1

Bacteriologie

Bacteriologia este o ramură a microbiologiei, care se ocupă cu studiul bacteriilor.

Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, procariote.

Morfologia, structura şi fiziologia bacteriilor

Caracterele generale ale bacteriilor:

1. Dimensiunile celulelor bacteriene sunt microscopice, de ordinul micrometrilor [1 micrometru

(μm)=10-3 mm)]. De regulă, cele mai multe bacterii au dimensiuni cuprinse între 1 şi 10 μm.
Cele mai mici bacterii aparţin genului Mycoplasma, cu diametrul de 0,3-0,8 μm.

2. Se înmulţesc prin diviziune directă (asexuat) într-un ritm foarte rapid.

3. Nutriţia este heterotrofă .

Bacteriile heterotrofe pot parazite sau saprofite. Heterotrofele folosesc substanţele
organice atât ca sursă de carbon, cât si pentru biosinteza metaboliţilor esenţiali.
Mediul de creştere al acestor bacterii trebuie să le ofere acei metaboliţi esenţiali pe
care aceste bacterii nu îi pot sintetiza.

4. Forme (tipuri morfologice) de bacterii: În funcţie de specie, bacteriile pot îmbrăca diverse
forme:
a) Formă sferică –coci (lat. coccus = sămânţă);
o Izolaţi – mai rar;
o În perechi (în diplo) = diplococi ex. meningococul;
o În lanţuri (ex. streptococul);
o Tetrada (tetracoc) – celule dispuse câte 4;
o Sarcina (două tetrade suprapuse);
o În grămezi, sub formă de ciorchine (ex. stafilococul)
b) Formă alungită, cilindrică – bacili (lat. Bacillus = bastonaş);
o Izolaţi – frecvent;
o câte doi – diplobacili;
o în lanţuri scurte – bacilul antraxului (bacilul cărbunos);
o grupaţi sub formă de litere chinezeşti – bacilii difterici
c) cocobacili – forme intermediare între coci şi bacili;
d) Formă curbată, de virgulă – vibrioni;
e) Formă spiralată:
o Spirili – spire puţine şi rigide (ex. Spirrilum volutans);
o spirochete – spire laxe şi numeroase (de ex. Treponema pallidum);
f) Formă filamentoasă – actinomicetele (Actynomyces), bacterii filamentoase, ramificate,
anaerobe
 2

Structura celulei bacteriene

Componentele obligatorii ale celulei bacteriene sunt:

- Peretele celular
- Membrana celulară plasmatică;
- Citoplasma;
- Nucleoidul bacterian
 3

a) Peretele celular este o structură rigidă, care asigură protecţia şi forma tuturor bacteriilor.
Excepţie fac micoplasmele, care sunt lipsite de perete celular. Peretele este sediul antigenelor
de suprafaţă, fiind implicat în răspunsul imun nespecific al organismului. Are rol în
diviziunea bacteriană şi este sediul unor factori de patogenitate. Structura peretelui celular
diferă la bacteriile Gram-negative fată de cele Gram-pozitive; la ambele tipuri de bacterii
insă, molecula predominantă este mureina (peptidoglicanul), sensibilă la unele antibiotice şi
dezinfectante, lizozim şi bacteriofagi.

b) Membrana celulară plasmatică – este o membrană lipo-proteică (modelul de structură

mozaic fluid), fină, elastică, situată sub peretele celular. Este semipermeabilă şi selectivă,
permiţând difuziunea selectivă a elementelor nutritive spre citoplasmă şi eliminarea în mediul
extracelular a produşilor de metabolism. Prin invaginarea membranei se formează o structură
numită mezozom (plasmalemazom); mezozomul este o structură echivalentă lizozomului
celulei bacteriene, la acest nivel fiind identificate enzime hidrolitice. Se pare că acest
mezozom are rolul de a ancora molecula de ADN ce formează nucleoidul şi că ar îndeplini şi
rol în respiraţia celulară (în celulele eucariote, acest rol este îndeplinit de mitocondrie).

c) Citoplasma – este un sistem coloidal, conţine un număr mare de ribozomi- structuri de forma
unor granule alcătuite din ARN şi proteine; ribozomii constituie sediul sintezei proteinelor.

d) Nucleoidul bacterian- este constituit dintr-o singură moleculă circulară de ADN ce formează
cromozomul bacterian, numit şi genofor. Rol- depozitează informaţia genetică.

