Proiectarea demersului didactic

Împreună cu planul cadru, planificarea calendaristică și ghidurile auxiliare,

programa școlară alcă tuiește domeniul documentelor curriculare, cele care vizează
finalită țile, conținuturile învă ță rii, precum și strategiile, timpul necesar atingerii
obiectivelor și evaluarea gradului de succes în atingerea acestor obiective. Programa
școlară este instrumentul de bază al profesorului, iar profesorul trebuie să se raporteze
la prevederile acesteia, înainte de a-și desfă șura activitatea la clasă .
Proiectarea demersului didactic reprezintă activitatea profesorului de a anticipa
etapele și acțiunile concrete în vederea realiză rii proiectului de predare – învă țare –
evaluare.
Proiectarea didactică  este un proces de anticipare, de prefigurare mentală a
etapelor ce urmează a fi parcurse în realizarea eficientă a activită ții didactice. Reprezintă
un ansamblu de procese și operații de anticipare a acesteia, pentru a-i imprima un
caracter sistematic rațional și eficient.
Unitatea de învă ţare reprezintă o anumită parte a programei, care indică
formarea la elevi a unui comportament specific (generat de competenţele specifice),
prezintă ca structură didactică unitară din punct de vedere tematic; cuprinde mai multe
subiecte; se desfă şoară pe o perioadă determinată de timp; este coerentă în raport cu
competenţele specifice; se finalizează prin evaluare sumativă ; operează prin intermediul
unor modele de învă ţare / predare; subordonează lecţia, ca element operaţional
Proiectarea pe unită ţi de învă ţare are multiple avantaje, dar şi dezavantaje. Ca
avantaje ar fi: o mai bună gestionare a timpului, posibilitatea de diferențiere a metodelor
și tehnicilor de predare – învă țare – evaluare, oportunitatea de abordare a actului
didactic de o manieră coerentă și generalizatoare, favorizarea cooperă rii între cadrele
didactice în procesul de proiectare, dezvoltarea gâ ndirii strategice a cadrelor didactice;
sporirea obiectivită ţii probelor de evaluare de la finele unită ţii etc. Ca și dezavantaje
putem enumera: proces dificil pentru cadrele didactice fă ră experienţă , deficitul în
cunoaşterea şi aplicarea mai multor metode şi tehnici, acţiune complexă , inaccesibilă
pentru unii etc.
Trecerea la un curriculum bazat pe competențe a avut ca punct principal
schimbarea radical a viziunii asupra actului educational. Dacă înainte, actorul principal
era cadrul didactic, acum accentual este pus pe elev. S-a trecut la învă țarea prin
descoperire, prin încercare, elevul nu mai trebuie sa învețe ceea ce i-a fost dictat la oră ,
ci trebuie sa descopere el singur.
Activită țile de învă țare devin mult mai diversificate, punâ ndu-se accent pe
creativitatea profesorului, dar și pe cea a elevilor, profesorul poate personaliza
activită țile de învă țare, astfel încâ t fiecare elev să -și atingă potențialul maxim. Aceste
activită ți de învă țar trebuie gâ ndite, creionate astfel încâ t să conducă la atingerea
competențelor specifice, avâ nd un caracter interactiv.