Sunteți pe pagina 1din 86

CONTABILITATEA INSTITUTIILOR PUBLICE

CUPRINS

ORGANIZAREA CONTABILITATII INSTITUTIILOR PUBLICE

I INTRODUCERE -SISTEMUL BUGETAR - MIJLOC DE


CONSTITUIRE SI UTILIZARE A FONDURILOR PUBLICE

1.1 Normele metodologice privind organizarea Contabilitatii Institutiilor


Publice. OMFP NR 1176/2018
1.2 Clasificarea Instituțiilor publice
1.3 Tipuri de finanţări in Instituțiiler publice

II PROCEDURII BUGETARE SI ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII


BUGETARE

2.1 Procedurii bugetare sunt următoarele


2.2 Ordonatorii de credite pot fi: principali, secundari şi terţiari.
2.3 Organizării contabilităţii bugetare

III REGLEMENTARI PRIVIND BUGETUL INSTITUTIILOR PUBLICE

3.1 Procedura operaţională privind elaborarea proiectului de buget de venituri şi


cheltuieli
3.2 Surse de finantare a institutiilor publice
3.3 Bugetul activitătii de bază

IV CLASIFICAREA CHELTUIELILOR SI VENITURILOR IN


INSTITUTIILE PUBLICE
4.1 Cheltuieli: a. Cheltuieli de personal, b. Cheltuieli materiale si servicii, c.
Cheltuieli de capital
4.2 Bugetul de venituri
4.3 Finantarea din fonduri externe nerambursabile
V CLASIFICAȚIA BUGETARĂ A VENITURILOR ȘI
CHELTUIELILOR

5.1 Clasificația bugetară a veniturilor


5.2 Clasificația economică a cheltuielilor
5.3 Principiile bugetare in institutiile publice.

VI RESPONSABILITATI IN INSTITUTIILE PUBLICE

6.1 Functia financiar-contabila la nivelul institutiilor publice


6.2 Registrele contabile si documentele care stau ca suport la realizarea
evidentelor contabile.
6.3 Principiile si politicile contabile in institutiile publice

VII TRATAMENTELE CONTABILE PRIVUND EVALUAREA


ELEMENTELOR DE ACTIV SI PASIV IN ENTITATILE PUBLICE.

7.1 Evaluarea elementelor de activ si pasiv in entitatile publice


7.2 Contabilitatea imobilizarilor
7.3 evidența operativă a activelor fixe la locurile de folosință

VIII INTRARI SI IESIRI EDE ACTIVE IN INSTITUTII PUBLICE.


8.1 Amortizare a mijloacelor fixe si detaliati metode de iesire a mijloacelor fixe
din institutiile publice
8.2 Inventarierea, evaluarea, elementelor patrimoniale în bilanț.
8.3 Inregistrarea și prezentarea elementelor patrimoniale în bilanț.

IX ALOP
9.1 Intocmirea alop -ului in institutii publice
9.2 Domeniul de aplicare al alop -ului
9.3 Intocmirea alop -ului in institutii publice
X CONTROLUL INTERN

10.1 Controlul financiar preventiv intern propriu


10.2 Descriere şi mod de lucru al CFPP
10.3 Auditul public intern

XI ACHIZITII PUBLICE
11.1 Achizițiile publice – perspectiva autorităților contractante-institutia care
efectueaza achizitia.
11.2 Principiile care stau la baza achizițiilor publice
11.3 Tipuri de procedee si modele de formulare utilizate in achizițiile publice
prin metoda directa
CONTABILITATEA INSTITUTIILOR PUBLICE

CURS I INTRODUCERE -SISTEMUL BUGETAR - MIJLOC DE


CONSTITUIRE SI UTILIZARE A FONDURILOR PUBLICE

1.1 Normele metodologice privind organizarea Contabilitatii Institutiilor


Publice. OMFP NR 1176/2018
1.2 Clasificarea Instituțiilor publice
1.3 Tipuri de finanţări in Instituțiiler publice
1.1 Normele metodologice privind organizarea Contabilitatii Institutiilor
Publice. OMFP NR 1176/2018
Instituţiile publice au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv
contabilitatea financiară şi după caz, contabilitatea de gestiune.
Legi care reglementeaza contabilitatea institutiilor publice
1.Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în MOF, Partea I, nr. 597 din 13 august
2002, cu modificările şi completările ulterioare.
2.Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în MOF, Partea I, nr. 618 din 18
iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.
3.Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în
MOF, Partea I, nr. 448 din 24.11.1998, cu modificările şi completările ulterioare.
4.OMFP nr. 1.917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi
conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi
instrucţiunile de aplicare a acestuia, publicat în MOF, Partea I, nr. 1.186 şi 1.186 bis din 29
decembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.
5.OMFP nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, publicat în MOF,
Partea I, nr. 704 din 20 octombrie 2009.
6.OMFP nr. 1.792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea,
ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi
raportarea angajamentelor bugetare şi legale, publicat în MOF, Partea I, nr. 37 din 23 ianuarie
2003, cu modificările şi completările ulterioare.
7.OMFP nr. 2.169/2009 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind
organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile
publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin OMFP nr. 1.917/2005, publicat în
MOF, Partea I, nr. 513 şi 513 bis din 27 iulie 2009.
8.Ordinul ministrului delegat pentru buget nr. 2.021/2013 pentru modificarea şi completarea
Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice,
Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin
OMFP nr. 1.917/2005, publicat în MOF, Partea I, nr. 831 și 831 bis din 24 decembrie 2013, cu
modificările şi completările ulterioare.
9.OMFP nr. 629/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea şi depunerea
situaţiilor financiare trimestriale ale instituţiilor publice, precum şi a unor raportări financiare
lunare în anul 2009, publicat în MOF, Partea I, nr. 242 şi 242 bis din 10 aprilie 2009, cu
modificările şi completările ulterioare.

10.Ordinul ministrului delegat pentru buget nr. 116/2014 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare ale instituţiilor publice, la 31
decembrie 2013, publicat în MOF, Partea I, nr. 88 din 4 februarie 2014.
11.Ordinul ministrului delegat pentru buget nr. 556/2014 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare trimestriale ale instituţiilor
publice, precum şi a unor raportări financiare lunare în anul 2014, publicat în MOF, Partea I, nr.
276 din 15 aprilie 2014.
12.ORDIN Nr. 1177/2018 din 26 ianuarie 2018 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
întocmirea și depunerea situațiilor financiare ale instituțiilor publice la 31 decembrie 2017 și
pentru modificarea altor norme metodologice în domeniul contabilității
13 OMFP nr.1998/09.04.2019 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea şi
depunerea situaţiilor financiare trimestriale și a unor raportări financiare lunare ale instituţiilor
publice în anul 2019, precum și pentru modificarea și completarea altor norme metodologice în
domeniul contabilității publice

În conformitate cu prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, instituţiile publice
cuprind: Parlamentul, Preşedenţia României, Guvernul, ministerele, celelalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, alte autorităţi publice, autoritatea
judecătorească, precum şi instituţiile de stat de subordonare centrală sau locală, indiferent de
modul de finanţare a activităţii acestora.
Sunt considerate instituţii publice, cele care îndeplinesc următoarele trăsături:
- sunt instituţii ale statului de drept, care desfăşoară activitate politică sau executivă,
reprezentând puterea şi administraţia de stat în societate;
- sunt instituţii de stat care îşi desfăşoară activitatea în strânsă legătură cu bugetul public, privind
resursele financiare constituite în cadrul acestuia, la nivel central, local sau prin fondurile
speciale, pentru acoperirea cheltuielilor, pe destinaţiile specifice stabilite prin clasificaţie
bugetară.

Instituțiile publice – concept și tipologie


Instituțiile publice sunt organisme prin care statul organizează si îsi desfăsoară activitățile.
Structura instituțiilor publice ce funcționează în România :
1. Autoritățile publice centrale, respectiv:
- Parlamentul
- Administrația Prezidențială,
- Curtea Constituțională
- Guvernul
- Ministerele și celelalte autorități centrale de specialitate ale administrației publice
- Autoritățile judecătorești
2. Autoritățile administrației publice locale :
- consiliul local;
- primarul;
- consiliul județean;
- prefectul
3. Alte autorități publice
4. Instituții de stat de subordonare centrală sau locală
Instituțiile publice, cuprind:
- autoritățile unităților administrativ-teritoriale,
- instituțiile publice si serviciile publice de interes local, cu personalitate juridică, indiferent de
modul de finanțare a activității acestora.
Sistemul instituțiilor publice din România acoperă următoarele sfere de activitate:
• administrația publică,
• învățământul,
• cultura,
• sănătatea,
• protecția mediului,
• asistența si protecția socială,
• activitățile de interes strategic,
• apărarea națională,
• ordinea publică,
• transporturile si telecomunicațiile,
• cercetarea stiințifică

1.2 Clasificarea Instituțiilor publice


Instituțiile publice se pot grupa după mai multe criterii, astfel:
a) după natura activității:
• instituții de administrație publică - sunt instituții de interes central sau local care exercită
puterea executivă: Guvernul, ministerele, primăriile, aparatul executiv din consiliile județene;
• instituții de specialitate cu caracter funcțional – sunt instituțiile din domeniile învățământ,
cercetare, juridic, financiar fiscal, cultural, de apărare si ordine publică, sănătate;
• instituții deliberative - sunt instituții care reprezintă puterea legislativă la nivel central si local:
Parlamentul, consiliile locale si partea deliberativă a C.J.
b) după sfera de interes:
• instituții de interes național - instituții care desfăsoară activități cu impact la nivel național;
• instituții de interes local - instituții care desfăsoară activități cu impact la nivel local: județe sau
unitate administrativ-teritorială.
c) după statutul juridic:
• instituții cu personalitate juridică, adică instituții cu patrimoniu propriu, cont curent deschis la
trezorerie, buget propriu de venituri si cheltuieli, întrețin relații cu terții, conduc contabilitate
proprie.
Conducătorii acestor instituții au calitatea de ordonatori de credite bugetare.
• instituții fără personalitate juridică, sunt instituții care funcționează ca entități distincte în
subordinea sau pe lângă instituții cu personalitate juridică dar nu conduc contabilitate proprie si
nu au cont curent la trezorerie (grădinițe, facultăți, clinici universitare) iar conducătorii lor nu au
calitatea de ordonatori de credite.
d) după nivelul ierarhic:
• instituții ierarhic superioare, ce au competențe si drepturi sporite în desfăsurarea activității, în
repartizarea si folosirea fondurilor;
• instituții ierarhic inferioare, ce au acces la mijloace bugetare pentru nevoile lor numai prin
intermediul instituțiilor ierarhic superioare.
e) după regimul de finanțare:
• instituții finanțate integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele
locale, bugetele fondurilor speciale, după caz;
• instituții finanțate din venituri proprii si subvenții acordate din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale;
• instituții finanțate integral din venituri proprii

Ordonatorii de credite in functie de competentele au la baza o istorie indelungata de


modificari si interpretari in functie de transformarile vietii socio-economice pe plan international.
Organizarea finanțelor publice în Franța a fost dominată, de la începutul secolului al XIX-lea, de
principiul separării ordonatorilor de credite de contabili.
Regula separării ordonatorilor și a contabililor a fost introdusă prin ordonanță în Franța în 14
septembrie 1822, în care se preciza că funcția administratorului este de ordonator și este
incompatibilă cu cea de contabil.
Concept. Ordonatorii de credit sunt conducătorii instituțiilor publice care au competențe si
responsabilități în elaborarea si executarea bugetului si a modului de gestionare a
patrimoniuluiinstituției.
În funcție de competențele pe care le au în repartizarea si utilizarea creditelor, ordonatorii de
credite pot fi:
- principali,
- secundari sau
- terțiari.
• Ordonatorii principali de credite (de gradul I)ai bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului
sigurărilor sociale de stat si ai bugetelor fondurilor speciale sunt:
- miniștrii și conducătorii organelor centrale care sunt ordonatori principali ai bugetului de stat,
bugetului asigurărilor sociale sau bugetelor fondurilor speciale;
- presedinții consiliilor județene, primarul general al capitalei, primarii sectoarelor municipiului
Bucuresti, si primarii municipiilor, oraselor, comunelor, care sunt ordonatori principali de credite
pentru bugetele locale.
Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu
si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori
secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Ordonatorii principali de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept, secretarilor
generali sau altor persoane împuternicite în acest scop.
Prin actul de delegare ordonatorii principali de credite vor preciza limitele si condițiile delegării.
În cazurile prevăzute de legi speciale ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau
persoanele desemnate prin aceste legi.
Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali
de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz.
Ordonatorii secundari (de gradul II) de credite sunt conducătorii instituțiilor publice cu
personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite, finanțați din bugetul de
stat, bugetele locale, din bugetul asigurărilor sociale de sănătate si din bugetele fondurilor
speciale, care au în subordine alte instituții cu personalitate juridică pentru care repartizează
credite bugetare, ai căror conducători sunt ordonatori de credite terțiari.
Ei aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii si a celor din bugetele fondurilor speciale.
Ordonatorii terțiari (de gradul III) de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost
repartizate pentru nevoile proprii ale unității pe care o conduc adică pentru realizarea sarcinilor
instituțiilor, potrivit prevederilor din bugetele aprobate si în condițiile stabilite prin dispozițiile
legale. Nu au în subordine alte instituții publice cu personalitate juridică.
Ordonatorii de credite au obligația de a angaja si utiliza creditele bugetare numai în limita
prevederilor si destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor
publice respective si cu respectarea dispozițiilor legale.

Activitatea finanţelor publice cuprinde:


a) elaborarea şi execuţia bugetului publice naţional pe toate cele trei structuri ale acestuia:
bugetul administraţiei centrale de stat, bugetul asigurărilor sociale şi bugetele locale;
b) perceperea impozitelor, taxelor şi a celorlalte venituri ale statului stabilite prin lege;
c) utilizează mijloacele financiare aflate la dispoziţie instituţiilor publice indiferent de nivelul de
subordonare al acestora;
d) controlează modul în care au fost utilizate mijloacele materiale şi băneşti aparţinând
instituţiilor publice.
În România există în jur de 15.000 de instituţii publice, marea majoritate a acestora sunt instituţii
publice ale administraţiei publice locale.
- 3.000 de consilii locale municipale, orăşeneşti şi comunale, precum şi ale sectoarelor
municipiului Bucureşti
- Instituţii publice de învăţământ(scoli generale, licee, grupuri şcolare, etc.)
- Instituţii publice sanitare(policlinici, spitale universitare, spitale judeţene, sanatorii, etc.)
- Instituţii publice de cultură(case de cultura, muzee, teatre, cinematografe, etc)
- Instituţii de asistenţă socială(protecţia copilului, centre de plasament, etc)
- Şi altele
Din punct de vedere al finanţării, întâlnim următoarele tipuri de instituţii publice:
FINANŢAREA INSTITUŢIILOR PUBLICE
-Instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat, bugetul local şi fondurile speciale;
-Instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat, bugetul local şi
fondurile speciale;
Instituţii publice finanţate integral din veniturile proprii;
Instituţii publice finanţate din credite externe sau fonduri nerambursabile primite de la Uniunea
Europeană.

1.3Tipuri de finanţări in Instituțiiler publice

CLASIFICAREA INSTITUŢIILOR PUBLICE ŞI A MIJLOACELOR DE FINANŢARE


Instituţiile publice pot primi finanţare atât internă, de la ordonatorul ierarhic superior, cât şi
finanţare externă, de la alte instituţii din străinătate.
Finanţarea externă poate fii la rândul ei de două tipuri:
Finanţare rambursabilă;
Finanţare nerambursabilă.
Totodată, instituţiile publice pot primi creditele bugetare conform bugetului de venituri şi
cheltuieli aprobat, credite repartizate de către ordonatorul de credite superior, sau pot avea
venituri proprii, adică nu primesc finanţări de la instituţia superioră.
De asemenea, instituţiile publice pot primi donaţii sau sponsorizări de la persoane fizice, juridice,
asociaţii, fundaţii sau alte categorii de persoane.
TIPURI DE FINANŢĂRI:
-Finanţare internă Bugetul de stat Bugetul local Fonduri speciale
-Finanţare externă Credite externe Fonduri nerambursabile
-Finanţare proprie Venituri proprii
- Alte finanţări Donaţii Sponsorizări Voluntariat
Impozitele, taxele şi alte venituri ale statului, precum şi normele şi normativele de cheltuieli
pentru instituţiile publice se aprobă prin lege.
Guvernul elaborează proiectele bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele
fondurilor speciale, precum şi ale conturilor generale anuale de execuţie ale acestora şi le supune
spre aprobare Parlamentului, iar după aprobare răspunde de realizarea prevederilor bugetare. De
asemenea, guvernul exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul finanţelor
publice, în care scop examinează periodic situaţia financiară pe economie, execuţia bugetului
public naţional şi a bugetelor fondurilor speciale, concomitent stabilind măsuri pentru menţinerea
sau îmbunătăţirea echilibrului bugetar după caz.
Ministerul Finanţelor Publice ia măsurile necesare pentru: asigurarea echilibrului bugetar şi
aplicarea politicii financiare a statului, precum şi cheltuirea cu eficienţă a resurselor financiare.
Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu privire la
execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, rezultatul execuţiei bugetare, patrimoniul aflat în
administrare, rezultatul patrimonial(economic), costul programelor aprobate prin buget, dar şi
informaţii necesare pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a
contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale.
CURS II PROCEDURII BUGETARE SI ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII
BUGETARE

2.1 Procedurile bugetare


2.2 Ordonatorii de credite pot fi: principali, secundari şi terţiari.
2.3 Organizării contabilităţii bugetare

II PRINCIPIILE PROCEDURII BUGETARE SUNT URMĂTOARELE

CONFORM LEGII FINANŢELOR PUBLICE, PRINCIPIILE PROCEDURII


BUGETARE SUNT URMĂTOARELE:
Principiul universalităţii
Principiul publicităţii
Principiul unităţii
Principiul recurenţei anuale
Principiul specializării bugetare
Principiul unităţii monetare
Principiul universalităţii
Veniturile şi cheltuielile vor fi în totalitate incluse în buget, în sume brute. Veniturile bugetare nu
pot fi afectate direct către o anumită cheltuială bugetară, exceptând donaţiile şi sponsorizările,
care au destinaţii distincte stabilite.
Principiul publicităţii
Sistemul bugetar este deschis şi transparent, şi este realizat prin:
a) Dezbaterea publică a proiectelor de buget, când se aprobă aceste proiecte;
b) Dezbaterea publică a conturilor generale anuale pentru implementarea bugetelor, când se
aprobă aceste conturi;
c) Publicitatea în Monitorul Oficial al României, normele pentru aprobarea bugetelor şi conturile
generale anuale pentru executarea acestor bugete;
d) Mijloace ale mass-media, pentru distribuirea informaţiilor asupra conţinutului bugetar,
exceptând orice documente şi informaţii ce nu pot fi divulgate conform legii.
Principiul unităţii
Veniturile şi cheltuielile bugetare vor fi trecute într-un singur document, în vederea asigurării
unei monitorizări şi folosiri eficiente a fondurilor publice.
Toate veniturile reţinute şi utilizate într-un sistem extra-bugetar, sub diverse forme şi denumiri,
vor fi introduse în bugetul de stat, urmând regulile şi principiile respectivului buget.
Veniturile şi cheltuielile fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic şi cele ale
fondului special pentru drumuri publice vor fi introduse în bugetul de stat ca venituri şi cheltuieli
cu destinaţie specială, urmându-se regulile şi principiile bugetare.
În scopul respectării principiilor bugetare, în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a acestei
legi, Guvernul va propune Parlamentului modificarea normelor pentru anularea veniturilor şi
cheltuielilor cu destinaţie specială incluse în bugetul de stat.
Principiul recurenţei anuale
Veniturile şi cheltuielile bugetare vor fi aprobate prin lege pentru o perioadă de un an,
corespunzătoare exerciţiului bugetar.
Toate operaţiunile de încasare şi plăţi derulate în timpul anului bugetar într-un cont de buget vor
aparţine exerciţiului aferent pentru implementarea bugetului respectiv.
Principiul specializării bugetare
Veniturile şi cheltuielile bugetare vor fi scrise şi aprobate în buget pe surse de origine şi,
respectiv, pe categorii de cheltuieli, clasificate după natura lor economică şi destinaţia lor,
conform clasificării bugetare.
Principiul unităţii monetare
Toate operaţiunile bugetare vor fi exprimate în moneda naţională. După aderarea României la
Uniunea Europeană, toate operaţiile bugetare şi tranzacţiile economice vor fi exprimate în Euro.
Remarcă: Toate aceste principii se află într-o strânsă interdependenţă:

PRINCIPIILE BUGETARE
Cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute
în legi specifice şi în legile bugetare anuale.
Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugete şi nici angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă
nu există bază legală pentru respectiva cheltuială. Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate
fi angajată, ordonanţă şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare.
Ordonatorii de credite şi atribuţiunile acestora în domeniul financiar-contabil Repartizarea şi
utilizarea creditelor bugetare este în competenţa şi răspunderea ordonatorilor de credite.
Prin ordonator de credite se înţelege persoana împuternicită să îndeplinească o funcţie de
conducere într-un organ de stat, instituţie, etc., şi căreia i s-a acordat dreptul de a dispune de
creditele bugetare acordate.
Ordonatorii de credite pot fi: principali, secundari şi terţiari.
Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi
bugetelor fondurilor speciale sunt conducătorii autorităţilor publice, miniştrii şi conducătorii
celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. La Camera Deputaţilor şi la
Senat, ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali ai acestora.
Ordonatorii principali de credite pot delega dreptul de a aproba folosirea şi repartizarea creditelor
bugetare înlocuitorilor lor de drept.
Ordonatorii secundari sau terţiari de credite sunt conducătorii instituţiilor publice cu
personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite, finanţaţi din bugetul de
stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat şi din bugetele fondurilor speciale.
Ordonatorii principali de credite:
• Repartizează creditele bugetare, aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat şi bugetele fondurilor speciale, pe unităţi ierarhic inferioare, în raport cu sarcinile acestora
cuprinse în bugetele respective;
• Aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu.
Ordonatorii secundari de credite:
• Aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii şi a celor din bugetele fondurilor speciale;
• Repartizează creditele bugetare aprobate pe unităţi ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt
ordonatori de credite terţiari.
Ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru
nevoile unităţilor pe care le conduc.
Ordonatorii principali, secundari şi terţiari au obligaţia de a angaja şi utiliza creditele bugetare
numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea
instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor prevederilor legale.
Creditele bugetare, aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot
fi utilizate pentru finanţarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite. Iar, cheltuielile
aprobate la un capitol al clasificaţiei bugetare nu pot fi utilizate pentru finanţareacheltuielilor
altui capitol.
Virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, care nu
contravin legii bugetare anuale, sunt în competenţa fiecărui ordonator principal de credite,
pentru bugetul propriu şi pentru bugetele unităţilor subordonate şi se pot efectua înainte de
angajarea cheltuielilor, începând cu trimestrul al III-lea al anului financiar.
Alături de aceste responsabilităţi, Legea contabilităţii stabileşte o serie de atribuţiuni pentru
ordonatorii de credite cu privire la organizarea şi conducerea contabilităţii pentru instituţiile
publice.
Răspunderi cu privire la organizarea şi conducerea contabilităţii
Astfel, la art. 1 din Legea nr. 82/1991, republicată se prevede obligativitatea organizării şi
conducerii contabilităţii de către instituţiile publice. Contabilitatea instituţiilor publice asigură
informaţii ordonatorilor de credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi
cheltuieli,patrimoniul aflat în administrare, precum şi pentru întocmirea contului general anual
de execuţie a bugetului de stat, a contului annual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de
stat, fondurilor speciale, preum şi a conturilor anuale de execuţie ale bugetelor locale.
Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii, potrivit prevederilor legale revine
“ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective“.
De obicei, activitatea financiar-contabilă este organizată în compartimente distincte, conduse de
directorul financiar-contabil sau contabilul şef. Aceste persoane trebuie să posede studii
economice superioare şi răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea şi
conducerea contabilităţii, în condiţiile legii.
Ca o noutate în domeniu, legea contabilităţii legiferează externalizarea contabilităţii pentru
instituţiile publice. Astfel, la instituţiile publice la care contabilitatea nu este organizată în
compartimente distincte sau care nu au personal angajat cu contract individual de muncă, Art.
10 aliniatul 1 din Legea Contabilităţii nr. 82/1991, republicată, MO nr. 48 din 14 ianuarie 2005
potrivit legii, pot încheia contracte de prestări servicii pentru conducerea contabilităţii şi
întocmirea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale, cu societăţi comerciale de expertiză
contabilă sau cu persoane fizice autorizate, conform legii. Încheierea contractelor se face cu
respectarea reglementărilor privind achiziţiile publice de bunuri şi servicii. Plata serviciilor
respective se face din fonduri publice cu această destinaţie.
Concluzii:
Sfera de activitate care formează sistemul bugetar cuprinde: învăţământul, sănătatea, cultura,
justiţia, apărarea ţării, autoritatea publică, asistenţa socială, activităţi de interes strategic,
transporturi şi telecomunicaţii, protecţia mediului înconjurător, etc. Toate aceste domenii de
activitate îşi desfăşoară activitatea prin intermediul instituţiilor publice. Acestea sunt conduse de
către ordonatorii de credite care au atribuţii specifice în domeniul financiar-contabil.

