 Guaş sau ….g Diversificarea cromatică
pigment
Conform
4 Plante uscate Pentru decorare
necesităţi
i

● Modelarea procesului tehnologic de obţinere a hârtiei prin metoda manuală.

● Mărunţirea materiilor prime.
● Completarea pastei cu substanţele suplimentare.
Apa este principalul solvent în procesul de fabricare a hârtiei, care la rândul ei ajută
la orientarea fibrelor în direcţia de fabricaţie, la spălarea pastei de hârtie, curăţirea ei de alte
impurităţi. Pentru sporirea gradului de alb, în masa hârtiei se introduc substanţe adăugătoare
(praf de cretă, guaş etc.). Rezistenţa hârtiei fabricată manual poate fi asigurată prin adăugarea
câtorva grame de adeziv în stare lichidă sau prin adăugarea câtorva grame de făină de grâu. `
● Stocarea pastei de hârtie într-un vas.
● Preluarea pastei cu sita, distribuirea uniformă şi scurgerea apei.
● Plasarea colii de hârtie pe un suport textil pentru presare şi scurgere.
● Uscarea colilor.
● Evaluarea caracteristicilor reprezentative ale hârtiei obţinute: caracterul
suprafeţei inclusiv aplicând metodele şi tehnicile microscopice (neted, reliefat),
soluţionarea cromatică, gradul de alb, gramajul, netezimea suprafeţei,
grosimea hârtiei, densitatea de suprafaţă. Rezultatele evaluării caracteristicilor
hârtiei obţinute se introduc în tabelul 2.7.
 Deşi cele mai căutate materiale celulozice pentru fabricarea hârtiei este pulpa
lemnoasă a unor specii de arbori de esenţă moale (figura 2.3), în special cea a
coniferelor, datorită existenţei fibrelor de celuloză în structura multor plante, de la
ierburi până la arbori, se pot folosi şi multe alte fibre, aşa cum ar fi cele ale plantelor de
bumbac, in, cânepă sau orez [3].

a) b)

Figura 2.3. Fibre din

pulpa lemnoasă [3]
a – moale; b – dură.

Celuloza (franc. cellulose,

lat. cellula – cameră, celulă) este o substanţă organică de origine vegetală, fiind
constituentul principal al membranei celulare. În afară de celuloza vegetală, există şi
celuloza animală şi bacteriană. Celuloza animală - tunicina - se găseşte în tunica
membranelor crustaceelor şi melcilor. Ea este identică cu celuloza vegetală.
Cea mai curată celuloză se găseşte în puful ce înconjură seminţele de bumbac. În
celelalte plante şi arbori, celuloza este însoţită de mai multe substanţe (lignină,
hemiceluloză, săruri, grăsimi etc.), care sunt denumite în comun incrustanţi sau
incruste (tabelul 2.1).
 Tabelul 2.1. Compoziţia chimică a lemnului unor specii de arbori
Denumirea Hemi- Grăsi Substa
lemnului Celuloz celuloză Lignin Răşi mi nţe
ă ă ni ceruri mineral
e
Molid 48,8 21,2 28 1, 0,5 0,4
Pin 49 19,1 27,0 1 1 0,4
Plop 53 23,8 21,4 3, 0,4 0,3
Tremurător 5
1

Tabelul 2.3. Lungimea fibrelor de celuloză după provenienţă [2]

Denumirea fibrei Lungime Denumire Lungimea
celulozice a medie, a fibrei medie, mm
mm celulozice
Molid 3,7 Fag 1,7
Brad 3,10 Platan 1
Pin 4,39 Mesteacă 1,5
Larice 2,59 n Salcie 1,3
Plop 1,65 Stuf 1
1,8
5

2.2. Studierea procesului de obţinere a hârtiei

Procesul de obţinere a hârtiei presupune parcurgerea următoarelor etape:
● obţinerea semifabricatelor fibroase pentru hârtie (figura 2.6, 2.7, tabelul
2.6);
● prepararea pastei de hârtie (figura 2.8, tabelul 2.4);
● turnarea pastei de hârtie pe maşinile de fabricat hârtie (figura 2.8);
● înnobilarea hârtiei (figura 2.8).
Tabelul 2.4: Tipuri de paste de hârtie şi particularităţile lor

