!

• Prin patrimoniu se înţelege:

a) totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ce aparţin unui subiect de drept;

b) totalitatea bunurilor mobile şi imobile ce aparţin unei persoane fizice

sau unei persoane juridice;

c) totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică, ce aparţin

unui subiect de drept.

2. Patrimoniul:

a) este unic şi indivizibil;

b) poate fi înstrăinat prin act juridic între vii numai către o persoană

juridică;

c) explică şi permite subrogaţia reală cu titlu universal.

3. Patrimoniul:

a) este transmisibil prin acte juridice inter vivos;

b) explică şi permite transmisiunea universală ori cu titlu universal;

c) este alcătuit din toate drepturile şi obligaţiile ce aparţin unei persoane.

4, Patrimoniul:

a) constituie gajul general al creditorilor cu garanţii reale, nu însă şi al

creditorilor chirografari;

b) este transmisibil, în cazul persoanelor fizice, numai prin moştenire;

c) este alcătuit din totalitatea drepturilor evaluabile pecuniar ce aparţin

unei persoane.

5, Prin activ patrimonial se desemnează:

a) toate drepturile evaluabile pecuniar;

b) diferenţa dintre drepturile evaluabile pecuniar şi obligaţiile evaluabile

pecuniar;

c) toate drepturile reale.

h t t p : / / b î b l î o t e c a h a m a n g î u . r o 5 —D e c —2 0 1 3

6. Subrogaţia reală cu titlu particular:

a) operează, între altele, în cazul exproprierii unui imobil ipotecat;

b) se aplică la cuprinsul întregului patrimoniu;

c) intervine numai dacă legea o prevede în mod expres.

7. Subrogaţia reală cu titlu universal:

a) afectează dreptul de gaj general al creditorilor chirografari;

b) intervine numai în cazurile expres prevăzute de lege;

c) se produce automat.

8. Bunurile care alcătuiesc universalitatea de fapt:

a) pot face obiectul unui act juridic de dispoziţie numai dacă sunt privite

împreună;

b) au o destinaţie comună stabilită prin voinţa am belor părţi ale actului

juridic;

c) pot fi înstrăinate prin acte juridice distincte, indiferent dacă sunt privire individual sau împreună.

9. Dacă bunul ce face obiectul uzufructului piere integral, atunci:

a) uzufructul va înceta în toate cazurile în care a fost constituit prin convenţie, având în vedere dispariţia
obiectului contractului;

b) uzufructul va continua asupra despăgubirii achitate de către terţ, ca

efect al subrogaţiei reale cu titlu universal;

c) uzufructul va continua asupra indemnizaţiei de asigurare, dacă bunul

a fost asigurat.

10. X, în calitate de creditor chirografar, a pornit executarea silită a

creanţei sale faţă de debitorul Y, indisponibilizând anumite bunuri mobile,

între care şi un autoturism. Pe calea contestaţiei la executare, Y a solicitat

scoaterea autoturismului de ia urmărirea silită, pe motiv că a devenit proprietarul acestuia la o dată

ulterioară scadenţei datoriei sale faţă de X.

Instanţa:

a) va admite contestaţia la executare şi va dispune scoaterea autoturismului de la urmărirea silită,

deoarece Y răspunde numai cu bunurile existente în patrimoniul său la data la care s-a născut creanţa lui
X;

316 D repturile reale principale

h t t p : / / b î b l î o t e c a h a m a n g î u . r o 5 —D e c —2 0 1 3
Teste grilă 317

b) va admite contestaţia la executare şi va dispune scoaterea autoturismului de la urmărirea silită,

deoarece Y răspunde numai cu bunurile existente în patrimoniul său la data la care a devenit scadentă
creanţa lui X;

c) va respinge contestaţia la executare, deoarece Y răspunde cu toate

bunurile urmăribile existente în patrimoniul său la data executării silite.

II. X l-a chemat în judecată pe fostul ei soţ, Y, solicitând partajarea bunurilor dobândite în timpul
căsătoriei, sub regimul legal al comunităţii de

bunuri, între care şi un apartament, Y a cerut neincluderea apartamentului

respectiv în masa partajabilă, arătând şi dovedind că acesta, deşi dobândit

în timpul căsătoriei cu reclamanta, a fost cumpărat cu bani obţinuţi din vânzarea unei alte locuinţe care
era bun propriu al pârâtului.