ORGANIZĂRII CONTABILITĂŢII BUGETARE


Organizării contabilităţii bugetare fiind caracterizată de subordarea instituţiilor publice faţă de
organele ierarhice superioare.
Repartizarea şi utilizarea creditelor bugetare este în competenţa şi răspunderea ordonatorilor de
credite.
Prin ordonator de credite se înţelege persoana împuternicită să îndeplinească o funcţie de
conducere într-un organ de stat, instituţie, etc., şi căreia i s-a acordat dreptul de a dispune de
creditele bugetare acordate.
Ordonatorii de credite pot fi: principali, secundari şi terţiari.

CURS III REGLEMENTARI PRIVIND BUGETUL INSTITUTIILOR PUBLICE

3.1 Procedura operaţională privind elaborarea proiectului de buget de venituri şi cheltuieli


3.2 Surse de finantare a institutiilor publice
3.3 Bugetul activitătii de bază

PROCEDURA OPERAŢIONALĂ PRIVIND ELABORAREA PROIECTULUI DE BUGET DE


VENITURI ŞI CHELTUIELI

2.1 Bugetul de venituri si cheltuieli, componenta si procedura operationala de intocmire a


bugetului entitatii.
1 Scopul procedurii operaţionale este de a stabilii un set de reguli şi operaţiuni unitare pentru
reglementarea etapelor ce trebuie urmate pentru elaborarea proiectului de buget de venituri şi
cheltuieli.
2 Domeniul de aplicare a procedurii operaţionale se aplică tuturor persoanelor care sunt
implicate, prin atribuţiile stabilite în fişa de post, în activitatea desfăşurată pentru elaborarea
proiectului de buget de venituri şi cheltuieli din cadrul ENTITATILOR PUBLICE.
3. Reglementări aplicabile activităţii privind elaborarea proiectului de buget de venituri şi
cheltuieli • Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările
ulterioare; • O.M.F.P. nr. 1.954/2005 pentru aprobarea Clasificaţiei indicatorilor privind finanţele
publice; • Pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice www.mfinante.ro/clasificatii. •
Legea nr. 1 din 5 ianuarie 2011(actualizata) a educatiei nationale
4. Descrierea procedurii operaţionale
Definiții
Bugetul de venituri și cheltuieli este instrumentul principal de conducere, prognozare și analiză a
activității economico-financiara a instituției si veriga de bază a structurii bugetului
INSTITUTIILOR PUBLICE

An bugetar = anul financiar pentru care se aprobă bugetul; anul bugetar este anul calendaristic
care
începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie;
Buget = document prin care sunt prevăzute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile
instituției.
Credit bugetar = sumă aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot
ordonanța și
efectua plăți în cursul anului bugetar pentru angajamentele legale contractate în cursul
exercițiului
bugetar și/sau din exerciții anterioare;
Exercitiu bugetar = perioada egala cu anul bugetar pentru care se elaboreaza, se aproba, se
executa si se raporteaza bugetul.
Proces bugetar = etape consecutive de elaborare, aprobare, executare, control si raportare ale
bugetului, care se incheie cu aprobarea contului de executie a acestuia.
Executie bugetara = activitatea de incasare a veniturilor bugetare si de efectuare a cheltuielilor
aprobate
prin buget.

În vederea elaborării proiectului de buget al instituției, se au in vedere următoarele:


- reglementările și normele în vigoare precum și structura organizatorică existentă la momentul
întocmirii lui;
-sursele de venituri si baza legală a încasării lor;
-nivelul prețurilor avute în vedere în momentul elaborării proiectului;
- consumurile de materiale, materii prime, piese de schimb, combustibil, luate in calcul;
-fundamentarea cheltuielilor în anul de plan față de anul de baza.
În cadrul unei instituții, bugetul de venituri si cheltuieli reprezinta unul din instrumentele de
analiză economico-financiară. El cuprinde resursele financiare pentru realizarea obiectivelor
prevazute în planul strategic al instituției , în perioada exercițiului financiar respectiv.

SURSE DE FINANTARE A INSTITUTIILOR PUBLICE

Bugetul cuprinde, în structura:


- veniturile pe subdiviziunile clasificației indicatorilor financiari (capitole, subcapitole,
paragrafe) - cheltuielile pe subdiviziunile aceleiași clasificații (capitole, subcapitole, titluri,
articole si aliniate).
Bugetul de venituri si cheltuieli al universității se definitivează si se aprobă, cu repartizarea de
catre ORDONATORII SUPERIORI DE CREDITE, după adoptarea bugetului de stat.
Odată cu bugetul de venituri si cheltuieli se aprobă ca anexă, lista cuprinzand cheltuielile de
capital, cu defalcare pe surse de finanțare, și anume:
-venituri proprii;
-venituri proprii și subventii de la bugetul de stat;
- fonduri speciale;
- cercetare;
Prevederile capitolului "Venituri" constituie limite minime, iar cele de la capitolul "Cheltuieli",
limite maxime.
Bugetul de venituri si cheltuieli aprobat de ordonatorul principal de credite, se depune de
INSTITUTIE , la trezoreria LA CARE ESTE ARONDATA ENTITATEA unde are deschise
conturile de disponibil, dupa care el devine operațional. Din iunie 2019 NU SE VOR MAI
DEPUNE.
Finanțarea investițiilor se efectuează pe baza listelor de investiții aprobate de Ordonatorul
superior de credite.
Bugetul se elaborează pe baza propunerilor de venituri si cheltuieli, prezentate de serviciile din
cadrul entitatii.
Compartimentele funcționale si de subunitățile din structura instituției pe baza de Note
justificative care sunt semnate de ordonatorul de credite și poartă viza CFP.Veniturile si
cheltuielile se grupeaza in buget pe baza clasificației bugetare.
Bugetul centralizat al instituției, cuprinde :
bugetul activității de bază (venituri proprii și finanțare de bază);
2- bugetul alocațiilor bugetare cu destinație specială ( reparații capitale, dotari și alte
investitii,obiective de investitii, burse, transport studenti, subventii camine-cantine) 3- bugetul
activitatatii de cercetare ;
4- bugetele activitatilor autofinantate- microproductie (editura, service,etc).
5- bugetul activitatii anexe ;
6- bugetul privind fondurile structurale nerambursabile;
Dupa aprobare de către Conducerea intitatii(Consiliul Local, Consiliul Judetean, Consiliul de
administratie, etc, bugetul centralizat este trimis la Ordonatorul principal de credite spre aprobare
.
CURS IV CLASIFICAREA CHELTUIELILOR SI VENITURILOR IN
INSTITUTIILE PUBLICE

4.1 Cheltuieli: a. Cheltuieli de personal, b. Cheltuieli materiale si servicii, c. Cheltuieli de


capital
4.2 Bugetul de venituri
4.3 Finantarea din fonduri externe nerambursabile

Bugetul activitătii de bază


Se intocmeste de entitate, departamente si Directia generala administrative - centralizat, pe an si
defalcat pe trimestre.
I. Venituri:
A. Veniturile pentru activitatea de baza se realizeaza din:
a. Sume primite de la Ordonatorul superior de credite pentru activitatea de baza, sume stabilite
prin contractul institutional in functie de numarul de criteriile impuse prin legislatie si indicatorii
de calitate propuși de entitate.
Din bugetul alocat de Ordonatorul superior de credite se acopera necesarul destinat cheltuielilor
materiale si a cheltuielilor de personal, dar si investitii.
b. Venituri proprii obtinute din incasarea unor servicii, valuarea si cuantumul lor sunt stabilite
prin Decizie a conducerea entitatii.
c.Venituri din donatii și sponsorizari
Veniturile primite din sponsorizari in baza contractelor incheiate conform reglementarilor in
vigoare, se cuprind in bugetul de venituri si se utilizeaza conform destinatiei.
d. Venituri din chirii. Cuprind sumele prevazute in contractele de inchiriere incheiate intre
entitate si persoane juridice, calculate in functie de suprafata inchiriata si de tariful pe metru
patrat. O cota de cel putin 50%din valoare chiriei se returneaza proprietarului imobilului, in
situatie in care acel imobit este concesionat.
II. Cheltuieli:
La elaborarea bugetului de cheltuieli se va analiza aspectul legalitatii si oportunitatii cheltuielilor
propuse.
a. Cheltuieli de personal
1.Cheltuielile privind salariile se stabilesc de serviciul organizare resurse umane pe baza statelor
de
functiuni, a legislatiei si a prevederilor din Contractul colectiv de munca.
2. Contributia la constituirea fondurilor la bugetele de asigurari sociale, somaj, sanatate, de rise si
accidente este stabilita prin lege, procentual asupra fondului de salarii.
3. Tichetele de masa si vaucerele de vacanta
Se acorda in baza Legii 148/1998 si cf. contractului colectiv de munca. Se estimeaza in functie
de: nr. Salariati, nr. Tichete, valoarea unui tichet
4. Transportul la si de la locul de munca se stabileste in functie de numarul persoanelor, distanta
si tariful pe km.
5. Cheltuieli de deplasare in tara si in strainatate - se previzioneaza tinand seama de:
-numarul mediu de personal in deplasare, determinat in functie de cerintele compartimentelor de
specialitate
-durata medie a unei deplasari -valoarea diurnei conform reglementerilor in vigoare -costul
mediu al transportului
-valoarea medie a cheltuielilor de cazare
b. Cheltuieli materiale si servicii
Pentru fiecare alineat al clasificatiei bugetare se au in vedere cheltuielile anului anterior,
cantitati, preturi de achizitie, corelate cu prevederile privind evolutia preturilor. Se va urmari
dimensionarea judicioasa a resurselor necesare, astfel incat sa se asigure desfasurarea normala a
activitatii institutiei, evitandu-se risipa si cheltuielile neoportune.
1.Pentru furnituri de birou se va tine seama de cheltuielile anului anterior, de numarul de
personal care desfasoara activitatea, de evolutia preturilor.
2. Cheltuielile de curatenie se previzioneaza in functie de suprafata, de consumurile normate si
de
preturi.
3.Cheltuielile cu incalzirea, iluminat si forta motrica, apa, canal, salubritate se stabilesc in functie
de suprafetele existente, cantitate, pretul la momentul estimarii si de evolutia preturilor
previzionata.
4. Cheltuielile privind piesele de schimb, revizii, carburanti si lubrifianti se calculeaza in functie
de numarul de masini din parcul auto, de numarul de kilometri programati, de starea fizica a
masinilor, preturi si rata inflatiei.
5. Cheltuielile de transport privind participarea salariatiilor sau al elevilor, studentilor, dupa caz,
la evenimente si alte actiuni cu caracter stiintific si cultural, se calculeaza in functie de distanta,
numar de participanti si costul mediu al transportului.
6. Cheltuielile privind prestatiile de servicii, se estimeaza de Conducerea entitatii in functie de
contractele in curs, numarul de aparate detinute de facultate si pretul mediu pentru service.
7.Cheltuielile pentru achizitionarea bunurilor de natura obiectelor de inventar se stabilesc in
functie de :
- starea, existenta si duratele de folosire pentru echipamente, lenjerie, accesorii, mobilier si
echipamente de birou aflate in dotare;
-necesitatile urgente de completare; -numarul de personal;
-preturi.
8.Materialele de laborator - volumul cheltuielilor se stabileste pentru fiecare laborator, in functie
de numarul lucrarilor, numarul persoanelori, valoarea medie a unei lucrari
9. Carti, publicatii periodice(abonamente) si materiale documentare - bugetul de cheltuieli pentru
acest articol se fundamenteaza de Biblioteca entitatii, in funcie de solicitarile primite de salaraiti
si conducere,evolutia preturilor, de aparitiile editoriale.
10. Bugetul cheltuielilor cu protectia muncii se estimeaza de compartimentul de resort, pornind
de la
cerintele prvederilor legale in functie de numarul de personal si preturi.
11. Cheltuieli privind pregatirea profesionala a angajatilor se estimeaza de conducere si
Compartimenteul d eresurse Umane. Cu mentiunea ca toti salariati trebuie sa participe la cursuri
de perfectionare cel putin o data la 2 ani sau la 3 ani in functie de numarul de salariati in entitate.
Reglementare prevazuta si in Codul Muncii
12. Cheltuielile de protocol se estimeaza conform reglementarilor privind constituirea fondului
la dispozitia conducatorului, dar in conditii speciale, doar unele entitati au fond de protol.
13.Cheltuieli cu reparatiile curente - se inventariaza necesarul de lucrari de reparatii pentru anul
urmator. Se considera reparatie curenta acea reparatie care are valoarea de pana la 5 % din
valoarea cladirii supusa reparatiei,
14 reparatie capitala –care are valoare de pana la 60% din valoarea cladirii ce necesita reparatii.
Pentru reparatiile capitale si lucrarile de constructii noi sau in continuare, se fac propuneri
separate pe surse de finantare, pentru lucrarile nominalizate, care vor insoti proiectul de buget
inaintat Ordonatorului Superior de Credite.
c CHELTUIELI DE CAPITAL
1.Bugetul cheltuielilor privind reparatiile capitale se intocmeste de compartimentul tehnic
pornind de la necesitatea efectuarii acestora, pe obiective.
2. Bugetul cheltuielilor de capital se intocmeste de compartimentul tehnic, pe obiective.
Propunerile de buget se intocmesc dupa cum urmeaza:
- propunerile de buget, se intocmesc de sefii de compartiment si admintratorul entitatii, se
aproba de conducerea entitatii, se semneaza de Ordonatorul de credite al entitatii.
Termenul de depunere a propunerilor de buget pentru anul urmator se inainteaza la Conducerea
entitatii in vederea centralizarii cel mai tarziu in luna- noiembrie -a anului in curs.
Bugetul de venituri si cheltuieli va fi actualizat ori de cate ori va fi nevoie.
16. Alocatii bugetare cu destinatie speciala- pe baza Contractului complementar semnat de
Ordonatorul Superior de Credite.
17. Bugetul activitatii de cercetare, se intocmeste la nivelul Institutului , centrelor pentru
cercetare știintifica pe baza propunerilor de cheltuieli pe care le-au facut conducatorii de proiecte
de cercetare, in devizele antecalcul la contractele de cercetare sau la propunerile de proiecte de
cercetare.
Cheltuielile se stabilesc pe articolele clasificatie bugetare tinand cont de prevederile de la
activitatea de baza.
18 Veniturile proprii se stabilesc in functie de planul de activitate pe fiecare domeniu propus.
Bugetele pentru Service se stabilesc in functie de activitatile aprobate de Conducerea entitatii.

BUGETUL DE VENITURI SE CONSTITUIE DIN :


1.Subventia alocata de Ordonatorul superior de credite in functie de crieterii riguros stabilite.
2.Veniturile din taxe . Taxele se stabilesc de catre conducerea entitatii dupa criterii stabilite
anterior.
3.Chirii asupra spatiilor inchiriate pe baza de contract
4.Alte cheltuieli stabilite de catre conducerea entitatii.
5. sume obtinute din valorificarea materialelor rezultate din casarea bunurilor, etc.
6. Fondurile structurale nerambursabile, pe baza Bugetelor - parte integranta ale Contractelor de
finantare.

FINANTAREA DIN FONDURI EXTERNE NERAMBURSABILE

DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI EUROPENE


Elementele ale cadrului strategic comun pentru 2014 – 2020 sunt:
-Fondul european de dezvoltare regională,
-Fondul social european,
-Fondul de coeziune,
-Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și
-Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF
Europa trebuie să își repună economia pe o traiectorie de creștere sustenabilă. Acest lucru
necesită o combinație de consolidare bugetară, de reforme structurale și de investiții în favoarea
unei creșteri sustenabile din punct de vedere al mediului.
-Fondul european de dezvoltare regională (FEDER),
-Fondul social european (FSE),
-Fondul de coeziune (FC),
-Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)
-și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF) urmăresc obiective politice
complementare, iar gestionarea lor este partajată între statele membre și Comisie.
Ele constituie principala sursă de investiții la nivelul UE pentru a ajuta statele membre să
restabilească creșterea și să asigure o redresare bogată în locuri de muncă, garantând totodată o
dezvoltare durabilă, în conformitate cu obiectivele strategiei Europa 2020.
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) atribuie obiective clare pentru aceste
instrumente. Comisia consideră că aceste obiective pot fi urmărite în mod mai eficace dacă cele
cinci fonduri sunt mai bine coordonate pentru a evita suprapunerile și a maximiza sinergiile, dacă
ele sunt integrate pe deplin în guvernanța economică a Uniunii Europene și contribuie la punerea
în aplicare a strategiei Europa 2020 prin implicarea părților interesate la nivel național, regional
și local.
Acesta este motivul pentru care Comisia a propus un regulament privind dispozițiile comune
pentru toate cele cinci fonduri. Propunerea prevede o coordonare mult mai strânsă a fondurilor
pentru a obține:
− concentrarea resurselor asupra obiectivelor strategiei Europa 2020, prin intermediul
unui set comun de obiective tematice la care fondurile vor contribui;
− simplificare prin modalități de planificare și de punere în aplicare mai coerente;
− o mai mare atenție acordată rezultatelor, prin intermediul unui cadru și a unei rezerve
de performanță;
− armonizarea normelor de eligibilitate și extinderea opțiunilor simplificate în materie de costuri,
pentru a reduce sarcina administrativă pentru beneficiari și autoritățile de management.
În plus, propunerea prevede adoptarea de contracte de parteneriat care vor stabili angajamentele
partenerilor la nivel național și regional. Aceste contracte vor fi corelate cu obiectivele strategiei
Europa 2020 și cu programele naționale de reformă. Acestea vor stabili „o abordare integrată
pentru dezvoltarea teritorială, susținută de toate fondurile aparținând cadrului strategic comun”
între fonduri. El va constitui o sursă de orientare strategică, care va trebui tradusă de către statele
membre și regiuni în programarea fondurilor aparținând CSC, în contextul
necesităților, oportunităților și provocărilor lor specifice.

În scopul de a facilita dezvoltarea contractelor de parteneriat și a programelor, propunerea


prevede adoptarea unui cadru strategic comun (CSC).
CSC ar trebui să sporească coerența între angajamentele politice asumate în contextul strategiei
Europa 2020, precum și investițiile pe teren. El ar trebui să încurajeze integrarea, definind
modalitățile de colaborare COM(2011) 500/II final, Comunicare a Comisiei către Parlamentul
European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor - „Un buget
pentru Europa 2020 - partea II - fișe de
politică ”, p. 5.
Scopul prezentului document de lucru este de a stabili principalele elemente ale CSC, în
calitate de bază de discuție cu Parlamentul European și cu Consiliul. Aceste elemente includ:
− pentru fiecare dintre obiectivele tematice stabilite în propunerea de regulament privind
dispozițiile comune,
o principalele obiective de politică ale strategiei Europa 2020 care ar trebui abordate de statele
membre în cadrul contractelor lor de parteneriat, strâns legate de programele lor naționale de
reformă o și acțiunile-cheie, care corespund priorităților de investiții și priorităților Uniunii,
susceptibile să genereze cel mai mare impact asupra creșterii, creării de locuri de muncă și
sustenabilității în timpul punerii în aplicare a programelor2;
− legăturile cu procesul de guvernanță al semestrului european;
− coordonarea și integrarea fondurilor CSC;
− principiile orizontale și obiectivele de politică pentru punerea în aplicare a fondurilor
CSC;
− dezvoltarea de contracte de parteneriat și de programe pentru a aborda provocările
teritoriale ale unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii;
− priorități pentru activitățile de cooperare.
Documentul abordează fiecare dintre aceste elemente în următoarele secțiuni.
Contabilitatea institutiilor publice,

BUGETUL PUBLIC.
Buget public – aspecte conceptuale.
Bugetul de stat este o categorie fundamentală a ştiinţei finanţelor.
Prin bugetul public se proiectează şi se desfăşoară activitatea privind finanţele publice.
Bugetul public este instrumentul de programare, de executare şi de control asupra rezultatelor
execuţiei resurselor băneşti ale societății şi a modului de repartizare şi utilizare a acestora prin
cheltuieli publice.
Pe scurt, bugetul public reflecta activitatea privind finanţele publice ale unui stat. Bugetul public
coexistă alături de o pluralitate de “bugete private”, precum şi împreuna cu alte posibile bugete
elaborate de organele statale.
Bugetul trebuie să reflecte, pe de o parte, necesităţile de resurse financiare ale statului şi, pe de
altă parte, posibilităţile de acoperire a acestora în condiţii considerate normale din punct de
vedere economico-financiar.
Bugetul de stat este o categorie fundamentală a ştiinţei finanţelor, la definirea căreia concură o
abordare juridică şi alta economică.
Sub aspect juridic, bugetul reprezintă un act prin care sunt prevazute şi autorizate veniturile şi
cheltuielile anuale ale statului. Legea bugetului de stat este influenţată de concepţiile politice,
economice şi sociale specifice fiecărei perioade, ca şi de interesele grupurilor care exercită
puterea politică.
Din modul de definire a bugetului public rezultă următoarele trăsături:
bugetul public este un act de previziune, el prezentându-se sub forma unui tablou evaluativ şi
comparativ de venituri publice, adică indică sursele băneşti ale statului şi destinaţiile acestora,
exprimate în cheltuieli;
bugetul public este un act de autorizare prin care puterea executiva este împuternicită de
puterea legislativă să cheltuiască şi să perceapă venituri în acord cu prevederile legale;
bugetul public este un act anual, anul bugetar ca perioadă de exerciţiu financiar este cel mai
potrivit interval pentru care se poate efectua programarea şi se poate urmări execuţia veniturilor
şi
cheltuielilor.

