−Verbul (flexiunea verbului în raport cu numărul, persoana, modul și timpul): moduri verbale (indicativ, imperativ,

conjunctiv, condiţional-optativ) și timpurile lor; timpuri simple şi compuse; verbe auxiliare (a fi, a avea, a vrea); verbe
copulative (a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a părea, a rămâne, a însemna); verbe predicative; forme verbale
nepersonale: infinitivul, gerunziul, participiul, supinul; utilizări sintactice ale formelor verbale nepersonale; posibilități
combinatorii ale verbului;

VERBUL

Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea sau existenţa.
El îşi schimbă forma după timp, persoană, număr.

CATEGORII GRAMATICALE (morfologice) ■ modul ■ timpul ■ persoana ■ numărul ■ diateza

CONJUGĂRILE

→ fiecare acţiune (verb) are un nume exprimat prin modul infinitiv.

După terminaţia la infinitiv, verbul se grupează în patru conjugări:

I (- a): a cânta, a mânca, a sta, a lucra, a ara Maria cântase cândva la vioară.
a II-a (- ea): a vedea, a tăcea, a bea, a şedea Au văzut împreună filmul.
a III-a (- e): a face, a spune, a zice, a crede, a spune, a merge Ai spus că vei aduce cartea!
a IV-a (- i; - î): a citi, a hotărî, a iubi, a coborî, a şti Nepoţii citiseră toate cărţile bunicului.

CLASIFICARE
1. După înţeles:

a) predicative
(au înţeles de sine stătător şi formează singure predicat verbal): Băiatul citeşte.

b) nepredicative
(nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat):

■ copulative (nu au înţeles de sine stătător şi intră în alcătuirea unui predicat nominal alături de un
nume predicativ):
- a fi: Vremea e rece. - a se face: Crescând, s-a făcut înţelegător.
- a deveni: A devenit matur. - a părea: Copiii lui păreau educaţi.
- a ieşi: Sandu a ieşit arhitect. - a rămâne: Au rămas împreună.

1
 - a ajunge: A ajuns actor.

■ auxiliare ═ instrumente gramaticale care ajută la formarea modurilor şi a timpurilor

compuse şi a diatezei pasive: a fi, a avea, a voi/ a vrea

El a mers la şcoală.

— a fi: intră în alcătuirea - indicativului viitor anterior: Vor fi spus.

- conjunctivului perfect: Să fi spus.
- infinitivului perfect: Era obositor a fi alergat 10 Km.
- diateza pasivă: Această poezie a fost recitată.
— a avea: - intră în alcătuirea indicativului perfect compus
- intră în alcătuirea condiţionalului prezent şi perfect: aş, ai, ar, am, aţi, ar
— a vrea: - intră în structura indicativului viitor şi viitor anterior: voi, vei, va, vom, veţi, vor

2. După posibilitatea de a avea forme pentru toate persoanele:

a) personale (au forme pentru toate persoanele): a scrie, a citi, a lucra, a coborî
b) impersonale ca sens şi unipersonale ca formă (au formă numai pentru persoana a III-a, singular):
ninge, plouă, se cuvine, trebuie, se întâmplă, a lătra, a merita, a ajunge, a rămâne
Rămâne cum am stabilit.

3. După posibilitatea de a avea un complement direct:

a) tranzitive (permit un complement direct): a spune, a vedea, a citi (ex.: văd ceva; văd pe cineva).
Elevul spune poezia. (ce spune ? → poezia = complement direct)
∟ verb tranzitiv

c) intranzitive (nu permit un complement direct): a merge, a se gândi.

Excursioniştii merg pe cărările ştiute.
∟verb intranzitiv
(pe unde merg? → pe cărările = complement circumstanţial de loc).

VALORILE VERBULUI A FI

■ Verb copulativ:
PN
Frunzele sunt uscate.
vb. cop.+ nume predicativ/adj.

■ Verb auxiliar:

PV PN
Aş fi vorbit ∕1 dacă nu eram timid.∕ 2
vb. auxiliar vb. copulativ

■ Verb predicativ:

2
 - când are următoarele sensuri: a exista, a se afla, a se găsi, a dura, a dăinui, a se întâmpla,
a proveni, a rula ...

