Izvoarele necreștine despre chipul lui Hristos

Mărturii necreștine despre Mântuitorul Hristos

-mediu iudaic
-mediul latin
-mediu elenist
Antichități iudaice-Iosif Flavius (37-100 d.Hr),redactată la
sfârșitul secolului I.
Primul –Antichități iudaice se refera la condamnarea la
moarte prin lapidare a conducatorului comnunitațiicreștine din
Ierusalim Iacob cel Mic , ,,fratele Domnului,, petrecuta in anul
62, cu 4 ani inainte de declansarea Primului Razboi Iudaic.
Expresia ,,cel denumit Hristos,, nu trebuie înteleasa ca o
afirmare a mesianitații, ci determina la identificarea
Mântuitorului între persoanele care putau acelasi nume,destul de
frecvent în secolul I.
OBS! Aceste evenimente sau petrecut în vremea
Împăratului Nero!
Cealaltă mărturie-Antichități iudaice cunoscută
îndeobște drept Testimonium Flavianum, ridică mult mai multe
dificultăți.
Mulți cercetători au susținut că întreg frgmentul este
neautentic, iar alți cercetători admit autenticitatea,însă recunosc
existența unor interpolări creștine.
Episcopul arab-Agapios de Hierapolis în lucrarea
Istoria creștină universală.
Numele Mântuitorului apare în religia rabinică în
veacul al IV-lea sau V.
Cel mai cunoscut pasaj care se referă la Mântuitorul din
această literatură îl constituie tradiția din Talmudul Babilonian.
Capetete de acuzare aduse Mântuitorului:
-fals profet
-este vinovat de rătăcirea poporului
-practirea magiei
Tratatul șabat comite o blasfemie cu referire la
Nașterea Mântuitorului Hristos.
Mărturii latinești (110-120
-Plinius ce Tânăr
-Tacitus
-Suetonius
Numele Mântuitorului apare de 3 ori în scrisoarea a 96-a
din cartea a 10 a lui Plinius.
Primele 2 situații mențiune se referă la faptul că, creștinii
adevărați nu vor să-l hulească pe Hristos.
A treia mențiune a numelui lui Hristos este făcută în
contextul descrierii vieții liturgice a comunităților creștine din
Asia Mică (sec.II).
În lucrarea Anale scrisă de către Tacitus (116-117)
relatează persecuția creștinilor la Roma declanșată de Nero (54-
68) în anul 64.
Suetonius eticheteaza crestinismul ca fiind nouă si
periculoasă.Acesta este considerat un agitator în
Roma.Informația transmisă de Suetonius este coroborată de
Fapte 18,2.
Între izvoarele eleniste amintim:
- o scrisoare a unui filosof stoic din secolul II, Mara bar
Serapion în care este menționat un ,,înțelept rege,, .
-referința satiricului Lucian de Samosata în scrierea Moartea lui
Peregrinos.