PRINCIPIILE BUGETARE
Elaborate la începutul secolului al XIX-lea, aceste principii corespund unei organizări
parlamentare a regimului politic şi stabilităţii acestuia, având ca scop organizarea unei gestiuni
clare şi riguroase a finanţelor publice, precum şi să permită Parlamentului exercitarea misiunilor
sale de autorizare a bugetului şi de control a execuţiei acestuia de către Guvern.
Aceste principii au fost respectate destul de strict în perioada liberală; treptat, însă, odată cu
creşterea intervenţiei statului în economie, au fost acceptate o serie de excepţii şi adaptări ale
acestor principii, ca urmare a noilor realităţi din practica financiară a statelor contemporane.
Principiile bugetare sunt:
a) universalitatea;
b)unitatea;
c)realitatea;
d)anualitatea;
e)specializarea bugetară;
f) echilibrul bugetar;
g)neafectarea veniturilor bugetare;
h)publicitatea bugetară.
O parte din aceste principii sunt prevăzute explicit şi implicit în Legea nr. 500/2002 privind
finantele publice. Prin promovarea acestor principii, s-a urmărit separarea puterilor statului şi
delimitarea lor, precum şi creşterea rolului puterii legislative, în condiţiile limitării stricte a
competenţelor puterii executive. În acelaşi timp, s-a avut în vedere limitarea arbitrariului şi a
risipei în folosirea resurselor bugetare.

UNIVERSALITATEA BUGETULUI
Conform acestui principiu, veniturile şi cheltuielile publice trebuie înscrise în bugetul de stat, în
mod separat, cu sumele lor globale (totale), conform regulii non-compensării; de asemenea,
veniturile trebuie grupate într-o masă unică şi depersonalizată, servind la acoperirea cheltuielilor
în mod global, conform regulilor non-afectării, non-specializarii şi a non-atribuirii. Această
regulă a bugetului brut se bazează pe necesitatea înscrierii în buget a veniturilor şi cheltuielilor
statului în sume brute sau totale.
Principiul universalităţii este definit în Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, la articolul
8,
astfel: “Veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute. Veniturile
bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donațiilor şi
sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte”.
Asupra avantajelor şi dezavantajelor principiului universalităţii bugetului, există numeroase
puncte
de vedere. Avantajul major constă în faptul că acesta permite cunoaşterea şi controlul sumei
exacte a cheltuielilor publice. De asemenea bugetul de stat, elaborat sub forma unui buget brut
permite analiza corelaţiilor existente între diferite categorii de venituri şi cheltuieli
orespunzatoare acestora, precum şi cunoaşterea volumului total al cheltuielilor de efectuat şi al
veniturilor de încasat.
Dezavantajele se referă la imposibilitatea determinării costului net al diverselor servicii publice
şi
crearea situaţiei în care bugetul evidenţiază un rulaj artificial al sumelor reprezentând venituri şi
cheltuieli. Pentru eliminarea unora dintre aceste dezavantaje, practica financiară din multe state
moderne acceptă o seamă de abateri, pentru a da o mai mare supleţe bugetului public. Astfel s-a
trecut la elaborarea de bugete mixte, în care veniturile şi cheltuielile unor instituţii publice
figurează cu sumele lor totale, iar altele numai cu soldurile. Printre veniturile si cheltuielile ce se
pot înscrie în buget numai cu soldul, se numără: veniturile de la întreprinderile publice sau
subvenţiile către acestea; vărsămintele către bugetul de stat sau subvenţiile primite de la acesta,
în relaţiile dintre bugetele locale şi bugetul general al statului; subvenţiile primite în completare
de unele instituţii din sfera nemateriala (institutele de cercetare ştiinţifică, universităţi, şcoli,
spitale etc.) ce realizează unele venituri pe care le reţin în vederea acoperirii unei părţi a
cheltuielilor lor.

UNITATEA BUGETARA
Acest principiu vizează necesitatea înscrierii tuturor veniturilor publice şi a tuturor cheltuielilor
publice într-un document unic şi după o schemă unitară de clasificare. Prin aceasta, autorizaţia
parlamentară este unică şi generală, permiţând o cunoaştere clară a situaţiei finanţelor publice.
De
asemenea, bugetul unic are avantajul de a arăta, fără echivoc, faptul că este echilibrat, deficitar
sau excedentar.
Principiul unității este definit în Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, la articolul 10,
astfel:
“Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura
utilizarea
eficientă şi monitorizarea fondurilor publice.”
Motivaţiile aplicării în practică a principiului unității bugetului sunt atât de natură tehnico-
financiară, cât şi de natură politică.
Din punct de vedere financiar, unitatea bugetului permite prezentarea stării reale a situaţiei
financiare a ţării, fără artificii de disimulare.
Din punct de vedere politic, un buget unitar oferă posibilitatea cunoaşterii şi examinării de către
parlament a politicii financiare în ansamblu promovată de către guvern, pe care şi-o poate însuşi
sau nu.
De asemenea, în absenţa unității bugetare controlul parlamentului ar deveni foarte dificil.
În esenţă, prin aplicarea principiului unității bugetare se crează premisele emiterii unor judecăţi
de
valoare despre situaţia financiară a ţării, precum şi în legătură cu oportunitatea alocării resurselor
bugetare pentru înfăptuirea măsurilor social-economice preconizate de guvern. Din cele expuse,
rezultă că aplicarea principiului unității bugetare se află în strânsă legatură cu respectarea
principiului universalităţii bugetului, ele fiind complementare.
În accepţiunea actuală a teoriei finanţelor, unitatea bugetului este considerată un ideal către care
trebuie să se tindă.
Finanţele moderne au apelat la derogări de la principiul unității facilitându-se operațiunea de
debugetizare. Debugetizarea este o politică care constă în modificarea modului de finanţare a
cheltuielilor în sensul că pentru acoperirea acestora sunt folosite şi alte resurse pe lânga
veniturile
ordinare ale statului; debugetizarea presupune doua accepţiuni: pe de o parte, trecerea de la
finanţarea publică la cea privată, iar pe de altă parte, semnifică un proces de dezangajare a
statului prin glisarea unor cheltuieli publice din bugetul general spre bugetele anexe şi conturile
speciale de trezorerie.
Debugetizarea intervine pentru a facilita efectuarea unor cheltuieli publice pe seama unor resurse
complementare în condiţiile în care veniturile ordinare sunt insuficiente.
Istoria consemnează faptul că unitatea bugetului a fost realizată în perioadele de prosperitate şi
stabilitate economică, iar în perioadele în care statele s-au confruntat cu dificultăţi financiare
acest
principiu nu s-a putut impune. În aceste perioade, s-a manifestat tendinţa multiplicării
autorizaţiilor bugetare şi a deschiderii, alături de bugetul ordinar-riguros echilibrat, a autorizării
unor cheltuieli extraordinare care să fie acoperite prin procedee excepţionale.
În acest context, alături de bugetul statului, declarat ca buget ordinar, general sau central,
procedeul pluralităţii bugetare presupune admiterea elaborării şi a unor bugete extraordinare,
anexe sau/şi autonome, precum şi a conturilor speciale de trezorerie.
• Bugetele extraordinare se elaborează ca alăturate bugetului ordinar al statului, fiind adoptate de
parlament odata cu acesta. Ele sunt practicate în situaţii excepţionale, atunci când guvernele sunt
confruntate cu cerinţa acoperirii unor cheltuieli extraordinare determinate de înarmare şi
desfăşurarea războaielor, pentru acoperirea unor pierderi materiale cauzate de calamităţi ale
naturii sau de alte necesităţi deosebite.
În timp, categoria cheltuielilor extraordinare s-a diversificat, incluzând şi cheltuieli aferente
programelor de modernizare a transportului public, a mijloacelor de comunicaţie şi de exploatare
mai intensă a unor resurse naturale. Pentru acoperirea acestor cheltuieli sunt afectate venituri
extraordinare, procurate pe seama unor impozite speciale noi, a taxelor alăturate celor existente,
a împrumuturilor interne şi externe etc.
Practica întocmirii şi utilizării bugetelor extraordinare a fost şi este supusă unor frecvente critici.
În primul rând, se are în vedere relativitatea caracterului extraordinar al cheltuielilor considerate,
ca şi faptul că acest caracter nu este suficient pentru justificarea finanţării respectivelor cheltuieli
pe seama unor procedee ieşite de sub incidenţa dreptului comun. În al doilea rând, este criticat
faptul că bugetele extraordinare au fost şi sunt folosite pentru a masca amploarea cheltuielilor
publice şi pentru a disimula importanţa şi amploarea deficitului bugetar.
• Bugetele anexe sunt bugetele proprii întocmite de unele servicii publice sau instituţii de stat,
cărora legea nu le-a atribuit în mod obligatoriu personalitate juridică. Prevederile din aceste
bugete figurează per sold în bugetul general al statului, cu excedentul care se varsă la bugetul
general - în cazul în care veniturile proprii depăşesc cheltuielile- sau cu subvenţiile ce vor fi
primite, în situaţia inversă.
• Bugetele autonome sunt elaborate de întreprinderile publice cu personalitate juridică şi cu largă
autonomie funcţională, de instituţiile publice din sfera administraţiei de stat, de serviciile publice
care dispun de personalitate juridică şi nu au caracter industrial şi comercial, cum ar fi: serviciile
sociale, financiare, culturale şi de educaţie. Aceste bugete sunt justificate pentru acele persoane
juridice care dispun de venituri provenite din propria activitate şi pe care le folosesc pentru
acoperirea cheltuielilor ocazionate de activitatea curentă şi pentru alimentarea propriilor fonduri
de dezvoltare.
Faţă de bugetele extraordinare şi cele anexă, care sunt aprobate de parlament, bugetele autonome
se aproba numai de organele de conducere ale entităţilor cărora prin lege li s-a acordat dreptul de
a avea buget propriu. Autonomia bugetara nu se identifică însă cu autonomia financiara. În cele
mai multe cazuri, veniturile proprii sunt insuficiente în raport cu necesităţile şi deci aceste bugete
se corelează cu bugetul statului prin subvenţii sau alte sume primite pentru echilibrare.
• Conturile speciale de trezorerie reflectă acele Operațiuni de încasări şi plăţi efectuate de
organele statului cu titlu provizoriu - fără a fi expresia unor venituri propriu-zise ale statului sau
a unor cheltuieli cu caracter definitiv.
În principiu, utilizarea corectă a acestor conturi se finalizează prin autoechilibrarea lor, fără
influenţe asupra bugetului. Acest principiu se manifestă însă doar virtual, astfel că situaţia
concretă a bugetului public este influenţată şi de soldul conturilor speciale de trezorerie. Aceste
conturi se prezintă sub diverse forme de la o ţară la alta. În esenţa, este vorba de 6 tipuri de
conturi:
1)Conturile cu afectaţie specială evidenţiază acele cheltuieli ce sunt acoperite pe seama unor
resurse special mobilizate. În fapt, aceste Operațiuni au un caracter definitiv, fiind o excepţie de
la
principiul general al conturilor de trezorerie. În cazul ţării noastre este vorba de fondurile
speciale,
pornind de la conţinutul lor şi de la faptul că se aprobă odată cu adoptarea bugetului de stat.
2)Conturile de comerţ se referă la evidenţierea veniturilor şi cheltuielilor aferente unor
Operațiuni
cu caracter industrial sau comercial, efectuate în mod ocazional de unele instituţii ale statului.
3)Conturile de reglementare cu guvernele altor ţări evidenţiază contribuţiile guvernelor altor ţări
la
finanţarea unor cheltuieli publice din ţara care le deschide, având la bază acorduri internaţionale
exprese.
4)Conturile de Operațiuni monetare înregistrează veniturile şi cheltuielile rezultate din emisiunea
de monedă metalică, din Operațiunile ţării cu FMI, precum şi eventualele beneficii sau pierderi
rezultate din schimbul valutar realizat pentru finanţarea unor obiective publice.
5)Conturile de avans sunt deschise pentru reflectarea avansurilor pe care Ministerul Finanţelor le
poate acorda diverselor instituţii publice sau colectivităţilor locale, în limita creditelor bugetare
aprobate.
6)Conturile de împrumuturi şi de consolidare reflectă împrumuturile de trezorerie ce au o durata
mai mare de 4 ani. În această categorie se includ împrumuturile acordate altor state în vederea
promovării relaţiilor comerciale sau pentru consolidarea datoriei acestora faţă de ţara creditoare.
De asemenea, ele se pot practica şi pe plan intern pentru promovarea unor măsuri sau acțiuni ale
guvernului.
Veniturile şi cheltuielile gestionate prin conturile speciale de trezorerie trebuie să se balanseze,
dar
de cele mai multe ori acest echilibru nu se asigură în execuţia curentă. În consecinţă, eventualele
solduri debitoare ale acestor conturi se acoperă din bugetul general al statului, conducând la
amplificarea deficitului acestuia.

REALITATATE BUGETULUI
Acesta este principiul conform căruia veniturile şi cheltuielile înscrise în bugetul public trebuie

fie stabilite pe baze reale, adică să corespundă situaţiei economico-financiare previzibilă pentru
anul bugetar, astfel ca statul să nu aibe dificultăţi financiare în cursul execuţiei bugetare. În
adoptarea deciziei, se ţine cont de fundamentarea riguroasă a obiectivelor propuse şi de o
multitudine de criterii de ordin social-politic.

PRINCIPIUL PUBLICITĂŢII BUGETARE


Acest principiu presupune respectarea procedurii dezbaterii publice a proiectelor bugetului
public
naţional în cadrul Parlamentului şi al consiliilor locale, precum şi aducerea acestora la cunostinta
cetatenilor tarii. De asemenea, concomitent cu dezbaterile parlamentare (sau din consiliile
locale),
proiectele de buget sunt larg comentate în presa scrisă şi audiovizuală.
După adoptarea de către Parlament a Legii cu privire la bugetul public şi promulgarea sa, această
lege se publică în Monitorul Oficial sau în alte publicaţii cu caracter oficial, specifice fiecărei
ţări. Cu acest prilej, se dă publicităţii şi contul de încheiere a exercitiului bugetar al penultimului
an. Principiul publicităţii este definit de Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, în articolul
9
astfel: “Sistemul bugetar este deschis şi transparent, acestea realizându-se prin:
• dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;
• dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu prilejul aprobării
acestora;
• publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a actelor normative de aprobare a
bugetelor
şi conturilor anuale de execuţie a acestora;
• mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea informaţiilor asupra conţinutului bugetului,
exceptând informaţiile şi documentele nepublicabile, prevăzute de lege.”
Pentru a fi cât mai accesibilă, publicarea legii bugetului trebuie realizată într-o formă cât mai
simplă, clară şi precisă. Publicarea bugetului se impune şi ca o necesitate în contextul participării
fiecărei ţări la relaţiile economice, financiare şi monetare internaţionale, în cadrul cărora statele
partenere solicită informaţii cu privire la situaţia finanţelor publice, starea de echilibru sau
dezechilibru bugetar, nivelul fiscalităţii, evoluţia serviciului datoriei publice şi alte asemenea
date, pe baza cărora să poată fi stabilit gradul de bonitate al ţării respective.

PRINCIPIUL UNITĂȚII MONETARE


Legea finanţelor publice nr. 500/2002 prevede în mod distinct principiul unității monetare care
stipulează faptul că toate Operațiunile bugetare se exprimă în monedă naţională.
CURS V CLASIFICAȚIA BUGETARĂ A VENITURILOR ȘI
CHELTUIELILOR

5.1 Clasificația bugetară a veniturilor


5.2 Clasificația economică a cheltuielilor
5.3 Principiile bugetare in institutiile publice.

CLASIFICAȚIA BUGETARĂ A VENITURILOR


În bugetul public veniturile și cheltuielile se grupează într-o ordine obligatorie și după criterii
unitare pe baza clasificației bugetare. Legea fianțelor publice nr.500/2002 stabilește competența
Ministerului Finanțelor Publice de a elabora clasificația bugetară.
Clasificația bugetară cuprinde:
• pentru venituri:
• capitole;
• subcapitole.
• pentru cheltuieli:
- părți;
- capitole;
- subcapitole;
- titluri;
- articole;
- aliniate.
Clasificația bugetară a veniturilor
Conform clasificației bugetare, veniturile se grupează pe capitole și subcapitole astfel (se
prezintă gruparea pe capitole):
I VENITURI CURENTE din care:
A. VENITURI FISCALE din care:
◦ A.1. IMPOZITE DIRECTE:
- Impozitul pe profit;
- impozitul pe salarii;
- Impozitul pe venit;
– Cote i sume defalcate din impozitul pe venit;
- Alte impozite directe
– Contribuții;
◦ A2. IMPOZITE INDIRECTE
- Taxa pe valoarea adăugată;
- Accize;
- Taxe vamale:
B CONTRIBUȚII DE ASIGURĂRI

C. VENITURI NEFISCALE
 – Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome;
 - Vărsăminte de la instituțiile publice:
 - Diverse venituri
II. VENITURI DIN CAPITAL
III OPERAȚIUNI FINANCIARE
IV SUBVENȚII

CLASIFICAȚIA ECONOMICĂ A CHELTUIELILOR


Clasificația economică a cheltuielilor grupează cheltuielile publice pe titluri, articole și aliniate
(se prezintă numai gruparea pe titluri de cheltuieli):
CHELTUIELI - total din care:
A. CHELTUIELI CURENTE
Titlul I – Cheltuieli de personal;
Titlul II – Cheltuieli materiale și servicii;
Titlul III – Subvenții;
Titlul IV – Prime;
Titlul V – Transferuri;
Titlul VI – Dobânzi.
B. CHELTUIELI DE CAPITAL
Titlul VII – Cheltuieli de capital.
C. OPERAȚIUNI FINANCIARE
Titlul VIII – Împrumuturi acordate;
Titlul IX – Rambursări de credite, plăți de dobânzi și comisioane la credite.
D. REZERVE, EXCEDENT/DEFICIT
Titlul X – Rezerve, excedent/deficit
Instituțiile publice – concept și tipologie
Instituțiile publice sunt organisme prin care statul organizează si îsi desfăsoară activitățile.
Structura instituțiilor publice ce funcționează în România :
1. Autoritățile publice centrale, respectiv:
- Parlamentul
- Administrația Prezidențială,
- Curtea Constituțională
- Guvernul
- Ministerele și celelalte autorități centrale de specialitate ale administrației publice
- Autoritățile judecătorești
2. Autoritățile administrației publice locale :
- consiliul local;
- primarul;
- consiliul județean;
- prefectul
3. Alte autorități publice
4. Instituții de stat de subordonare centrală sau locală
Instituțiile publice, cuprind:
- autoritățile unităților administrativ-teritoriale,
- instituțiile publice si serviciile publice de interes local, cu personalitate juridică, indiferent de
modul de finanțare a activității acestora.
Sistemul instituțiilor publice din România acoperă următoarele sfere de activitate:
• administrația publică,
• învățământul,
• cultura,
• sănătatea,
• protecția mediului,
• asistența si protecția socială,
• activitățile de interes strategic,
• apărarea națională,
• ordinea publică,
• transporturile si telecomunicațiile,
• cercetarea stiințifică

Instituțiile publice se pot grupa după mai multe criterii, astfel:


a) după natura activității:
• instituții de administrație publică - sunt instituții de interes central sau local care exercită
puterea executivă: Guvernul, ministerele, primăriile, aparatul executiv din consiliile județene;
• instituții de specialitate cu caracter funcțional – sunt instituțiile din domeniile învățământ,
cercetare, juridic, financiar fiscal, cultural, de apărare si ordine publică, sănătate;
• instituții deliberative - sunt instituții care reprezintă puterea legislativă la nivel central si local:
Parlamentul, consiliile locale si partea deliberativă a C.J.
b) după sfera de interes:
• instituții de interes național - instituții care desfăsoară activități cu impact la nivel național;
• instituții de interes local - instituții care desfăsoară activități cu impact la nivel local: județe sau
unitate administrativ-teritorială.
c) după statutul juridic:
• instituții cu personalitate juridică, adică instituții cu patrimoniu propriu, cont curent deschis la
trezorerie, buget propriu de venituri si cheltuieli, întrețin relații cu terții, conduc contabilitate
proprie.
Conducătorii acestor instituții au calitatea de ordonatori de credite bugetare.
• instituții fără personalitate juridică, sunt instituții care funcționează ca entități distincte în
subordinea sau pe lângă instituții cu personalitate juridică dar nu conduc contabilitate proprie si
nu au cont curent la trezorerie (grădinițe, facultăți, clinici universitare) iar conducătorii lor nu au
calitatea de ordonatori de credite.
d) după nivelul ierarhic:
• instituții ierarhic superioare, ce au competențe si drepturi sporite în desfăsurarea activității, în
repartizarea si folosirea fondurilor;
• instituții ierarhic inferioare, ce au acces la mijloace bugetare pentru nevoile lor numai prin
intermediul instituțiilor ierarhic superioare.
e) după regimul de finanțare:
• instituții finanțate integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele
locale, bugetele fondurilor speciale, după caz;
• instituții finanțate din venituri proprii si subvenții acordate din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale;
• instituții finanțate integral din venituri proprii

12. 1 Prezentati descriptiv ordonatorii de credite in functie de competentele care le au.


Ordonatorii de credite
Organizarea finanțelor publice în Franța a fost dominată, de la începutul secolului al XIX-lea, de
principiul separării ordonatorilor de credite de contabili.
Regula separării ordonatorilor și a contabililor a fost introdusă prin ordonanță în Franța în 14
septembrie 1822, în care se preciza că funcția administratorului este de ordonator și este
incompatibilă cu cea de contabil.
Concept. Ordonatorii de credit sunt conducătorii instituțiilor publice care au competențe si
responsabilități în elaborarea si executarea bugetului si a modului de gestionare a patrimoniului
instituției.
În funcție de competențele pe care le au în repartizarea si utilizarea creditelor, ordonatorii de
credite pot fi:
- principali,
- secundari sau
- terțiari.
• Ordonatorii principali de credite (de gradul I)ai bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului
asigurărilor sociale de stat si ai bugetelor fondurilor speciale sunt:
- miniștrii și conducătorii organelor centrale care sunt ordonatori principali ai bugetului de stat,
bugetului asigurărilor sociale sau bugetelor fondurilor speciale;
- presedinții consiliilor județene, primarul general al capitalei, primarii sectoarelor municipiului
Bucuresti, si primarii municipiilor, oraselor, comunelor, care sunt ordonatori principali de credite
pentru
bugetele locale.
Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu
si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori
secundari
sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Ordonatorii principali de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept, secretarilor
generali sau altor persoane împuternicite în acest scop.
Prin actul de delegare ordonatorii principali de credite vor preciza limitele si condițiile delegării.
În cazurile prevăzute de legi speciale ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau
persoanele desemnate prin aceste legi.
Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali
de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz.
Ordonatorii secundari (de gradul II) de credite sunt conducătorii instituțiilor publice cu
personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite, finanțați din bugetul de
stat, bugetele locale, din bugetul asigurărilor sociale de sănătate si din bugetele fondurilor
speciale, care au în subordine alte instituții cu personalitate juridică pentru care repartizează
credite bugetare, ai căror conducători sunt ordonatori de credite terțiari.
Ei aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii si a celor din bugetele fondurilor speciale.
Ordonatorii terțiari (de gradul III) de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost
repartizate pentru nevoile proprii ale unității pe care o conduc adică pentru realizarea sarcinilor
instituțiilor, potrivit prevederilor din bugetele aprobate si în condițiile stabilite prin dispozițiile
legale. Nu au în subordine alte instituții publice cu personalitate juridică.
Ordonatorii de credite au obligația de a angaja si utiliza creditele bugetare numai în limita
prevederilor si destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor
publice respective si cu respectarea dispozițiilor legale.

