Poezia 

(din grecescul "ποίησις", poiesis, care are sensul de "facere" sau "creare") este o formă

de artă în care limba este utilizată pentru calitățile sale estetice și evocative, pentru a completa sau a
înlocui semnificația sa aparentă. Poezia poate fi scrisă independent, în forma unor poeme discrete,
sau poate apărea în conjuncție cu alte arte, în opere dramatice în versuri, imnuri sau texte ale unor
cântece.

Discuțiile pe tema poeziei au o istorie lungă. Aristotel este unul dintre primii filosofi care au încercat
să definească poezia în tratatul Poetica, care pune accent pe utilizarea discursului
în retorică, dramă, cântec și comedie.[1] Încercările de mai târziu de a defini poezia au pus accentul
pe trăsături cum ar fi repetiția sau rima și au accentuat estetica prin care poezia se distinge de proză.
[2]
 Începând de la mijlocul secolului XX, poezia a fost uneori definită într-un sens larg, ca un act
creativ fundamental care utilizează limba.[3]