SFÂNTUL CIPRIAN AL CARTAGINEI:

DESPRE GELOZIE ŞI INVIDIE

(CPL 49)

În persoana lui Thascius Caecilius Cyprianus (c. 200-258)

întâlnim un literat care a fost şi episcop al celui mai important oraş
din Africa, Cartagina. Marea majoritate a lucrărilor păstrate de la
Sfântul Ciprian datează din perioada episcopatului său (249-258) şi
sunt prilejuite de o serie de probleme care au tulburat viaţa Bisericii
la jumătatea secolului al III-lea: persecuţiile, controversa pe marginea
reprimirii apostaţiilor în Biserică şi novaţianismul, conflictele cu
Roma şi rebotezarea ereticilor.
Dintre numeroasele sale lucrări şi epistole se remarcă o serie de
tratate scurte aşa cum este şi De zelo et livore, redactat aproape
imediat după un conflict de autoritate în sânul Bisericii din Cartagina.
Întrucât nu reuşise să ajungă la o decizie unanimă privind necesitatea
rebotezării ereticilor propusă de papa Ştefan (f 257) I, reacţionează
faţă de opozanţii săi, ceea ce a amplificat şi mai mult rivalitatea dintre
Roma şi Cartagina.
Textul a fost transmis prin colecţii dedicate Sfântului Cipri- an
precum manuscrisul Reg. lat. 118 din Biblioteca Apostolica Vaticana,
datând din prima jumătate a secolului al IX-lea.

Text şi note:
Despre gelozie şi invidie, traducere de David Popescu, în PSB
3, p. 495-504.
DESPRE GELOZIE SI INVIDIE y

I Henry Wace, Dictionary of Christian Biography and Literature, Brown, Boston, 1911,
p. 227-228.

13
1
I
Observaţi modul A jindui după bunul altuia şi a pizmui pe cei mai
în care autorul
buni, prea iubiţi fraţi, pare pentru unii o crimă
îşi prezintă ab
initio tema uşoară şi neînsemnată; cât timp se consideră uşoară
tratatului, şi neînsemnată nu este temută şi de aceea e ne-
ilustrând peri- glijată, până când ajunge să nu poată fi uşor evitată
colele pe care le şi devine o primejdie ascunsă care, fiindcă nu se
aduce. observă aşa de bine încât să se ferească de ea cei
prudenţi, atacă pe furiş minţile neprevăzătoare. Dar
Dumnezeu ne-a poruncit să fim cu grijă, ne-a
învăţat să veghem permanent, ca nu cumva duşma-
nul cel veşnic neadormit şi care întinde întotdeauna
curse să se strecoare în inimi şi dintr-o scânteie să
aprindă un incendiu, din lucruri foarte mici să facă
altele foarte mari, mângâind cu adieri domoale şi
cu o suflare uşoară pe cei neatenţi şi distraţi, să
stârnească furtuni şi vârtejuri, care aduc odată cu
prăbuşirea credinţei, naufragiul mântuirii şi al
vieţii. Să veghem aşadar, prea iubiţi fraţi, şi strădu-
indu-ne din toate puterile, să înfruntăm atacurile
duşmanului furios şi săgeţile lui, care, aruncate în
toate părţile corpului, ne pot străpunge şi răni grav,
să le respingem prin vegherea noastră întreagă şi
plină de răspundere, precum ne sfătuieşte şi ne
învaţă Apostolul Petru într-o epistolă a sa zicând:
„Fiţi cu grijă, vegheaţi, pentru că duşmanul vostru,

13
2