Journal of Family Psychology Copyright 2002 by the American Psychological Association, Inc.

2002, Vol. 16, No. 1, 91–102 0893-3200/02/$5.00 DOI: 10.1037//0893-3200.16.1.91

Child Adjustment in Joint-Custody Versus Sole-Custody

Arrangements: A Meta-Analytic Review

Adaptarea Copiilor aflați în Custodie Comună Versus cei aflați în

Custodie Unică
Robert Bauserman
AIDS Administration/Department of Health and Mental Hygiene

The author meta-analyzed studies comparing child adjustment in
joint physical or joint legal custody with sole-custody settings,
including comparisons with paternal custody and intact families
where possible. Children in joint physical or legal custody were
better adjusted than children in sole-custody settings, but no
different from those in intact families. More positive adjustment
of joint-custody children held for separate comparisons of
general adjustment, family relationships, self-esteem, emotional
and behavioral adjustment, and divorce-specific adjustment.
Joint-custody parents reported less current and past conflict than
did sole-custody parents, but this did not explain the better
adjustment of joint-custody children. The results are consistent
with the hypothesis that joint custody can be advantageous for
children in some cases, possibly by facilitating ongoing positive
involvement with both parents.
Autorul a făcut o meta-analiză a studiilor care comparau
adaptarea copiilor aflaţi în custodie fizică comună sau custodie
juridică comună dar care trăiesc doar cu unul din părinţi,
incluzând comparaţii cu situaţiile de custodie paternă şi cu
familiile intacte, acolo a fost posibil. Copiii în custodie comună
fizică sau juridică s-au prezentat mai bine din punctul de vedere
al adaptării decât copii în custodie unică, dar nu diferit de cei cu
familii intacte. Rezultatele superioare ale copiilor aflaţi în
custodie comună s-au confirmat/menţinut şi pentru comparaţii
separate de adaptare generală, relaţii de familie, stimă de sine,
adaptare emoţională și comportamentală, şi adaptarea la situațiile
specifice legate de divorţ . Părinţii implicaţi în custodie comună
au raportat mai puţine conflicte curente sau din trecut decât
părinţii implicaţi în aranjamente de custodie unică, dar asta nu
explică adaptarea mai bună a copiilor aflaţi în custodie
comună. Rezultatele sunt în concordanţă cu ipoteza că custodia
comună poate fi avantajoasă pentru copii în unele cazuri,
probabil pentru că facilitează implicarea continuă şi pozitivă a
ambilor părinţi.

This research was not done as part of official duties with the Maryland Department of Health and Mental Hygiene or under its auspices.
Correspondence concerning this article should be addressed to Robert Bauserman, AIDS Administration/Department of Health and Mental Hygiene,
500 North Calvert Street, Baltimore, Maryland 21202. E-mail: bausermanr@dhmh.state.md.us

Această cercetare nu face parte din îndatoririle oficiale ale Departamentului de Săntate și Igienă Mentală din Maryland și nici nu este făcută sub
auspiciile acestei instituții.
Corespondența privitoare la acest articol trebuie adresată lui Robert Bauserman, AIDS Administration/ Departamentul de Sănătate și Igienă Mentală,
500 North Calvert Street, Baltimore, Maryland 21202, E-mailȘ bausermanr@dhmh.state.md.us
Research evidence has clearly demonstrated that, on
average, children from divorced families are not as well
adjusted as those in intact families, although this relative
disadvantage does not necessarily imply clinical levels of
maladjustment (Amato & Keith, 1991b; Guidubaldi &
Perry, 1985). Joint custody, an arrangement that involves
shared legal and/or physical custody of children following
divorce of their parents, has increased in popularity as an
option in divorce since the 1970s, with many states now
having either a preference or presumption for joint legal
custody (Bender, 1994). An ongoing debate between
proponents and opponents of joint custody has continued
since the 1970s as well, with different researchers and
authors expressing both strong opposition (e.g., Goldstein,
Freud, & Solnit, 1973; Kuehl, 1989) and strong support
(e.g., Bender, 1994; Roman & Haddad, 1978). Arguments
in favor of joint custody have often focused on benefits
for the child of maintaining relationships with both
parents. In contrast, opponents have argued that joint
custody disrupts needed stability in a child’s life and can
lead to harm by exposing children to ongoing parental
conflict.