PV
— Era varză în piaţă ? (a se afla)

PV
— Cât erau bananele ? (a costa)

PV
— Cursul e de 2 luni. (a dăinui)

PV
— La sala palatului a fost un concert. (a rula)

PV
— Bunicii mei sunt din Arad. (a proveni)

MODURILE VERBULUI
MODUL este forma pe care o ia verbul pentru a arăta felul în care vorbitorul prezintă acţiunea.

∰ MODURI PERSONALE (predicative):

■ INDICATIV
→ arată o acţiune sigură, reală şi are toate timpurile

PREZENT
→ Indică desfăşurarea acţiunii în momentul vorbirii.
(a) învăţa: învăţ (a) lucra: lucrez (a) afla: aflu
înveţi lucrezi afli
învaţă lucrează află
învăţăm lucrăm aflăm
învăţaţi lucraţi aflaţi
învăţă lucrează află

IMPERFECT
→ Exprimă o acţiune trecută, care se desfăşoară în acelaşi timp cu o altă acţiune trecută, arătând
durata sau repetarea.
(a) învăţa: învăţam (a) părea: păream (a) merge: mergeam
învăţai păreai mergeai

3
 învăţa părea merg
învăţam păream mergeam
învăţati păreaţi mergeaţi
învăţau păreau mergeau

PERFECT SIMPLU
→ Exprimă în limba literară, o acţiune petrecută şi încheiată în trecut.
(a) învăţa: învăţai (a) părea: părui
învăţaşi păruşi
învăţă păru
învăţarăm părurăm
învăţarăţi părurăţi
învăţară părură

PERFECT COMPUS
→ Exprimă o acţiune trecută şi terminată în momentul vorbirii.
■ Structura:
→ e alcătuit din forme specifice ale verbului auxiliar a avea + participiul verbului de conjugat
(a) învăţa: am (a) părea: am
ai ai
a a
am învăţat am părut
aţi aţi
au au

MAI - MULT - CA - PERFECTUL

→ Exprimă o acţiune trecută şi terminată înaintea altei acţiuni trecute.

(a) învăţa: învăţasem (a) dormi: dormisem

învăţaseşi dormiseşi
învăţase dormise
învăţaserăm dormiserăm
învăţaserăţi dormiserăţi
învăţaseră dormiseră

VIITOR

4
→ Exprimă o acţiune care se va desfăşura după momentul vorbirii.

- Are o formă literară specifică scrisului, alcătuită din verbul auxiliar a vrea + infinitivul verbului de conjugat.

(a) merge: voi

vei
va
vom învăţa
veţi
vor

- Are și variante populare:

■ Structura:
—,,o“ invariabil + conjunctivul prezent al verbului de conjugat:
O să dansez rap.
— verbul auxiliar ,,a avea“ la indicativ, prezent + conjunctivul, prezent al verbului de
conjugat: Am să mănânc mai încolo.
— forme ale verbului ,,a vrea“ rezultate din căderea consoanei „v-“ + infinitivul, prezent al
verbului de conjugat:
Oi vedea ce oi face.
— forme inverse, învechite, care apar numai în limbajul poetic: „Sosi-va o vreme“.

VIITOR ANTERIOR
→ Exprimă o acţiune viitoare, terminată înaintea altei acţiuni viitoare:

Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult !

(M. Eminescu - Departe de tine ...)
■ Structura:
— viitorul anterior este alcătuit din verbul auxiliar a fi la viitor + participiul verbului de conjugat

(a) citi: voi

vei
va
vom fi citit
veti
vor

■ CONJUNCTIV
- prezent: să mănânc
- perfect: să fi mâncat
→ Arată o acţiune posibilă, realizabilă.

5
 ■ Timpurile:
- prezent: conjuncţia să + formele de prezent.
- perfect: conjuncţia să + verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat

■ CONDIŢIONAL-OPTATIV

→ Exprimă o acţiune realizabilă ce depinde de o condiţie; exprimă o dorinţă.