13.1 Enumerati responsabilitatile ordonatorilor de credite.

13.2 Ordonatorii de credite au următoarele responsabilități:


o angajarea, lichidarea si ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate si
aprobate;
o realizarea veniturilor;
o angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
o integritatea bunurilor încredințate instituției pe care o conduc;
o organizarea si ținerea la zi a contabilității si prezentarea la termen a situațiilor financiare asupra
situației patrimoniului aflat în administrare si execuției bugetare;
o organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziții publice si a programului de
lucrări de investiții publice;
o organizarea evidenței programelor, inclusiv a indicatorilor aferenți acestora;
o organizarea si ținerea la zi a evidenței patrimoniului, conform prevederilor legale;
o organizarea activității de control financiar preventiv propriu si a activității de audit intern;
o organizarea inventarierii anuale a patrimoniului instituțiilor publice.
VI RESPONSABILITATI IN INSTITUTIILE PUBLICE

6.1 Functia financiar-contabila la nivelul institutiilor publice


6.2 Registrele contabile si documentele care stau ca suport la realizarea evidentelor
contabile.
6.3 Principiile si politicile contabile in institutiile publice

Functia Financiar-Contabila La Nivelul Institutiilor Publice

Contabilitatea publică este definită, în literatura de specialitate, ca fiind totalitatea principiilor de


urmat pentru realizarea unei evidențe scriptice complete a Operațiunilor privitoare la elementele
patrimoniale din cadrul instituțiilor publice.
În cadrul instituțiilor publice, contabilitatea este organizată la nivelul unui compartiment distinct,
condus de către directorul economic, contabilul sef sau altă persoană împuternicită să
îndeplinească această funcție.
Dacă la nivelul instituției contabilitatea nu este organizată în compartimente sau nu există
personal încadrat cu contract individual de muncă, pentru conducerea contabilității si întocmirea
situațiilor financiare trimestriale si anuale se pot încheia contracte de prestări servicii fie cu
societăți comerciale de expertiză contabilă fie cu persoane fizice autorizate, conform legii.
Răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității îi revine ordonatorului de credite sau
altei persoane ce are obligația de a gestiona respectiva instituție.
Contabilitatea instituțiilor publice asigură informații ordonatorilor de credite cu privire la
- execuția bugetelor de venituri si cheltuieli,
- rezultatul execuției bugetare,
- patrimoniul aflat în administrare,
- rezultatul patrimonial (economic),
- costul programelor aprobate prin buget, dar si
- informații necesare pentru întocmirea contului general anual de execuție a bugetului de stat, a
contului anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat si fondurilor speciale.
Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea si
controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obținute din
activitatea instituțiilor publice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică si sistematică,
prelucrarea, publicarea si păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța
financiară si fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât si pentru
utilizatorii externi: Guvernul, Parlamentul, creditorii, clienții, dar si alți utilizatori (organismele
financiare internaționale).
Contabilitatea se ține în limba română si în monedă națională.
Contabilitatea Operațiunilor în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută.
Operațiunile privind încasările si plățile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei,
comunicat de Banca Națională a României.
La data întocmirii situațiilor financiare, elementele monetare exprimate în valută (disponibilități
si alte elemente asimilate, creanțe si datorii) se reevaluează la cursul comunicat de Banca
Națională a României valabil pentru ultima zi a perioadei de raportare.
Dacă instituția beneficiază de contribuții financiare nerambursabile ale Comunității Europene,
Operațiunile privind primirea si utilizarea acestor fonduri se înregistrează în lei si în euro, la
cursul
INFO-euro.
Cursul INFO-euro reprezintă rata de schimb între euro si moneda națională si este comunicat de
Banca Centrala Europeană.
Cursul INFO-euro utilizat la înregistrarea în contabilitate a operațiunilor din luna curentă (n) este
cel din penultima zi lucrătoare a lunii precedente (n-1).
Acest curs va fi utilizat de către toate instituțiile publice care efectuează Operațiuni finanțate din
fonduri comunitare PHARE, ISPA, etc., respectiv:
- Agenții si/sau Autorități de Implementare,
- instituțiile publice - beneficiari finali – ai fondurilor respective sub diverse forme:
disponibilități, bunuri, servicii.
• Elementele monetare exprimate în euro: disponibilități si depozite bancare, creanțe si datorii, se
reevaluează cel puțin, la întocmirea situațiilor financiare, la cursul INFO-euro comunicat de
Banca
Centrală Europeană în penultima zi lucrătoare a lunii în care se întocmesc situațiile financiare.
• Pentru reflectarea operațiilor economico-financiare în contabilitatea instituțiilor publice este
necesară justificarea fiecărei operații printr-un document justificativ.

REGISTRELE CONTABILE SI DOCUMENTELE CARE STAU CA SUPORT LA


REALIZAREA EVIDENTELOR CONTABILE.
Orice operație economică sau financiară efectuată de instituțiile publice trebuie consemnată, în
momentul efectuării ei, într-un document ce va sta la baza înregistrării acesteia în contabilitate.
La momentul efectuării operației economico-financiare se întocmsc documente justificative, care
sunt acte scrise ce atestă realizarea și reflectarea operației în contabilitate.
Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea
persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat în
contabilitate, după caz.
Documentele justificative trebuie să cuprindă, următoarele elemente principale:
o denumirea documentului;
o denumirea si, după caz, sediul unității care întocmeste documentul;
o numărul documentului si data întocmirii acestuia;
o menționarea părților care participă la efectuarea Operațiunii economico-financiare
(când este cazul);
o conținutul Operațiunii economico-financiare si, atunci când este necesar, temeiul legal
al efectuării acesteia;
o datele cantitative si valorice aferente oper. economico-financiare efectuate;
o numele si prenumele, precum si semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea
Operațiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuții de control financiar preventiv si
ale persoanelor în drept să aprobe Operațiunile respective;
o alte elemente menite să asigure consemnarea completă a Operațiunilor efectuate.
După verificarea si prelucrarea documentelor justificative, Operațiunile economico-
financiare se contează si înregistrează în fisele de cont pentru Operațiuni diverse.
Fișele de cont - ca documente contabile se deschid pentru fiecare element patrimonial în parte în
funcție de particularitățile acestora, în contabilitatea analitică si, în funcție de trăsăturile lor
comune, în contabilitatea sintetică.
Alături de fișele de cont, în contabilitate de utilizează obligatoriu registrele de contabilitate.
Acestea furnizează informații legate de înregistrarea operațiilor economico-financiare în conturi,
cele mai uzitate fiind:
- registrul-jurnal,
- registrul-inventar
- cartea mare.
Registrul-jurnal este document contabil obligatoriu cu ajutorul căruia se înregistrează cronologic
si sistematic operațiile economico-financiare în funcție de data documentelor justificative ce au
stat la baza efectuării acestora.
Documente, registre și forme de contabilitate
Orice operație economică sau financiară efectuată de instituțiile publice trebuie consemnată, în
momentul efectuării ei, într-un document ce va sta la baza înregistrării acesteia în contabilitate.
La momentul efectuării operației economico-financiare se întocmsc documente justificative, care
sunt acte scrise ce atestă realizarea și reflectarea operației în contabilitate.
Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea
persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat în
contabilitate,
după caz.
Documentele justificative trebuie să cuprindă, următoarele elemente principale:
O denumirea documentului;
O denumirea si, după caz, sediul unității care întocmeste documentul;
o numărul documentului si data întocmirii acestuia;
o menționarea părților care participă la efectuarea Operațiunii economico-financiare (când este
cazul);
o conținutul Operațiunii economico-financiare si, atunci când este necesar, temeiul legal al
efectuării acesteia;
o datele cantitative si valorice aferente oper. economico-financiare efectuate;
o numele si prenumele, precum si semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea
Operațiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuții de control financiar
preventiv si ale persoanelor în drept să aprobe Operațiunile respective;
o alte elemente menite să asigure consemnarea completă a Operațiunilor efectuate.
După verificarea si prelucrarea documentelor justificative, Operațiunile economico-financiare se
contează si înregistrează în fisele de cont pentru Operațiuni diverse.
Fișele de cont - ca documente contabile se deschid pentru fiecare element patrimonial în parte în
funcție de particularitățile acestora, în contabilitatea analitică si, în funcție de trăsăturile lor
comune, în contabilitatea sintetică.
Alături de fișele de cont, în contabilitate de utilizează obligatoriu registrele de contabilitate.
Acestea furnizează informații legate de înregistrarea operațiilor economico-financiare în conturi,
cele mai uzitate fiind:
- registrul-jurnal,
- registrul-inventar
- cartea mare.
Registrul-jurnal este document contabil obligatoriu cu ajutorul căruia se înregistrează cronologic
si sistematic operațiile economico-financiare în funcție de data documentelor justificative ce au
stat la baza efectuării acestora.
Se poate întocmi zilnic sau lunar si se întâlneste sub două forme: registru jurnal general si
registre-jurnal auxiliare.
Registrul-inventar - ca document contabil obligatoriu stă la baza inventarierii generale a
patrimoniului instituției publice.
Registrul-inventar se întocmeste la înființarea instituției, cel puțin o dată pe an pe parcursul
funcționării instituției, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activității, precum si în alte
situații
prevăzute de lege pe baza de inventar faptic.
În acest registru se înscriu, într-o formă recapitulativă, elementele inventariate după natura lor,
suficient de detaliate pentru a putea justifica conținutul fiecărui post al bilanțului.
Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărui cont de activ si de
pasiv.
Elementele de activ si de pasiv înscrise în registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau
alte documente care justifică conținutul acestora.
În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, în registrul-inventar se înregistrează
soldurile existente la data inventarierii, la care se adaugă rulajele intrărilor si se scad rulajele
iesirilor de la data inventarierii pană la data încheierii exercițiului.
Registrul cartea mare este un document contabil care se deschide pentru fiecare cont în parte si
care preia lunar înregistrările contabile din registrul-jurnal pe conturi corespondente.
Cu ajutorul acestui registru se stabileste situația fiecărui cont, adică soldul inițial, rulajele
debitoare si creditoare si soldul final. Acest registru stă la baza întocmirii balanței de verificare.
Forma de contabilitate se referă la modul de prelucrare a datelor, astfel încât să se asigure o
informare cât mai reală si completă a utilizatorilor, cu resurse materiale si financiare cât mai
reduse.
În instituțiile publice este indicat a se utiliza forma de înregistrare „maestru-sah" ce are ca
trăsătură principală dezvoltarea pe conturi corespondente debitoare si creditoare pentru fiecare
cont.
În cadrul formei de înregistrare "maestru-sah", principalele registre si formulare care se
utilizează
sunt cele anterior amintite, si anume:
- registrul-jurnal,
- registrul-inventar,
- cartea-mare si
- balanța de verificare.
Circuitul de prelucrare a datelor contabile în cadrul acestei forme constă în parcurgerea mai
multor etape, astfel:
- documentele justificative, după ce sunt verificate si prelucrate, se contează si se înregistrează în
notele de contabilitate (registru jurnal),
- după care se înregistrează în fisele de cont pentru Operațiuni diverse sau pentru sau pentru
valori materiale (în funcție de specificul elementului înregistrat), pentru evidența analitică si în
fisele sintetice sah, pentru evidența sintetică.
- Lunar se întocmesc balanțe de verificare analitice pentru conturile dezvoltate în analitic în
funcție de particularitățile si necesitățile de informare ale instituției si - balanța de verificare
sintetică, pe
baza datelor din conturi aflate în fisele sintetice sah. Se poate întocmi zilnic sau lunar si se
întâlneste sub două forme: registru jurnal general si registre-jurnal auxiliare.
Registrul-inventar - ca document contabil obligatoriu stă la baza inventarierii generale a
patrimoniului instituției publice.
Registrul-inventar se întocmeste la înființarea instituției, cel puțin o dată pe an pe parcursul
funcționării instituției, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activității, precum si în alte
situații
prevăzute de lege pe baza de inventar faptic.
În acest registru se înscriu, într-o formă recapitulativă, elementele inventariate după natura lor,
suficient de detaliate pentru a putea justifica conținutul fiecărui post al bilanțului.
Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărui cont de activ si de
pasiv.
Elementele de activ si de pasiv înscrise în registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau
alte documente care justifică conținutul acestora.
În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, în registrul-inventar se
înregistreazăsoldurile existente la data inventarierii, la care se adaugă rulajele intrărilor si se scad
rulajele iesirilor de la data inventarierii pană la data încheierii exercițiului.
Registrul cartea mare este un document contabil care se deschide pentru fiecare cont în parte si
care preia lunar înregistrările contabile din registrul-jurnal pe conturi corespondente.
Cu ajutorul acestui registru se stabileste situația fiecărui cont, adică soldul inițial, rulajele
debitoare si creditoare si soldul final. Acest registru stă la baza întocmirii balanței de verificare.
Forma de contabilitate se referă la modul de prelucrare a datelor, astfel încât să se asigure o
informare cât mai reală si completă a utilizatorilor, cu resurse materiale si financiare cât mai
reduse.
În instituțiile publice este indicat a se utiliza forma de înregistrare „maestru-sah" ce are ca
trăsătură principală dezvoltarea pe conturi corespondente debitoare si creditoare pentru fiecare
cont.
În cadrul formei de înregistrare "maestru-sah", principalele registre si formulare care se
utilizează
sunt cele anterior amintite, si anume:
- registrul-jurnal,
- registrul-inventar,
- cartea-mare si
- balanța de verificare.
Circuitul de prelucrare a datelor contabile în cadrul acestei forme constă în parcurgerea mai
multor etape, astfel:
- documentele justificative, după ce sunt verificate si prelucrate, se contează si se înregistrează în
notele de contabilitate (registru jurnal),
- după care se înregistrează în fisele de cont pentru Operațiuni diverse sau pentru sau pentru
valori materiale (în funcție de specificul elementului înregistrat), pentru evidența analitică si în
fisele sintetice sah, pentru evidența sintetică.
- Lunar se întocmesc balanțe de verificare analitice pentru conturile dezvoltate în analitic în
funcție de particularitățile si necesitățile de informare ale instituției si - balanța de verificare
sintetică, pe baza datelor din conturi aflate în fisele sintetice sah.

PRINCIPIILE SI POLITICILE CONTABILE IN INSTITUTIILE PUBLICE

Pentru organizarea corectă a contabilității la nivelul instituțiilor publice si pentru evaluarea


corectă a posturilor cuprinse în situațiile financiare se va ține seama de următoarele principii
contabile:
-principiul continuității activității - presupune că instituția publică îsi continuă în mod normal
funcționarea, fără a intra în stare de desființare sau reducere semnificativă a activității.
Dacă ordonatorii de credite au luat cunostință de unele elemente de nesiguranță legate de
anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-si continua activitatea, aceste
elemente trebuie prezentate în notele explicative;
-principiul permanenței metodelor – presupune utilizarea acelorasi reguli sau norme privind
evaluarea pe tot parcursul desfăsurării activității, astfel încât să se asigure comparabilitatea în
timp a informațiilor contabile;
• principiul prudenței - admite că evaluarea elementelor patrimoniale trebuie făcută pe o bază
prudentă si în special:
- trebuie să se țină cont de toate angajamentele apărute în cursul exercițiului financiar curent sau
al unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului si data
depunerii acestuia;
- trebuie să se țină cont de toate deprecierile;
-principiul contabilității pe bază de angajamente - se referă la faptul că tranzacțiile si alte
evenimente sunt recunoscute în contabilitate atunci când acestea se produc si nu pe măsură ce
numerarul sau echivalentul de numerar este încasat sau plătit.
Situațiile financiare întocmite în baza acestui principiu oferă informații nu numai despre
tranzacțiile si evenimentele trecute care au determinat încasări si plăți dar si despre resursele
viitoare, respectiv obligațiile de plată viitoare.
Acest principiu se bazează pe independența exercițiului potrivit căruia toate veniturile si toate
cheltuielile se raportează la exercițiul la care se referă, fără a se ține seama de data încasării
veniturilor, respectiv data plății cheltuielilor;
principiul evaluării separate a elementelor de activ si de datorii - presupune că fiecare poziție din
bilanț este evaluată separat, pentru a stabili valoarea individuală a fiecărui element de activ si de
pasiv, principiul intangibilității - se referă la faptul că bilanțul de deschidere pentru fiecare
exercițiu
financiar trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent (dacă
ulterior datei depunerii situațiilor financiare s-au identificat erori de reflectare a elementelor
patrimoniale,
corecțiile se realizează în exercițiul următor, fără să se afecteze datele din bilanțul de închidere);
principiul necompensării - presupune că orice compensare între elementele de activ si de datorii
sau între elementele de venituri si cheltuieli este interzisă, cu excepția compensărilor între active
si datorii permise de reglementările legale;
- principiul comparabilității informațiilor - consideră că elementele prezentate în situațiile
financiare se impun a fi întocmite în baza acelorasi metode de evaluare, astfel încât să se asigure
comparabilitatea în timp a informațiilor;
• principiul materialității (pragului de semnificație) - consideră că orice element care are o
valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare iar elementele cu
valori nesemnificative dar care au aceeasi natură sau au funcții similare trebuie însumate si
prezentate într-o poziție globală.
Un element patrimonial este considerat semnificativ dacă omiterea sa ar influența în mod vădit
decizia utilizatorilor situațiilor financiare;
- principiul prevalenței economicului asupra juridicului (realității asupra aparenței) - consideră că
informațiile contabile prezentate în situațiile financiare trebuie să fie credibile, să respecte
realitatea economică a evenimentelor sau tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.
Abaterile de la principiile generale prezentate mai sus pot fi efectuate în cazuri
excepționale.Astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum si motivele care
le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra valorii activelor, datoriilor,
poziției financiare si a rezultatului patrimonial.
Politicile contabile se referă la stabilirea unui set de proceduri de către conducerea fiecărei
instituții publice pentru toate Operațiunile derulate, pornind de la întocmirea documentelor
justificative până la întocmirea situațiilor financiare trimestriale si anuale.
Procedurile trebuie elaborate de către specialisti în domeniul economic si tehnic, cunoscători ai
specificului activității desfăsurate si ai strategiei adoptate de instituție.
În elaborarea politicilor contabile trebuie să se țină seama, în primul rând, de conceptele de bază
ale contabilității, precum contabilitatea de angajamente si celelalte principii ale contabilității.
Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situațiile financiare,
a unor informații care trebuie să fie:
• relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor economice; si
• credibile în sensul că:
-reprezintă fidel rezultatul patrimonial si poziția financiară a instituției publice;
-sunt neutre;
-sunt prudente;
-sunt complete sub toate aspectele semnificative.
Pentru ca informațiile cuprinse în situațiile financiare să fie comparabile în timp, modificările de
politici contabile nu sunt permise, decât în cazul în care acestea sunt cerute de lege, sau
modificarea acestora ar aduce informații mai relevante si credibile referitoare la Operațiunile
instituției publice.
Modificarea politicilor contabile se menționează în notele explicative.

CURS VII TRATAMENTELE CONTABILE PRIVUND EVALUAREA


ELEMENTELOR DE ACTIV SI PASIV IN ENTITATILE PUBLICE.

7.1 Evaluarea elementelor de activ si pasiv in entitatile publice


7.2 Contabilitatea imobilizarilor
7.3 evidența operativă a activelor fixe la locurile de folosință

Tratamentele Contabile Privund Evaluarea Elementelor De Activ Si Pasiv In Entitatile Publice.

Tratamentele contabile se referă la modul în care sunt evaluate elementele de activ si de pasiv în
diverse momente ale existenței lor în cadrul patrimoniului instituției, precum si modul în care se
prezintă acestea în cadrul situațiilor financiare.
Elementele patrimoniale se evaluează în următoarele momente: la intrarea în instituția publică; la
inventariere; la data întocmirii bilanțului; la iesirea din patrimoniu
a) Evaluarea la data intrării in instituția publică. La data intrării în patrimoniu bunurile se
evaluează si se înregistrează in contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă,
care se stabileste:
• la cost de achiziție - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
• la cost de producție - pentru bunurile produse în instituție;
• la valoarea justă - pentru bunurile obținute cu titlu gratuit.
Costul de achiziție al bunurilor cuprinde: prețul de cumpărare, taxele de import si alte taxe (cu
excepția acelora pe care instituția publică le poate recupera de la autoritățile fiscale), cheltuielile
de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct punerii în funcțiune a
bunurilor sau pentru intrarea acestora în patrimoniu.
Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziție.
Costul de producție al unui bun cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime si materialelor
consumabile, cheltuielile cu manopera si cota de cheltuieli indirecte ce trebuie repartizate asupra
valorii bunului.
Nu sunt incluse în costul de producție costurile generale de administrație, costurile de depozitare,
costurile peste limitele admise de consum, precum si costurile de desfacere, acestea fiind
recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit.
De asemenea, nu intră în costul de producție pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de
producție înregistrate peste limitele normale admise.
Valoarea justă a unui bun reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bună voie
între două părți aflate în cunostință de cauză, în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat
obiectiv.
b) Evaluarea cu ocazia inventarierii presupune evaluarea tuturor elementelor patrimoniale în
momentul inventarierii generale a patrimoniului, cu ocazia efectuării lucrărilor de închidere.
Evaluarea elementelor de activ si pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală a
fiecărui element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea
acestuia si prețul pieței, conform normelor emise în acest scop de Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru creanțele si datoriile instituției, valoarea de inventar este egală cu valoarea posibil de
încasat, respectiv de plată.
c) Evaluarea la încheierea exercițiului financiar
La încheierea exercițiului financiar, elementele de activ si de pasiv de natura datoriilor se
evaluează si se reflectă în situațiile financiare anuale la valoarea de intrare, pusă de acord cu
rezultatele inventarierii.
În acest scop, valoarea de intrare se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, respectiv
valoarea de inventar.
În acest caz, se vor avea în vedere printre altele:
- pentru elementele de activ, diferențele constatate în minus între valoarea de inventar si valoarea
contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama unei ajustări
pentru
depreciere sau pierdere de valoare, atunci când deprecierea este reversibilă, aceste elemente
menținânduse, la valoarea lor de intrare.
• Prin valoare contabilă netă se înțelege valoarea de intrare, mai puțin amortizarea si ajustările
pentru depreciere sau pierdere de valoare, cumulate.
- pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferențele constatate în plus între valoarea de
inventar si valoarea de intrare se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor
corespunzătoare de datorii.
La fiecare dată a bilanțului:
- elementele monetare exprimate în valută (disponibilități si alte elemente asimilate, cum sunt
acreditivele si depozitele bancare, creanțe si datorii în valută) trebuie evaluate si raportate
utilizând cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii
exercițiului financiar.
• pentru creanțele si datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei
valute, eventualele diferențe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se
înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare.
• elementele nemonetare achiziționate cu plata în valută si înregistrate la costul istoric (active
fixe, stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data efectuării tranzacției.
Prin elemente monetare se înțelege disponibilitățile bănesti, si activele/ datoriile de primit/de
plătit în sume fixe sau determinabile
d) Evaluarea la data iesirii din instituția publică. La data iesirii din instituție sau la darea în
consum, bunurile se evaluează si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.
Pentru elementele de natura activelor necurente corporale se admite, ulterior recunoasterii
utilizarea unui tratament alternativ —reevaluarea.
Reevaluarea activelor fixe corporale se face la valoarea justă de la data bilanțului.
Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de profesionisti calificați
în evaluare, membrii ai unui organism profesional in domeniu.
În cazul în care, ulterior recunoasterii inițiale ca activ, valoarea unui activ fix corporal este
determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi
atribuită activului, în locul costului de achiziție/costului de producție sau al oricărei alte valori
atribuite înainte acelui activ.
Contabilitatea publica trebuie sa ofere informatii privind:
• Patrimoniul aflat in administrarea institutiilor publice
• Executia bugetului de venituri si cheltuieli
• Rezultatul executiei bugetare
• Rezultatul patrimonial (economic)
• Costul programelor aprobate.

