Sunteți pe pagina 1din 12

Îndrumător pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing.

Florin BEJAN | 2020-2021


Dacă rezistența la forfecare a pământului în lungul
TEMA 2 suprafeței de cedare o depășește pe cea necesară
asigurării echilibrului, masa de pământ este stabilă.
Proiectarea taluzurilor
Stabilitatea sau instabilitatea masei de pământ depinde de
2.1. Generalități greutatea proprie a acesteia, forțele externe ce

RIN
acționează asupra acesteia (suprasarcini sau accelerații
Taluzurile rezultă prin realizarea unor săpături în masivele cauzate de acțiuni dinamice), rezistența la forfecare și
de pământ (gropi pentru fundații, canale pentru irigații, presiunea apei din pori pe suprafața de alunecare și de
debleuri pentru căi de comunicații etc.) dar și prin rezistența oricărei armături ce intersectează suprafața de
realizarea unor umpluturi din pământ (diguri, baraje, alunecare.
ramblee pentru căi de comunicații etc.).

C
Taluzul reprezintă o suprafață plană, de regulă artificială, 2.3. Predimensionarea taluzurilor
care mărginește un masiv de pământ, înclinată cu un
anumit unghi β, față de orizontală și care asigură legătura În practica de proiectare și în execuție se obișnuiește ca
între două cote diferite (Fig. 2.2). panta taluzului să se dea sub forma unei fracții având
numărătorul egal cu unitatea și numitorul m cu valori
Proiectarea taluzurilor presupune stabilirea înclinării rotunjite.
JAN CTI
acestora pentru asigurarea stabilității masivului de

FLO
𝟏 (2.1)
pământ. Înclinări prea abrupte ale taluzului conduc la 𝐭𝐚𝐧𝛃 = = 𝟏: 𝐦
𝐦
pierderea stabilității masivului de pământ iar pante prea
line conduc la soluții neeconomice. unde m = 1,0; 1,5; 2,0; 2,5 … etc. pentru taluzuri puțin
înalte (până la 2 ... 3 m). Pentru taluzuri mai înalte se
admit și valori m intermediare precum
2.2. Analiza stabilității generale 1,25; 1,75; 2,25 … etc.

Metodele clasice, utilizate în practica geotehnică, pentru


Unghiul β al taluzului se poate stabili folosind Metoda
analiza stabilității generale a masivelor de pământ taluzate
Goldstein punând condiția ca valoarea factorului de
evaluează echilibrul static al unei mase de pământ limitată

1
siguranță obținut pentru diferite pante ale taluzului să fie
la partea inferioară de o suprafață de lunecare și la partea
mai mare decât un factor de siguranță admisibil.
superioară de suprafața terenului (Fig. 2.2). Această masă
A

de pământ tinde să se deplaseze sub influența gravității.


Se analizează secțiuni plane (2D) și sunt considerate
202
condițiile stări plane de deformații.
DID

Fig. 2.3 Tipuri de suprafețe de rupere

𝐜
𝐅𝐬 = 𝐀 ∙ 𝐭𝐚𝐧𝛟 + ∙𝐁 (2.2)
Fig. 2.2 Elementele geometrice ale unui taluz 𝛄∙𝐇
unde ϕ este unghiul de frecare interioară a pământului,
Metodele echilibrului limită consideră că rezistența la c este coeziunea pământului, γ este greutatea volumică a
forfecare a pământului în lungul suprafeței potențiale de pământului, H – înălțimea taluzului și A și B – coeficienți
lunecare este guvernată de relația liniară dintre rezistența adimensionali dați în Tabelul 2.1.
la forfecare și tensiunea normală pe planul de cedare. Se
face o comparație între forțele, momentele sau tensiunile
BE

