UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE TEOLOGIE „ANDREI ȘAGUNA”

LUCRARE LA OMILETICĂ

SIBIU
2021
 Sfântul Luca al Crimeii – Predici
Traducere din limba rusă: Adrian Tănăsescu - Vlas și pr. Nicolae Crețu
Editura Sophia
An apariție: București, 2010
Număr pagini: 356
Traducere din limba rusă: Adrian Tănăsescu - Vlas și pr. Nicolae Crețu

Valentin Voino-Iaseneţki se naște în anul 1877 în ziua de 27 asprilie în familia lui Felix
Voino-Iaseneţki de religie catolică, Crimeea de răsărit, în orașul Kest. A crescut fără a avea parte de
o educație religioasă dar se pare că ar fi avut o reliogitate moștenită de la părinți, tatăl catolic de o
curăție sufletească uimitoare și mama ce se ruga cu osârdie chiar dacă nu prea ajungea pe la
Biserică.
Având un mare talent artistic absolvește Școala de Artă de la Kiev și chiar ia hotărârea de
ase înscrie șa Academia de Arte din Petersburg, gand pe care îl părăsește dată fiind apariția unor
îndoieli asupra drumului ce avea să și-l aleagă în viață șia stfel considerând că nu are dreptul de a se
ocupa cu ceea ce îi place ci cu ceea ce este de folos pentru cei suferinzi din jurul său și nu numai.
Urmează în viața tânărului o perioadă în care nu se poate decide ce își dorește dar în care începe să
se manifeste religiozitatea acestuia care începe să viziteze Lavra Pecerska chiar de câte două trei ori
pe zi și în care dă frâu liber harului său artistic ca mai apoi, sub îndrumarea directorului școlilor
populare din circumscripția Kiev se înscrie la facultatea de medicină. După cum singur
mărturisește, avea senzația aproape fizică, că își silește creierul să lucreze cu lucruri care îi sunt
străine dar totuși a arătat un interes crescut față de materie obținând numai note maxime atât în
timpul studiilor cât și la examenele finale. După terminarea facultății Valentin o întâlnește pe
viitoarea sa soție Anna Vasilievna Lanskaia în anul 1904 când datorită războiului ruso-japonez
acesta ajunge să profeseze ca chirurg în Orientul Îndepărtat în localitatea Cita. După terminarea
războiului, Valentin își urmează dorința de a profesa în spitalele de la țară unde se lovește de mari
dificultăți, perioadă în care i se nasc copii și în care a studiat și a muncit pe brânci așa cum poveste
și fiul său cel mai mare „Tata lucra ziua, seara, noaptea. Dimineaţa nu-l vedeam, fiindcă pleca la
spital devreme. Luam prânzul împreună, dar tata rămânea şi atunci tăcut, şi de obicei citea la
masă o carte. Mama se străduia să nu-i distragă atenţia. Nici ea nu era prea vorbăreaţă”. Valentin
ajuge să își dea doctoratul în urma căruia obține importantul premiu Hoinaţki, în valoare de nouă
sute ruble aur, oferite „pentru cele mai bune lucrări care deschid noi căi în medicină”. Mai apoi
își așterne experiența în paginile unei noi lucrări numită „Studii de chirurgie septică” și după cum
mărturisește, în timpul alcătuirii planului și a prefaței un gând straniu i-a trecut prin minte care
zicea că atunci „când această carte va fi terminată, pe ea va sta numele unui episcop” cu toate că
la acea vreme lui Valentin nici prin cap nu-i trecuse să devină cleric, darămite episcop. În perioada
1917 – 1919 au loc mai multe evenimente în viața viitorului episcop astfel că se mută cu familia la
Taskent, soția i se îmbolnăvește de tuberculoză, este prins în mijlocul unor încăierări armate și s-a
aflat la un pas de a fi lichidat de comuniști. Tot în această perioadă, nu după mult timp după
episodul în care a fost aproape de a fi lichidat de comuniști, soția acestuia se stinge din viață la
sfârșitul lunii octombrie. După decesul soției își continuă activitatea de doctor în spitalul orășenescu
unde, în sala de operații era atârnată o icoanaă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în fața căreia
viitorul episcop se ruga înainte de fiecare operație. Atunci când comuniștii au dat icoana jos de pe
perete , doctorul valentin a părăsit spitalul anunțând că se va întoarce doar după ce icoana va fi pusă
la loc. După ce participă la o serie de participări la adunările din zilele de duminică la Biserică după
ce participă la „judecarea” preasfințtului Inochentie, episcopul de Tașkent și Turkmenia, acesta din
urmă îi spune pe față că trebuie să devină preot, răspunsul său fiind „Bine Stăpâne! Voi fi preot
dacă așa îi place lui Dumnezeu!” fiind hirotonit diacon chiar în Duminica următoare, lucru ce iau
atras multe cuvinte de batjocură din partea colaboratorilor săi de la spital iar mai apoi a fost
hirotonit întru preot la praznicul Întâmpinării Domnului din anul 1921. După acest episod este
considerat din ce în ce mai ...pierdut pentru știință dar înalta sa moralitate nu putea fi trecută cu
vederea nic de cemai atei colegi ai săi. Studiile teologice le face prin îmbinarea cu slujirea și
propovăduirea la catedrală și activitatea la catedra de anatomie și chirurgie topografică. În anul
1925 este ales și tuns în în monahism și hirotonit arhiereu de către Preasfințitul Andrei. De acum
urmează pentru vlădica Luca o grea și intensă activitate și luptă împotriva schismatiticilor apăruți în
Biserică, este trimis exil și în pribegie unde are grijă de fii duhovnicești atât din punct duhovnicesc
cât și trupesc, drept învățând cuvântul Evangheliei lui Hristos și operând pe cei suferinzi de diferite
boli.