CONTABILITATEA IMOBILIZARILOR. Recunoasterea si evaluaraea activelor fixe in


institutiile publice.
Descriere si exempole de inregistrari
Recunoașterea și evaluarea activelor fixe la instituțiile publice
Activele fixe deținute în administrare de instituțiile publice sunt formate din:
• active fixe necorporale,
• necorporale în curs de execuție,
• corporale,
• corporale în curs de execuție și
• financiare.
Activele fixe necorporale sunt active fixe fără substanță fizică, care se utilizează pe o perioadă
mai mare de un an.
Activele fixe corporale sunt cele care îndeplinesc cumulativ cele două condiții: au o valoare mai
mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului și o durată normată de utilizare mai mare
de un an.
Activele fixe financiare sunt acele active reprezentate de: depozite, un instrument de capitaluri
proprii al unei alte entități, un drept contractual.
Evaluarea activelor fixe necorporale se realizează în trei faze:
o la intrarea activului fix necorporal,
o pe parcursul duratei de funcționare și
o la data bilanțului.
La intrare activele fixe necorporale se evaluează la :
- costul de achiziție, pentru cele procurate cu titlu oneros;
- costul de producție, pentru cele construite sau produse de instituție;
- valoarea justă pentru cele primite gratuit (donații, sponsorizări, etc.)
Valoarea justă se determină pe baza raportului întocmit de specialiști și cu aprobarea
ordonatorului de credite, sau pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați.
Un element necorporal raportat drept cheltuială într-o perioadă nu poate fi recunoscut ulterior ca
parte din costul unui activ necorporal.
Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix necorporal după achiziționarea, finalizarea
acestuia, sau primirea cu titlu gratuit care au drept scop menținerea parametrilor funcționali,
stabiliți inițial, se înregistrează în conturile de cheltuieli, atunci când sunt efectuate.
Cheltuielile ulterioare vor majora costurile activului fix necorporal atunci când au ca efect
îmbunătățirea performanțelor față de parametrii funcționali stabiliți inițial.
Evaluarea activului fix necorporal la întocmirea bilanțului se face la valoarea de intrarea, mai
puțin ajustările cumulate de valoare.
Ajustările de valoare cuprind toate corecțiile destinate să țină seama de reducerile
valoriloractivelor individuale, stabilite la data bilanțului, indiferent dacă acea reducere este sau
nu definitivă.
Ajustările pot fi ajustări permanente, denumite și amortizări, și/sau ajustări provizorii, denumite
în continuare ajustări pentru depreciere, în funcție de caracterul permanent sau provizoriu al
deprecierii
activelor fixe necorporale.
Reevaluarea activelor fixe necorporale se efectuează în baza unor reglementări legale sau de
către
evaluatori autorizați
Potrivit prevederilor legale, sunt considerate active fixe corporale obiectul singular sau
complexul de obiecte ce se utilizează ca atare și îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
 au o durată normată de utilizare de un an;
 au o valoare contabilă de intrare mai mare decât limita stabilită de lege;
 participă, de regulă, la mai multe cicluri financiare sau de producție;
 își recuperează valoarea, în mod treptat, pe calea amortizării.
Definiția dată activelor fixe corporale conform IPSAS 17 ”Imobilizări corporale” este
următoarea:
imobilizările corporale sunt active corporale dacă :
- sunt deținute de către o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de
servicii, pentu a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative ;
- este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade de raportare.
Activele fixe corporale ce aparțin instituțiilor publice au o serie de particularități, și anume:
o activele fixe corporale, aparținând unităților bugetare, nu au de regulă un caracter productiv;
o cheltuielile pentru înlocuirea și repararea activelor fixe aparținând instituțiilor publice sunt
acoperite din venituri bugetare și extrabugetare.
Evaluarea activelor fixe corporale se realizează în trei faze: la intrarea activului fix corporal, pe
parcursul duratei de funcționare și la data bilanțului.
Evaluarea inițială a activelor fixe corporale se realizează la:
- costul de achiziție, pentru cele procurate cu titlu oneros;
- costul de producție, pentru cele construite sau produse de instituție;
- valoarea justă pentru cele primite gratuit (donații, sponsorizări, etc.)
Valoarea justă se determină pe baza raportului întocmit de specialiști și cu aprobarea
ordonatorului de credite, sau pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați.
Potrivit IPSAS 17 ”Imobilizări corporale”, costul unei imobilizări corporale reprezintă: suma în
numerar sau în echivalente ale numerarului plătită sau valoarea justă sau altă compensație plătită
pentru obținerea unui activ la momentul achiziției sau construcției sale. Referitor la evaluarea
inițială a imobilizărilor corporale IPSAS 17 ”Imobilizări corporale”
prevede următoarele: un element al imobilizărilor corporale, care se califică pentru recunoaștere
ca activ ar trebui să fie evaluat inițial la costul său. Atunci când un activ este dobândit fără nici
un cost sau la un cost nominal, costul său este valoarea sa justă de la data achiziției.
Valoarea justă reprezintă suma la care poate fi tranzacționat un activ sau poate fi decontată o
datorie, între părți interesate aflate în cunoștință de cauză, în adrul unei tranzacții desfășurate în
condiții obiective.
Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix corporal după achiziționarea, finalizarea
acestuiasau primirea cu titlu gratuit, care au drept scop menținerea parametrilor funcționali
stabiliți inițial, se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate (reparații
curente).
Standardul IPSAS 17 ”Imobilizări corporale” referitor la cheltuielile ulterioare face următoarele
precizări: cheltuielile ulterioare legate de un element de imobilizări corporale care a fost deja
recunoscut ar trebui adăugate la valoarea contabilă a activului atunci când este probabil ca
beneficiile economice viitoare sau potențialul de servicii pe durata întregii vieți a activului, peste
cel mai recent evaluat standard de performanță al activului existent, să revină entității. Toate
celelalte cheltuieli ulterioare ar trebui recunoscute ca și cheltuieli în perioada în care sunt
generate.
Un activ fix corporal trebuie prezentat în bilanț la valoarea de intrare mai puțin ajustările
cumulate de valoare.
Reevaluarea activelor fixe corporale se face la valoarea justă. Valoarea justă se determină pe
baza
unor evaluări efectuate, de regulă, de membrii ai unui organism profesional în domeniu.
Scoaterea din funcțiune a activelor fixe corporale, necorporale și în curs se face cu aprobarea
ordonatorului principal sau secundar de credite, după caz.
La instituțiile la care conducătorii îndeplinesc atribuțiile ordonatorilor terțiari de credite,
scoaterea din funcțiune a activelor fixe corporale, necorporale și în curs se va face cu aprobarea
ordonatorului principal sau secundar de credite, după caz, în funcție de subordonare.
Activele fixe corporale și necorporale primite ca donații, sponsorizări sau cu titlu gratuit se
înregistrează în contabilitate la valoarea justă.
Activele financiare cuprind:
- tiluri de participare;
- alte titluri imobilizate;
- creanțe imobilizate.
Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de acțiuni deținute de stat sau unități
administrativ-teritoriale, potrivit legii, în capitalul unor societăți comerciale sau organisme
internaționale, a căror deținere pe o perioadă îndelungată aduce venituri sub formă de dividende.
Alte titluri imobilizate sunt reprezentate de obligațiunile deținute de stat, a căror deținere pe o
perioadă îndelungată aduce venituri sub formă de dobânzi.
Creanțele imobilizate reprezintă drepturile instituțiilor publice pentru împrumuturi acordate pe
termen lung, potrivit legii.
Contabilitatea creanțelor imobilizate se ține pe următoarele categorii : împrumuturi acordate În
conturile de împrumuturi pe termen lung se înregistrează sumele acordate terților în baza unor
contracte de împrumut, pentru care se percep dobânzi, potrivit legii.
În categoria altor creanțe imobilizate intră : garanțiile, depozitele, depuse de instituția publică la
erți.
Leasing-ul este operațiunea în care o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o
perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părți,
denumită locator/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de
leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul se obligă să păstreze dreptul de
opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing, ori de a înceta
raporturile contractuale.
Operațiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum și bunuri mobile de folosință
îndelungată, aflate în circuitul civil, cu excepția înregistrărilor pe banda audio, a pieselor de
teatru, manuscriselor, brevetelor și a altor drepturi de autor.
Valoarea de intrare a bunului preluat prin leasing reprezintă valoarea la care a fost achiziționat
bunul de la finanțator, respectiv costul de achiziție.
Valoarea reziduală reprezintă valoarea la care, la expirarea contractului de leasing, se face
transferul dreptului de proprietate asupra bunului către uztilizator.
Dobânda de leasing reprezintă rata medie a dobânzii bancare pe piața românească.
Rata de leasing reprezintă:
- în cazul leasing-ului financiar , cota parte din valoarea de intrare a bunului și a dobânzii de
leasing;
în cazul leasing-ului operațional, cota de amortizare calculată în conformitate cu actele
normative în vigoare i un beneficiu stabilit de părțile contractante.
Intrările și ieșirile de active fixe sunt consemnate de instituțiile publice în următoarele
documente:
- Documente întocmite la intrarea activelor fixe în gestiune
- Documente întocmite la ieșirea activelor fixe din gestiune
Evidența operativă a activelor fixe la locurile de folosință.

Contabilitatea activelor fixe se organizează, astfel încât, să corespundă următoarelor cerințe


importante:
- cunoașterea existenței activelor fixe pe locurile de folosință;
- asigurarea controlului gestiunii activelor fixe.
În vederea realizării acestor cerințe instituțiile publice au obligația să consemneze în documente
toate operațiile privind mișcarea activelor fixe, să înregistreze în contabilitate, în baza
documentelor, operațiunile referitoare la activele fixe, să organizeze evidența tehnicoperativă a
activelor fixe pe locurile de folosință.
Contabilitatea analitică a activelor fixe la instituțiile publice se organizează astfel:
a) Pentru evidența analitică a clădirilor, contrucțiilor, plantațiilor, împrejmuirilor, lucrărilor de
amenajare a terenurilor, a mijloacelor de transport și a animalelor de muncă, producție și
reproducție, se dechide câte o fișă analitică individuală, în care se face descrierea fiecărui activ
fix, așa cum cere structura fișei. Fișa analitică individuală a activului fix va conține și informații
legate de amortizarea lunară aferentă.
b) Pentru active fixe de același fel și care nu necesită o descriere pentru identificarea lor, se
deschide câte o fișă pentru evidență analitică colectivă pentru fiecare fel de obiect, cu însușiri
fizice identice, de aceeași calitate, dimensiuni etc.
Atât fișele pentru evidență analitică individuală a activelor fixe, cât și fișele pentru evidența
analitică colectivă a activelor fixe se grupează pe categoriile prevăzute de lege.
La instituțiile publice care au un volum important de active fixe se pot deschide fișe global
valorice, pe categorii.
Unitățile bugetare care au un volum mic de active fixe și cu mișcări reduse pot conduce, în locul
fișelor menționate Registrul pentru contabilitatea analitică a mijloacelor fixe. În situația utilizării
unui asemenea registru, nu mai este necesară folosirea Registrului numerelor de inventar,
numerotarea realizându-se în cadrul registrului respectiv.
Evidența activelor fixe la locurile de folosință se realizează astfel:
- la unitățile care au un număr redus de active fixe, predate unui singur responsabil de inventar,
acesta conduce ”Registrul numerelor de inventar”, în care menționează locul unde se află
activele fixe respective;
- la unitățile care au active fixe date în păstrare mai multor responsabili de inventar, pe locuri de
folosință, responsabilul de inventar pe unitate conduce „Registrul numerelor de inventar”, iar
pentru fiecare responsabil de inventar păstrează un exemplar din „Lista de inventariere”,
întocmită la finele anului precedent, precum și câte un exemplar din documentele privind
mișcările intervenite în cursul anului (procese-verbale, bonuri de mișcare etc.).
Evidența activelor fixe aflate în folosința unităților bugetare fără contabilitate proprie se ține
după cum urmează:
- la compartimentul de contabilitate al instituției, pentru fiecare unitate, se întocmesc „Fișe
global valorice” deschise pe categoriile prevăzute de clasificația activelor fixe;
- la unitatea care deține active fixe în folosință evidența se realizează cu ajutorul „Fișei
individuale” sau „Fișei colective”, după caz, grupate pe categoriile prevăzute în clasificarea
activelor fixe.
Contabilitatea operațiilor privind intrarea activelor fixe
Activele fixe necorporale și corporale pot intra în unitățile bugetare prin:
• achiziționare de la furnizori,
• construire în antrepriză sau regie proprie,
• obținerea cu titlu gratuit,
• prin tranfer,
• plus constatat cu ocazia inventarierii, etc.
În țara noastră conturile sintetice utilizate pentru reflectarea existenței și mișcării activelor fixe
necorporale și corporale, a celor în curs de execuție și a avansurilor suntnurmătoarele:
- 101 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului”
- 102 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului”
- 103 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților
administrativ teritoriale”
- 104 „Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unităților
administrativ teritoriale”
- 105 „Rezerve din reevaluare”
- 203 „Cheltuieli de dezvoltare”
- 205 „Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare”
- 208 „Alte active fixe necorporale”
- 211 „Terenuri și amenajări de terenuri”
- 212 „Construcții”
- 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații”
- 214 „Mobilier, aparatură, birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și
alte active fixe corporale”
- 215 „Alte active ale statului”
- 231 „Active fixe corporale în curs”
- 232 „Avansuri acordate pentru active fixe corporale
- 233 „Active fixe necorporale în curs”
- 234 „Avansuri acordate pentru active fixe necorporale”
Conturile sintetice prin care se evidențiază activele fixe necorporale și corporale se debitează cu
valoarea activelor fixe intrate pe căile precizate mai sus. În creditul conturilor de active fixe
necorporale și corporale se înregistrează ieșirile generate de vânzări, scoateridin funcțiune,
lipsuri la inventar, etc. Soldul conturilor exprimă valoarea imobilizărilor corporale existente în
unitate.
Conturile sintetice care reflectă activele fixe necorporale și corporale în curs de execuție se
debitează cu înregistrarea cheltuielilor aferente investițiilor neterminate la sfârșitul perioadei și
se creditează cu investițiile terminate, recepționate puse în funcțiune și înregistrate ca active fixe.
Soldul debitor exprimă valoarea activelor fixe în curs de execuție nerecepționate, în curs de
execuție (investiții neterminate).
Avansurile spre decontare sunt evidențiate în conturi sintetice care se debitează cu avansurile
acordate furnizorilor de active fixe și se creditează cu decontarea avansurilor acordate. Soldul
conturilor reprezintă avansurile acordate și nedecontate.
Conturile sintetice 101, 102, 103, 104 reflectă fondul bunurilor activelor fixe nesupuse
amortizării. Se creditează cu bunurile intrate în domeniul public sau privat al statului și se
creditează cu activele fixe ieșite, potrivit legii.
Evidența activelor fixe intrate prin închiriere sau în custodie de la alte unități se ține
extracontabil cu ajutorul conturilor în afara bilanțului :
- 8031 ”Active fixe corporale luate cu chirie”
- 8033 ”Valori materiale primite în păstrare sau custodie”

CURS VIII INTRARI SI IESIRI EDE ACTIVE IN INSTITUTII PUBLICE.

8.1 Amortizare a mijloacelor fixe si detaliati metode de iesire a mijloacelor fixe din
institutiile publice
8.2 Inventarierea, evaluarea, elementelor patrimoniale în bilanț.
8.3 Inregistrarea și prezentarea elementelor patrimoniale în bilanț.

Amortizare a mijloacelor fixe si detaliati metode de iesire a mijloacelor fixe din institutiile
publice