Componentele facultative ale celulei bacteriene:

e) Capsula (glicocalixu, stratul mucos)– este un înveliş compact dispus peste peretele celular al
unor bacterii, considerate capsulate; La microscop apare sub forma unui halou clar. Din punct
de vedere chimic, capsula este de natură polizaharidică.
f) Cilii şi flagelii – structuri filamentoase prezente la bacteriile mobile, care servesc drept
organite de locomoţie.
g) Pilii sau fimbriile – formaţiuni filamentoase situate pe suprafaţa unor bacterii, mai scurţi şi
mai groşi decât cilii şi nu participă la locomoţie; rolul lor constă în fixarea germenilor pe
suporturi solide (au rol în aderenţa la substrat-ei conţin structuri numite adezine).
h) Sporii bacterieni (endospori) – În mod normal, bacteriile se află în formă vegetativă. Ca
răspuns la condiţii nefavorabile de viaţă, când sunt lipsite de surse nutritive, unele specii
bacteriene se transformă în spori, aceasta fiind o formă de rezistenţă datorită căreia bacteriile
pot supravieţui ani de zile. Structura şi compoziţia chimică asigură o rezistenţă crescută la
acţiunea agenţilor fizici si chimici. Un aspect important este rezistenţa la caldură, de care
trebuie să se ţină cont la sterilizare.

La unele bacterii se întâlnesc şi plasmide. Acestea sunt molecule de ADN circular de dimensiuni mai
mici, care conţin gene accesorii.
 4

Peretele celular:

Este o structură rigidă, suplă şi elastică care acoperă membrana celulei bacteriene; La micoplasme,
peretele celular lipseşte. Grosimea peretelui este cuprinsă între 15-30 nm (uneori până la 80 nm).
Substanţa de bază din peretele celular bacterian este peptidoglicanul (mureina).

a) Structura moleculară a peretelui la bacteriile Gram pozitive

- peretele celular este gros (20-50 nm);
- conţine predominant peptidoglican (pot fi peste 20 de straturi, ceea ce înseamnă 80-90% din
greutatea uscată a peretelui);
- mai conţine proteine, polizaharide şi acizi teihoici;
- acizii teihoici sunt structuri filamentoase din peretele bacteriilor gram pozitive, care
o conferă un plus de rigiditate peretelui;
o conferă virulenţă bacteriilor patogene, având proprietăţi chimiotactic negative faţă de
fagocite;
o sunt implicaţi în transportul ionilor în/şi din celulă;
o pot avea rolul de receptori de fagi

b) Structura moleculară a peretelui la bacteriile Gram negative;

- peretele celular are doar un singur strat de peptidoglican, ceea ce reprezintă doar 8-10% din
greutatea uscată a peretelui;
- grosime 1,5-3 nm Complexul peptidoglican-lipoproteină;
- nu conţine acizi teihoici;
- prezintă membrana externă de 6-20 nm, membrana internă fiind membrana celulară
plasmatică;
o fosfolipide (35%);
o proteine (15%);
o lipopolizaharide (50%) LPS :
exemple:

 lipidul A (endotoxina) – inclus în membrană;

 5

 polizaharidul (antigenul) O – ataşat de membrană – în exterior formează

lanţuri
Rolul LPS:

 endotoxine;
 conferă patogenitate;
 conferă proprietăţi antigenice;
 conferă sensibilitate la fag
- între membrana externă şi cea internă se află spaţiul periplasmic

Structura peretelui la bacteriile Gram negative si pozitive

STUDIUL MORFOLOGIEI BACTERIENE

a) Examinarea microscopică
Este, de regulă, primul pas în identificarea bacteriilor. Din punct de vedere morfologic, elementele
importante care ajută la stabilirea identităţii bacteriei sunt: cilii, capsula, endosporii.