Volumul Predici ce apare la București în anul 2010 este o traducere făcută după originalul
din limba rusă: Sviatitel Luka Krâmski (Voino-Iasenețki), Prinesiom Tebe liubov nașu, Izdatelstvo
imeni sviatitelia Ignatia Briancianinova, Moskva, 2003. Acesta este structurat pe un număr de cinci
capitole care cuprind predici rostite de sfântul ierarh în anumite perioade liturgice din cadrul
Bisericii astfel:
- Predici la Triod;
- Predici la Săptămâna Patimilor;
- Predici la Penticostar;
- Predici la Praznice și Sărbători;
- Predici ocazionale;
- Acatistul Sfântului Lucal al Crimeii.
Predicile la Triod sunt în număr de șaisprezece, astfel:
- Cuvânt la Duminica Vameșului și Fariseului;
- Despre rugăciune: însemnătatea rugăciunii dat fiind faptul că prin
aceasta se realizează interconexiunea cu Duhul cel Dumneziesc și prin ea se intră în părtășie cu
Dumnezeu. Totuși lucrarea rugăciunii nu este una ușoară și omul nu poate pricepe cu adevărat
însemnătatea acestei lucrări doar prin propria sforțare ea fiind necesară tuturor fără deosebire.
Dumnezeu Însuși ne arată prin pilda vameșului și a fariseului cum ar trebui să fie rugăciunea
noastră făcând diferență între rugăciunea plină de semeție a fariseului și sugăciunea plină de
smerenie a vameșului care nu cueaza a-și ridica ochii de la pământ căci Dumnezeu celor mândri le
stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har. Vameșul călcător al poruncilor lui Moise se arată
împlinitor al celei mai însemnate poruncii lui Hristos. Și astăzi există această stare sufletească
fariseică în mulți dintre noi care deși ținem toate orânduielile exterioare ale cultului bisericesc totuși
nu arătăm pocăință adevărată considerând că suntem curați înaintea lui Dumnezeu în timp ce
datoria noastră este dea ne pleca ochii și capetele înaintea măririi slavei lui Dumnezeu
conștientizând mulțimea păcatelor noastre.
- Apropiați-vă de Dumnezeu: se face legătura cu evanghelia despre
Zaheu arătând că păcătosul este pătruns dorința aflării lui Dumnezeu air pildă despre cum trebuie
căutat Dumnezeu putem afla din această pildă a vameșului și afariseului care ne arată ce fel de
oameeni îi plac lui Dumnezeu ahume cei smeriți iar nu cei semeți. Fiecare din cei doi, aflați în
templu, își aleg locurile de rugăciune, unul în față iar celălalt în pragul de la intrare. Unul pune în
fața Domnului virtuile și meritele iar celălalt realizând prezența lui Dumnezeu se cutremură și strigă
după milostivirea Lui rostind doar Dumenzeule, Milostiv fii mie păcătosului! Unul cu meritele iar
celălalt cu păcatele, cu nelegiurile, răutățile săvârșite care îi sfâșie sufletul făcând-ul să strige iar și
iar Dumenzeule, Milostiv fii mie păcătosului! Trăirea vameșului în Templu se datorează faptului că
pocăința lui luase naștere cu mult înainte de a intra în casa Domnului unde doar a făcut o
mărturisire vie.
