Baltagul

Un Balzac al literaturii romane, Mihail Sadoveanu este creatorul unei opere monumentale, care numara
zeci de volume. Directiile tematice ale operei sale sunt diverse: iubirea, razboiul, moartea, elogiul
societatii patriarhal-arhaice, descrierea inechitatilor sociale, destinul, mitul, dupa cum diverse sunt si
speciile narative abordate, de la povestire la nuvela, la roman social si istoric. Scriitorul adera la estetica
traditionalista pentru ca marturiseste o viziune conservatoare asupra lumii, care isi pastreaza traditiile,
ca elemente specifice de identitate si de spiritualitate.
Romanul Baltagul, publicat in 1930, in perioada afirmarii miscarii moderniste (1930 este anul in care se
publica si romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi cu intru totul
alta formula), este tributar traditionalismului, printr-o serie de aspecte specifice, de la naratiunea
obiectiva, prezentata de un narator omniscient, pana la descrierea comunitatii ciobanilor care nu se abat
de la modul de viata milenar si care traiesc conform unei structuri arhaice, pe care o considera cea mai
potrivita. Romanul se deschide cu legenda spusa de Nechifor Lipan pe la nunti, care explica soarta
particulara a muntenilor, a caror existenta este grea, dar care este infrumusetata de iubire.
Sursa folclorica de la care porneste romanul, declarata prin insertia motto-ului, este balada Miorita.
Exista si alte surse, livresti sau mitologice. Textul poate fi citit ca interpretare a unui mit sau ca o
monografie a satului de munte si include elemente realiste si mitice. Baltagul poate fi interpretat ca
roman mitic, social, monografic, politist, initiatic, de dragoste. Titlul romanului face aluzie la securea cu
doua taisuri, arma ce va restabili dreptatea. Actiunea romanului urmareste un singur fir epic: calatoria
pe care o intreprinde Vitoria Lipan pentru a-l gasi pe sotul ei, Nechifor.
Apartenenta la realism a romanului se observa in precizarea coordonatelor temporale si spatiale: de
toamna pana primavara, cu momente precum Sf. Andrei, Postul Mare; personajele strabat Magura
Tarcaului, Calugareni, Farcasa, Borca, Cruci, Vatra Dornei, Brosteni, Sabasa, Suha in realizarea unei
structuri narative echilibrate, de 16 capitole.
Incipitul romanului o infatiseaza pe eroina, Vitoria Lipan, care este ingrijorata din pricina intarzierii
sotului ei. Cum semnele prevestitoare se acumuleaza, Vitoria se hotaraste sa porneasca la drum,
impreuna cu fiul sau, Gheorghita. Punctul culminant al actiunii prezinta scena demascarii ucigasilor, la
parastasul lui Nechifor, iar deznodamantul il infatiseaza pe Calistrat Bogza marturisind ca, impreuna cu
Ilie Cutui, l-au ucis pe Nechifor "ca sa-i luam oile".
Criticul Al. Paleologu propune o apropiere a romanului sadovenian de mitul egiptean al lui Isis si Osiris,
povestea Vitoriei in cautarea lui Nechifor fiind aceea a lui Isis in cautarea trupului lui Osiris. Romanul
este si un Bildungsroman, pentru ca prezinta initierea lui Gheorghita, drumul labirintic pe care-l parcurge
in vederea maturizarii sale si a asumarii rolului de cap al familiei. Nicolae Manolescu, in studiul Arca lui
Noe (cap. O femeie in tara barbatilor), propune interpretarea de roman social, pentru ca prezinta date
verosimile despre traiul zilnic al muntenilor, in care randuiala veche, arhaica este o lege sfanta, si
neascultarea ei este un fapt grav, dupa cum ii spune, in mod aspru, Vitoria fiicei sale, Minodora.
Locuitorii de la munte sunt portretizati cu intreaga simpatie a naratorului: „Locuitorii acestia de sub brad
sunt niste fapturi de mirare. Iuti si nestatornici ca apele, ca vremea; rabdatori in suferinti ca si-n ierni
cumplite, fara griji in bucurii ca si-n arsitele lor de cuptor, placandu-le dragostea si betia, si datinile lor de
la inceputul lumii, ferindu-se de alte neamuri si de oamenii de la campie si venind la barlogul lor ca fiara
de codru.”
Baltagul poate fi considerat un roman politist, pentru ca include cateva dintre elementele acestui gen,
de la crima, ancheta, prezenta faptasilor si a complicilor, a mobilului crimei pana la rezolvarea cazului si
la pedepsirea vinovatilor. in rezolvarea misterului crimei, Vitoria dovedeste talent detectivistic: „in
cautarea barbatului, Vitoria pune spirit de vendetta si aplicatie de detectiv” (G. Calinescu).
Vitoria urmareste implinirea legii nescrise pentru pedepsirea ucigasilor. Ea ii identifica pe ucigasii lui
Nechifor si ii determina sa marturiseasca fapta. O scena deosebit de dramatica din roman se desfasoara
atunci cand Bogza ii cere inapoi baltagul, iar Vitoria il intreaba pe fiul ei daca nu observa ceva pe taisul
armei. Cum Calistrat isi pierde cumpatul si se repede la Gheorghita sa-i smulga baltagul, cainele sare pe
criminal si-l musca. Gheorghita actioneaza si el, razbunand moartea tatalui: "Feciorul mortului simti
crescand in el o putere mai mare si mai dreapta decat a ucigasului… Apoi il lovi scurt cu muchea
baltagului, in frunte.”
Aflat in agonie, Calistrat Bogza marturiseste: "Eu am palit intr-adevar pe Nechifor Lipan si l-am pravalit in
rapa, dupa cum a dovedit nevasta lui.”
Baltagul poate fi interpretat si ca un roman al iubirii tarzii, de la varsta maturitatii. In pofida neintele
gerilor temporare, Vitoria isi iubeste sotul si stie ca este iubita, iar gandul ca Nechifor i-ar fi necredincios
i se pare imposibil: "Mai bine astfel, intr-o privinta; sa-l stie mort, decat parasit de casa lui, in bratele
alteia si in asternut strain.”
Vitoria isi marturiseste iubirea prin vorbe si prin fapte. Tema si viziunea despre lume prezinta o societate
rurala, cu obiceiurile si mentalitatea specifice acestui spatiu. Este o monografie a lumii pastorale, care
conserva o filosofie si un mod de viata ancestrale.
Baltagul prezinta, in chip stralucit, vechile norme de civilizatie si diferenta dintre modern si arhaic, cu
pastrarea acestuia din urma. Atmosfera mitica si mistica a romanului evoca o alta capodopera
sadoveniana, "Creanga de aur”.