■ Timpurile:
- prezent: verbul auxiliar a avea + infinitivul verbului de conjugat
aş merge am intra
ai apărea aţi ieşi
ar hotarî ar mânca

- perfect: verbul auxiliar a avea + verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat

aş intrat
ai apărut
ar vorbit
am fi mers
aţi hotărât
ar jucat

■ IMPERATIV
Mănâncă! Mâncaţi!

→ Exprimă o dorinţă, o poruncă, un îndemn, un ordin, o urare ş.a.

Adu- mi dicţionarul! Nu treceţi!
Treceţi mâine pe la mine! Nu vorbi cu gura plină!

■ Forma:
- numai la persoana a II-a - afirmativă: Pleacă!
- negativă: Nu pleca!

NB! Forma negativă la imperativ, persoana a II-a, se formează cu ajutorul infinitivului !

Propoziţia enunţiativă se formează cu un verb la modul imperativ: Scrie mai frumos !

∰ MODURI NEPERSONALE (nepredicative):

■ INFINITIV
→ Exprimă numele acţiunii, a stării; e forma de dicţionar a verbului.

6
 Nu poţi călători fără a obosi.
■ Poate avea:
o formă scurtă: a) apare singură - cu prepoziţia a: A citi este necesar.
- fără prepoziţia a: Ea întoarce clătitele.

b) - în structura indicativului, viitor: Voi mânca pizza.

- în structura condiţionalului - optativ: Aş citi, dar nu ştiu.
- în structura imperativului negativ, persoana a II-a, numărul singular: Nu pleoscăi !

o formă lungă - se formează cu sufixul re şi e substantiv: a veni - venire.

■ Funcţii sintactice:
- subiect: E bine a alerga.
- nume predicativ: Decizia mea este de a pleca.
- atribut: Avea pasiunea de a colecţiona timbre.
- complement direct: Poate veni oricând.
- complement prepozițional: Se gândește la a câștiga.
- circumstanţial de timp: Până a veni tu, ne înţelegeam bine.
- circumstanţial de mod: A trecut pe lângă mine fără a saluta.
- circumstanțial descop: Joacă pentru a câștiga.

■ GERUNZIU

→ Exprimă o acţiune în desfăşurare ce se petrece în acelaşi timp cu a verbului predicat.

Alergând, s-a împiedicat.
Îţi îmbogăţeşti vocabularul, citind.

■ Sufixe gramaticale: - ând

- ind
■ Funcţii sintactice:
- atribut: Crestele valurilor spumegând se loveau de mal.
- complement direct: Aud plouând.
- circumstanţial de mod: Căţelul fără stăpân merge şchiopătând.
- circumstanţial de timp: Sosind la noi, a dat un telefon.

■ PARTICIPIU

→ Exprimă acţiuni terminate şi suferite de o fiinţă sau un lucru.

1) Verbele la modul participiu ajută la formarea altor moduri şi timpuri:

 indicativului, perfect compus: Am ascultat muzică.
 indicativului, viitor anterior: Până vine el, voi fi terminat temele.

7
  conjunctivului, perfect: Să fi venit la timp...
 condiţional - optativului, perfect: L-aş fi luat la teatru dacă era mai mare.
 supinului: Am de făcut teme.

2) Când apare singur devine adjectiv și îndeplinește funcțiile sintactice ale acestuia: nume predicativ
și atribut:
Îşi amintea excursiile făcute cu clasa. (AT)
Pomii sunt deja înmuguriți. (NP)

■ SUPIN

→ Denumeşte acţiunea precum infinitivul.

Avem de făcut teme.

■ Structura: prepoziţia: de, după, la, pentru + participiul verbului de conjugat.

■ Funcţii sintactice:

- subiect: De învăţat nu e greu.

- nume predicativ: E de aşteptat să vină.
- atribut: Am cumpărat o maşină de cusut.
- complement direct: Am terminat de scris.
- circumstanțial de loc/scop: Pleacă la arat câmpul.