Dacă terenul este stratificat, pentru extragerea datelor din


ce tind să cauzeze instabilitatea masei de pământ și cele
tabel, se utilizează valorile medii ponderate ale
ce se opun instabilității. Se consideră suprafețe potențiale
caracteristicilor geotehnice (γm , ϕm , cm ) intersectate de
de alunecare succesive până când se găsește suprafața
suprafața potențială de alunecare.
de cedare critică (cel mai mic factor de siguranță).
∑ 𝛄𝐢 ∙ 𝐡𝐢 ∑ 𝛟𝐢 ∙ 𝐡𝐢 ∑ 𝐜𝐢 ∙ 𝐡𝐢 (2.3)
Factorul de siguranță este definit ca raportul între 𝛄𝐦 = ; 𝛟𝐦 = ; 𝐜𝐦 =
rezistența la forfecare disponibilă (𝜏𝑓 ) și rezistența la ∑ 𝐡𝐢 ∑ 𝐡𝐢 ∑ 𝐡𝐢
forfecare necesară pentru echilibru (𝜏𝑒𝑐ℎ ) unde γi este greutatea volumică a pământului din stratul
𝑅𝑒𝑧𝑖𝑠𝑡𝑒𝑛ț𝑎 𝑙𝑎 𝑓𝑜𝑟𝑓𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑜𝑛𝑖𝑏𝑖𝑙ă 𝜎 ∙ 𝑡𝑎𝑛𝜙 + 𝑐 i, ϕi este unghiul de frecare internă a pământului din
𝐹𝑠 = = stratul i, ci este coeziunea pământului din stratul 1, hi
𝑇𝑒𝑛𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑡𝑎𝑛𝑔𝑒𝑛ț𝑖𝑎𝑙ă 𝑙𝑎 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑙𝑖𝑏𝑟𝑢 𝜏𝑒𝑐ℎ
grosimea stratului i.
unde 𝜙 și 𝑐 sunt unghiul de frecare internă și coeziunea
corespunzătoare criteriului de cedare Mohr-Coulomb.

6
Îndrumător pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

Tabel 2.1 Coeficienții A și B pentru calculul factorului de siguranță după Goldstein


Suprafață ce trece Suprafețe cu tangenta orizontală la adâncimea d (2)
Panta prin piciorul
taluzului (1) 𝐝 = 𝟎, 𝟐𝟓 ∙ 𝐇 𝐝 = 𝟎, 𝟓 ∙ 𝐇 𝐝 = 𝟏, 𝟎 ∙ 𝐇 𝐝 = 𝟏, 𝟓 ∙ 𝐇
1:m
A B A B A B A B A B

RIN
1:1,00 2,34 5,79 2,56 6,10 3,17 5,92 4,32 5,80 5,78 5,75
1:1,25 2,64 6,05 2,6 6,32 3,24 6,62 4,43 5,86 5,86 5,80
1:1,50 2,64 6,50 2,80 6,53 3,32 6,13 4,54 5,93 5,94 5,85
1:1,75 2,87 6,58 2,93 6,72 3,41 6,26 4,66 6,00 6,02 5,90
1:2,00 3,23 6,70 3,10 6,87 3,53 6,40 4,78 6,08 6,10 5,95
1:2,25 3,19 7,27 3,26 7,23 3,66 6,56 4,90 6,16 6,18 5,98
1:2,50 3,53 7,20 3,46 7,62 3,82 6,74 4,08 6,26 6,26 6,02

C
1:2,75 3,59 8,02 3,68 8,00 4,02 6,95 5,17 6,36 6,34 6,05
1:3,00 3,59 8,81 3,93 8,40 4,24 7,20 5,31 6,47 6,44 6,09

În cazul existenței unei suprasarcini în relația de calcul se


JAN CTI
consideră o înălțime echivalentă.

FLO 𝐡𝐞𝐜𝐡 =
𝐪
𝛄
unde q este suprasarcina uniform distribuită și 𝛾 este
greutatea volumică a pământului.