Contabilitatea amortizarii activelor fixe


Amortizarea, din punct de vedere contabil, reprezintă o cheltuială pentru instituțiile publice ca
urmare a deprecierii activelor fixe, prin folosirea lor de către unitate într-un anumit interval de
timp.
Amortizarea activelor fixe corporale și necorporale supuse amortizării se înregistrează în
contabilitate utilizând conturile:
• 280 „Amortizări privind activele fixe necorporale”
• 281 „Amortizări privind activele fixe corporale”.
Ambele conturi sunt conturi de pasiv, rectificative ale valorii de înregistrare în contabilitate a
activelor fixe corporale și necorporale.
Conturile de amortizări se creditează cu valoarea amortizării inclusă în cheltuieli și se debitează
cu valoarea amortizării activelor fixe ieșite (scoase din funcțiune, vânzare, etc.).
Soldul creditor al acestor conturi reprezintă amortizarea activelor fixe existente în instituție.
Contabilitatea operațiilor privind ieșirea activelor fixe
Activele fixe corporale și necorporale pot ieși din patrimoniul unității prin:
• casare
• vânzare
• lipsuri constatate la inventar
• cedări cu titlu gratuit sau
• alte cauze de forță majoră.
Ieșirea activelor fixe necorporale și corporale supuse amortizării prin casare constituie o cale de
ieșire complexă cuprinzând operații privind demolarea, demontarea sau dezmembrarea activelor
fixe, valorificarea ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente și materialelor rezultate,
scăderea din gestiunea unității a acestor active fixe.
Cu ocazia scoaterii din funcțiune a activelor fixe supuse amortizării în contabilitatea instituției
trebuie să fie înregistrate: scăderea din evidență a activelor fixe, valoarea materialelor obținute
din scoaterea din funcțiune.
Ieșirea activelor fixe supuse amortizării prin vânzare se contabilizează similar operației de
scoatere din funcțiune prin scăderea din evidență a activelor fixe vândute, ținând cont de
valoarea de înregistrare recuperată integral sau parțial pe calea amortizării.
Ieșirile prin vânzare generează și reflectarea operației de vânzare.
Inventarierea, evaluarea, înregistrarea și prezentarea elementelor patrimoniale în bilanț
Inventarierea anuală se efectuează de către instituțiile publice potrivit prevederilor Normelor
privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.861/2009.
Evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii cu ocazia
inventarierii și la închiderea exercițiului financiar se efectuează potrivit prevederilor Normelor
metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de
conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul
ministrului
finanțelor publice nr. 1.917/2005, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor
metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare ale instituțiilor publice la 31
decembrie, aprobate prin Ordinul ministrului economiei și finanțelor.
Reevaluarea activelor fixe corporale se efectuează de către instituțiile publice, potrivit
prevederilor art. 2^1 din Ordonanța Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea și amortizarea
activelor fixe aflate în patrimoniul instituțiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu
modificările și completările ulterioare, conform cărora: "Reevaluarea activelor fixe corporale se
efectuează cu scopul determinării valorii juste a acestora, ținându-se seama de inflație, utilitatea
bunului, starea acestuia și de prețul pieței, atunci când valoarea contabilă diferă semnificativ de
valoarea justă", precum și ale art. 2^2, conform cărora: "Începând cu data de 1 ianuarie 2008,
activele fixe corporale de natura construcțiilor și terenurilor aflate în patrimoniul instituțiilor
publice vor fi reevaluate cel puțin o dată la 3 ani, în condițiile prevăzute la art. 2^1, de o comisie
numită de conducătorul instituției publice sau de evaluatori autorizați conform reglementărilor
legale în vigoare, rezultatele reevaluării urmând a fi înregistrate în contabilitate până la finele
anului în care s-a efectuat reevaluarea." Evaluatorii autorizați pot fi selectați din cadrul
evaluatorilor acreditați de către organismele profesionale de profil.
În cazul reevaluării efectuate de specialiști din cadrul instituțiilor publice, pentru desfășurarea în
bune condiții a operațiunilor de inventariere și reevaluare, în comisii se numesc persoane cu
pregătire corespunzătoare economică și tehnică în domeniu, care să asigure efectuarea corectă și
la timp a inventarierii activelor fixe corporale și să poată aprecia starea, respectiv gradul de uzură
fizică și morală, utilitatea și valoarea de piață a acestora.
La întocmirea bilanțului contabil se au în vedere următoarele:
a) înregistrarea cronologică și sistematică a operațiunilor consemnate în documente justificative;
b) ultima balanță de verificare a conturilor sintetice la 31 decembrie, pusă de acord cu balanțele
de verificare ale conturilor analitice;
c) analiza soldurilor conturilor contabile, astfel încât acestea să reflecte operațiunile
patrimoniale
ale instituției publice și să corespundă funcțiunii stabilite în planul de conturi.
Se analizează soldul contului 215 "Alte active ale statului", astfel încât acesta să evidențieze
resursele minerale situate pe teritoriul țării, în subsolul țării și al platoului continental în zona
economică a României din Marea Neagră (zăcămintele, resursele biologice necultivate, rezervele
de apă);
d) clarificarea sumelor ce se mențin nejustificat în conturile: 232 "Avansuri acordate pentru
active fixe corporale", 234 "Avansuri acordate pentru active fixe necorporale", 401 "Furnizori",
404 "Furnizori de active fixe", 409 "Furnizori-debitori", 411 "Clienți", 428 "Alte datorii și
creanțe în
legătură cu personalul", 461 "Debitori", 462 "Creditori", 473 "Decontări din operații în curs de
clarificare" etc., urmărindu-se achitarea obligațiilor și încasarea creanțelor în lei și în valută, după
caz.
Sumele înregistrate în contul 473 "Decontări din operații în curs de clarificare" trebuie
clarificate
de către instituție în termen de 3 luni, în sold putând fi păstrate numai sumele ce se justifică în
mod obiectiv, prevăzute în normele metodologice specifice. Peste termenul de 3 luni pot fi
reținute sume în contul 473 "Decontări din operații în curs de clarificare" numai pe baza unei
note de fundamentare aprobate de ordonatorul de credite;
e) în situația în care operațiunile își extind efectele pe mai mulți ani, iar veniturile și cheltuielile
trebuie să fie atribuite anului în care au fost realizate, se impune utilizarea conturilor
471"Cheltuieli înregistrate în avans" și 472 "Venituri înregistrate în avans", după caz;
f) înregistrarea dobânzilor de primit aferente disponibilităților pentru care Trezoreria Statului
sau
instituțiile de credit acordă dobânzi, potrivit legii (51807 = 44801 sau 51807 = 766, după caz).
Pentru dobânzile datorate de Trezoreria Statului se utilizează documentul "Situația dobânzilor
acordate la data ...........", eliberat de unitățile Trezoreriei Statului;
g) corectarea erorilor contabile aferente exercițiilor precedente, apărute în urma unor greșeli
matematice, a greșelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greșite a
tranzacțiilor și altor evenimente, se efectuează în conturile corespunzătoare de active, datorii și
capitaluri, iar cele referitoare la venituri și cheltuieli se efectuează în contul 117 "Rezultatul
reportat".
Pentru ultima zi a perioadei de raportare se efectuează atât contabilizarea tranzacțiilor în valută,
cât și evaluarea la cursul Băncii Naționale a României, utilizându-se:
a) pentru contabilizarea tranzacțiilor efectuate în ultima zi a perioadei de raportare, cursul de
schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi bancară
anterioară operațiunii, disponibil ca informație la momentul efectuării operațiunii (încasare,
plată,
emitere de documente);
b) pentru evaluarea creanțelor și a datoriilor în valută, a disponibilităților în valută și a altor
valori de trezorerie, cum sunt titlurile de stat în valută, acreditivele și depozitele în valută,
existente în sold la sfârșitul lunii, cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca
Națională a
României, din ultima zi bancară a perioadei de raportare (afișat pe site-ul Băncii Naționale a
României și pe cel al Ministerului Finanțelor Publice).
Pentru înregistrarea în contabilitatea instituțiilor publice a operațiunilor privind contribuția
financiară nerambursabilă a Comunității Europene, precum și evaluarea elementelor monetare
exprimate în euro se aplică prevederile cap. I "Dispoziții generale" pct. 1.3 "Moneda și cursul de
înregistrare" din Normele metodologice privind organizarea și conducerea contabilității
instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a
acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005, cu modificările și
completările ulterioare, cu excepția fondurilor pentru care există reglementări specifice.
2.6.(1) Pentru realizarea cerinței prevăzute în funcțiunea contului 8067000 "Angajamente
legale", respectiv ca la finele anului soldul contului să reprezinte totalul angajamentelor legale
rămase neachitate, altele decât cele aferente lunii decembrie pentru care creditele bugetare sunt
aprobate în bugetul anului următor, se efectuează următoarele:
a) analiza și regularizarea sumelor reprezentând angajamente legale aferente drepturilor salariale
ale personalului și obligațiilor aferente, astfel încât soldul contului să reflecte obligații rămase
neachitate înscrise în documentele de lichidare înregistrate în conturile 421 "Personal -
salarii datorate", 431 "Asigurări sociale", 444 "Impozit pe salariu". Potrivit cerințelor
contabilității de angajamente, cheltuielile de personal (salarii în bani și în natură și contribuțiile
aferente acestora) se recunosc în perioada în care munca a fost prestată.
Astfel, drepturile cuvenite și neachitate personalului, precum și contribuțiile aferente exercițiului
bugetar, evidențiate în conturile precizate mai sus, pot depăși valoarea angajamentelor legale
neachitate.
Potrivit Legii nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, obligațiile de plată
înregistrate la nivelul unui an reprezentând drepturi salariale pot depăși creditul bugetar cu
diferența dintre cheltuielile lunii decembrie a anului curent și cheltuielile lunii decembrie a
anului
precedent, precum și a altor cauze independente de voința ordonatorilor de credite;
b) analiza și regularizarea sumelor reprezentând angajamente legale individuale aferente
bunurilor și serviciilor, astfel încât soldul contului să reflecte obligații rămase neachitate ce
decurg din:
- angajamente legale individuale încheiate cu furnizori și alți creditori, în limita creditelor
bugetare aprobate și/sau a creditelor de angajament, care nu au fost materializate în bunuri
livrate, lucrări executate și servicii prestate până la sfârșitul anului;
- angajamente legale individuale încheiate cu furnizori și alți creditori, în limita creditelor
bugetare aprobate și/sau a creditelor de angajament, materializate în bunuri livrate, lucrări
executate și servicii prestate, care nu au fost achitate până la finele anului, evidențiate în
conturile:
401 "Furnizori", 404 "Furnizori de active fixe", 408 "Furnizori - facturi nesosite" și 462
"Creditori".
Potrivit cerințelor contabilității de angajamente, cheltuielile cu serviciile se recunosc în perioada
când serviciile au fost prestate și lucrările executate, astfel încât facturile privind furnizarea de
energie electrică, termică, apă, canal, salubritate, telefon etc., care reflectă consumuri aferente
lunii decembrie și care au fost primite de instituțiile publice până la data întocmirii bilanțului,
seînregistrează în contabilitate în luna decembrie.
Ca urmare a acestor înregistrări, obligațiile datorate furnizorilor și creditorilor evidențiate în
conturile precizate mai sus pot depăși valoarea angajamentelor legale neachitate.
Potrivit Legii nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, obligațiile de plată
înregistrate la nivelul unui an reprezentând serviciile privind furnizarea de utilități pot depăși
creditul bugetar cu diferența dintre cheltuielile lunii decembrie a anului curent și cheltuielile lunii
decembrie a anului precedent, precum și a altor cauze independente de voința ordonatorilor de
credit.
Înregistrarea în contabilitate a facturilor privind prestarea de servicii și executarea de lucrări
aferente anului 2017, primite de instituție în anul 2018 după întocmirea bilanțului contabil, se
efectuează în conturi de cheltuieli, după natura acestora, și nu în contul 117 "Rezultatul reportat",
întrucât nu reprezintă corectarea unei erori din anii anteriori;
c) analiza și regularizarea sumelor reprezentând pensii și ajutoare sociale stabilite conform
legilor
în vigoare, precum și cheltuielile cu dobânzile și alte cheltuieli aferente datoriei publice, care au
fost înregistrate în contul 8067000 "Angajamente legale", astfel încât soldul contului să reflecte
obligații rămase neachitate înscrise în documentele de lichidare înregistrate în conturile contabile
corespunzătoare, conform Planului de conturi pentru instituțiile publice.
Cheltuielile de personal, cheltuielile cu pensiile și ajutoarele sociale, precum și cheltuielile
cu utilitățile, aferente lunii decembrie pentru care creditele bugetare sunt aprobate în bugetul
anului următor, nu se înregistrează la finele anului în contul 8067000 "Angajamente legale" și nu
se raportează în anexa nr. 7 la situațiile financiare "Contul de execuție a bugetului instituțiilor
publice
- Cheltuieli" și anexa nr. 7b la situațiile financiare "Contul de execuție a bugetului instituțiilor
publice - Cheltuieli" ca angajamente legale, dar se înregistrează drept cheltuieli efective (6XX) și
se raportează în anexele nr. 7 și 7b la coloana "cheltuieli efective".
În situația în care, pe parcursul derulării unui program multianual, sunt necesare și cheltuieli
pentru care se încheie contracte anuale, aceste cheltuieli se angajează în limita creditelor de
angajament aprobate.
În vederea prezentării unei imagini fidele asupra patrimoniului aflat în administrarea
ordonatorului principal de credite, la întocmirea situațiilor financiare centralizate se au în vedere
următoarele operațiuni:
a) compensarea soldurilor inițiale și finale ale contului 48101 "Decontări privind operațiuni
financiare" din activele și datoriile bilanțului centralizat la nivelul instituției superioare pentru
instituțiile subordonate;
b) compensarea soldurilor conturilor: 4890101 "Decontări privind încheierea execuției bugetului
de stat din anul curent - venituri", 4890201 "Decontări privind încheierea execuției bugetului de
stat din anul curent - cheltuieli" și 4890301 "Decontări privind încheierea execuției bugetului de
stat din anul curent - excedent/deficit preluat de la unitățile trezoreriei statului", la nivelul
Ministerului Finanțelor Publice, din bilanțul centralizat al subsectorului administrației centrale,
precum și din bilanțul centralizat al instituțiilor publice.
Soldul debitor al contului 4890101 "Decontări privind încheierea execuției bugetului de stat din
anul curent - venituri" rezultat din închiderea contului de excedent al bugetului de stat (52002),
reprezentând venituri ale bugetului de stat (52001), se raportează în bilanț la rândul cu codul 21
"Creanțe din operațiuni comerciale, avansuri și alte decontări" și, respectiv, rândul cu codul 21.1
"Decontări privind încheierea execuției bugetului de stat din anul curent". Soldul debitor poate fi
negativ în situația în care restituirile din venituri sunt mai mari decât încasările. La aceleași
rânduri,
Trezoreria centrală a statului completează soldul debitor al contului 4890301 "Decontări privind
încheierea execuției bugetului de stat din anul curent - excedent/deficit preluat de la unitățile
trezoreriei statului", reprezentând deficitul bugetului de stat (52002) preluat din extrasul de cont
emis de Trezoreria operativă centrală.
Soldul creditor al contului 4890201 "Decontări privind încheierea execuției bugetului de stat din
anul curent - cheltuieli" rezultat din închiderea contului de deficit al bugetului de stat (52002),
reprezentând cheltuieli ale bugetului de stat (770), la instituțiile publice finanțate integral din
bugetul de stat, precum și la alte instituții publice din administrația locală (unități de învățământ
preuniversitar) care efectuează plăți în limita creditelor deschise din bugetul de stat, se raportează
la rândul cu codul 60 "Datorii comerciale, avansuri și alte decontări" și, respectiv, rândul cu
codul
60.1 "Decontări privind încheierea execuției bugetului de stat din anul curent". În bilanțul
centralizat, soldul debitor al contului 489 rămas după operațiunea de compensare se situează la
nivelul plăților efectuate din bugetul de stat de către Societatea Română de Radiodifuziune și
Societatea Română de Televiziune;
c) compensarea soldurilor creditoare și debitoare ale conturilor 117 "Rezultatul reportat" și 121
"Rezultatul patrimonial" la nivelul ordonatorului principal și secundar de credite, astfel încât în
bilanțul și contul de rezultat patrimonial centralizate ale ordonatorului principal și secundar de
credite conturile respective să prezinte numai sold creditor sau debitor;
d) compensarea soldurilor creditoare și debitoare ale conturilor 117 "Rezultatul reportat" și 121
"Rezultatul patrimonial" la nivelul Ministerului Finanțelor Publice pentru bilanțul, contul de
rezultat
patrimonial și situația modificărilor în structura activelor nete/capitalurilor proprii agregate pe
fiecare subsector al administrației publice și pe total administrație publică, astfel încât conturile
respective să prezinte numai sold creditor sau debitor;
e) opțional se pot compensa soldurile conturilor privind taxa pe valoarea adăugată de plată,
respectiv de recuperat.
2.8.(2) Soldul contului 48101 "Decontări privind operațiunile financiare", care evidențiază
sumele transmise de instituția superioară către instituțiile din subordine pentru efectuarea unor
cheltuieli aprobate, se închide în luna ianuarie anul următor, atât la instituția care a transferat, cât
și la instituția care a primit sumele, cu suma plăților efectuate, prin contul 117 "Rezultatul
reportat". Sumele rămase neutilizate și restituite instituției superioare se înregistrează în debitul
contului 48101 la instituția subordonată și în creditul contului 48101 la instituția superioară.
2.9.(1) Intrarea în patrimoniu a unui activ fix primit prin transfer cu titlu gratuit între instituții
sau
redistribuiri între unități aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite se înregistrează la
valoarea rămasă neamortizată ori la valoarea justă, în situația în care este complet amortizat.
2.9.(2) Intrarea în patrimoniu a unui activ fix primit prin transfer cu titlu gratuit între instituții
care nu se află în subordinea aceluiași ordonator de credite se înregistrează la valoarea justă.
2.10. În bilanțul contabil încheiat la 31 decembrie 2017, următoarele conturi nu pot prezenta
sold:
2.10.(1) La instituțiile publice finanțate integral de la bugetul de stat (sector 01, sursa A):
- contul 5120102 "Conturi la instituții de credit în lei" (cu excepția situațiilor prevăzute de
Normele metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2017, aprobate prin
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.244/2017, cu modificările ulterioare);
- contul 5120402 "Conturi la instituții de credit în valută" (cu excepția situațiilor prevăzute de
Normele metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2017, aprobate prin
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.244/2017, cu modificările ulterioare);
- contul 531 "Casa";
- contul 52001 "Disponibil al bugetului de stat" (se închide la sfârșitul exercițiului financiar prin
contul 52002 "Rezultatul execuției bugetului de stat din anul curent" cu soldul conturilor de
venituri ale bugetului de stat din anul curent, pe fiecare subdiviziune a clasificației bugetare pe
care au fost evidențiate veniturile încasate);
- contul 52002 "Rezultatul execuției bugetului de stat din anul curent" (se închide la sfârșitul
exercițiului financiar prin conturile: 4890101 "Decontări privind încheierea execuției bugetului
de
stat din anul curent - venituri" și 4890201 "Decontări privind încheierea execuției bugetului de
stat
din anul curent - cheltuieli");
- contul 770 "Finanțarea de la buget" (se închide prin creditul contului 52002 "Rezultatul
execuției bugetului de stat din anul curent", cu soldul plăților nete de casă efectuate din bugetul
de stat în anul curent);
- conturile 6xx "Cheltuieli ..." (efectuate din finanțarea de la bugetul de stat se închid prin
debitul
contului 121 "Rezultatul patrimonial");
- conturile 7xx "Venituri ..." (ale bugetului de stat se închid prin creditul contului 121
"Rezultatul
patrimonial").
2.10.(2) La unitățile administrativ-teritoriale (sector 02, sursa A):
- contul 5120102 "Conturi la instituții de credit în lei" (cu excepția situațiilor prevăzute de
Normele metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2017, aprobate prin
Ordinul
ministrului finanțelor publice nr. 3.244/2017, cu modificările ulterioare);
- contul 5120402 "Conturi la instituții de credit în valută" (cu excepția situațiilor prevăzute de
Normele metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2017, aprobate prin
Ordinul
ministrului finanțelor publice nr. 3.244/2017, cu modificările ulterioare);
- contul 531 "Casa";
- contul 52101 "Disponibil al bugetului local" (se închide la sfârșitul exercițiului financiar prin
contul 52102 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent");
- contul 52102 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent" (se închide la sfârșitul exercițiului
financiar prin contul 52103 "Rezultatul execuției bugetare din anii precedenți" la unitatea
administrativ-teritorială, după preluarea deficitului de la instituțiile publice de subordonare locală
finanțate integral din bugetul local prin contul 48109 "Alte decontări");
- contul 770 "Finanțarea de la buget" (se închide la unitatea administrativ-teritorială și la
instituțiile publice de subordonare locală finanțate integral din bugetul local, cu soldul plăților
nete
de casă efectuate din bugetul local în anul curent, prin creditul contului 52102 "Rezultatul
execuției
bugetare din anul curent");
- contul 770 "Finanțarea de la buget" (se închide la unitățile de învățământ preuniversitar prin
creditul contului 52002 "Rezultatul execuției bugetului de stat din anul curent", cu soldul plăților
nete de casă efectuate din bugetul de stat în anul curent);
- contul 52002 "Rezultatul execuției bugetului de stat din anul curent" (se închide la sfârșitul
exercițiului financiar prin contul 4890201 "Decontări privind încheierea execuției bugetului de
stat
din anul curent - cheltuieli");
- contul 4680107 "Sume acordate din excedentul anului precedent pentru acoperirea golurilor
temporare de casă și pentru finanțarea cheltuielilor secțiunii de dezvoltare";
- contul 5190107 "Sume primite din excedentul anului precedent pentru acoperirea golurilor
temporare de casă și pentru finanțarea cheltuielilor secțiunii de dezvoltare";
- conturile 6xx "Cheltuieli ..." (efectuate din finanțarea de la bugetul local se închid prin debitul
contului 121 "Rezultatul patrimonial");
- conturile 7xx "Venituri ..." (ale bugetului local se închid prin creditul contului 121 "Rezultatul
patrimonial").
2.10.(3) La instituțiile publice finanțate din bugetul asigurărilor sociale de stat (sector 03, sursa
A):
- contul 5120102 "Conturi la instituții de credit în lei" (cu excepția situațiilor prevăzute de
Normele metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2017, aprobate prin
Ordinul
ministrului finanțelor publice nr. 3.244/2017, cu modificările ulterioare);
- contul 5120402 "Conturi la instituții de credit în valută" (cu excepția situațiilor prevăzute de
Normele metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2017, aprobate prin
Ordinul
ministrului finanțelor publice nr. 3.244/2017, cu modificările ulterioare);
- contul 531 "Casa";
- contul 52501 "Disponibil al bugetului asigurărilor sociale de stat" (se închide la sfârșitul
exercițiului financiar prin contul 52502 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent");
- contul 52502 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent" (se închide la sfârșitul exercițiului
financiar prin contul 52503 "Rezultatul execuției bugetare din anii precedenți");
- contul 770 "Finanțarea de la buget" (se închide la sfârșitul exercițiului financiar prin creditul
contului 52502 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent", cu totalul plăților nete de casă
efectuate din bugetul asigurărilor sociale de stat în anul curent, la Casa Națională de Pensii
Publice
și instituțiile subordonate);
- conturile 6xx "Cheltuieli ..." (efectuate din finanțarea de la bugetul asigurărilor sociale de stat
se închid prin debitul contului 121 "Rezultatul patrimonial");
- conturile 7xx "Venituri ..." (ale bugetului asigurărilor sociale de stat se închid prin creditul
contului 121 "Rezultatul patrimonial").
2.10.(4) La instituțiile publice finanțate din bugetul asigurărilor pentru șomaj (sector 04, sursa
A):
- contul 5120102 "Conturi la instituții de credit în lei" (cu excepția situațiilor prevăzute de
Normele metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2017, aprobate prin
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.244/2017, cu modificările ulterioare);
- contul 5120402 "Conturi la instituții de credit în valută" (cu excepția situațiilor prevăzute de
Normele metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2017, aprobate prin
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.244/2017, cu modificările ulterioare);
- contul 531 "Casa";
- contul 57401 "Disponibil din veniturile bugetului asigurărilor pentru șomaj" (se închide la
sfârșitul exercițiului financiar prin contul 57402 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent");
- contul 57402 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent" (se închide la sfârșitul exercițiului
financiar prin contul 57403 "Rezultatul execuției bugetare din anii precedenți");
- contul 770 "Finanțarea de la buget" (se închide prin creditul contului 57402 "Rezultatul
execuției bugetare din anul curent" cu soldul plăților nete de casă efectuate din bugetul
asigurărilor de șomaj în anul curent);
- conturile 6xx "Cheltuieli ..." (efectuate din finanțarea de la bugetul asigurărilor pentru șomaj se
închid prin debitul contului 121 "Rezultatul patrimonial");
- conturile 7xx "Venituri ..." (ale bugetului asigurărilor pentru șomaj se închid prin creditul
contului 121 "Rezultat patrimonial").
2.10.(5) La instituțiile publice finanțate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale
de
sănătate (sector 05, sursa A):
- contul 5120102 "Conturi la instituții de credit în lei" (cu excepția situațiilor prevăzute de
Normele metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2017, aprobate prin
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.244/2017);
- contul 5120402 "Conturi la instituții de credit în valută" (cu excepția situațiilor prevăzute de
Normele metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2017, aprobate prin
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.244/2017);
- contul 531 "Casa";
- contul 57101 "Disponibil din veniturile Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate"
(se închide la sfârșitul exercițiului financiar prin contul 57102 "Rezultatul execuției bugetare din
anul curent");
- contul 57102 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent" (se închide la sfârșitul exercițiului
financiar prin contul 57103 "Rezultatul execuției bugetare din anii precedenți");
- contul 770 "Finanțarea din buget" (se închide la sfârșitul exercițiului financiar prin creditul
contului 57102 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent", cu soldul plăților nete de casă
efectuate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate în anul curent);
- conturile 6xx "Cheltuieli ..." (efectuate din finanțarea de la bugetul Fondului național unic de
asigurări sociale de sănătate se închid prin debitul contului 121 "Rezultatul patrimonial");
- conturile 7xx "Venituri ..." (ale bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de
sănătate
se închid prin creditul contului 121 "Rezultatul patrimonial").
2.10.(6) La instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, instituțiile publice finanțate
din venituri proprii și subvenții acordate de la buget, activități finanțate integral din venituri
proprii, activitatea de privatizare (sectoarele 01, 02, 03, 04, 05 - sursele F, G, E, H):
- contul 531 "Casa";
- contul 5600101 "Disponibil în lei al instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii -
Disponibil curent la trezorerie" (se închide la sfârșitul exercițiului financiar prin contul 56002
"Rezultatul execuției bugetare din anul curent");
- contul 56002 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent" (se închide la sfârșitul exercițiului
financiar prin contul 56003 "Rezultatul execuției bugetare din anii precedenți") pentru bugetul
instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii;
- contul 5610101 "Disponibil al instituțiilor publice finanțate din venituri proprii și subvenții"
(se
închide la sfârșitul exercițiului financiar prin contul 56102 "Rezultatul execuției bugetare din
anul
curent");
- contul 56102 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent" (se închide la sfârșitul exercițiului
financiar prin contul 56103 "Rezultatul execuției bugetare din anii precedenți") pentru bugetul
instituțiilor publice finanțate din venituri proprii și subvenții;
- contul 5620101 "Disponibil în lei al activităților finanțate integral din venituri proprii -
Disponibil
curent la trezorerie" (se închide la sfârșitul exercițiului financiar prin contul 56202 "Rezultatul
execuției bugetare din anul curent" pentru bugetul activităților finanțate integral din venituri
proprii, inclusiv pentru bugetul activității de privatizare);
- contul 56202 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent" (se închide la sfârșitul exercițiului
financiar prin contul 56203 "Rezultatul execuției bugetare din anii precedenți", pentru bugetul
activităților finanțate integral din venituri proprii, inclusiv pentru bugetul activității de
privatizare);
- contul 770 "Finanțarea de la buget" (se închide la sfârșitul exercițiului financiar prin creditul
contului 56002 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent" pentru bugetul instituțiilor publice
finanțate integral din venituri proprii, al contului 56102 "Rezultatul execuției bugetare din anul
curent" pentru bugetul instituțiilor publice finanțate din venituri proprii și subvenții și al contului
56202 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent" pentru bugetul activităților finanțate
integral
din venituri proprii, inclusiv pentru bugetul activității de privatizare, cu soldul plăților nete de
casă
efectuate din bugetele respective);
- contul 4680109 "Alte împrumuturi acordate pe termen scurt";
- contul 5190190 "Alte împrumuturi pe termen scurt";
- conturile 6xx "Cheltuieli ........." (efectuate din bugetul de venituri proprii sau venituri proprii și
subvenții, bugetul activităților finanțate integral din venituri proprii, inclusiv bugetul activității
de
privatizare se închid prin debitul contului 121 "Rezultatul patrimonial");
- conturile 7xx "Venituri .............." (venituri ale bugetelor de venituri proprii sau venituri proprii
și subvenții, bugetul activităților finanțate integral din venituri proprii, inclusiv bugetul activității
de
privatizare se închid prin creditul contului 121 "Rezultatul patrimonial").
2.10.(7) La instituțiile publice finanțate din bugetul Fondului pentru mediu (sector 01, sursa I)
- contul 5120102 "Conturi la instituții de credit în lei" (cu excepția situațiilor prevăzute de
Normele metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2017, aprobate prin
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.244/2017, cu modificările ulterioare);
- contul 5120402 "Conturi la instituții de credit în valută" (cu excepția situațiilor prevăzute de
Normele metodologice privind încheierea exercițiului bugetar al anului 2017, aprobate prin
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.244/2017, cu modificările ulterioare);
- contul 531 "Casa";
- contul 57501 "Disponibil din veniturile Fondului pentru mediu" (se închide la sfârșitul
exercițiului financiar prin contul 57502 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent");
- contul 57502 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent" (se închide la sfârșitul exercițiului
financiar prin contul 57503 "Rezultatul execuției bugetare din anii precedenți");
- contul 770 "Finanțarea de la buget" (se închide la sfârșitul exercițiului financiar prin creditul
contului 57502 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent" cu soldul plăților nete de casă
efectuate din bugetul respectiv);
- conturile 6xx "Cheltuieli ..." (efectuate din bugetul Fondului pentru mediu se închid prin
debitul
contului 121 "Rezultatul patrimonial");
- conturile 7xx "Venituri ......." (ale bugetului Fondului pentru mediu se închid prin creditul
contului 121 "Rezultatul patrimonial").
2.10.(8) În contabilitatea Trezoreriei centrale și în contabilitatea unităților trezoreriilor teritoriale
ale statului (sector 01, sursa A):
- contul 52002 "Rezultatul execuției bugetului de stat din anul curent" (se închide la sfârșitul
exercițiului financiar prin contul 4890201 "Decontări privind încheierea execuției bugetului de
stat
din anul curent - cheltuieli");
- contul 770 "Finanțarea de la buget" (se închide la sfârșitul exercițiului financiar prin creditul
contului 52002 "Rezultatul execuției bugetului de stat din anul curent");
- conturile 6xx "Cheltuieli ...." (se închid prin debitul contului 121 "Rezultatul patrimonial");
- conturile 7xx "Venituri ...." (se închid prin creditul contului 121 "Rezultatul patrimonial").
În contabilitatea Trezoreriei centrale și în contabilitatea unităților trezoreriilor teritoriale ale
statului (sector 01, sursa J):
- contul 52401 "Disponibil al bugetului trezoreriei statului" (se închide la sfârșitul exercițiului
financiar prin debitul contului 52402 "Rezultatul execuției bugetului trezoreriei statului din anul
curent" cu soldul conturilor de venituri ale bugetului Trezoreriei Statului din anul curent, pe
fiecare
subdiviziune a clasificației bugetare pe care au fost evidențiate veniturile încasate);
- contul 770 "Finanțarea de la buget" (pentru bugetul Trezoreriei Statului se închide la sfârșitul
exercițiului financiar prin creditul contului 52402 "Rezultatul execuției bugetului trezoreriei
statului
din anul curent" cu soldul plăților nete de casă efectuate din bugetul Trezoreriei Statului în anul
curent);
- contul 52402 "Rezultatul execuției bugetului trezoreriei statului din anul curent" (se închide la
sfârșitul exercițiului financiar prin contul 48109 "Alte decontări");
- conturile 6xx "Cheltuieli ......" (se închid prin debitul contului 121 "Rezultatul patrimonial");
- conturile 7xx "Venituri ....." (se închid prin creditul contului 121 "Rezultatul patrimonial").
În contabilitatea Trezoreriei centrale (sector 01, sursa A) stabilirea rezultatului execuției
bugetare
se realizează astfel:
- preluarea la sfârșitul anului a excedentelor bugetului de stat transferate de unitățile Trezoreriei
Statului pe baza extrasului de cont emis de Trezoreria Operativă Centrală prin formula contabilă
"52002 = 4890301";
- preluarea la sfârșitul anului a deficitelor bugetului de stat transferate de unitățile Trezoreriei
Statului pe baza extrasului de cont emis de Trezoreria Operativă Centrală prin formula contabilă
"4890301 = 52002";
- soldul creditor al contului 52002 "Rezultatul execuției bugetului de stat din anul curent" se
preia la sfârșitul anului în creditul contului 1660202 "Sume primite pentru acoperirea deficitului
bugetului de stat din contul curent general al trezoreriei statului (pentru sumele ce urmează a fi
plătite în cursul exercițiilor viitoare)", reprezentând sumele utilizate din disponibilitățile aflate în
contul general al Trezoreriei Statului pentru acoperirea deficitului curent al bugetului de stat.
În contabilitatea Trezoreriei centrale (sector 01, sursa J) stabilirea rezultatului execuției bugetare
se realizează astfel:
- preluarea la sfârșitul anului a excedentelor bugetului Trezoreriei Statului transferate de
unitățile
Trezoreriei Statului pe baza extrasului de cont emis de Trezoreria Operativă Centrală prin
formula
contabilă "52402 = 48109";
- preluarea la sfârșitul anului a deficitelor bugetului Trezoreriei Statului transferate de unitățile
Trezoreriei Statului pe baza extrasului de cont emis de Trezoreria Operativă Centrală prin
formula
contabilă "48109 = 52402";
- contul 52402 "Rezultatul execuției bugetului trezoreriei statului din anul curent" se închide la
sfârșitul exercițiului financiar prin contul 52403 "Rezultatul execuției bugetului trezoreriei
statului
din anii precedenți".
2.10.(9) La instituțiile publice finanțate din bugetele creditelor interne, bugetele creditelor
externe și din bugetul fondurilor externe nerambursabile
- contul 531 "Casa";
- contul 5130101 "Disponibil în lei din împrumuturi interne și externe contractate de stat la
trezorerie" (se închide la sfârșitul exercițiului financiar, cu veniturile încasate la codurile
bugetare
de venituri 41.02.00 "Sume aferente creditelor interne" și 41.03.00 "Sume aferente creditelor
externe", prin contul 5130301 "Disponibil în lei al bugetului creditelor interne din sume
neutilizate
în anul curent și reportate în anul următor - din împrumuturi contractate de stat" și prin contul
5130302 "Disponibil în lei al bugetului creditelor externe din sume neutilizate în anul curent și
reportate în anul următor - din împrumuturi contractate de stat");
- contul 5140101 "Disponibil în lei din împrumuturi interne și externe garantate de stat la
trezorerie" (se închide la sfârșitul exercițiului financiar, cu veniturile încasate la codurile
bugetare
de venituri 41.02.00 "Sume aferente creditelor interne" și 41.03.00 "Sume aferente creditelor
externe" prin contul 5140301 "Disponibil în lei al bugetului creditelor interne din sume
neutilizate
în anul curent și reportate în anul următor - din împrumuturi garantate de stat" și prin contul
5140302 "Disponibil în lei al bugetului creditelor externe din sume neutilizate în anul curent și
reportate în anul următor - din împrumuturi garantate de stat");
- contul 5160101 "Disponibil în lei din împrumuturi interne și externe contractate de autoritățile
încasate la codurile bugetare de venituri 41.02.00 "Sume aferente creditelor interne" și
41.03.00n"Sume aferente creditelor externe", prin contul 5160301 "Disponibil în lei al bugetului
creditelor interne din sume neutilizate în anul curent și reportate în anul următor - din
împrumuturi
contractate de autoritățile administrației publice locale" și prin contul 5160302 "Disponibil în lei
al bugetului creditelor externe din sume neutilizate în anul curent și reportate în anul următor -
din
împrumuturi contractate de autoritățile administrației publice locale";
- contul 5170101 "Disponibil în lei din împrumuturi interne și externe garantate de autoritățile
administrației publice locale la trezorerie" (se închide la sfârșitul exercițiului financiar, cu
veniturile încasate la codurile bugetare de venituri 41.02.00 "Sume aferente creditelor interne" și
41.03.00 "Sume aferente creditelor externe", prin contul 5170301 "Disponibil în lei al bugetului
creditelor interne din sume neutilizate în anul curent și reportate în anul următor - din
împrumuturi
garantate de autoritățile administrației publice locale" și prin contul 5170302 "Disponibil în lei al
bugetului creditelor externe din sume neutilizate în anul curent și reportate în anul următor – din
împrumuturi garantate de autoritățile administrației publice locale");
- contul 770 "Finanțarea de la buget" (se închide la sfârșitul exercițiului financiar cu soldul
plăților nete de casă efectuate din bugetele creditelor interne și bugetele creditelor externe, prin
creditul conturilor:
5130301 "Disponibil în lei al bugetului creditelor interne din sume neutilizate în anul curent și
reportate în anul următor - din împrumuturi contractate de stat",
5130302 "Disponibil în lei al bugetului creditelor externe din sume neutilizate în anul curent și
reportate în anul următor - din împrumuturi contractate de stat", 5140301 "Disponibil în lei al
bugetului creditelor interne din sume neutilizate în anul curent și reportate în anul următor – din
împrumuturi garantate de stat",
5140302 "Disponibil în lei al bugetului creditelor externe din sume neutilizate în anul curent și
reportate în anul următor - din împrumuturi garantate de stat",
5160301 "Disponibil în lei al bugetului creditelor interne din sume neutilizate în anul curent și
reportate în anul următor - din împrumuturi contractate de autoritățile administrației publice
locale", 5160302 "Disponibil în lei al bugetului creditelor externe din sume neutilizate în anul
curent și reportate în anul următor - din împrumuturi contractate de autoritățile administrației
publice locale", 5170301 "Disponibil în lei al bugetului creditelor interne din sume neutilizate în
anul curent și reportate în anul următor - din împrumuturi garantate de autoritățile administrației
publice locale", 5170302 "Disponibil în lei al bugetului creditelor externe din sume neutilizate în
anul curent și reportate în anul următor - din împrumuturi garantate de autoritățile administrației
publice locale");
- contul 5150103 "Disponibil în lei din fonduri externe nerambursabile la trezorerie - venituri ale
bugetului fondurilor externe nerambursabile (sursa D)" se închide la sfârșitul exercițiului
financiar prin contul 51504 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent" în situația în care
bugetul FEN (sursa D) este aprobat cu venituri și, respectiv, prin contul 51506 "Disponibil al
bugetului fondurilor externe nerambursabile din sume neutilizate în anul curent și reportate în
anul următor" în situația în care bugetul FEN (sursa D) nu este aprobat cu buget de venituri, iar
sumele încasate au fost evidențiate la codul bugetar de venituri 41.04 "Sume aferente FEN";
- contul 51504 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent" (se închide la sfârșitul exercițiului
financiar prin contul 51505 "Rezultatul execuției bugetare din anii precedenți") pentru bugetul
fondurilor externe nerambursabile (sursa D) în situația în care acesta este aprobat cu venituri;
- contul 770 "Finanțarea de la buget" aferent bugetului fondurilor externe nerambursabile (sursa
D) se închide prin creditul contului 51504 "Rezultatul execuției bugetare din anul curent" în
situația în care bugetul FEN (sursa D) este aprobat cu venituri și, respectiv, prin contul 51506
"Disponibil al bugetului fondurilor externe nerambursabile din sume neutilizate în anul curent și
reportate în anul următor" în situația în care bugetul FEN (sursa D) nu este aprobat cu buget de
venituri, iar sumele încasate au fost evidențiate la codul bugetar de venituri 41.04 "Sume aferente
FEN";
- contul 4680109 "Alte împrumuturi acordate pe termen scurt" (în situația în care bugetul FEN -
sursa D este aprobat cu venituri);
- contul 5190190 "Alte împrumuturi pe termen scurt" (în situația în care bugetul FEN - sursa D
este aprobat cu venituri);
- conturile 6xx "Cheltuieli ..." (efectuate din bugetele creditelor interne, externe și din bugetul
fondurilor externe nerambursabile) se închid prin debitul contului 121 "Rezultatul patrimonial");
- conturile 7xx "Venituri ..." (aferente bugetului fondurilor externe nerambursabile - sursa D se
închid prin creditul contului 121 "Rezultatul patrimonial").
În situația în care ca urmare unor operațiuni neprevăzute contul 531 "Casa" prezintă sold, în
raportul de analiză la bilanț se vor face precizări cu privire la natura sumelor.
Sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești definitive având ca obiect acordarea unor drepturi
de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, precum șisumele
reprezentând daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor
prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din
sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2017, a căror plată se
efectuează eșalonat, conform legislației în vigoare, se înregistrează ca provizioane de către
instituțiile publice, potrivit "Prevederi referitoare la elementele de bilanț" , "Provizioane" din
Normele metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice,
Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005, cu modificările și completările ulterioare,
și ale pct. 2.11 din Normele metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare
ale instituțiilor publice la 31 decembrie 2011, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor
publice nr. 24/2012.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților înregistrează ca provizioane,
potrivit cap. III "Prevederi referitoare la elementele de bilanț" lit. B pct. 3 "Provizioane" din
Normele metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice,
Planul
de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul
ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005, cu modificările și completările ulterioare, sumele
prevăzute prin hotărâri validate de către această instituție și neplătite, reprezentând despăgubiri
acordate persoanelor îndreptățite conform prevederilor legislației în vigoare.
2.11.(3) Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului înregistrează provizioane pentru
obligațiile ce decurg din art. II din Legea nr. 113/2013 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de
Supraveghere
Financiară, potrivit cap. III "Prevederi referitoare la elementele de bilanț" lit. B pct. 3
"Provizioane"
din Normele metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice,
Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005, cu modificările și completările ulterioare.
2.11.(4) Agenția Fondului de mediu înregistrează ca provizioane potrivit cap. III "Prevederi
referitoare la elementele de bilanț" lit. B pct. 3 "Provizioane" din Normele metodologice privind
organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile
publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor
publice
nr. 1.917/2005, cu modificările și completările ulterioare, valoarea Deciziilor de soluționare a
cererilor privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și
autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la
autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, conform legislației în vigoare, respectiv
prevederilor pct. 3.3 din Ordinul viceprim-ministrului, ministrul mediului, și al ministrului
inanțelor
publice nr. 1.488/3.198/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței
de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială
pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile
poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule.
Provizioanele aferente datoriilor ce urmează să fie plătite în exercițiile viitoare se raportează în
"Bilanț" (cod 01) la datorii necurente, rândul 55 "Provizioane".
Instituțiile care înregistrează cheltuieli cu dobânzile aferente împrumuturilor vor avea în vedere
respectarea prevederilor tezei a doua a paragrafului "Cheltuielile cu dobânzile"
Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005, astfel cum au fost modificate prin Ordinul
ministrului pentru buget nr. 2.021/2013, conform căruia: "Dobânzile datorate și calculate în baza
dreptului constatat aferente perioadei de raportare reprezintă dobânda aferentă perioadei de
raportare care se calculează prin aplicarea ratei de dobândă la soldul zilnic a datoriei în fiecare zi
din perioada de raportare."
Disponibilitățile din fondurile publice care potrivit reglementărilor în vigoare pot rămâne cu sold
la finele anului în conturi deschise la instituții de credit și care sunt evidențiate în contabilitate cu
ajutorul conturilor 5xx "Disponibil în lei/valută ... la instituții de credit", dezvoltate în conturi
analitice pe clasificația de venituri și/sau clasificația de cheltuieli potrivit anexei nr. 2 la Normele
metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de
conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul
ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005, cu modificările și completările ulterioare, se închid
la sfârșitul anului prin aceleași conturi de disponibil fără a fi dezvoltate pe clasificația bugetară.
Exemple:
- pentru conturile rămase cu sold debitor în care sunt evidențiate veniturile încasate în valută:
5XX "Disponibil în lei/valută ... = 5XX "Disponibil în lei/valută ...
la instituții de credit"/cod la instituții de credit"/cod sector/
sector/sursă de finanțare sursă de finanțare/clasificație
venituri
- pentru conturile rămase cu sold debitor în care sunt evidențiate încasările din conturile de
trezorerie și plățile efectuate în conturile deschise la instituțiile de credit din același cod bugetar:
5XX "Disponibil în lei/valută ... = 5XX "Disponibil în lei/valută ...
la instituții de credit"/cod la instituții de credit"/cod sector/
sector/sursă de finanțare sursă de finanțare/clasificație funcțională cheltuieli/clasificație
economică cheltuieli
- pentru conturile rămase cu sold creditor în care sunt evidențiate plățile efectuate din veniturile
încasate în valută:
5XX "Disponibil în lei/valută ... = 5XX "Disponibil în lei/valută ...
la instituții de credit"/cod la instituții de credit"/cod sector/
sector/sursă de finanțare/ sursă de finanțare clasificație funcțională cheltuieli/clasificație
economică cheltuiel
CURS IX ALOP