- Cuvânt la Duminica fiului Curvar;
- Patria noastră este la Dumnezeu: ni se arată aici cât este de
nemăsurată milostivirea și atotiertarea lui Dumnezeu legată de o pocăință adevărată. Tinerețea
fiului celui mai mic ar fi fost caracterizată de o anumită stare de plictiseală care duce la părăsirea
căii celei drepte. Se revine asupra istoriei fiuluicelui tânăr arătând că este o năzuință firească ce
caracterizează tineretul această năzuință spre plăcere și veselie care duc la păcat și mai apoi la
deznădejde percepând viața ca pe o povară și ca mai apoi să ducă la sinucidere. Pocăința este cea
care îl aduce pe fiu înapoi în brațele tatălui acestui fiu, tată care închipuie pe Însuși Dumnezeu și
astfel Hristos ne arată nemăsurata milostivire a lui Dumnezeu care primește pocăința fiecărui
păcătos. Pilda arată și reacția fiului rămas lângă tatăl dar care nu este un exemplu de urmat căci s-a
arătat lipsit de inimă și mândru. Tîlcul acestei pilde ar fi că oricât de tare ne-am abate de la calea
dreptății, pocința este la îndemâna noastră care face ca brațele părintești să se deschidă pentru a ne
primi.
- Mort era și a înviat: se arată lipsa de cucernicie a celor ce vin la Sf.
Liturghie după citirea Sfintei Evanghelii, acelor care vorbesc în timpul citirii Sfintei Evanghelii și a
celor care ascultă rău. Sfântul Luca arată cum trebuie să fie ținuta noastră în timpul Sfintei Liturghii
și cât de bogat este cuprinsul acestei pilde și cum ar trebui să fie starea normală creștinului și care
sunt roadele aduse în funcție de starea în care acesta se află. Se arată că fiul era mort cu duhul ca
mulți dintre noi astăzi, el se afla într-o moarte duhovnicească din care se poate ieși doar apropiindu-
ne de Hristos.
- Nu iubiți lumea: arată cum pilda aceasta este aca un avertisment
pentru noi ca să nu trăim pentru trup și să alegem a-I sluji lui Dumnezeu. Suntem îndemnați a nu
iubi lumea și bucuriile aacesteia, plăcerile trupești căci acestea nu sunt de la Domnul. Sf. Luca ne
trimite la învățăturile Sf. Antonie cel Mare despre iubirea lumii și a trupului. Ni se arată că și
bisericile sunt pline de cei care ar vrea să slujească dreptății dar iubirea trupului zădărnicește orice
efort de înaintare pe calea duhovnicească.
- Opriți-vă în căile voastre: este o chemare a celor care au curvit către
pocăință prin spovedanie și lacrimi.
 - Calea întoarceriila tatăl ceresc:se trece în revistă pericopa
evanghelică arătând că venirea în fire a fiului curvar a fost însoțită de o pocăință adevărată înaintea
preamilostivei dragoste a Tatălui ceresc. Ni se arată că idolizarea trupului nostru este și aceasta o
curvie iar lupta cu aceasta se câștigă prin părere de rău însoțită de pocăință căci și lui Iuda i-a părut
rău dar nu s-a pocăit.
-Cuvânt în Miercurea de după Dumninica fiului Risipitor(rostit în data de 23
februarie1949): Sfântul Luca ne arată importanța răbdării nedreptăților ce ni se fac fără a ne ieși din
fire căci exemplul dat nou de Hristos este cel al răbdării. Enervarea și mânia șă năzuința de
răzbunare arată dreptatea după care am fost defăimați.
- Cuvinte în Duminica Lăsatului sec de carne:
- Despre judecata cea viitoare a lui Dumnezeu: se arată despărțirea
celor drepți, care nu știu a fi făcut ceva bun în viața lor, de cei păcătoși, care caută să se scuze
pentru neîmplinirea poruncilor, și miluirea celor dintâi și osândirea, alugarea celor din urmă. Toate
faptele enumerate de Hristos sunt faptele iubirii de aproapele și reiterează faptul că două porunci ni
s-au dat să-L Iubim pe Dumnezeu și pe aproapele.
- Cel ce face bine săracului dă împrumut lui Dumnezeu: Sfântul
Luca ne arată că mulți dintre noi ne găsim în locul celor de-a stânga căci uităm de dragostea de
aproapele îngrijându-ne numai de noi. Suntem îndemnați să facem faptele milosteniei din toată
inima chiar dacă numai cu o vorbă bună am ajutat pe cineva.
