Totalitarism vs.

Democrație
Totalitarismul reprezintă forma pe care o ia un regim dictatorial, autocrat, în care statul deține
monopolul întregii puteri și în care drepturile și libertățile cetățenilor, așa cum le înțelege filozofia
liberală, sunt restrânse până la minimum. Un regim totalitar se bazează pe impunerea unei ideologii
politice ca „religie de stat” și acționează spre a o inocula cetățenilor prin programele școlare (pentru
elevi și studenți) și programe de „reeducare” pentru adulți. Cine iese din cadrul ideologiei și o
„întinează” este considerat „dușman al poporului”, ”dușman al revoluției”, „dușman al progresului”
s.a.m.d.

Într-un regim totalitar, așadar, cetățenilor le sunt restrânse unele dintre cele mai fundamentale
drepturi, cum ar fi:

- dreptul de liberă practicare a religiei. Toate regimurile totalitare urmăresc controlarea sau
distrugerea credințelor religioase. Karl Marx, ideologul principal al manifestului comunist, afirma
că religia este „opiumul popoarelor” și că progresul nu poate avea loc fără distrugerea credințelor
religioase. De ce afirma Marx așa ceva? Ei bine, pentru că ideologia născocită de el și de alți câțiva
gânditori nu poate fi implementată decât prin dictatură cu ajutorul unui guvern totalitar, iar un om
credincios, care crede într-o divinitate a cărei autorități se află deasupra oricărui guvern, este greu
de controlat. Distrugerea religiei însemna pentru totalitariști în general și comuniști în particular,
distrugerea concurenței. Ei doreau ca oamenii să se raporteze la guvern și nu la Dumnezeu, doreau
ca guvernul să reprezinte autoritatea supremă căreia cetățenii trebuie să se supună și să se închine.
Avem exemple foarte clare de oameni care au fost aruncați în temnițe pentru o așa-zisă „propagandă
religioasă”. Dintre aceștia îi putem aminti pe poeții Traian Dorz și Nicolae Moldoveanu, păstorul
Richard Wurmbrand, preoții Vasile Aftenie, Arsenie Boca, episcopii greco-catolici (apropo, biserica
greco-catolică a fost desființată complet în 1 decembrie 1948) Ioan Bălan, Valeriu Traian Frențiu,
Iuliu Hossu (cel care a citit Declarația Unirii la Albă Iulia în 1918) etc.

- într-un regim dictatorial nu există dreptul la liberă exprimare a opiniilor. Toate părerile exprimate
în public trebuiau să treacă prin filtrul ideologic, iar oamenii să fie atenți să nu rostească vreo frază
care să calce ideologia de stat. Pentru „delict de opinie” foarte mulți cetățeni au ajuns să zacă în
pușcării. Toți artiștii literari erau supuși cenzurii. Toate poeziile, romanele, nuvelele, erau controlate
și cenzurate de stat ca nu cumva vreunul să aducă cea mai mică aluzie negativă la adresa
guvernului. În România exista poliția gândirii, sau poliția politică, numită „Securitate”, din care
făceau parte foarte mulți informatori. Au fost nenumărate cazuri în care un tată a fost pârât de
fiul/fiică sau invers, oamenii având foarte mică încredere unii în alții.

- Într-un stat totalitar activitatea politică era monopolizată de un singur partid. Nu exista, deci
pluripartidism, nu exista opoziție politică.

- în totalitarism statul deține și monopolul economiei, ceea ce înseamnă că întreaga viață economică
aparține guvernului. Nu există, așadar, antreprenori și afaceri private și, în consecință, nu este
respectat dreptul la proprietate privată.

Cuvântul democrație provine din greacă și înseamnă puterea poporului (demos = popor, kratos =
putere).

Democrația se bazează pe dreptul la vot, pentru că de acolo rezultă voința populară.

- Într-un stat democratic există pluripartidism, adică activitatea pe scena politică a mai multe partide
reprezentând diferite doctrine și ideologii. Principalul obiectiv al oricărui partid este de a ajunge la
guvernare, dar întotdeauna acesta va avea de suportat și combătut opoziția politică prin
ARGUMENTE și nu prin FORȚĂ. Deci în democrație diferențele de opinie se dezbat prin
argumente și nu sunt suprimate prin încarcerarea celor care le emit.

- Într-un stat democratic este respectată libertatea individuală care trebuie să poată fi exercitată la
maximum, dar să nu afecteze integritatea celorlalți cetățeni.

- Într-o democrație există principiul separației puterilor în stat, după cum urmează: puterea
executivă (președinte și guvern), puterea legislativă (parlament) și puterea judecătorească (instanțe
de judecată, curțile supreme sau curțile constituționale).

- În democrație există așa-numitul principiu de „domnie a legii” și „nimeni nu este mai presus de
lege”. Desigur, acest ultim aspect e valabil pentru toți cetățenii, dar în România, din păcate,
parlamentarii au parte, pe lângă imunitatea pentru declarații politice, și de imunitate în fața legii.

- În democrație drepturile fundamentale ale omului, cum ar fi dreptul la proprietate privată, la

exprimare, a libertate religioasă etc. sunt sfinte.

- Democrația afirmă că puterea emană de la popor, prin vot.

În totalitarism, însă, puterea aparține în totalitate guvernului care, pe baza unei ideologii, încearcă
crearea forțată a unei lumi fictive.