2.4. Metoda Fellenius


(2.4)

În Metoda Fellenius (1927) masivul de pământ de

1
deasupra suprafeței de cedare, de formă circulară, este
împărțit într-un număr finit de fâșii. Fiecare fâșie este
A

considerată individual iar interacțiunea dintre fâșii este


neglijată. Fig. 2.4 Trasarea suprafeței potențiale de alunecare
202
folosind metoda Fellenius.
Aceste ipoteze permit un calcul simplu al echilibrului static,
considerând doar greutatea proprie a pământului Tabel 2.2 Valorile unghiurilor β1 și β2 în funcție de panta
DID

împreună cu tensiunile normale și tangențiale în lungul taluzului


planului de cedare. Pentru fiecare fâșie se consideră atât Unghiul de Panta
𝛃𝟏 𝛃𝟐
înclinare 𝛃 1:m
unghiul de frecare internă cât și coeziunea.
60° 1:0,58 29° 40°
Pentru evaluarea stabilității unui taluz folosind Metoda 45° 1:1,0 28° 37°
Fellenius este necesară parcurgerea următorilor pași: 33°41′ 1:1,5 26° 35°
26°34′ 1:2,0 25° 35°
PASUL 1. Desenarea la scară a taluzului 18°26′ 1:3,0 26° 35°
14°02′ 1:4,0 25° 36°
PASUL 2. Trasarea suprafeței potențiale de alunecare 11°19′ 1:5,0 25° 39°
(arc de cerc)

Studiile realizate de Fellenius au arătat că centrul cercului


corespunzător suprafeței de cedare cu factorul de PASUL 3. Împărțirea masei de pământ alunecătoare în
siguranță minim se află în vecinătatea unui punct O1 , (Fig. fâșii
BE

2.4), care se află la intersecția segmentelor O1 B și O1 A


Masa de pământ alunecătoare se împarte în fâșii cu
care fac unghiurile β1 și β2 cu linia AB, respectiv cu
frontiere verticale respectând următoarele reguli (Fig. 2.5):
orizontala. Valorile β1 și β2 se stabilesc în funcție de panta
 baza unei fâșii trebuie să aparțină unui singur strat
taluzului (Tabelul 2.2).
geologic;
Punctul M are abscisa egală cu 4,5 ∙ H spre amonte și  lățimea, bi , a unei fâșii, i, nu trebuie să depășească
ordonata egală cu H, față de piciorul taluzului. 1/10 din R; valorile bi se aleg pe cât posibil cu valori
rotunjite.
Suprafața potențială de alunecare trece prin piciorul  în mod curent, numerotarea fâșiilor se face dinspre
taluzului. amonte spre aval.

7
Îndrumător pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021
PASUL 5. Determinarea factorului de siguranță pentru
suprafața considerată

Factorul de siguranță se calculează considerând echilibrul


momentelor tuturor fâșiilor față de centrul cercului (Fig.
2.6) cu relația:

RIN
𝐌𝐫 ∑ 𝐅𝐢 + ∑ 𝐂𝐢 (2.7)
𝐅𝐬 = =
𝐌𝐦 ∑ 𝐓𝐢
unde
𝐌𝐫 – momentul forțelor ce se opun lunecării (rezistive),
𝐌𝐦 – momentul forțelor ce determină lunecarea
(motoare),

C
𝐅𝐢 – rezistența la forfecare a pământului dată de frecarea
Fig. 2.5 Împărțirea masei de pământ de deasupra internă
suprafeței potențial alunecătoare în fâșii
𝐅𝐢 = 𝐍𝐢 ∙ 𝐭𝐚𝐧𝛟𝐢 = 𝐆𝐢 ∙ 𝐜𝐨𝐬𝛂𝐢 ∙ 𝐭𝐚𝐧𝛟𝐢
PASUL 4. Calculul greutății fiecărei fâșii 𝐂𝐢 – rezistența la forfecare a pământului data de coeziune
𝐂𝐢 = 𝐜𝐢 ∙ 𝐥𝐢
JAN CTI
Asupra fiecărei fâșii acționează greutatea Gi (greutatea 𝐓𝐢 – component tangențială a greutății proprii a fâșiei

unde
FLO
pământului și eventuala suprasarcină aplicată la suprafața
terenului), care trebuie echilibrată de forțele care se
dezvoltă pe suprafața de cedare aferentă fâșiei.