A variety of theoretical perspectives have been proposed
to explain the links between divorce and child adjustment
(Hetherington, Bridges, & Insabella, 1998): individual
characteristics of the child that might increase
vulnerability to maladjustment; the change in family
composition and the possible negative effects of father
absence in the typical maternal custody situation; the
increased economic stress and problems in shifting from a
two-parent to a one-parent household; effects of parental
distress on the child; and changes in family processes such
as conflict and expression of emotion.
Buchanan, Maccoby, and Dornbusch (1996) classified
factors affecting children’s postdivorce adjustment into
three categories: loss of a parent, interparental conflict,
and diminished parenting (in which the quality of
parenting from the custodial parent deteriorates, typically
during the first 2 years after divorce).
In an analysis of several large-scale national samples,
McLanahan (1999) found that father absence due to
divorce is associated with less school achievement for
both boys and girls, more labor market detachment (i.e.,
unemployment) for boys, and early childbearing for girls.
The impact of father absence seemed to be mediated by
several variables, including loss of parental resources (less
involvement and supervision), loss of financial resources,
and loss of community resources (the broader network of
social involvement, interaction, and support obtained from
each parent).
Cercetările au demonstrat clar că, în medie, copiii din
familiile divorţate nu sunt la fel de bine adaptaţi ca cei din
familiile intacte, deşi acest dezavantaj relativ nu implică în
mod necesar niveluri clinice de inadaptare (Amato &
Keith, 1991b; Guidubaldi & Perry, 1985). Custodia
comună, care înseamnă că custodia copiilor (drepturi şi
responsabilităţi) este atribuită ambilor părinți, pe plan
legal și/sau fizic, în urma divorţului părinţilor lor, a
crescut în popularitate ca opţiune în divorţ din anii 1970
încoace, multe state având acum fie o preferinţă fie o
prezumţie pentru custodia juridică comună (Bender,
1994). Dezbaterea dintre susţinătorii și opozanţii custodiei
comune a continuat și după 1970, cu diferiţi cercetători și
autori care au exprimat atât o puternică opoziţie (de
exemplu, Goldstein, Freud, si Solnit, 1973; Kuehl, 1989)
cât și un sprijin puternic (de exemplu, Bender ,1994;
Roman & Haddad, 1978). Argumentele în favoarea
custodiei comune s-au concentrat cel mai asupra
beneficiilor pentru copil de mentinerea relatiilor cu ambii
părinţi. În schimb, adversarii au afirmat că custodia
comună perturbă nevoia de stabilitate în viaţa unui copil şi
poate dăuna prin expunerea copiilor la conflicte parentale
în curs de desfăşurare.
O varietate de perspective teoretice au fost propuse pentru
a explica legăturile dintre divorţ şi adaptarea copilului
(Hetherington, Bridges, & Insabella, 1998): caracteristici
individuale ale copilului care ar putea creşte
vulnerabilitatea la inadaptare, schimbările in compoziţia
familiei, precum şi posibilele efecte negative ale absenţei
tatălui în situaţia tipică de custodie maternă; stresul
economic crescut şi problemele de adaptare la trecerea de
la o gospodărie cu doi părinţi la una cu un singur părinte;
efectele suferinţei părinţilor asupra copilului, precum şi
schimbările în fenomenele din familie, cum ar fi
conflictele şi de exprimarea emoţiilor .
Buchanan, Maccoby şi Dornbusch (1996) au clasificat
factorii care afectează adaptarea postdivorţ a copiilor în
trei categorii: pierderea unui părinte, conflict interparental
şi scăderea calităţii îngrijirii din partea părintelui
custodian (în care calitatea îngrijirii din partea părintelui
custodian se deteriorează, tipic în primii 2 ani după
divorţ).
Într-o analiză a mai multor probe de la scară largă
naţionale, McLanahan (1999) a constatat că absenţa tatălui
datorată unui divorţ este asociată cu rezultate şcolare mai
slabe, atât pentru băieţi cât și pentru fete, o adaptare mai
slabă la piaţa forţei de muncă (de exemplu, şomaj) pentru
băieţi, şi la sarcini la vârste mai mici pentru fete.