- Să alegem calea dreptății și a milostivirii: năsuința spre nemurire și
spre dreptate sunt două aripi ce ne înalță mai presus de toată făptura.Judeacata aceasta se face pt că
milostivirea este cea mai înaltă dovadă a dragostei și aîmpreună-pătimirii față de oameni.Să nu
alegem calea răului și a nedreptății ci pe cea a dreptății să urmăm pe aceasta prin împlinirea legii lui
Hristos.
- Judecata conștiinței și judecata lui Dumnezeu: când comite fapte
împotriva aproapelui, de cela mai multe ori apar mustrările de conștiință iar faptele desfrânării duc
la stricarea trupului și mai ales a sufletului. Tulburările apar pt că nu depunem nici un efort în a ne
educa în frica de Dumnezeu și în dragostea de aproapele.Conștiința trebuie să ne ferească de
căderea în păcat și să ne pocăim adevărat chiar dacă lupta cu propria păcătoșenie este cea mai grea
luptă de pe pământ. La judecata particulară vom fi judecați de conștiința noastră. Cele două porunci
ale iunirii sunt nedespărțite în ochii lui Dumnezeu iar faptele miilostivirii către aproapele sunt
primite de Hristos ca fiind ca pentru El.
- Munții se topesc în fața Ta: sfântul ne vorbește despre a doua venire a
Mântuitorului folosind texte scripturistice arătând și înviera morților în special despre apocalipsa
Sf. Ioan, despre despărțirea drepților, plini de dragoste, de cei păcătoși, lipsiți de dragoste fiecare
mergând la locul hărăzit lor și faptul că este foarte drept este ca fiecare să-și ia răsplate celor făcute
în viață.
- Drepții se vor bucura, iar păcătoșii se vor tângui: și aici sfântul face
referire la a doua venire a Fiului Omului , trecând și prin une texte scripturistice arătând cu judecata
nu va avea loc pe pământ căci aici va avea loc o catastrofă de neimaginat. Întâmpinarea Domnului
se va face de unii cu bucurii iar de unii cu frică groaznică. Ne vorbește sfântul de nemulțumirea
unor păcătoși pentru veșnicia chinurilr ca plată pentru câteva păcate săvârșite în viață dar ei singuri
au ales a se îndepărta de calea dragostei.
- Sus să avem inimile: sfântul ne vorbește umblarea pe apă a
Mântuitorului, și arătarea adevăratului motiv pentru care mulțimile îl căutau și că adevărata pâine
este El iar inimile noastre trebuiesc înălțate la Tronul lui Dumnezeu.
- Cuvinte în Duminica Lăsatului sec de brânză:
- Despre post: ni se arată cum trebuie să fie postul nostru după
învățătura lui Hristos și nu de ochii lumii aducând în atenție marea sfințenie a postului caracterizat
de iertare celor ce ne greșesc.
- Despre fățărnicie: punde în atenție porunca lui Hristos de a fugi de
fățărnicie prin înfierarea cărturarilor și a fariseilor arătând că patima slavei deșarte este cea mai
perfidă și cea mai primejdioasă căci din ea se naște fățărnicia iar de această otravă nu se scapă decât
dacă ai ajuns la plânsul cel neîncetat.
- A venit postul, maica înfrânării: sfântul ne arată că e foarte important
ce dispoziție sufletească avem în timpul postului căci Domnul ne va socoti amărăciunea că nu
putem ține post cape postul însăți. Deasemenea el ne arată importanța postirii și nînsemnătatea
acestuia în ciuda aceea ce zic cei care nu vor să postească și chiar disprețuiesc postul.Arată și
importanța postului în îmblânzirea mâniei lui Dumnezeu precum în cazul cetății Ninive căci prin
înfrânarea pântecelui vom învăța cu înfrânarea tuturor poftelor.
 -Cuvânt la Vecernia din Duminica lăsatului sec de brânză (rostită în data de 2
Martie 1952): sfântul face referire la darul adus lui Dumnezeu fără a fi împăcat cu aproapele nostru
și cât de mare este păcatul vrășmășiei și ne dă exemple din Viețile Sfinților depsre pedepsele ce se
abat asupra celor care nu au vrut să ierte.
-Cuvânt în vinerea primei săptămâni din Postul Mare(rostită în data de 24
Februarie1950): în această predică, sfântul Luca ne dă cuvânt de învățătură despre lupta cu patimile
care se duce prin intermediul postului ca inamic al lăcomiei, căci de la lăcomie vin și celelealte
patimi, curvia, slava deșartă, trufia, iar îsemnătatea postului nu trebuie subestimată.
