Malița Ionuț-Daniel-Iosif

IRISPSC, Istorie, anul III.

28. 05. 2021

DECIZIA. PROCESUL DECIZIONAL

Managementul educațional se desfășoară în mai multe contexte și în mai multe niveluri,

după cum urmează: nivel macro – managementul sistemului sau al procesului de învățământ
național, european sau local; nivel intermediar – administrarea organizațiilor educaționale de la
nivelul structurilor ministeriale până la directorii de școli; micro – administrarea claselor de elevi,
acest nivel având în vedere organizarea lecțiilor etc.. Managementul educației în cadrul societății
ultra-contemporane este unul complex, presupune un sistem cu obiective proprii, cu o distribuire a
răspunderii și autorității. Așadar, nivelurile managementului dintr-o unitate de învățământ sunt:
managementul de vârf sau top managementul, managementul pe domenii sau middle managementul
și managementul clasei sau first level management.
Decizia reprezintă cel mai important aspect al activității de management deoarece se
regăsește în toate funcțiile procesului de management. Ea este definită ca fiind actul rațional de
alegere a unei traiectorii de acțiune care să conducă spre realizarea unor obiective. Se ține cont și de
resursele disponibile. Decizia se ia ca urmare a examinării problemei, a situației și se ia având în
față mai multe variante posibile de acțiune.
Decizia sau hotărârea este un act specific al speciei umane și poate fi de cel puțin două
feluri: decizie cotidiană sau personala și decizie managerială. Cea din urmă se deosebește de prima
prin faptul că are urmări nemijlocite asupra acțiunilor, comportamentelor sau deciziilor a cel puțin
unei alte persoane. De aceea, decizia managerială implică cel puțin două persoane. De asemenea,
dacă vorbim despre luarea unei decizii manageriale care implică un grup de persoane, managerul
trebuie să aibă în vedere interesele, pregătirea, capacitatea, motivarea, deci particularitățile fiecărui
membru al grupului.
Cum procesul educațional presupune de asemenea un amplu proces managerial, desfășurat
pe mai multe niveluri, începând de la top management la first level management, activitatea
pedagogică, așadar, trebuie abordată ca formă de management supusă principiilor specifice. De
aceea profesorul manager trebuie să fie atent în privința rolului informației și în îndeplinirea unor
pretenții: să facă un research serios asupra unei probleme și să acumuleze cât mai multe informații
despre aceasta; să folosească cât mai des metode științifice în procesul de luare a hotărârilor; să ia
măsuri prealabile în cazul unor tensiuni sau neînțelegeri, să stabilească o coeziune între decizie și
acțiune sau control etc.
 Decizia pedagogică managerială este esențială, iar calitatea acesteia variază în funcție de
nivelul deciziei administrative. De aici rezultă trei calități:
Decizia pedagogică eficace. Aceasta presupune stabilirea obiectivelor și a activității din
partea managerului școlar care deține puterea de decizie la un anumit nivel (inspector școlar,
director, profesor) pentru stabilirea unor obiective de educație sau instruire. Decizia pedagogică
eficace presupune cinci deprinderi mentale esențiale:
1. coordonarea adecvată a timpului la nivel de nivel de evaluare: inițială, continuă finală.
2. focalizarea asupra contribuției exterioare și adaptarea eforturilor la rezultate.
3. fixare pe punctele forte pe care le dețin ei și cei pe care îi coordonează și pe „atuurile specifice
situației”.
4. direcționarea spre anumite domenii importante sau priorități „în care un randament superior va
produce rezultate remarcabile”.
5. Fixarea deciziei eficace la nivelul sistemului, stabilizarea ei ca strategie a activității.