Impactul absenţei tatălui pare a fi materializat în mai
multe variabile, inclusiv pierderea de resurse dedicate
creşterii copilului (implicarea şi supraveghere), pierderi de
resurse financiare, şi pierderea de resurse comunitare
(reţeaua mai amplă de implicare socială, interacţiune, şi
sprijin obţinut de la fiecare părinte).
In a meta-analysis of 63 studies of nonresident fathers’
role in children’s well-being,
Amato and Gilbreth (1999) found that authoritative
parenting and feelings of closeness between father and
child related to well-being. In addition to child support
payments, authoritative parenting by the father was the
most consistent predictor of outcomes including school
achievement, externalizing (behavioral) problems, and
internalizing (emotional) problems.
Într-o meta-analiză a 63 studii despre rolul tatălui
nerezident în bunăstarea copilului , Amato şi Gilbreth
(1999) a constatat că autoritatea parentală şi sentimentele
de apropiere între tată şi copil au legătură cu bunăstarea
copilului. Mai mult decât suportul financiar pentru copil,
autoritatea parentală a tatălui a fost cel mai consistent
predictor al rezultatelor privind rezultatele școlare,
problemele de externalizare (comportamentale) precum şi
problemele de internalizare (emoționale).

Notably, joint custody (and joint physical custody in În special, custodia comună (şi custodia comună fizică în
particular) is relevant to many of the issues raised by special) este relevantă pentru multe dintre problemele
Buchanan et al. (1996), Amato and Gilbreth (1999), ridicate de Buchanan et al. (1996), Amato şi Gilbreth
Hetherington et al. (1998), and McLanahan (1999). (1999), Hetherington et al. (1998), şi McLanahan (1999).
For example, ongoing and frequent access to both parents De exemplu, accesul continuu şi frecvent la ambii părinţi
may mitigate potential effects of parental absence as seen ar putea atenua efectele potenţiale ale absenţei părinţilor
in sole-custody households, and access to the households cum se observă în gospodăriile de custodie unică, precum
and resources of both parents may reduce economic stress şi accesul la gospodăriile şi resursele ambilor părinţi poate
and disadvantage for the child. reduce stresul economice şi dezavantajele copilului.
On the other hand, as critics of joint custody have noted, Pe de altă parte, așa cum au remarcat criticii încredinţării
close ongoing contact with both parents might expose the comune, contactul cu ambii părinţi ar poate expune copilul
child to ongoing conflict. la conflictele în curs de desfăşurare.
Thus, research on custody and adjustment needs to Astfel, cercetarea privind custodia şi adaptarea trebuie să
examine not just differences in adjustment across different examineze nu numai diferenţe de adaptare în diferitele
custodial settings, but also how the factors identified here aranjamente de custodie ci și modul în care factorii
may relate to any adjustment differences found. identificaţi aici pot fi legați de orice diferenţe de adaptare
descoperite.
It is important to recognizethat such comparisons cannot Este important să se știe că astfel de comparaţii nu pot
establish a causal role for joint versus sole custody in stabili dacă e un rol cauzal între felul custodiei și
child adjustment, because such research is necessarily adaptarea copilului, deoarece astfel de cercetare este în
relational rather than experimental in nature. mod necesar relațională, mai degrabă decât experimentală
în natura ei.
However, it would still be possible to identify Cu toate acestea, ar fi totuși posibil să identifice dacă tipul
which custody type (if any) is associated with better de custodie este asociat cu adaptarea și respectiv care tip
adjustment in different areas, and what variables appear to de custodie e asociat cu o mai bună adaptare în diferite
moderate any relationship found. arii, şi ce variabile par să influențeze relaţiile găsite.
During the past 20 years, an increasing body of research Pe parcursul ultimilor 20 de ani, s-au adunat prin mijloace
evidence on the adjustment of children in both types of științifice din ce în ce mai multe date cu privire la
custody settings has developed, and some reviewers have adaptarea copiilor în ambele tipuri de aranjamente de
specifically compared child adjustment in joint- and custodie, iar unii analiști au comparat în mod specific
sole-custody settings (e.g., Johnston, 1995; Twaite & adaptarea copilului aflat în custodie comună respectiv
Luchow, 1996). unică (de exemplu, Johnston, 1995; Twaite & Lüchow,
1996).