- Cuvinte în prima Duminică a Postului Mare:
- Despre fericiri: sfântul face o trecere în revistă a fericirilor stăruind
asupra fiecăreia tâlcuindu-le și făcând o paralelă cu legile primite de Moise în munte și aducând în
actualitate cuvântul sf. Iaon Gură de Aur referitor la modul de viață a celor botezați în paralel cu
cea a celor înca nebotezați.
- Despre soarta ereticilor: se aduc în discuție rupturile din cadrul
Bisericii lui Hristos datorită trufiei și neștiinței ce stau la temelia sectelor și îndeamnă la fuga ce de
foc de învățăturile sectarilor.
- Despre iconoclasm: se face o incursiune in istorie trecând în revistă
galereia împăraților iconoclaști și chinurile suferite de Biserică în perioada acestora și cum lucrarea
acestora este dusă mai departe în aceste vremuri de către sectanți.
-Sfântul Grigorie Palama(rostită în data de 1 aprilie 1945):cuvânt rostit în a doua
duminică a Postului Mare când este cinstit Sf. Grigorie Palama, cuvânt despre cum sfântul Grigorie
a demascat pe hulitorii monahismului din muntele Athos dezbătând cuvintele lui Hristos de la Ioan
10, 1-2.
-Pune, Doamne strajă gurii mele(rostită în data de 15 aprilie 1945): rostită în ziua
cinstiruu sf. Iaon Scărarul arătând importanța păzirea buzelor de vorbirea deșartă și vărsarea de
venin de aspidă chiar dacă acest lucru este foarte greu de împlinit dar trebuie avut în vedere că mare
este răspunderea pentru orice cuvânt stricat, rău, necurat.
-Cuvânt în cea de-a doua Duminică din Postul Mare: se amintește de sf.ierarh
Grigorie Palama și lupta acestuia împotriva celor ce luptau împotriva monahismului iar apoi despre
ușa reprezentată de Hristos pentru intrarea în Împărăția Cerurilor dar și despre ușa Ortodoxiei ca și
ușă a credinței adevărate, ușă a c rei străjeri sunt sfinții apostoli. Apoi se vorbește despre inima
noastră și cum ar trebui ea să fie și despre faptul că Hristos ne-a învățat cum să o îndreptăm pe
aceasta.
- Cuvinte în a treia săptămână din Postul Mare;
- În Grădina Ghetsimani: ne vorbește despre lupta lui Hristos în grădină
și despre cât de chinuitoare a fost aceasta și despre motivul adormirii ucenicilor ce trebuiau să
privegheze alături de El și cum noi suntem acestora nerespectând porunca Domnului Privegheați și
vă rugați...
- Pe drumul durerii: se arată despre suferințele suferite de Hristos în
noaptea prinderii Sale folosind detalii, cumva, medicale despre supliciile la care a fost supus, apoi
drumul spre Golgota și răstignirea Sa.
- Despre tâlhar: sfântul ne vorbește de iertarea dată de Dumnezeu
chinuitorilor Săi, despre cuvintele jignitoare și pline de răutate ce Îi erau aduse inclusiv de cei
răstigniți alături de El mai ales cel aflat în stânga care Îi cere să se mântuiască pe El însuși și pei ei
odată cu El, lucru ce atrage apărarea celui din stânga care își recunoaște păcătoșenia și Îl roagă pe
Hristos să îl pomenească în împărăția Sa și face o paralelă cu schimbarea inimii tâlharului Varvar.
- Despre închinarea Crucii: arătă legea Deuteronomul și învățătura
despre cei spânzurați pe lemn ca mai apoi să vorbească despre nemernicia arhiereilo și fariseilor
care L-au răstignit pe Hristos ca pe un răufăcător precum și despre rătăcirea sectanților care
disprețuiesc sfânta cruce.