Tipuri de paste de hârtie Caracteristici

1 2
Pastă de hârtie mecanică
Pastă semialbită Gradul de alb max. 79%
Pastă albită Gradul de alb min. 80%
Pastă mecanică Pastă obţinută prin metode exclusiv mecanice
Pastă mecanică albă Pastă mecanică obţinută din lemn cojit şi alb
Pastă de hârtie semichimică
Pastă semichimică Pastă obţinută printr-un tratament chimic
moderat al materiei fibroase, în vederea eliminării
parţiale a
incrustelor, asociată cu un tratament
mecanic pentru individualizarea fibrelor
Pastă mecanico-chimică Pastă semichimică obţinută prin tratarea
concomitentă mecanică şi chimică a materiei
fibroase, acţiunea chimică rezumându-se numai la
slăbirea legăturilor
dintre fibre, în vederea uşurării acţiunii
mecanice
Pastă chimico-mecanică Pastă semichimică obţinută prin tratament
chimic
urmat de acţiunea mecanică
Pastă chimico-mecanică Pastă semichimică obţinută prin defibrarea
brună lemnului
fiert sau aburit în prealabil
Pastă chimică (celuloză) Pastă obţinută prin tratarea chimică a materiei
prime
fibroase, în vederea eliminării
incrustelor, în urma căreia fibrele se separă fără
intervenţie mecanică
Pastă de hârtie din celuloză
Celuloză sulfit Pastă chimică obţinută prin fierbere cu o
soluţie
bisulfită
Celuloză sulfat Pastă chimică obţinută prin fierbere cu o
soluţie de hidroxid de sodiu şi sulfură de sodiu
Celuloză sodă-sulf Pastă chimică obţinută prin fierberea
materiei prime fibroase cu soluţie de sodă
caustică cu un adaos de
sulf direct în fierbător
Celuloză natron Pastă chimică obţinută prin fierbere cu
hidroxid de
sodiu (sodă caustică)
Celuloză SNS Pastă chimică obţinută prin fierbere cu o
soluţie neutră
de sulfit de sodiu în prezenţa bicarbonatului
de sodiu
Celuloză sodă-clor Pastă chimică obţinută prin fierbere cu alcalii
 şi clor

SIMULAREA OBŢINERII HÂRTIEI

Prin fabricaţie sau "proces de producţie" se înţelege transformarea fizică sau chimică
a materialelor, substanţelor sau componentelor în noi produse sau componente, printr-o serie
de procese. Materialele, substanţele sau componentele sunt materii prime care pot fi produse
ale altor activităţi de fabricaţie sau sunt produse ale agriculturii, silviculturii, pescuitului,
mineritului şi industriei extractive etc. [3].
Procesul de fabricare a hârtiei trece prin mai multe etape atât fizice, cât şi chimice.
Pentru început se aduce lemnul, acesta se prelucrează luând forma unor mici pastile.
Pastilele se transportă pe o bandă rulantă la fabrica de hârtie, unde sunt transformate în praf
fin peste care se adaugă pigment alb. Procesul se urmăreşte dintr-o altă încăpere, numită
camera de control. Într-un tub se amestecă compuşii chimici, după care pasta este
transportată într-un uscător, supusă unor temperaturi ridicate pentru a reduce din umiditate.
Din uscător iese hârtia mată peste care se adaugă latex, amidon şi apă pentru a avea un
aspect lucios.
După aceste etape, hârtia din nou trebuie uscată, dar de data aceasta cu ajutorul unor
role încălzite (figura 2.9). Apoi hârtia este adunată pe nişte role imense [8].

Figura 2.9. Maşină de fabricat hârtie [8]

Multe materiale pentru ambalare, hârtie de ziar, şerveţele sunt realizate integral sau în
parte din fibră de hârtie reciclabilă.