9.1 Intocmirea alop -ului in institutii publice


9.2 Domeniul de aplicare al alop -ului
9.3 Intocmirea alop -ului in institutii publiceALOP

Intocmirea alop-ului in institutii publice

1 Scopul ALOP este de a furniza informaţii în orice moment şi pentru fiecare subdiviziune a
bugetului aprobat pentru exerciţiul bugetar curent cu privire la creditele bugetare consumate prin
angajare şi prin comparaţie să se determine creditele bugetare disponibile care pot fi angajate în
viitor. Persoanele desemnate pentru intocmirea formularelor de ALOP iau act de referatele de
necesitate, de sumele aprobate in buget pe capitole, articole si aliniate, precum si de diponibilul
existent in cont si intocmesc propunerile, angajamentele si ordonantarile pentru bunurile
mentionate in referatele de necesitate
2 Documentatia intocmita de persoanele de la pct.1 este inaintata spre verificare catre contabilul
şef care la randul sau da asigurari ordonatorului de credite ca aceasta este completa si conform
legislatiei economice in vigoare.
3 Asigură continuitatea activităţii, inclusiv în condiţii de fluctuaţie a personalului, prin faptul că,
procedurarea activităţii permite aplicarea acesteia de către orice alt salariat care îl înlocuieşte pe
cel în funcţie la data elaborării prezentei.
4 Operatiunea atenta de verificare a documentatiei este un real sprijin pentru audit sau alte
organisme abilitate in actiuni de auditare, dar si pentru entitate, in luarea deciziei pentru
asigurarea bunei desfasurari a activitatii.
4.5. Procedura operaţională „ALOP” este un instrument de baza pentru realizarea executiei
bugetare.

DOMENIUL DE APLICARE:
1 Procedura operationala se refera la activitatea financiar-contabila din entitatii.
2 Procedura ALOP este etapa premergatoare angajarii fondurilor entitatii, conform bugetului
aprobat. Prin înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor bugetare trebuie să existe informaţii cu
privire la:
a) creditele bugetare disponibile;
b) angajamentele legale;
c) plăţile efectuate în baza angajamentelor legale la un moment dat;
d) soldul angajamentelor legale care mai trebuie plătite la finele anului;
e) datele necesare completării formularului "Situaţia privind execuţia cheltuielilor bugetare
angajate la finele trimestrului”, care va fi însoţită de un raport explicativ privind toate
informaţiile utile cu privire la angajamentele efectuate în cursul exerciţiului bugetar.
Angajamentele bugetare şi legale se evidenţiază în contabilitate în conturi în afara bilanţului,
utilizându-se metoda de înregistrare în partida simplă; înregistrările se fac în debitul şi creditul
unui singur cont, fără utilizarea de conturi corespondente.
3 De aceasta activitate procedurata depind platile emtitatii- fata de furnizorii de utilitati,de
materiale, prestari servicii, contracte lucrari, plata obligatiilor la bugetul de stat, bugetul
asigurarilor sociale, altele.
4 Compartimentele beneficiare ale rezultatelor activitatii procedurate sunt:
- toate compartimentele emtitatii.

DOCUMENTE DE REFERINŢĂ
.1. Reglementări internaţionale:
- recomandările C.E.
2. Legislaţia primară
- Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare
- Legea nr. 500/11,07,2002, privind finanţele publice, modificată prin legea nr. 314/2003 pentru
modificarea art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, legea nr. 96/2006, privind
Statutul deputaţilor şi al senatorilor, HG nr. 1865/2006 pentru modificarea limitelor valorice
privind competenţele de aprobare a documentaţiilor tehnico-economice ale obiectivelor de
investiţii noi, HG nr. 406/2009 pentru modificarea limitelor valorice privind competenţele de
aprobare a documentaţiilor tehnico-economice ale obiectivelor de investiţii noi, OUG nr.
34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-
fiscale, legea nr. 305/2009 pentru modificarea alin. (1) al art. 65 din Ordonanţa Guvernului nr.
57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică şi pentru modificarea şi
completarea art. 52 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, OUG nr. 57/2010 pentru
completarea unor acte normative din domeniul finanţelor publice, O.U.G. nr.121/2010 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi
utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului şi pentru modificarea art. 52 din Legea nr.
500/2002 privind finanţele publice, OUG nr 37/2011 pentru modificarea şi completarea Legii
contabilităţii nr. 82/1991 şi pentru modificarea altor acte normative incidente, O.U.G. nr.63/2011
pentru completarea art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice;
- Legile bugetare anuale
- Legea contabilitatii 82/1991
6.3. Legislaţia secundară
- OG nr. 119/1999 (3) (**republicată**)(*actualizată*) privind controlul intern şi controlul
financiar preventiv cu modificările şi completările aduse de OUG nr. 145/19,12,2007, Legea nr.
84/2003, Legea nr. 301/2002, Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern,
- Ordinul nr. 3512/2008 privind registrele şi formularele financiar-contabile completat cu
Ordinul nr. 2869/2010
- OMFP 1792/2002;
- Aprobări ale Guvernului privind limitele lunare de cheltuieli
- Normele MFP privind deschiderile de credite bugetare
6.4. Alte documente, inclusiv reglementări interne ale entităţii publice
- Organigrama;
- Regulamentul de organizare şi funcţionare;
- Fişele posturilor.

Definiţii şi abrevieri ale termenilor utilizaţi în procedura operaţională:

Nr. crt Termenul Definiţia şi/sau, dacă este cazul, actul care defineşte termenul
1 Procedura operaţională Prezentarea formalizată, în scris, a tuturor paşilor ce trebuie
urmaţi, a metodelor de lucru stabilite şi a regulilor de aplicat în vederea realizării activităţii, cu
privire la aspectul procesual
2 Ediţie a unei proceduri operaţionale Forma iniţială sau actualizată, după caz, a
unei proceduri operaţionale, aprobată şi difuzată
3 Revizia în cadrul unei ediţii Acţiunile de modificare, adăugare, suprimare sau
altele asemenea, după caz, a uneia sau a mai multo componente ale unei ediţii a procedurii
operaţionale, acţiuni care au fost aprobate şi dufuzate
4 An bugetar Anul financiar pentru care se aprobă bugetul; anul bugetar este anul
calendaristic care începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie
5 Buget Documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi
cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor
publice;
6 Buget local Documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi
cheltuielile unităţilor administrativ-teritoriale
7 Cheltuieli bugetare Sumele aprobate în bugetul local, în limitele şi potrivit destinaţiilor
stabilite prin bugetele respective
8 Clasificaţie bugetară Gruparea veniturilor şi cheltuielilor bugetare într-o ordine
obligatorie şi după criterii unitare
9 Clasificaţie economica Gruparea cheltuielilor după natura şi efectul lor economic
10 Clasificaţie funcţională Gruparea cheltuielilor după destinaţia lor, pentru a evalua
alocarea fondurilor publice unor activităţi sau obiective care definesc necesităţile publice
11 Exerciţiu bugetar Perioada egală cu anul bugetar pentru care se elaborează, se aprobă,
se execută şi se raportează bugetul
12 Fonduri publice locale Sumele alocate din bugetul local, precum şi cele gestionate
în afara bugetului local
13 Proces bugetar Etapele consecutive de elaborare, aprobare, executare, control şi
raportare ale bugetului, care se încheie cu aprobarea contului anual de execuţie a acestuia
14 Secţiune de funcţionare Partea de bază, obligatorie, a unui buget local, care cuprinde
veniturile necesare acoperirii cheltuielilor curente pentru realizarea atribuţiilor şi competenţelor
stabilite prin lege, specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale/subdiviziuni administrativ-
teritoriale, precum şi cheltuielile curente respective
15 Secţiune de dezvoltare Partea complementară a unui buget local, care cuprinde
veniturile afectate cheltuielilor de capital, potrivit politicilor de dezvoltare la nivel naţional,
regional, judeţean, zonal sau local, după caz, precum şi cheltuielile de capital respective, pe bază
de programe şi proiecte. Prin nivel zonal se înţelege teritoriul corespunzător a două sau mai
multe unităţi administrativ-teritoriale învecinate pe a căror rază se realizează o acţiune, o lucrare,
un serviciu, un program sau orice alt obiectiv, în înţelesul colectivităţilor locale respective
16 Venituri bugetare Resursele băneşti care se cuvin bugetelor locale, după caz, în baza
unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri, cote
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi cele din sume defalcate din unele
venituri le bugetului de stat, subventii primite de la bugetul de stat si de la alte bugete, donatii si
sponsorizari

Abrevieri ale termenilor


Nr. crt.Abrevierea Termenul abreviat
1 OTC Ordinator terţiar de credite
2 G Gestionar
3 CFPP Control financiar preventiv propriu
4 ALOP Angajare, lichidare, ordonanţarea şi plata cheltuielilor
5 A Aprobare
6 Ah Arhivare
7 Ap Aplicare
8 CA Consiliul de Administraţie
9 CEAC Comisia pentru Evaluarea şi Asigurarea Calităţii
10 CSCIM Comisia pentru monitorizare, coordonare şi îndrumarea metodologică a
dezvoltării sistemului de control intern/managerial
11 D Decide
12 E Elaborare
13 Ev Evidenţă
14 Ex Execută
15 ISJ Inspectoratul Şcolar Judeţean
16 ROF Regulamentul de Organizare şi Funcţionare
17 ROI Regulamentul de Ordine Interioară
18 RP Responsabil de proces
19 SCT Secretariat
20 V Verificare

DESCRIEREA ACTIVITĂŢII „ALOP”