𝐆𝐢 = (𝐀𝐢 ∙ 𝛄𝐢 + 𝐪𝐢 ∙ 𝐥′𝐢 ) ∙ 𝟏, 𝟎𝟎 [𝐤𝐍]

𝐀𝐢 – aria fâșiei „i”, m2 ;


(2.5)

𝛄𝐢 – greutatea volumică a pământului în stare naturală,


kN/m3 ,
𝐪𝐢 – suprasarcina uniform distribuită pe lungimea l′i
fâșiei i,
𝐓𝐢 = 𝐆𝐢 ∙ 𝐬𝐢𝐧𝛂𝐢
𝐜𝐢 – coeziunea pământului la baza fâșiei i,
𝛟𝐢 – unghiul de frecare internă a pământului la baza

𝐥𝐢 – lungimea bazei fâșiei i,


𝛂𝐢 – unghiul de înclinare al bazei fâșiei față de orizontală.

Uzual calculul se realizează tabelar (Tabel 2.3).

1
[kN/m2 ]
PASUL 6. Determinarea factorului de siguranță minim
A

În cazul în care o fâșie conține două sau mai multe straturi


de pământ greutatea totală a fâșiei se calculează prin Zona centrelor corespunzătoare celor mai mici valori ale
însumarea contribuției fiecărui strat. factorului de siguranță se află, de regulă, în jurul punctului
202
O1 . Valoarea minimă a factorului de siguranță se găsește
𝐆𝐢 = ∑(𝐀𝐢,𝐬𝐣 ∙ 𝛄𝐢.𝐬𝐣 ) ∙ 𝟏, 𝟎𝟎 [𝐤𝐍] (2.6)
calculând factorii de siguranță pentru suprafețe de cedare
DID

cu centrele aflate în nodurile unui caroiaj cu ochiuri pătrate


unde
𝐀𝐢,𝐬𝐣 – aria fâșiei în stratul j de latură 0,15H … 0,2H care se află în jurul punctului O1 .
𝛄𝐢,𝐬𝐣 – greutatea volumică a pământului din stratul j Pentru simplificare se pot considera numai centrele aflate
pe dreapta Fellenius O1M, în stânga, respectiv în dreapta
lui O1 , la distanțe egale cu 0,3H.
BE

Fig. 2.6 Forțele ce acționează asupra unei fâșii

8
Îndrumător pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

RIN
C
JAN CTI
1
2
i
0
FLO Gi
[kN]
1
Fig. 2.7 Stabilirea cercului corespunzător suprafeței de cedare cu factorul de

[°]
2
cos(αi)
[-]
4
siguranță minim folosind metoda Fellenius.

Tabel 2.3 Tabel centralizator pentru calculul factorului de siguranță


αi Ni
[kN]
5
sin(αi)
[-]
3
Ti
[kN]
6
tanϕi
[-]
7
Fi
[kN]
8
ci
[kPa]
9
li
[m]
10
Ci
[kN]
11

1

n
A

ΣTi = ΣFi = ΣCi =


FS = ... ... ...
202
DID
BE

9
Îndrumător pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

ANEXA 2.1
Metoda Fellenius - Exemplu de calcul

Date de intrare

RIN
înălțimea totală a taluzului H = 6,00 [m]
panta 1: 1,50
înclinarea taluzului β = 33,7 [°]
Strat 1
grosimea stratului h1 = 4,00 [m]

C
greutatea volumică γ1 = 18,00 [kN/m3]
unghiul de frecare internă ϕ1 = 12,00 [°]
coeziunea c1 = 15,00 [kPa]
Strat 2
h2 = 2,00 [m]
JAN CTI grosimea stratului
greutatea volumică γ2 = 20,00 [kN/m3]

FLO
Rezolvare
unghiul de frecare internă
coeziunea
ϕ2 = 20,00
c2 = 10,00

PASUL 1. Desenarea la scară a taluzului (SG 4)


[°]
[kPa]

PASUL 2. Trasarea suprafeței potențiale de alunecare – arcul de cerc AC (SG 4)

1
unghiul β1 = 26 [°] Tabel 2.2
unghiul β2 = 35 [°] Tabel 2.2
A
202
DID

Fig. A2.1 Trasarea suprafeței potențiale de alunecare folosind metoda Fellenius.