Dintre coloraţii, cea mai importantă este coloraţia Gram care împarte bacteriile în Gram-pozitive –
colorate în violet şi Gram-negative – colorate în roşu.

b) Cultivarea pe medii de cultură

Mediile de cultură asigură substanţele nutritive şi condiţiile fizice şi chimice propice de creştere a
bacteriilor.

Cultivarea pe mediile de cultură are ca scop izolarea şi identificarea agentului etiologic al unei infecţii,
precum şi testarea sensibilităţii acestuia la antibiotice.

Însămânţarea reprezintă punerea în contact a produsului patologic recoltat cu mediul de cultură.

Izolarea reprezintă trecerea (repicarea) unei singure colonii pe un alt mediu de cultură, pentru a obţine o
cultură pură.

Clasificarea mediilor de cultură

 6

1. Din punct de vedere fizic:

 medii solide – creşterea pe aceste medii se face sub formă de colonii bacteriene,
apreciindu-se culoarea, diametrul, aspectul, aderenţa la mediu etc.;
 medii lichide – dezvoltarea şi creşterea bacteriilor pe medii lichide nu determină formarea
coloniilor, ci o tulburare a mediului de cultură; astfel aspectul culurilor pe mediile lichide
poate fi diferit: tulburare uniformă, omogenă (S. aureus), peliculă la suprafaţa mediului
de cultură (Vibrio cholerae), depozit format pe fundul tubului (Streptococus pyogenes).
2. Din punct de vedere al compoziţiei:
 Medii simple – care conţin ingrediente simple, de exemplu geloză simplă;
 Medii compuse – pe lângă ingredientele de bază, conţin substanţe organice (ser, sânge)
necesare creşterii unor bacterii pretenţioase, de exemplu geloză sânge;
 Medii speciale – de izolare, de îmbogăţire, diferenţiale.

Culturile bacteriene pe medii artificiale

A. Pe medii solide, produsul patologic se însămânţează prin procedee de dispersie. După 4 ore de
incubare la termostat, cultura bacteriană apare sub formă de colonie. Colonia bacteriană
reprezintă totalitatea germenilor rezultaţi din multiplicarea unei singure celule bacteriene.

Aspectul coloniilor:
a) Colonii de tip S – au aspect neted, lucios (engl. smooth = neted). Coloniile au suprafaţa
netedă, lucioasă, cu margini drepte, de consistenţă untoasă, diametru de 1-2 mm
b) Colonii de tip R – au aspect aspru, rugos (rough = aspru). Coloniile au suprafaţa aspră,
rugoasă, cu margini neregulate, crenelate.

B. Pe medii lichide, culturile bacteriene determină apariţia unei turbidităţi (turbureli) a mediului
apos după 18-20 ore.
În funcţie de aspectul turbidităţii, culturile pot fi:

a) Culturi S – turbiditatea este omogenă. Sunt determinate de germeni tineri, virulenţi, care
dispersează rapid şi uniform.;
b) Culturi R – mediul este limpede, germenii găsindu-se sub formă de grunji (depuşi pe pereţii
sau pe fundul vasului), fie tulburat neomogen (cu diferite grade de turbiditate). Sunt
determinate fie de germeni avirulenţi, nepatogeni, fie de germeni patogeni îmbătrâniţi, care
şi-au pierdut virulenţa.
c) În unele situaţii pot apărea fie un văl la suprafaţă (în cazul germenilor anaerobi cum este
bacilul tuberculos), fie un depozit gros pe fundul vasului, în cazul germenilor anaerobi.
Obs. [Germen (dict oxford) = orice microorganism capabil să producă boli].