-Cuvânt în Duminica Închinării Sfintei Cruci: motivele pentru care creștinii au
necazuri și pălata răbdării acestora fără de cârteală și cum că aceștia nu trebuie să înăbușe glasul
conștiinței și cum că dragostea este cea care oferă alinare în necazuri dar aceasta treuie căutată întâi
de toate la Dumnezeu căci hristos de pe cruce își revarsă nemăsurată Sa dragoste care nimicește
toată răutatea și cum că nu este o altă mângâiere ca cea simțită atunci când privim la Crucea lui
Hristos;
- Cuvinte în a patra Duminică a Postului Mare;
- Din cuvintele tale te vei osândi: despre răutățile pricinuite de acest
mădular mic, limba omului, și cum mai ușor este a se îmblânzi diferite jivine decât a îmblânzi
limba și cum gurile neîngrădite pustiește sufletele chiar și multora dintre ceui ce se cred evlavioși
precum și de cât de grea este sarcina înfânării acestui mic organ;
 - Înțelepciunea lumii și înțelepciunea inimii curate: despre contradicțile
existente în domeniul cunoștințelor acestei lumi și despre adevăprata cunoaștere și modul de
obținere a acesteia și anume prin inima curată plină de dragoste asemena sfinților precu mSerafim
de Sarov sau sf. Gherasim;
- Cuvinte în cea de-a cincea Duminică a Postului Mare:
- Întoarceți-vă la Mine cu toată inima: despre viața cuvioasei Maria
Egipteanca și parcursul ei către sfințenie cu referire la adevărata pocăință și cum trebuie săs e
poarte toți cei împovărați de păcate și cum este iertată curva care spală picioarele Mântuitorului cu
lacrimile sale și le șterge cu părul său căci plânsul și întristarea după Dumnezeu trebuiesc a fi
așezarea inimilor noastre dar fără a cădea în extrema deznădejdii;
- Lumina lină a cunoașterii lui Dumnezeu în inimle cuvioase: sfântul
ne face o incursiune prin pildele de adevărată pocăință ale sfinților părinți și daruruile harului
Duhului Sfânt dăruite acestora;
-Cuvând în Duminica Floriilor: ni se pune în față fuga de mărie aMântuitorului
care întotdeauna poruncea să nu se spună lumii despre faptele sale iar demonilor să nu ÎL descopere
ca fiind Fiul lui Dumnezeu ci cum că în ziua intrării Sale în Ierusalim, în ciuda sărăciei de care
dădea dovadă, edl este primit ca un adevărat împărat lucru neplăcut cărturarilor și fariseilor care îl
urau socotindu-l călcător de lege neîțelegând că El nu strica legea ci o împlinea.
Predicile la Săptămâna Patimilor sunt în număr de patru, astfel:
- Cuvinte în Miercurea Mare:
- Inima curățită prin dragoste și pocăință: despre sufletele înfățișate
ochilor noștri duhovnicești și anume unele negre și cumplite și ca liliecii sub acoperirea nopții –
cărturarii și fariseii cei răi iar altele gingașe și pline de de dragoste. Este arătată pricina fărădelegii
săvârșuite în această zi și anume invidia și răutatea josnică fă nici o fărâmă de curăție;
- Inima s-a făcut sălaș divolului: vânzarea lui hristos de către Iuda și
despre motivul alegerii acetuia în rândul celor doisprezece cum că acesta trebuia să împlinească
proorociile dar că totuși după șederea lângă Hristos timp de trei anui putea să scape de această
soartă a trădării și cum Hristos nu îl dă în vileag în fața celorlalți și cum că diavolul nu a intrat
dintro dată în inima lui Iuda ci etapizat.
-Cuvânt în Joia Mare(rostită în data de 3 mai 1945): cu referire la Cina cea de taină
a lui Hristos, despre adânca smerenie a Mântuitorului care spală picoare ucenicilor și despre
învățăturile date acestora cum ar fi slujirea unii altora precum și despre instituirea celei mai mari
Taine creștinești - Taina Împărtășaniei și cum se cuvine ca și noi, precum ucenicii atunci, să
primim în inimile noastre cuvintele Mântuitorului cu referire la vița de vie; de asemenea despre
îndoiala unora despre prefacerea darurilor în Sfâântul Trup și Sfântul Sânge;
- Cuvinte în Vinerea Mare;
- Plângerea desupra Epitafului: pomenirea contextului adormirii
Mântuitorului și coborârii Lui de pe cruce și despre cum este înfățișată credincioșilor această scenă
pe Epitaf și cum că se cuvine ca și noi să facem plângere pentru El, pentru păcatele noastre și
îndemnul la luarea crucii și urmarea lui Hristos;
- Lecții ale dragostei de Hristos: Despre dragostea arătată de Dumnezeu
lumii în ciuda nenumăratelor fărădelegi săvârșite în toată istoria neamului omenesc și despre cum
cu adevărat a suferit Hristos pe cruce nu precum afirmă unele guri sectare; despre dragostea celor
care au stat cu El până la sfârșitul suferințelor Sale trupești cum este Prasfânta Născătoare de
Dumneazu, Maria, soția lui Cleopa, Maria Magdalena, ucenicul Ioan și chiar sutașul Longin;
-Cuvânt în Vinerea Mare și Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu: predică în care sfântul ne vorbește despre începutul și sfârșitul, despre Alfa și Omega –
prima și ultima literă din alfabetul grecesc, despre cum Mântuitorul este totodată începutul dar și
sfârșitul și despre dragostea cu care s-a întrupat și s-a jertfit pentru păcatul neamului omenesc.