Decizia pedagogică eficientă presupune o valorificare a resurselor pedagogice, cum ar fi

resursele informaționale, umane, didactico-materiale, financiare, ca elemente determinante la nivel
administrativ. Decizia pedagogică eficientă urmărește folosirea în mod cât mai optim resursele
existente în privința procesului administrativ care presupune:
1. „centrarea supra problemelor generice, rezolvabile, prin soluții strategice, nu prin adaptări
procedurale”
2. definirea specificațiilor indispensabile în vederea rezolvării problemei generice, centrată între
„scopuri minime”-„condiții-limită”.
3. însușirea rezolvării strategice „plecând de la ceea ce este corect, nu de la ceea ce este acceptabil”
cu scopul de a nu „omite lucrurile importante și a pierde orice șansă de a formula un răspuns util”.
4. implementarea soluției potrivite. Aceasta „trebuie să corespundă capacității oamenilor chemați s-
o îndeplinească”.
Decizia pedagogică prospectivă presupune respectarea funcției administrative de anticipare
a viitoarelor rezultate. Educați prospectivă are un caracter anticipativ, prin raportare la formarea și
dezvoltarea pentru un viitor aproximat de societate și individ, însă puțin cunoscut, cu efect asupra
modului de anticipare, de la formularea finalităților până la conceperea și deschiderea de programe
adecvate formării tinerei generații.
Procesul decizional implică mai multe elemente care îi influențează rezultatul. Primul este
decidentul, adică individul sau colectivul de indivizi care deține atribuția de a alege varianta cea
mai potrivită, mai avantajoasă din cadrul unei mulțimi. Al doilea element este reprezentat de
mulțimea variantelor decizionale, de alternative. Al treilea element este constituit de criteriile de
decizie, de perspectivele decidentului, perspectivele care vor sta la baza stabilirii alternativelor și
variantei potrivite. Al patrulea element este reprezentat de mediul ambiant, iar al cincilea de
obiectivele, ansamblul tuturor rezultatelor potențiale care s-ar obține.
Profesorul, care deține o calificare într-o anumită specialitate, este cel care coordonează
activitatea educațională la disciplina și la clasele la care activează. Pedagogia și administrarea
educațională insistă asupra importanței calității profesorului de decident, profesor-decident. El are
nevoie de o cultură managerială, de o formare în acest sens care să-l ajute la îmbunătățirea
procesului educațional. Numele de „profesor-decident” ne sugerează deja că principalul instrument
de care dispune acesta este decizia, pe care am definit-o deja ca fiind actul rațional de alegere a unei
traiectorii de acțiune care să conducă spre realizarea unor obiective. Astfel, deciziile pot fi
clasificate în funcție de mai mulți factori, cum ar fi amploarea implicațiilor asupra activități
profesorului. Implicațiile pot fi:
1. strategice – care au loc la nivel central sau local de management și care sunt proiectate pe
perioade lungi (până la zece ani) sau scurte de unul sau doi ani.
2. tactice – stabilirea manierei prin care se implementează strategiile educaționale. Deciziile tactice
sunt luate la toate nivelurile manageriale și prin ele are loc programarea tuturor activităților.
3. operative – Decizii luate de fiecare dintre manageri, decizii care țin de desfășurarea eficientă a
activității și decizii care, în cazul unor cazuri excepționale, trebuie adaptate la situații noi.
Deciziile se mai clasifică și după certitudine, astfel:
1. Decizii certe, adică decizii care au ca obiectiv o finalitate ce este în general atinsă. Fiind decizii
certe pe care toți managerii le finalizează în cea mai mare parte, ele sunt sistematizate pentru a spori
eficiența implementării lor.
2. Deciziile de risc sunt acele decizii ale căror finalizări sunt încerce, anticipate doar parțial, astfel
managerul se așteaptă mereu la elemente care să obstrucționeze atingere obiectivului. Prin luarea
acestor decizii avem parte de fapt de inovație. Dacă decizia respectivă reușește, ea poate conduce
spre elemente strategice noi și poate crește eficiența pedagogică.
3. deciziile incerte sunt acele decizii care pot duce la finalități nedorite sau deteriorate. Acest tip de
decizie trebuie abordat după o analiză profundă care să calculeze și să ia în seamă toate variabilele.