CLASIFICAREA BACTERIILOR

a) După afinitatea tinctorială la coloraţia Gram:

 Bacterii Gram-pozitive: Streptococcus pneumoniae, Staphylococcus aureus
 Bacterii Gram-negative: Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitis, E.coli,
Helicobacter pylori, Haemophilus influenzae
b) După nevoia de oxigen:
 Bacterii aerobe: Staphylococcus aureus;
 Bacterii anaerobe: Clostridium botulinum
c) După capacitatea de a fermenta glucoza:
 7

 Bacterii glucozo-fermentative: Vibrio cholerae;

 Bacterii glucozo-nefermentative: Pseudomonas aeruginosa
d) după patogenitate:

 Bacterii nepatogene – care trăiesc în mediul înconjurător şi nu găsesc condiţii optime de

dezvoltare în gazda umană
 Bacterii patogene – produc întotdeauna îmbolnăviri, de exemplu, Treponema pallidum;
 Bacterii condiţionat patogene – provin de obicei din flora normală a organismului, iar
îmbolnăvirea apare atunci când sunt întrunite anumite condiţii : scăderea rezistenţei
antiinfecţioase a organismului în caz de stres, tratament cu imunosupresoare, convalescenţa
bolilor virale, SIDA, cancer etc., sau în cazul colonizării unor zone anatomice normal sterile
(rezultând septicemii, meningite etc. ).

e) Clasificarea sistematică – împarte bacteriile în familii, genuri, specii (vezi tabelul)

Tipul Familia Genul specii observaţii

Coci gram+ Micrococcaceae Staphylococcus Staphylococcus aureus stafilococul

auriu

Streptococcaceae Streptococcus S. pyogenes streptococ

Coci gr - Neisseriaceae Neisseria Neisseria meningidis meningococ

Neisseria gonorrhoeae gonococ

Bacili Gr. - Enterobacteriaceae Escherichia Escherichia coli colibacil

Shigella S. dysenteriae bacilul

 8

dizenteric

Salmonella Salmonella typhi febra tifoidă

Klebsiella K. pneumoniae Condiţionat

patogene

Proteus P. mirabilis Condiţionat

patogene

Yersinia Yersinia pestis Agentul

etiologic al
ciumei

Vibrionaceae Vibrio Vibrio cholerae Bacilul holerei

Pseudomonadaceae Pseudomonas Pseudomonas Bacilul

aeruginosa piocianic

cocobacili Parvobacteriaceae Brucella Brucella abortus Bruceloza

Haemophilus Haemophilus Infecţii ORL,

influenzae ale meningelor

actinomicete Corynebacteriaceae Corynebacteriu C. diphteriae Bacilul difteriei

m

Bacilii acid- Mycobacteriaceae Mycobacterium M. tuberculosis Bacilul Koch

alcoolo-
rezistenţi Mycobacterium leprae Bacilul leprei

spirochete Spirochaetaceae Treponema T.pallidum sifilis (lues)

Leptospira L. icterohemorrhagiae leptospiroza

Borrelia B. burgdorferi boala Lyme

(borelioza)

Bacili gr.+ Bacillaceae Bacillus Bacillus anthracis Bacilul

antraxului
Clostridium Clostridium tetani
Bacilul tetanic

Richetsii Rickettsiaceae Rickettsia Rickettsia prowazeki agentul

etiologic al
Rickettsiales tifosului
exantematic

Chlamydiaceae Chlamydia C. psittaci psitacoza

(ornitoza)-
 9

pneumonii

Micoplasme Mycoplasmataceae Mycoplasma M. pneumoniae Pneumonia

atipică
Mycoplasmata
les

Bibliografie :

- „Bacteriologie, virusologie si parazitologie medicala”, Gh. Dimache, D. Panaitescu;Ed. Carol

Davila; 2004

- „Microbiologie medicala si imunologie”; A. Schaffler, I. Altekruger; ed. All; 1994

- „ Virusologie, bacteriologie si parazitologie oentru asistenti medicali „ ; Monica Moldoveanu,

ed. All, 2012