Predicile la Penticostar sunt în număr de opt, astfel:
-Sfânta Înviere(rostită în data de 6 mai, 1945): despre întristarea până la moarte a
apostolilor care nădăjduiau că Domnul era Cel care trebuia să izbăvească pe portul lui Israel uitând
cuvintele Mântuitorului despre învierea Sa cea de-a treia zi și mai apoi cum aceștia îl întâmpinau
altfel decât înainte de patimi și înviere, având încă gândul că lis e arăta o nălucă și cum abia după
multe arătări s-au încredințat toți de adevărataînvierea a lui Hristos dar și a lor în același timp;
-La început a fost Cuvântul(rostită în data de 9 mai, 1945): despre cum numai o
dată în an se aude în Biserică primul capitol din Evanghelia lui Ioan și despre cum se deoasebește
această evanhghelie de celelalte evanghelii prin aceea că ea vorbește și despre existența mai înainte
de veci a Cuvântului lui Dumnezeu, explicarea motivației pentru care evanghelistul îl numește pe
Hristos Cuvânt și despre tainica unitatea celor trei persoane în Sfânta Treime;
-Apostolul Toma(rostită la data de 13 mai 1945): despre cum că cel din urmă apostol
care ar fi crezut cu adevărat în Înviere ar fi fost sf. Apostul Toma și transpunerea în zilele noastre a
motivelor aparentei necredințe a acestuia făcând o paralelă cu creștinii din ziua de azi care sunt
foarte analitici și că sf. Ap. Toma s-ar încadra în categoria celor care gândesc foarte profund și
doresc să se convingă în toate; de asemenea sfântul Luca face o incursiune în istoria încreștinării
lumii de către sfinții părinți care au luminat întunericul lumii asemenea stelelor cerești și despre
cum în timp unii au ajuns să creadă în incompatibiliatatea Credinței cu știința având loc o apostazie
fără seamăn da nu cred în Hristos doar cei creduli ci cei ale căror ini arde și luminează dragostea
față de tot ce este sfânt.
-Domnul meu și Dumnezeul meu(rostită în data de 28 aprilie 1946): despre cât de
ascuțită mintea lui Toma era, acesta având o minte specifică materialiștilor care credea doar în ceea
ce era palpabil iar noi ne putem întări credința privind și pipăind în duh de credință toate rănile lui
Hristos iar dupa aceasta trebuie procedat precum femeia cea păcătoasă și să primim ca și ea nu
numai iertarea păcatelor ci să primim iar fecioaria sufletului prin împărtășirea cu Trupul și Sângele
lui Hristos;
-Femeile mironosițe(rostită în data de 20 mai 1945): despre credința femeilor
misronosițe dintre care cea mai înflăcărată erea Maria Magdalena și explicarea faptului că Hristos
s-a arătat mai întâi femeilor mironosițe pentru că acestea sunt mai sensibile și plin de dragoste căci
și în ziua de azi bisericile sunt pline mai mult de femei căci aceestea sunt cu inima mai aproape de
Dumnezeu fiind vârful demnității omenești; Hristos nu s-a arătat mai întâi Preacuratei Maicii Sale
pentru că ea fiind cea mai apropiată de Hristos nu avea nevoie de încredințare ;
-Duminica slăbănogului(rostită în data de 20 mai 1945): despre cum că slăbănogul
nu a arătat recunoștină Lui Hristos pentru binefacere ci l-a pârât la arhierei că l-a vindecat în zi de
sâmbătă și cum că nerecunoștința este un mare păcat de cre suferă mulți și în zilele noastre și că la
baza acestei nerecunoștințe stă egoismul și iubirea de sine;
-Femeia samarineancă(rostită în data de 3 iunie 1945): sfântul ne explică pericopa
evanghelică cu femeia samarineancă care ajunge să creadă că Hristos este Mesia și cum îL vestește
cetății care ajunge să creadă și ea; de asemenea vorbește și despre importanța apei în viața omului și
utilizările ei în știință, despre cum trebuie făcută închinarea în duh și adevăr adică să fie acel mers
către Adevărul Dumnezeiesc și cu duhul înfierbântat de dragostea față de Dumnezeu;
-Vindecarea orbului din naștere(rostită în data de 24 iunie 1945): despre vrednicia
și curajul orbului vindecat care avea un suflet deschis și curajos fiind de o noblețe sufletească rară
și cum că și noi trebuie să fim asemenea acestuia și că trebuie să ne dăm silința de a cunoaște și
vedea lumina cea adevărată, să nu fim surzi și orbi față de adevăr .