Conținutul funcțional este un alt criteriu de clasificare. Din această perspectivă, deciziile
pot fi:
1. De previziune, proiectare, planificare sau programare. Ele contribuie la pregătirea actului
educațional pe perioade scurte sau medii și a apărut datorită științificării pedagogiei și a
managementului.
2. De organizare – esențială pentru crearea unui context material și uman indispensabil desfășurării
procesului educațional.
3. de reglare și evaluare a activității. Ajută la identificarea consecințelor unor decizii și a posibilelor
probleme.
Deciziile sunt luate cu o anumită frecvență, iar aceasta e o nouă clasificare:
1. decizii periodice – sunt sistematice și privesc activitățile repetitive. Pot avea loc o dată la patru
ani sau pot fi anuale, semestriale, zilnice etc.
2. decizii aleatorii – se iau în situațiile neașteptate și nu pot fi sistematizate.
3. decizii de excepție - luate ca reacție în fața unor evenimente deosebite care necesită un răspuns
rapid.
În cazul unor situații problematice deciziile trebuie să fie pe măsură. Astfel, deciziile pot fi:
1. de corectare menite să corecteze situațiile care, evaluate necorespunzător, au condus la finalități
nedorite. Modul în care aceste decizii sunt introduse, la fel ca și eficacitatea lor, pot demonstra
calitatea managerială a profesorului, calitatea studiilor pe care se bazează.
2. de ameliorare, adică decizii care se iau în funcție de răspunsul clasei, de feed-back-ul oferit.
Procesul fiind unul dinamic, se pot naște devieri care necesită măsuri de ameliorare în vederea
obținerii celui mai bun rezultat.
3. de prevenire – depind de capacitatea profesorului de a anticipa eventuale situații problematice.

Tipurile de decizii prezentate sunt chestiuni integrate într-un set de practici pe care
profesorul trebuie să le învețe în timpul formării psihopedagogice. Procesul decizional este
influențat de comportamentul celui care ia deciziile, de aceea există tipuri de decidenți.
Este necesar ca într-o instituție școlară decidenții de toate nivelurile să posede cunoștințe și
calități care să reprezinte baza lor în procesul de luare a hotărârilor. Cunoștințele vin din chestiunile
teoretice privitoare la managementul educațional, iar calitățile pot fi flerul, stăpânirea de sine,
onestitate, capacitatea de a se face înțeles, intuiție, stăpânire de sine etc. Capacitatea instituțiilor de
învățământ de a lua decizii de calitate, din care să rezulte rezultate satisfăcătoare, este o chestiune
centrală a procesului decizional. Calitatea hotărârilor dintr-o anumită instituție de învățământ
depinde într-o măsură covârșitoare de pregătirea managerilor dar și de modul în care autoritatea este
structurată în instituția respectivă. De asemenea, pe lângă pregătirea esențială, există și calitatea sau
capacitatea managerului de a-i îndruma pe cei antrenați în aplicarea deciziilor care trebuie să aibă
loc într-un climat bazat pe responsabilitate.
Având în vedere clasificările de mai sus, tipul deciziilor poate varia în funcție de
complexitatea activităților și de nivelul nevoilor la care trebuie să răspundă.
Bibliografie:
1. Decizia și procesul decizional: https://ro.scribd.com/doc/39161322/Decizia-Si-Procesul-
Decizional
2. Procesul decizional: https://conspecte.com/management/procesul-decizional.html
3. Jinga, I., 2008, Managementul învățământului, Editura A.S.E., București.
4. Caracteristici ale deciziei manageriale în domeniul educației:
https://tribunainvatamantului.ro/caracteristici-ale-deciziei-manageriale-in-domeniul-educatiei/
5. Pescaru Maria, Sistemul decizional la nivelul conducerii instituțiilor de învățământ
preuniversitar: https://www.academia.edu/35385350/Articol_Conferinta_Drept_Craiova_docx