Spre deosebire de plastic, hârtia este o invenţie străveche a omului, dar cu toate
acestea a devenit ieftină şi uşor de procurat abia după ce revoluţia industrială a făcut posibilă
fabricarea hârtiei pe scară largă.
Există trei tipuri de hârtie care pot fi reciclate direct: hârtia de calitate (caietele de
şcoală, hârtia pentru copiator, plicuri, hârtia pentru dactilografiere, hârtia pentru imprimare
digitală), hârtia de ziar şi cartonul. Hârtia de calitate nu conţine hârtie colorată pentru a
schimba culoarea noii hârtii obţinute prin reciclare.
Cu tehnologiile actuale, hârtia poate fi reciclată de cel mult patru ori. Beneficiile aduse
naturii prin reciclarea deşeurilor de hârtie sunt foarte importante, reducându-se anumite
costuri ca:
● apa industrială cu aproximativ 60%;
● poluarea aerului cu aproximativ 75%;
● energia electrică cu aproximativ 45%;
● poluarea apei cu aproape 45%;
● reducerea cantităţii de material lemnos exploatat [9].
 Reciclarea hârtiei poate fi realizată şi prin metoda manuală, ceea ce permite obţinerea
unor coli subţiri, de diverse formate, culoare, precum şi textură. Principiul de realizare constă
în următoarele etape:
1. Înmuierea hârtiei pentru reciclat.
2. Măcinarea/tocarea hârtiei (figura 2.10).
 fig. 2.10 Măcinarea hârtiei pentru reciclat
3. Stocarea pastei obţinute într-un vas (figura 2.11).

Figura 2.11. Pasta de hârtie mărunţita stocată în vas

4. Umplerea sitei pentru formarea şi scurgerea colii de hârtie cu pastă de hârtie şi scurgerea ei
(figura 2.12).

Figura 2.12. Formarea unei coli de hârtie

5. Preluarea colii şi plasarea ei pentru uscarea preliminară şi presarea pe un suport textil (figura
2.13).
 Figura 2.13. Uscarea preliminară şi presarea colii de hârtie pe suport textil
6. Uscarea finală (figura 2.14) [8]:

Figura 2.14. Uscarea foii de hârtie

SCOPUL: Formarea deprinderilor de evaluare a conţinutului de substanţe

minerale (substanţe de umplutură) din conţinutul suporturilor papetare.
 MODUL DE LUCRU
Evaluarea conţinutului de materiale de umplere ce se conţin în hârtie şi carton.
• Identificarea tipurilor de materiale pentru care se va evalua conţinutul
de materiale de umplutură: 3 tipuri de hârtii şi 3 tipuri de carton.
• Pregătirea pentru experimentare, decuparea probelor cu dimensiunile de
100x100mm, a câte 5 probe din acelaşi material.
• Determinarea masei hârtiei până la experimentare prin cântărire
(rezultatele se introduc în tabelul 2.8, col.4).
• Determinarea masei vasului în care va fi plasată proba pentru calcinare
(rezultatele se introduc în tabelul 2.8, col.6).
• Plasarea probei în vasul pentru calcinare.
• Calcinarea hârtiei sau cartonului într-un creuzet de porţelan, cuarţ sau
platină, adus la greutate constantă. Calcinarea are loc într-un cuptor
electric la 750-800oC.

• Determinarea masei vasului cu conţinutul de cenuşă (tabelul 2.8, col.5).

• Evaluarea conţinutului de cenuşă prin diferenţierea masei conţinutului
până la calcinare şi după calcinare prin relaţia 2.3 (tabelul 2.8, col.7).
Tabelul 2.8. Determinarea conținutului de cenuşă a hârtiei
Masa
hârtiei Conținutul de
Nr. Masa Media
Tipul Nr. Media până la cenuşă, MSD
de cenușii,
hârtiei măsurărilor ardere, %
ord g2,g
g1, g
1 2 3 4 5 6 7 8
1 hârtie de ziar m1, g 0,173 0,167 0,008 0,006 3,46%
m2, g 0,170 0,004
m3, g 0,184 0,008

2 hârtie offset m1, g 0,311 0,300 0,086 0,091 29,26%

m2, g 0,319 0,095
m3, g 0,314 0,092
3 hârtie de craft m1, g 0,296 0,295 0,023 0,025 8,44%
m2, g 0,294 0,027
m3, g 0,299 0,026
4 Carton m1, g 0,851 0,853 0,203 0,197 23,14%
m2, g 0,861 0,201
 m3, g 0,840 0,189
5 Hârtie igienică m1, g 0,081 0,083 0,0010 0,0083 10,21%
m2, g 0,081 0,008
m3, g 0,080 0,007