BE

PASUL 3. Împărțirea masei de pământ alunecătoare în fâșii (SG 4)

PASUL 4. Calculul greutății fiecărei fâșii


fâșia 1 G1 = 0,5 x 2,67 x 1,18 x 18 = 28,60 [kN]
fâșia 2 G2 = 0,5 x (2,67 + 4,00) x 1,00 x 18 = 60,03 [kN]
fâșia 3 G3 = 51,09 [kN]
fâșia 4 G4 = 93,40 [kN]
fâșia 5 G5 = 108,00 [kN]
fâșia 6 G6 = 119,20 [kN]
fâșia 7 G7 = 121,57 [kN]
fâșia 8 G8 = 115,60 [kN]

10
Îndrumător pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

fâșia 9 G9 = 107,43 [kN]


fâșia 10 G10 = 97,17 [kN]
fâșia 11 G11 = 85,00 [kN]
fâșia 12 G12 = 70,83 [kN]
fâșia 13 G13 = 53,90 [kN]

RIN
fâșia 14 G14 = 34,10 [kN]
fâșia 15 G15 = 11,80 [kN]

PASUL 5. Determinarea factorului de siguranță pentru suprafața considerată - se poate folosi template-ul Excel de pe pagina
www.florinbejan.ce.tuiasi.ro .

Tabel A2.1 Tabel centralizator pentru calculul factorului de siguranță

C
Gi αi cos(αi) Ni sin(αi) Ti tanϕi Fi ci li Ci
i
[kN] [°] [-] [kN] [-] [kN] [-] [kN] [kPa] [m] [kN]
0 1 2 4 5 3 6 7 8 9 10 11
1 28,60 63,23 0,45 12,88 0,89 25,53 0,21 2,74 15,00 2,93 43,95
2 60,03 52,99 0,60 36,14 0,80 47,94 0,21 7,68 15,00 1,66 24,90
3 51,09 45,65 0,70 35,71 0,72 36,53 0,36 13,00 10,00 0,93 9,30
4 93,40 39,35 0,77 72,23 0,63 59,22 0,36 26,29 10,00 1,29 12,90
5
JAN CTI 108,00 32,32 0,85 91,27 0,53 57,74 0,36 33,22 10,00 1,18 11,80

FLO
6 119,20 25,82 0,90 107,30 0,44 51,92 0,36 39,05 10,00 1,11 11,10
7 121,57 19,66 0,94 114,48 0,34 40,90 0,36 41,67 10,00 1,06 10,60
8 115,60 13,73 0,97 112,30 0,24 27,44 0,36 40,87 10,00 1,03 10,30
9 107,43 7,95 0,99 106,40 0,14 14,86 0,36 38,73 10,00 1,01 10,10
10 97,17 2,25 1,00 97,10 0,04 3,81 0,36 35,34 10,00 1,00 10,00
11 85,00 -3,42 1,00 84,85 -0,06 -5,07 0,36 30,88 10,00 1,00 10,00
12 70,83 -9,13 0,99 69,93 -0,16 -11,24 0,36 25,45 10,00 1,00 10,00
13 53,90 -14,94 0,97 52,08 -0,26 -13,90 0,36 18,95 10,00 1,03 10,30
14 34,10 -20,91 0,93 31,85 -0,36 -12,17 0,36 11,59 10,00 1,07 10,70
15 11,80 -26,06 0,90 10,60 -0,44 -5,18 0,36 3,86 10,00 1,12 11,20
ΣTi = 318,33 ΣFi = 369,33 ΣCi = 207,15

1
FS =1,81
A
202
DID
BE

11
Îndrumător pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

ANEXA 2.2
Calculul factorului de stabilitate folosind „Geo5 – Stabilitatea taluzului” - Exemplu de
calcul
Pentru evaluarea stabilității taluzurilor sau versanților se poate folosi programul Geo5 – Stabilitatea taluzului. Se consideră

RIN
modelul de calcul de la Anexa 2.2.