These reviewers presented varying conclusions: some Acești analiști preau prezentat concluzii variate: Unii au
argued that the research literature unequivocally supports argumentat că literatura de cercetare sprijină în mod
joint custody (Bender, 1994); others argued that variables neechivoc custodia comună (Bender, 1994); alţii au
such as parental conflict are more important than custodial susţinut că variabile cum ar fi conflictul parental sunt mai
arrangement in determining child outcomes (Twaite & importante decât aranjamentul privind custodia în
Luchow, 1996) and that joint custody is likely to be determinarea rezultatelor copilului (Twaite & Lüchow,
inappropriate in high-conflict situations (Johnston, 1995). 1996) şi că custodia comună poate fi fi inadecvată în
situaţii de conflict acut (Johnston, 1995).
Still others presented mixed findings in which no single Alţii prezentat constatări mixte din care nu reieșea vreunta
custody arrangement can be assumed to be preferable din variantele de custodie ca fiind preferabilă (Kelly,
(Kelly, 1993). 1993).
These authors conducted traditional narrative literature
reviews that attempt to organize and make sense of a
literature by reporting on the findings of a number of
relevant studies, noting significant and nonsignificant
findings, and forming holistic impressions of the literature
reviewed.
However, such reviews are subject to a number of
potential problems: selective citation of studies; reporting
results consistent with the reviewer’s perspective,
combined with minimization or nonreporting of
inconsistent results; focusing on statistical significance
rather than on the magnitude of the relationship between
variables; and failure to examine study characteristics as
moderators of results (Johnson, 1989; Rosenthal, 1984).
In this review, a meta-analysis of child adjustment in sole-
and joint-custody situations was conducted in order to
avoid some of the problems of traditional literature
reviews and to integrate as much of the relevant literature
as possible.
Meta-analytic reviews integrate research literature in a
more systematic and quantitative fashion than traditional
narrative reviews (Rosenthal, 1984) by converting
different statistical results into a common metric of effect
size such as Cohen’s (1988) d and systematically
examining the effect of various study qualities on the
magnitude of the effect.
The goal of this review was to locate and metaanalytically
integrate reports of child adjustment that directly compare
children in joint-custody (legal and/or physical) and in
sole-custody settings following divorce.
Based on the arguments advanced in favor of joint custody
(e.g., Bender, 1994), the literature demonstrating
adjustment difficulties for children in sole-custody
families when compared to children in intact families
(e.g., Amato & Keith, 1991b; Guidubaldi & Perry, 1985),
and the relevance of ongoing relationships with both
parents to theoretical perspectives on child adjustment in
divorce (e.g., Hetherington et al., 1998), it was
hypothesized that on average children in joint-custody
arrangements would demonstrate better adjustment than
children in sole-custody arrangements.
Although the suggested hypothesis (and subsequent Deşi ipoteza sugerată (şi ipoteze îzvorâte din aceasta) este
hypotheses) is directional, all statistical tests were based direcțională, toate testele statistice s-au bazat pe
on appropriately conservative two-tailed probabilities.
As noted previously, joint custody cannot be proven to be Aşa cum sa arătat anterior, custodia comună nu poate fi
the causal factor in any such difference. dovedit a fi factor cauzal într-o astfel de diferenţă.
Acești autori au realizat rezumate narative tradiționale (?!)
care încearcă să organizeze şi expliciteze literatura de
specialitate înfățișând concluziile unui număr de studii
relevante, evidenţiind constatările semnificative şi
respectiv nesemnificative, şi formând imagini holistice ale
literaturii analizate.
Totuși, aceste revizuiri pot avea o serie de probleme
potenţiale: citare selectivă de studii; raportarea
preferențială arezultatelor care concordă cu perspectiva
recenzentului, în combinație cu minimizarea sau
neraportarea rezultatelor care nu concordă; concentrarea
pe semnificaţia statistică în detrimentul observării
magnitudinii relaţiilor dintre variabile şi omiterea
examinării caracteristicilor de studiu cu rol moderatori de
rezultate (Johnson, 1989; Rosenthal, 1984).