Procedeul chimic de fabricare a hârtiei utilizat astăzi pe scară largă este reprezentat de un
complex de tratări chimice numite Procesul Kraft. Obiectivul tratării chimice ţine de
eliminarea structurii ligninei (din pulpa supusă procesului), care este liantul organic ce
menţine fibrele împreună, prin folosirea unui amestec care o dizolvă. După eliminarea
acesteia, fibrele rămase pot fi folosite pentru obţinerea unei hârtii de culoare maroniu
nedefinit, nefinisată, utilizată la realizarea de pungi de hârtie sau a cutiilor din carton.
Materialul brut astfel obţinut poate fi folosit în continuare, printr-o purificare accentuată a
ligninei rămase, la obţinerea pulpei de calitate superioară, pentru hârtie albă de scris şi tipărit
[11].
Hârtia reprezentată de materialul subţire format din fibre vegetale împletite şi fixate
conţine, după cum se remarcase anterior, pe lângă acestea diferite substanţe de umplutură,
pigmenţi şi adaosuri speciale.
Materialele de umplere influenţează calitatea produsului. Gradul de umplere este
determinat prin calcinare, deoarece umplerea se efectuează cu ajutorul substanţelor minerale
care lasă cenuşă la calcinare. Astfel, timp de o oră în cuptoare electrice speciale, la 800°C, se
obţine un reziduu sub formă de cenuşă.
Pentru stabilirea direcţiei de fabricaţie a hârtiei, în conformitate cu cerinţele stipulate în
standardele STAS 3976—53 [1] şi ГОСТ 7585.1- 94 [4], se recomandă aplicarea
următoarelor metode:
2.5.1. Metoda expertizei organoleptice după particularităţile structurale exterioare.
Evaluarea se realizează analizându-se minuţios suprafaţa hârtiei, urmărind identificarea
prezenţei şi orientării fibrelor din compoziţia hârtiei. Direcţia de orientare a majorităţii
fibrelor din hârtie indică conformitatea cu direcţia de fabricaţie a hârtiei. În carton,
direcţia de fabricaţie poate fi stabilită după urmele (linii, benzi) lăsate de sita pe care a fost
fabricată.
2.5.2. Metoda benzilor prin rigiditatea materialelor. Evaluarea presupune decuparea
a câte o bandă din hârtie cu dimensiunile de 15x150 mm după STAS 3976—53 sau
15x250 mm după ГОСТ 7585.1-94 după cele două direcţii. Benzile sunt suprapuse una
peste alta, preluându-se strâns de un capăt între două degete, supunându-le unor mişcări la
 stânga şi la dreapta (figura 2.20). Dacă ambele benzi stau alăturat (figura 2.20, poziţia a),
banda de dedesubt indică direcţia longitudinală; dacă benzile sunt desfăcute, banda de
dedesubt indică direcţia transversală (figura 2.20, poziţia b). Această diferenţă de poziţie
se datorează diferenţei de rigiditate a hârtiei după cele două direcţii. Din cauza orientării
fibrelor în direcţia de mişcare a sitei, hârtia este mai rigidă pe direcţia de fabricaţie
(direcţia longitudinală).

Figura 2.20. Determinarea direcţiilor longitudinale

şi transversale ale hârtiei. Metoda benzilor [1]:
a - banda de dedesubt este tăiată pe direcţia de fabricaţie;
b - banda de deasupra este tăiată pe direcţia de fabricaţie.

În vederea stabilirii direcţiei de fabricaţie în carton prin rigiditate se vor decupa probe din
carton caracterizate dimensional de 300x300 mm ce vor fi supuse îndoirii (flexiunii) manuale
pe ambele direcţii. Acea direcţie pe care revenirea probei este imediată, unghiul de flexionare
mai mare, datorită rigidităţii sporite, corespunde direcţiei de fabricaţie a cartonului.