PASUL 1. Generarea geometriei taluzului. În meniul Interfețe se adaugă punctele corespunzătoare suprafeței taluzului si
planului corespunzător

C
JAN CTI
FLO
1
A

PASUL 2. Introducerea caracteristicilor geotehnice ale pământului. În meniul Pământuri se introduc valorile caracteristicilor
geotehnice ale pământurilor din cele două straturi.
202
DID
BE

12
Îndrumător pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021

PASUL 3. Atribuirea caracteristicilor geotehnice celor două straturi. Acest lucru se face în meniul Atribuire.

PASUL 4. Introducerea suprafeței potențiale de alunecare în meniul Analiză. Se consideră aceeași suprafață potențială de
alunecare ca în Anexa 2.1, definită prin poziția centrului și raza cercului.

RIN
C
JAN CTI
FLO
1
A
202
PASUL 5. Realizarea analizei folosind metoda Fellenius pentru verificarea rezultatelor obținute folosind calculul „manual”.
DID
BE

13
Îndrumător pentru proiectarea fundațiilor | Șef lucrări dr.ing. Florin BEJAN | 2020-2021
PASUL 6. Obținerea factorului de siguranță minim folosind metoda Spencer.

RIN
C
JAN CTI
FLO
1
A
202
DID
BE

14
RIN
METODA FELLENIUS
SCARA 1:100

C
5,10
O1

JAN CTI
FLO
°
,23
63 9°
, 9
52 5°
6
45,

39 , 3
32,3
2° B C1
25,82°
19,66° 6 5 4 3 2 1
7

1
13,73°
11
7,95° 8

A
3,42°

2,67
10,

Strat 1

3
8,73

h1 = 4,00

2 ,9
9,13° 2,25° 9 h1 = 4,00 m

4,00

4,00

4,00

4,00

4,00
202
14,94° γ1 = 18 kN/m3

3,33
20,91° ϕ1 = 12 °

2,67
H = 6,00

10 c1 = 15 kPa
DID
2,00
26,06
°

1,33
0,67

6
1 ,6
11

0,66
12
h2 = 2,00

1,48

93
13

0,
2,12
2,60
14
A

2,96
9
3,16

1,2
3,20
3,32

3,34
3,38

Strat 2
2,23
1,18

15 h2 = 2,00 m
8 γ2 = 20 kN/m3
1,1
1,1 ϕ2 = 20 °
2 1
1,1 c2 = 10 kPa
1 ,0 7
1,03 1 , 06
1,03
BE
1,01 1,00 1,01
1,00
1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 0,65 1,00 1,19

Întocmit Scara Metoda Fellenius Data:


1:100 Suprafata 1 _________ SG4
Vericat Şef lucrări dr.ing. F. Bejan
PLAN SITUAŢIE
SCARA 1:500

RIN
77,5

82,5
80,0
7 5,
70,

7 2,
67,

0
0

5
5

C
JAN CTI
FLO

82
1
,5
A
65,0

202
CF = -1,70 (72,00)
DID
BE

80
,0
77
65,0

67,

70,

72

,5
75
5

,5
0

,0

Întocmit Scara Plan situaţie cu Data:


1:500 poziţionarea forajelor _________ SG5
Vericat Şef lucrări dr.ing. F. Bejan
RIN
PLAN SĂPĂTURĂ
SCARA 1:200

41,62 m

C
JAN TI
FLO
C

1
A

m
CF = -1,70 (72,00)
46,30

44,10
m

202
30,00 m
DID

15,0 m
4,62 5,00 5,38
8,16 m

5,08 m
BE
2m

4,92 m
5,2

5,8
6
m

5,00 m

Întocmit Scara Plan Data:


1:200 săpătură _________ SG6
Vericat Şef lucrări dr.ing. F. Bejan

S-ar putea să vă placă și