Predicile la Praznice și Sărbători sunt în număr de șase, astfel:
-Crucea Domnului(rostită în data de 23 septembrie 1945): cu referire la cuvintele sf.
ap. Pavel care spunea că nu vrea să se laude decât în Crucea Domnului fiind pătruns de evlavie față
de aceasta fiind pemanent în fața ochilor săi și că iubirea acestuia este forma supremă de dragoste
pentru că avea întipărită în inima lui Crucea lui Hristos pentru totdeauna iar în comparație cu sf
Pavel noi ne lăudăm cu lucrurile acestea lumești și că trebuie să ne amintim de Crucea lui Hristos
și să urmăm lui Hristos chiar șchiopătând, împiedicându-ne și chiar căzând;
-Înălțarea Crucii Domnului(rostită în data de 27 septembrie 1945): predică în care
se reiterează istoria găsirii Sfintei Cruci, și cum pentru credincioși și pentru sfinții părinți
propovăduirea Crucii a fost înțelepciune iar pentru unii a fost nebunie iar cinstirea crucii se face de
către orotdocși și catolici dar este necinstită de celelalte secte pseudo creștine netrebuind a exista
nici o comuniune între noi și aceștia;
-Cuvânt în Duminica de după Înălțarea Sfintei Cruci(rostită în data de 30
septembrie 1946): despre asumarea crucii și ducerea acesteia fără de cârtire fiind datori să mergem
după el pe Golgota chiar până la moarte, dar nu acea moarte fizică ci el ne cere smerenie și
ascultare și omorârea omului celui vechi; de asemenea ne vorbește despre felurimea cucilor puse
înaintea noastră de Dumnezeu și diferența între cei care leapădă această cruce și cei care sunt
creștini adevărați;
-Sfinții 40 de Mucenici de la Lacul Sevastia(rostită în data de 22 martie 1945): reia
păoveste celor 4a de mucenici și îndeamnă să ne punem și noi în locul acestora și cum mulțâi
creștini s-au lepădat chiar și fără a fi chinuiți; sfântul Luca dă exemple de pocință la sfinții părinți
precum și despre pravila canoanelor pentru păcate;
-Cuvinte la Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu:
- Credința noastră nu este zadarnică(rostită în data de 7 aprilie 1945):
cu referire dumnezeirea Mântuitorului și despre înțelegerea nevoii întrupării Mântuitorului și despre
fericirea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu ce s-a arătat ascultătoare până la capăt;
- Pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim: cu
referire la unul din cele mai mari evenimente din istoria lumii și anume buna vestire ala Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu și despre minunata naștere fără de sămânță a Mântuitorului și combaterea
ereziei lui Nestorie;
-Ziua Cincizecimii(rostită în data de 24 iunie 1945): despre necesitatea pogorârii
Sfântului Duh asupra sfinților apostoli dar cum că Duhul Sfânt nu a încetat a se revărsa asupra
sfinților lui Dumnezeu până în ziua de azi și despre faptul că Duhul Sfânt nu se poate sălășlui într-o
inimă necurată ;
Cartea mai conține și un număr de 30 de predici rostite cu diferite ocazii astfel:
- Cum poți simți nemurirea;
- Cum trebuie să educăm copiii;
- Luminătorul trupului este ochiul;
- Despre robii păcatului și despre robii dreptății;
- Să lepădăm orice povară;
- Despre rugăciune;
- Despre credință;
- O, voi, cei ce pomeniți pe Domnul, nu tăceți!;
- Pînă când vă voi răbda pe voi?;
- Despre nerecunoștință;
- Despre lacrimi;
- Pilda grădinarului;
- Ia-ți crucea și mergi după Hristos;
- Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea;
- Despre învierea fiului văduvei din Nain;
- Cuvânt despre Revelație;
- Pilda semănătorului;
- Cuvânt despre întinarea de la lume;
- Despre smerenie;
- Despre vindecarea demonizatului din ținutul Gadara;
- Pilda bogatului;
- Cuvânt în Duminica lui Zaheu;
- Despre fățărnicie;
- Despre strămoși;
 - Despre lumina lui Hristos;
- Despre ceasul moirții;
- Despre nemurire;
- Despre cei bogați;
- Împărate Ceresc Mângâietorule...;
- Ce ne împiedică să iubim.
Citind acest volum de predici, cititorul, află una din comorile ortodoxiei căci cuvintele de
învățătură rostite cu diferite ocazii și în diferite perioade ale anului bisericesc au o puternică
încărcătură duhovnicească reușind să intre la sufletul celui care le parcurge cu dragoste de
Dumnezeu și de Biserică.