În această lucrare, s-a făcut o meta-analiză a adaptării
copilului în aranjamente de custodie unică și respectiv
comună în scopul de a a evita unele dintre problemele
analizelor clasice ale literaturii de specialitate şi să includă
cât mai mult posibil din literaturia de specialitate
relevantă.
Analizele Meta -Analitice integrează literatura de
cercetare într-un mod mai sistematic şi cantitativ decât
analizele narative clasice (Rosenthal, 1984) prin
transformarea diferitelor rezultate statistice și aducerea lor
la o unitate de măsură comună a mărimii efectului, cum ar
fi Cohen (1988)d şi prin examinarea sistematică a
efectului diferitelor calităţi de studiu în ce privește
magnitudinea efectului.
Scopul acestei revizuiri a fost de a localiza şi integra
metaanalitic rapoartele despre adaptarea copilului care
compară direct copiii din custodie comună (juridică şi/sau
fizică) cu cei din custodie unică, în urma divorţului.
Pe baza argumentelor aduse în favoarea custodiei comune
(de exemplu, Bender, 1994), literatura demonstrează
dificultăţile de adaptare ale copiilor din familiile de
custodie unică în comparaţie cu copiii din familii intacte
(de exemplu, Amato & Keith, 1991b; Guidubaldi & Perry,
1985), precum şi importanța pe care o au relaţiile
permanente cu ambii părinţi în perspectivele teoretice
privitoare la adaptarea copilului în divorţ (de exemplu,
Hetherington et al., 1998), s-a emis ipoteza că în medie
copiii din custodie comună ar da dovadă de o mai bună
adaptare decât copii din custodie unică.
probabilităţi corespunzătoare, two-tailed conservative .
However, such an outcome would be consistent with Cu toate acestea, un astfel de rezultat ar fi în concordanţă
suggestions that, by providing for an ongoing, close cu sugestiile că, prin asigurarea unei relaţie strânse și
relationship with both parents in a way not possible in continue cu ambii părinţi într-un mod care este imposibil
sole-custody arrangements that emphasize limited în aranjamentele de custodie unică care accentuează
visitation with the noncustodial parents, joint custody may drepturile limitate de vizitare ale părintelui necustodian,
work to overcome the difficulties for the child potentially custodia comună poate face să fie depășite dificultăţile
caused by the parental absence, economic stress, potenţiale ale copilului, cauzate de absenţa părinţilor,
socioeconomic disadvantage, and changes in family dificultățile economice, dezavantajele socio-economice şi
processes that might accompany divorce. schimbările în procesele familiale care ar putea apărea
odată cu divorţul.
Exposure to parental conflict may potentially be greater in Expunerea la conflictele dintre părinți ar putea fi mai mare
a joint-custody setting than in a sole-custody setting, and într-un cadru de custodie comună decât într-un cadru de
consequently offset some of these possible benefits, but custodie unic, si prin urmare unele din beneficiile posibile
this is a concern that can be examined empirically. ale custodiei comune pot fi atenuate, dar aceste
contingențe pot fi examinate empiric.
Because most sole-custody arrangements are maternal Deoarece cele mai multe aranjamente de custodie unică
rather than paternal custody, the primary focus of the sunt materne mai degrabă decât paterne, accentul principal
review was comparison of joint-custody samples with al analizei a fost compararea mostrelor de custodie
primarily or exclusively sole maternal custody samples. comună cu cele de custodie maternă, primară sau unică.
In addition, some studies also included separate paternal În plus, unele studii au inclus, de asemenea, grupuri cu
custody groups or intact family groups. custodie paternă sau grupuri de familie intactă.
These groups were used to conduct secondary meta- Aceste grupuri au fost utilizate pentru a efectua meta-
analyses comparing paternal custody and joint-custody analize secundare care compară copii din custodie paternă
children, and intact-family and joint-custody children. cu copii din custodie comună, şi copii din familie intactă
cu copii din custodie comună.