Instanţa:

a) va include apartamentul în masa partajabilă, deoarece, pe temeiul

subrogaţiei reale, doar suma de bani reprezentând preţul obţinut din vânzarea unui bun propriu devine
bun propriu;

b) nu va include apartamentul în masa partajabilă, deoarece, pe temeiul

subrogaţiei reale cu titlu particular, acesta este bun propriu;

c) va include apartamentul în masa partajabilă, deoarece, sub regimul

legal al comunităţii de bunuri, toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei

sunt bunuri comune.

11. Dreptul de proprietate

12. Prerogativa proprietarului de a culege fructele lucrului presupune

efectuarea:

a) numai de acte materiale;

b) atât de acte materiale, cât şi de acte juridice;

c) numai de acte juridice.

13. Prin dispoziţie materială se înţelege prerogativa titularului dreptului

de proprietate:

a) de a dispune de substanţa lucrului;

b) de a înstrăina lucrul;

c) de a constitui asupra lui drepturi reale în favoarea altor persoane.

h t t p : / / b î b l î o t e c a h a m a n g î u . r o 5 —D e c —2 0 1 3

14. Prin dispoziţie juridică se desemnează prerogativa titularului dreptului de proprietate:

a) de a dispune de substanţa lucrului;

b) de a înstrăina lucrul sau de a constitui asupra lui drepturi reale în

favoarea altor persoane;

c) de a dispune de substanţa lucrului sau de a înstrăina lucrul ori de a

constitui asupra lui drepturi reale în favoarea altor persoane.

15. Dreptul de proprietate este un drept absolut, deoarece:

a) titularul acestuia este singurul îndreptăţit să exercite toate atributele

dreptului de proprietate;

b) este singurul drept real care reuneşte toate cele trei atribute;

c) nu există restricţii (îngrădiri) în exercitarea celor trei atribute.

16. Dreptul de proprietate are caracter perpetuu, în sensul că:

a) nu are o durată limitată în timp;

b) nu se pierde prin neîntrebuinţare din partea titularului;

c) se pierde doar odată cu moartea sau, după caz, încetarea existenţei

titularului.

17. Limitele juridice ale exercitării dreptului de proprietate pot izvorî:

a) numai din lege;

b) din lege sau din hotărâre judecătorească;

c) din lege, din uzanţe, din convenţie sau din hotărâre judecătorească.

18. Limitările în exercitarea dreptului de proprietate determinate de raporturile de vecinătate:

a) pot rezulta numai din lege sau din hotărâri judecătoreşti;

b) pot rezulta şi din convenţia părţilor;

c) sunt expres şi limitativ prevăzute de lege.

19. Proprietarul fondului inferior:

a) poate pretinde o despăgubire de la proprietarul fondului superior care

a provocat curgerea apelor;

b) poate împiedica curgerea apelor provocată de proprietarul fondului

superior, atunci când aceasta nu precedă vărsarea într-un curs de apă sau

într-un şanţ;

c) nu poate împiedica curgerea provocată a apelor de pe fondul superior,

chiar dacă pe fondul său se află o construcţie.

20. Proprietarul căruia îi prisoseşte apa pentru necesităţile sale curente:

a) este obligat să ofere surplusul de apă proprietarului care şi-ar putea

procura apa necesară pentru fondul său doar cu o cheltuială rezonabilă:

b) nu se poate exonera de obligaţia de a oferi surplusul de apă proprietarului care nu poate procura apa
necesară pentru fondul său, chiar dacă ar

face dovada existenţei reale a unei alte destinaţii pentru surplusul de apă;

c) poate obţine obligarea proprietarului aflat în nevoie la plata unor despăgubiri suplimentare, dacă
probează existenţa reală a destinaţiei ce ar putea fi acordată surplusului de apă.

2 !. Proprietarul fondului pe care se află izvorul de apă:

a) poate solicita obligarea la repararea prejudiciilor cauzate de persoana care, prin lucrările efectuate, a
dus la secarea, micşorarea sau alterarea

apelor sale;

b) poate cere, atunci când este posibil, restabilirea situaţiei anterioare,

chiar dacă apa era doar utilă pentru exploatarea fondului său;

c) nu poate solicita obligarea la repararea prejudiciilor cauzate de persoana care, prin lucrările efectuate,
a dus la secarea, micşorarea sau alterarea apelor sale, dacă izvorul se întinde pe două fonduri
învecinate.