2.5.1. Metoda plutirii după răsucirea axială a probei. Pentru hârtiile bine încleiate
(prin utilizarea în compoziţia lor a materialelor de încleiere) se recomandă aplicarea
metodei plutirii discurilor. Probele pentru încercare sunt reprezentate de discuri din hârtie
sau pătrate, cu diametrul de 100 mm după STAS3976—53 sau 50 mm după ГОСТ
7585.1-94, pe care preliminar testării se marchează direcţiile colii. Ulterior, probele
circulare se plasează pe apa dintr-un vas. Pe măsura absorbţiei apei, discurile vor începe
să se răsucească, formând un tub a cărui axă ab indică direcţia longitudinală (figura 2.21).
Răsucirea se datorează umflării neegale a fibrelor pe cele două direcţii, şi anume, fibrele
se umflă mai mult pe direcţia transversală.
a a
 b b
a) b) c)
Figura 2.21. Determinarea direcţiilor longitudinale şi
transversale ale hârtiei. Metoda plutirii [1, 2, 3]
a - poziţionarea probelor de hârtie;
b - conformitate cu direcţia de fabricaţie;
c - conformitate cu direcţia transversală.
1. Evaluarea direcţiei de fabricaţie după deformarea marginilor probei. Probele cu
dimensiunile de 150x150 mm se cufundă rând pe rând într-un vas cu apă la adâncimea de
10 mm timp de 1 min. După extragerea probelor din apă se examinează caracterul
deformaţiilor ce se produc după înmuiere. Latura caracterizată de deformaţie mai puţin
proeminentă şi ondulată corespunde direcţiei de fabricaţie (longitudinală) a hârtiei,
cealaltă latură caracterizată de ondulări este conformă direcţiei transversale a hârtiei.
2. Evaluarea direcţiei de fabricaţie după deformarea marginilor probei. Probele cu
dimensiunile de 150x150mm se cufundă rând pe rând într-un vas cu apă la adâncimea de
10 mm timp de 1 min. După extragerea probelor din apă se examinează caracterul
deformaţiilor ce se produc după înmuiere. Latura caracterizată de deformaţie mai puţin
proeminentă şi ondulată corespunde direcţiei de fabricaţie (longitudinală) a hârtiei,
cealaltă latură caracterizată de ondulări este conformă direcţiei transversale a hârtiei.

3. Stabilirea direcţiei de fabricaţie după efortul de rupere. Probele de hârtie cu

dimensiunile de 15,0±0,1x250 mm sau carton cu dimensiunile de 50,0±0,2 x 250 mm sunt
testate pentru rezistenţa la rupere după GOST 13525.1 [6]. Probele ce au presupus
implicarea unui efort/forţe de rupere mai mare denotă corespunderea direcţiei de solicitare
cu direcţia de fabricaţie [5].
4. Analiza direcţiei de fabricaţie după traiectoria (linia de bază) ruperii probei la
presare. Încercarea se desfăşoară conform prescripţiilor standardului GOST 13525.8 [7],
probele fiind extrase din cleşti se examinează traiectoria ruperii. Dacă aceasta este
ondulată, atunci ea corespunde direcţiei transversale, dacă este mai puţin ondulată, atunci
corespunde direcţiei de fabricaţie a hârtiei sau cartonului [5].

ÎNTREBĂRI DE AUTOCONTROL:
 1. Specificaţi noţiunea de hârtie.
Hârtia reprezentată de materialul subţire format din fibre vegetale împletite şi fixate
conţine, după cum se remarcase anterior, pe lângă acestea diferite substanţe de umplutură,
pigmenţi şi adaosuri speciale.
2. Enumeraţi principalele etape de obţinere a hârtiei.
Procesul de obţinere a hârtiei presupune parcurgerea următoarelor etape:
● obţinerea semifabricatelor fibroase pentru hârtie;
● prepararea pastei de hârtie;
● turnarea pastei de hârtie pe maşinile de fabricat hârtie;
● înnobilarea hârtiei.
3. Specificaţi semifabricatele fibroase ce se utilizează la obţinerea hârtiei.
● celuloza;
● pastă mecanică
● pastă din maculatură
● pastă semichimică
4. Nominalizaţi fibrele celulozice ce se utilizează la obţinerea hârtiei.
● Molid
● Brad
● Pin
● Larice
● Plop

CONCLUZII:

Pentru executarea lucrării practice am utilizat mai multe materiale necesare. Dat fiind
faptul că scopul a fost studierea structurii şi a procesului de obţinere a hârtiei, dar și simularea
obţinerii acesteia, pentru obținerea unui rezultat mai deosebit am încercat să includ în
fabricarea hârtiei și plante. În mod normal (la întreprindere) acest proces ar dura considerabil
mult mai puțin, decât în mod casnic (luând în considerare și cantitatea de hârtie produsă).