Based on the reasoning that joint custody is more Pornind de la raţionamentul că custodia comună este mai
beneficial than harmful because it provides a higher mult benefică decât dăunătoare deoarece oferă un grad
degree of ongoing support and resources from both mai mare de sprijin constant şi resurse din partea ambilor
parents than other custody arrangements, it was părinţi decât alte feluri de custodie, s-a emis ipoteza că -
hypothesized that joint-custody children would be copii din custodie comună ar fi relativ mai bine adaptați
relatively better adjusted than paternal custody children. decât copii din custodie paternă.
It was further hypothesized that joint-custody and intact- Sa mai emis ipoteza că copiii din custodie comună şi
family children would be relatively equal in level of copiii din familie intactă ar fi relativ egali la nivelul de
adjustment because both groups are maintaining ongoing adaptare, deoarece ambele grupuri menţin relaţii îcontinue
relationships involving frequent contact with both parents. care implică contactul frecvent cu ambii părinţi.
A secondary goal of the current review was to examine Un obiectiv secundar al prezentei analize a fost de a
how theoretically relevant characteristics of participant examinarea felului în care caracteristicile teoretic
populations and of studies might moderate the relationship relevante ale populaţiei participante şi ale studiilor ar
between custody arrangements and outcomes. putea modera relaţia dintre tipul de custodie şi rezultatele
copiilor.
For example, some critics of joint custody have expressed De exemplu, unii critici ai custodiei comune şi-au
concern that this arrangement will expose children to exprimat îngrijorarea că acest aranjament va expune copiii
ongoing parental conflict, resulting in more stress and la conflictul dintre părinți în curs de desfăşurare, având ca
adjustment problems. rezultat stres ridicat şi probleme de adaptare.
Thus, wherever possible joint-custody and sole-custody Astfel, ori de câte ori a fost posibil s-au comparat grupuri
groups were compared on levels of conflict between de custodie comună cu grupuri de custodie unică la
parents either now or in the past, and conflict level was nivelurile de conflict între părinţi, fie curente sau trecute,
examined as a moderator of adjustment differences. iar nivelul de conflict a fost examinat ca moderator al
diferenţelor de adaptare.
Although interparental conflict might reduce potential Deşi conflictul interparental ar putea reduce beneficiile
benefits, joint-custody parents may experience lower potenţiale, părinții care împart o custodie comună - e
levels of conflict at the time of divorce than sole-custody posibil să fi avut niveluri mai scăzute de conflict la
parents, which allows them to enter into joint-custody momentul divorţului decât părinții cu situații de custodie
arrangements to begin with. The potential confounding unică, care le-au permis să ajungă la o înțelegere privitor
role of conflict is also considered. la custodia comună. S-a luat în considerare și posibilitatea
ca conflictul sa aibă un rol confuzant.
Other researchers have claimed that children in Alţi cercetători au afirmat că copii în custodie unică sunt
sole-custody arrangements are better adjusted when living mai bine adaptați atunci când locuiesc cu părintele de
with the same-sex than with the opposite-sex parent (e.g., acelaşi sex decât cu părintele de sex opus (de exemplu,
Warshak, 1986), a variation of the family-composition Warshak, 1986), o variaţie perspectivelor de compoziţie a
perspective on the effects of divorce. familiei după divorţ.
Given that most sole-custody arrangements involve Având în vedere că cele mai multe custodii unice implică
maternal custody, boys might therefore show more benefit custodia mamei, băieţii ar putea beneficia mai mult decât
than girls in a comparison of joint and maternal custody. fetele în comparaţie cu custodia comună sau custodia
maternă.
Thus, one variable coded as a potential moderator was the Astfel, o variabilă codată ca moderator potenţial a fost
proportion of boys in each study’s sole-custody and joint- proporţia de băieţi din fiecare studiu pe grupuri de
custody groups. custodie unică respectiv custodie comună.
It was hypothesized that the benefits of ongoing S-a emis ipoteza că beneficiile implicării continue și
involvement with both parents would be robust, such that constante a ambilor părinţi ar fi puternice, astfel încât
better adjustment for joint-custody children would be adaptarea copiilor din custordie comună ar fi mai bună
found even when controlling for a variety of participant chiar și după corectarea rezultatelor prin controlul variației
and study characteristics as potential moderators. participanților și a caracteristicilor cercetate ca moderatori
potențiali.

Method Metoda