Generalităţi
Procedura operationala „ALOP”se bazează pe principiul separarii atributiilor persoanelor care au
calitatea de ordonator de credite, de atributiile persoanelor care au calitatea de contabil. Evidenţa
angajamentelor bugetare şi legale este ţinută si verificata de compartimentul de contabilitate, iar
persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv este contabilul şef, fiind
desemnată de ordonatorul de credite, va supraveghea organizarea şi ţinerea evidenţei ALOP, de
peroana desemnata si urmareste actualizarea şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale.
Principalele atribuţii ale persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv privesc:
a) evidenţa creditelor bugetare aprobate în exerciţiul bugetar curent, precum şi a modificarilor
intervenite pe parcursul exerciţiului bugetar curent cu ajutorul contului 940 "Credite bugetare
aprobate";
b) evidenţa angajamentelor bugetare cu ajutorul contului 950 "Angajamente bugetare";
c) compararea datelor din conturile 940 "Credite bugetare aprobate" şi 950 "Angajamente
bugetare" şi determinarea creditelor bugetare disponibile care pot fi angajate;
d) evidenţa angajamentelor legale cu ajutorul contului 960 "Angajamente legale";
f) la finele anului, înregistrarea în creditul contului 960 "Angajamente legale" a totalului plăţilor
efectuate în cursul anului în contul angajamentelor legale încheiate. Datele se preiau din
conturile 770 "Finanţarea bugetară privind anul curent", 562 "Disponibil al instituţiei publice
finanţate din venituri proprii", 550 "Disponibil din fonduri cu destinaţie specială şi de
redistribuire" etc.
Documente utilizate
Lista şi provenienţa documentelor: documente justificative de la toate compartimentele emtitatii.
Conţinutul şi rolul documentelor: - documentele in speta contin date despre operatiunea care
urmeaza a fi supusa activitatii procedurate si au rolul de documente justificative .
Circuitul documentelor :
- compartimentul care emite documentul – contabilitate –ordonator de credite-arhiva
Resurse necesare
Resurse materiale: calculatoare, laptopuri, Internet, birotică, consumabile
Resurse umane: conform organigramei şi statului de personal, salariatii care au prevăzută această
atribuţie în fişa postului
Resurse financiare: prevederile bugetare ale sumelor necesare
Modul de lucru
Planificarea operaţiunilor şi acţiunilor activităţii- Angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata
cheltuielilor institutiilor publice, precum si organizarea, evidenta si raportarea angajamentelor
bugetare si legale se executa cu respectarea urmatoarelor normelor metodologice înscise la cap. 6
al procedurii– legislaţie.
Institutia are obligatia sa respecte procedurile privind parcurgerea celor 4 faze ale executiei
bugetare a cheltuielilor, respectiv angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor,
precum si sa organizeze, sa conduca evidenta si sa raporteze angajamentele bugetare si legale
.Executia bugetara se bazeaza pe principiul separarii atributiilor persoanelor care au calitatea de
ordonator de credite de atributiile persoanelor care au calitatea de contabil.
Derularea operaţiunilor şi acţiunilor activităţii
Angajarea cheltuielilor - Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin buget, în cadrul cărora se
angajează, se ordonanţeaza şi se efectuează plaţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi
depaşite. Ordonatorul de credite are obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai
în limita prevederilor si potrivit destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea
instituţiilor publice şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
Angajarea oricărei cheltuieli din fonduri publice îmbracă două forme de angajamente:
Angajamentul legal - faza în procesul execuţiei bugetare reprezentând orice act juridic din care
rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice ( se prezintă sub forma scrisă
şi să fie semnat de ordonatorul de credite). Sarcina înscrierii datelor respective revine
compartimentelor de specialitate - administrativ, secretariat, casierie, care elaborează proiectele
angajamentelor legale.
Înainte de a angaja şi a utiliza creditele bugetare se va face de către ordonatorul de credite o
evaluare prin care să se asigure că măsura luată respectă principiile unei bune gestiuni financiare,
ale unui management financiar sănătos, în special ale economiei şi eficienţei cheltuielilor şi ca
rezultatele obţinute sunt corespunzătoare resurselor utilizate.
Angajarea şi ordonanţarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabila de control
financiar preventiv propriu, potrivit dispoziţiilor legale. Proiectul de angajament legal se prezintă
pentru viza de control financiar preventiv împreuna cu o propunere de angajare a unei cheltuieli,
la contabil.
Nu se pot angaja cheltuieli într-o perioada în care se ştie că bunul, lucrarea sau serviciul nu va
putea fi executat, recepţionat şi plătit pâna la data de 31 decembrie a exerciţiului bugetar curent,
respectiv ultima zi de plată prevăzută în Trezorerie. După semnarea angajamentului legal de
către ordonatorul de credite, acesta se transmite compartimentului de contabilitate, pentru
înregistrare în evidenţa cheltuielilor angajate.
Angajamentul bugetar – reprezintă orice act prin care o autoritate competentă, potrivit legii,
afectează fonduri publice unor anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate.
Este interzis ordonatorilor de credite aprobarea unor angajamente legale fără asigurarea că au
fost rezervate şi fondurile publice necesare plăţii acestora în exerciţiul bugetar, cu excepţia
acţiunilor multianuale.
Valoarea angajamentelor legale nu poate depăşi valoarea angajamentelor bugetare şi, respectiv, a
creditelor bugetare aprobate.
Angajamentele bugetare pot fi:
- angajamente bugetare individuale (este un angajament specific unei anumite operaţiuni noi care
urmează să se efectueze. )
- angajamente bugetare globale pentru cheltuieli curente de natură administrativă, ce se
efectuează în mod repetat, cum ar fi:
- cheltuieli de întreţinere şi gospodarie (încălzit, iluminat, apă, canal, salubritate, poşta,
telefon, radio, furnituri de birou etc.);
- cheltuieli cu asigurările;
- cheltuieli cu chiriile;
cheltuieli de deplasare;
- cheltuieli de protocol;
- cheltuieli cu abonamentele la reviste, buletine lunare etc.
Angajamentele bugetare se realizează prin emiterea unui document scris privind angajamentul
bugetar individual şi angajamentul bugetar global, prin care se certifică existenta unor credite
bugetare disponibile şi se pun în rezervă (se blochează) creditele aferente unei cheltuieli, potrivit
destinaţiei prevăzute în buget.
Propunerile de angajamente întocmite de compartimentul administrativ, secretariat, etc, se
înaintează contabilului şef pentru exercitarea controlului financiar preventiv, însoţite de toate
documentele justificative aferente . Avizarea constă în semnarea de către persoana împuternicită
să exercite controlul financiar preventive (contabilul şef )sau înlocuitorul de drept al acesteia a
propunerii de angajare a unei cheltuieli şi a angajamentului bugetar, care vor fi ştampilate şi
datate.
Persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv poate să refuze acordarea vizei
dacă consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus. După avizarea
angajamentului bugetar individual sau global, după caz, de către persoana împuternicită să
exercite controlul financiar preventiv, acesta se semnează de ordonatorul de credite şi se
transmite compartimentului de contabilitate pentru înregistrare în evidenţa cheltuielilor angajate.
Lichidarea cheltuielilor este faza în procesul execuţiei bugetare în care se verifică existenţa
angajamentelor, se determină sau se verifică realitatea sumei datorate, se verifică condiţiile de
exigibilitate ale angajamentului legal pe baza documentelor justificative care să ateste
operaţiunile respective, astfel :
- Verificarea existenţei obligaţiei de plată se realizează prin verificarea documentelor
justificative din care să rezulte pretenţia creditorului, precum şi realitatea "serviciului efectuat"
(bunurile au fost livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau, după caz,
- existenţa unui titlu care să justifice plata: titlu executoriu, acord de împrumut, acord de grant
etc.).
- Salariile şi indemnizaţiile vor fi lichidate în baza statelor de plată colective, întocmite de
compartimentul de specialitate, cu exceptia cazurilor în care este necesară lichidarea individuală.
- Documentele care atestă bunurile livrate, lucrarile executate şi serviciile prestate sunt factura
fiscală (cod 14-4-10/A) sau Factura (cod 14-4-10/aA) intocmite conform modelelor legale
- Determinarea sau verificarea existenţei sumei datorate creditorului se efectuează de către
persoana împuternicită de ordonatorul de credite, pe baza datelor înscrise în factură şi a
documentelor întocmite de comisia de recepţie constituită potrivit legii (Proces-verbal de
recepţie - cod 14-2-5, în cazul mijloacelor fixe, Nota de recepţie şi constatare de diferenţe - cod
14-3-1A, în cazul bunurilor materiale, altele decât mijloacele fixe).
- Documentele care atestă bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau din care
reies obligaţii de plată certe se vizează pentru "Bun de plată" de ordonatorul de credite sau de
persoana delegată cu aceste atribuţii, prin care se confirmă că:
- bunurile furnizate au fost recepţionate, cu specificarea datei şi a locului primirii; - lucrările au
fost executate şi serviciile prestate;
- bunurile furnizate au fost înregistrate în gestiune şi în contabilitate, cu specificarea gestiunii şi a
notei contabile de înregistrare;
- condiţiile cu privire la legalitatea efectuării rambursărilor de rate sau a plăţilor de dobânzi la
credite ori împrumuturi contractate/garantate sunt îndeplinite;
- alte conditii prevăzute de lege sunt îndeplinite.
Prin acordarea semnăturii şi menţiunii "Bun de plată" pe factură, se atestă că serviciul a fost
efectuat corespunzător de către furnizor şi că toate poziţiile din factură au fost verificate.
Persoana împuternicită să efectueze lichidarea cheltuielilor, verifică personal documentele
justificative şi confirma pe propria raspundere ca aceasta verificare a fost realizata. Documentele
care atesta parcurgerea fazei de lichidare a cheltuielilor stau la baza înregistrării în contabilitatea
patrimonială a instituţiei publice pentru reflectarea serviciului efectuat şi a obligaţiei de plată faţă
de terţii creditori.
Ordonanţarea cheltuielilor este faza în procesul execuţiei bugetare în care se confirmă că livrările
de bunuri au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi că plata poate fi realizată.
Ordonanţarea de plată este documentul intern prin care ordonatorul de credite dă dispoziţie
conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) să întocmească instrumentele de
plată a cheltuielilor, şi conţine date referitoare la:
- exerciţiul bugetar în care se înregistrează plata;
- subdiviziunea bugetară la care se înregistrează plata;
- suma de plată (în cifre şi litere) exprimată în moneda naţionala sau în moneda straină, după caz;
- datele de identificare a beneficiarului plăţii;
- natura cheltuielilor;
- modalitatea de plată.
Ordonanţarea de plată este dată şi semnată de ordonatorul de credite sau de persoana delegată cu
aceste atribuţii. Ordonanţarea de plată va fi însoţită de documentele justificative în original şi va
purta viza persoanelor autorizate din compartimentele de specialitate –
administrativ/sectretariat/casierie/altele, care să confirme corectitudinea sumelor de plată,
livrarea şi recepţionarea bunurilor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor, existenţa unui alt
titlu care să justifice plata, precum şi, după caz, înregistrarea bunurilor în gestiunea instituţiei şi
în contabilitatea acesteia. Facturile în original sau alte documente întocmite în vederea plăţii
cheltuielilor vor purta obligatoriu semnătura persoanei care a înregistrat în contabilitatea de
gestiune lichidarea cheltuielilor. După aprobare ordonanţarea de plată împreună cu toate
documentele justificative în original se înaintează conducătorului compartimentului financiar
(financiar-contabil) pentru plată.
Plata cheltuielilor este faza finală a execuţiei bugetare prin care instituţia publică este eliberată de
obligaţiile sale faţă de terţii-creditori şi se efectuează de salariatul cu atributii de
administrator/casier , în limita creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate în condiţiile
dispoziţiilor legale, prin unităţile de trezorerie la care îşi au conturile deschise. Instrumentele de
plata utilizate de institutiile publice sint:
- cecul de numerar
- ordinul de plata pentru trezoreria statului (OPHT),
Acestea se semneaza de doua persoane autorizate în acest sens, dintre care prima semnatura este
cea a conducatorului compartimentului financiar (financiar-contabil), iar a doua, a persoanei cu
atributii în efectuarea platii.
Nu se poate efectua plata:
- în cazul în care nu exista credite bugetare deschise si/sau repartizate ori disponibilitatile sunt
insuficiente;
- când nu exista confirmarea serviciului efectuat si documentele nu sunt vizate pentru "Bun de
plata";
- când beneficiarul nu este cel fata de care institutia are obligatii;
- când nu exista viza de control financiar preventiv pe ordonantarea de plata si nici autorizarea
prevazuta de lege.
În vederea efectuarii cheltuielilor, institutiile publice au obligatia de a prezenta unitatilor de
trezorerie la care au conturile deschise bugetul de venituri si cheltuieli aprobat si repartizat pe
trimestre, pe modelele elaborate de Ministerul Finantelor Publice. Pentru efectuarea cheltuielilor
de capital institutiile publice vor prezenta unitatilor de trezorerie si contabilitate publica si
programul de investitii precum si anexa 1, 1b, 2, 3 si 4. Creditele bugetare aprobate în buget vor
putea fi utilizate la cererea ordonatorilor de credite numai dupa deschiderea de credite de catre
ordonatorii principali de credite.
Ordinele de plata se emit pe numele fiecarui creditor. Acestea vor fi datate si vor avea înscrise în
spatiul rezervat obiectul platii si subdiviziunea bugetului aprobat de la care se face plata.
Ordinele de plata se înscriu într-un registru distinct, vor purta un numar de ordine unic, începând
cu numarul 1 în ordine crescatoare pentru fiecare ordonator de credite si pentru fiecare exercitiu
bugetar. Un ordin de plata nu poate cuprinde plati referitoare la mai multe subdiviziuni ale
bugetului aprobat. Ordinele de plata se emit pe baza documentelor justificative din care sa reiasa
ca urmeaza sa se achite integral sau partial o datorie contractata si justificata. Se excepteaza de la
aceasta regula ordinele de plata ce se emit pentru plata de avansuri. Actiunile si categoriile de
cheltuieli pentru care se pot acorda plati în avans din fonduri publice sunt cele stabilite prin
hotarâri ale Guvernului. Sumele reprezentând plati în avans nejustificate prin bunuri livrate,
lucrari executate si servicii prestate pâna la sfârsitul anului se recupereaza de catre institutia
publica care a acordat avansurile si se vor restitui bugetului din care au fost acordate, cu
perceperea dobânzilor si penalitatilor de întârziere aferente, potrivit legii
Cecuri pentru ridicare de numerar - Din conturile de cheltuieli bugetare sau de disponibilitati,
dupa caz, institutiile publice pot ridica, pe baza de cecuri pentru ridicare de numerar, numerarul
pentru efectuarea plăţilor de salarii, premii, deplasari, precum si pentru alte cheltuieli care nu se
pot efectua prin virament, cum ar fi: drepturi cu caracter social, burse pentru elevi şi studenti,
ajutoare etc. În fila de cec se menţionează şi natura cheltuielilor care urmeaza sa se efectueze din
numerarul ridicat. Instituţiile publice vor lua măsurile necesare pentru reducerea la maximum a
platilor în numerar, efectuând prin casieria proprie numai acele cheltuieli de volum redus care nu
se justifica a fi efectuate prin virament. Sumele ridicate în numerar se pastrează în casieria
institutiei publice în conditii de siguranţă.
Avansuri - În vederea efectuarii de plăţi în numerar pentru deplasări sau achizitionarea de bunuri,
executarea de lucrari sau prestarea de servicii se pot acorda avansuri în numerar persoanelor
desemnate pe baza "Dispozitiei de plata - încasare catre casierie" (cod 14-4-4), semnata de
conducatorul compartimentului financiar (financiar-contabil) si de persoanele cu atributii în
efectuarea platilor în numerar. Justificarea avansurilor în numerar se efectuează în baza
documentelor justificative eliberate de agenţii economici sau de persoane fizice autorizate,
respectiv facturi fiscale (cod 14-4-10/A), facturi (cod 14-4-10/aA), chitante (cod 14-4-1), bon de
comanda-chitanta (cod 14-4-11) sau alte formulare ori documente privind activitatea financiara
si contabila cu regim special, aprobate potrivit legii.
8.4.3. Valorificarea rezultatelor activităţii se reflectă în modul de organizare, evidenţă şi
raportare a angajamentelor bugetare şi legale :
Verificarea angajamentelor bugetare si legale este ţinută de compartimentul de contabilitate, iar
persoana împuternicita sa exercite controlul financiar preventiv, respectiv contabilul, va
supraveghea organizarea si tinerea evidentei, actualizarea si raportarea angajamentelor bugetare
si legale efectuate si tinute de persoana desemnata.
Scopul organizarii evidentei angajamentelor bugetare este de a furniza informaţii în orice
moment si pentru fiecare subdiviziune a bugetului aprobat pentru exercitiul bugetar curent cu
privire la creditele bugetare consumate prin angajare si prin comparatie sa se determine creditele
bugetare disponibile care pot fi angajate în viitor.
Evidenţa angajamentelor bugetare şi legale este ţinută concomitent de compartimentul de
contabilitate si de persoana împuternicita sa exercite controlul financiar preventiv. În acest scop,
printr-un act de decizie administrativa se vor desemna persoana (persoanele) si înlocuitorii
acesteia care vor avea atributii pe linia organizarii si conducerii evidentei angajamentelor
bugetare si legale.
Principalele atributii ale acestora sunt detaliate la cap. 8.1 al prezentei proceduri.
Prin înregistrare în contabilitate a cheltuielilor bugetare trebuie sa dea informatii cu privire la:
a) creditele bugetare disponibile;
b) angajamentele legale;
c) platile efectuate în baza angajamentelor legale la un moment dat;
d) soldul angajamentelor legale care mai trebuie platite la finele anului;
e) datele necesare întocmirii "Situatiei privind executia cheltuielilor bugetare angajate la finele
trimestrului, care va fi însotita de un raport explicativ privind toate informatiile utile cu privire la
angajamentele efectuate în cursul exercitiului bugetar. Angajamentele bugetare şi legale se
evidentiaza în contabilitate în conturi în afara bilantului, utilizându-se metoda de înregistrare în
partida simpla; înregistrarile se fac în debitul si creditul unui singur cont, fara utilizarea de
conturi corespondente.
CURS X CONTROLUL INTERN

10.1 Controlul financiar preventiv intern propriu


10.2 Descriere şi mod de lucru al CFPP
10.3 Auditul public intern

CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV INTERN PROPRIU

Scopul controlului financiar preventiv şi categoriile de operaţiuni asupra cărora se exercită:

Controlul financiar preventiv are drept scop identificarea proiectelor de operaţiuni (denumite în
continuare operaţiuni) care nu respectă condiţiile de legalitate şi regularitate şi/sau, după caz, de
încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi de angajament şi prin a căror efectuare s-
ar prejudicia patrimoniul public şi/sau fondurile publice.
Fac obiectul controlului financiar preventiv operaţiunile care vizează, în principal:
- angajamentele legale şi angajamentele bugetare;
- modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni a clasificaţiei bugetare a creditelor
aprobate, inclusiv prin virări de credite;
- ordonanţarea cheltuielilor;
- constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi stabilirii titlurilor de încasare;
- concesionarea sau închirierea de bunuri aparţinând domeniului public al statului sau al
unităţilor administrativ-teritoriale;
- vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri aparţinând domeniului privat al
statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
- alte categorii de operaţiuni stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice;
În funcţie de specificul entităţii publice, conducătorul acesteia decide exercitarea controlului
financiar preventiv şi asupra altor categorii de operaţiuni.
Actul juridic prin care se creează (în cazul actelor administrative sau al contractelor) sau se
constată (în cazul legilor, hotărârilor Guvernului, acordurilor, hotărârilor judecătoreşti) obligaţii
de plată pe seama fondurilor publice este angajamentul legal.
Actul administrativ prin care se rezervă creditul bugetar în vederea stingerii prin plată a
obligaţiei de plată ce rezultă din execuţia ulterioară a angajamentului legal este angajamentul
bugetar.

Domeniu de aplicare:
Procedura se referă la organizarea controlului financiar preventiv şi se aplică tuturor
proiectelor de operaţiuni care afectează fondurile publice locale şi / sau patrimoniul public şi
privat.

Responsabilităţi:
Persoana în drept să exercite controlul financiar propriu, răspunde pentru legalitatea,
regularitatea şi pentru încadrarea în limitele angajamentelor bugetare aprobate.
Persoana responsabilă: Sintea Lucica
Documente de referinţă:

Legislaţia din domeniul controlului financiar preventiv:


- Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 522/16.04.2003 – privind organizarea
controlului financiar preventiv;
- Acordul nr. 1226/17.09.2003 – privind modificarea Normelor metodologice referitoare la
exercitarea controlului financiar preventiv;
- Ordin 1679/29.11.2003 pentru modificarea Normelor metodologice generale referitoare la
exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice
nr.522/2003, cu modificările ulterioare;
- Ordinul nr. 912/15.06.2004 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice
generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul
ministrului finanţelor publice nr. 522/2003, cu modificările ulterioare;

DESCRIERE ŞI MOD DE LUCRU AL CFPP:

a). Conţinutul controlului financiar preventiv:


Potrivit art. 23 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, controlul financiar preventiv
se exercită asupra tuturor operaţiunilor care afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul public.
Controlul financiar preventiv se exercită asupra documentelor în care sunt consemnate
operaţiunile patrimoniale, înainte ca acestea să devină acte juridice, prin aprobarea lor de către
titularul de drept al competenţei sau de către titularul unei competenţe delegate în condiţiile legii.
Nu intră în sfera controlului financiar preventiv analiza şi certificarea situaţiilor financiare şi/sau
patrimoniale, precum şi verificarea operaţiunilor deja efectuate.
Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a operaţiunilor care fac
obiectul acestuia, din punct de vedere al:
a) respectării tuturor prevederilor legale care le sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării
operaţiunilor (control de legalitate);
b) îndeplinirii sub toate aspectele a principiilor şi a regulilor procedurale şi metodologice
care sunt aplicabile categoriilor de operaţiuni din care fac parte operaţiunile supuse controlului
(control de regularitate);
c) încadrării în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament, după caz
(control bugetar).
Controlul financiar preventiv al operaţiunilor se exercită pe baza actelor şi/sau
documentelor justificative certificate în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii, de către
conducătorii compartimentelor de specialitate emitente.
Operaţiunile ce privesc acte juridice prin care se angajează patrimonial entitatea publică se
supun controlului financiar preventiv după avizarea lor de către compartimentele de specialitate
juridică şi financiar-contabilă. La entităţile publice unde nu sunt organizate compartimente de
specialitate juridică şi/sau financiar-contabilă, controlul financiar preventiv se va exercita
exclusiv prin viza persoanei desemnate de conducătorul entităţii publice.
Conducătorii compartimentelor de specialitate răspund pentru realitatea, regularitatea şi
legalitatea operaţiunilor ale căror acte şi/sau documente justificative le-au certificat sau avizat.
Obţinerea vizei de control financiar preventiv pentru operaţiuni care au la bază acte şi/sau
documente justificative certificate sau avizate, care se dovedesc ulterior nereale, inexacte sau
nelegale, nu exonerează de răspundere şefii compartimentelor de specialitate sau alte persoane
competente din cadrul acestora.

b). Organizarea controlului financiar preventiv:


Controlul financiar preventiv este organizat în cadrul contabilităţii în baza Dispoziţiei.

CADRUL GENERAL al operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv din procedura


stabilita la nivel de intitate, completează lista operaţiunilor supuse controlului financiar
preventiv, precum şi operaţiunile nominalizate în vederea efectuării controlului financiar
preventiv .
Controlul financiar preventiv este organizat, în cadrul contabilităţii.
Controlul financiar preventiv se exercită prin viză, de persoana desemnată conform
Dispoziţiei primarului. Persoana care exercită controlul financiar preventiv sunt altele decât cele
care aprobă şi efectuează operaţiunea supusă vizei.
Viza de control financiar preventiv se exercită prin semnătura persoanei desemnate şi prin
aplicarea sigiliului personal, care va cuprinde următoarele informaţii: denumirea entităţii publice;
menţiunea "vizat pentru control financiar preventiv"; numărul sigiliului (numărul de identificare
a titularului acestuia); data acordării vizei (an, lună, zi).
Documentele prezentate la viza de control financiar preventiv se înscriu în Registrul privind
operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.
Orice document care a fost avizat de ordonatorul de credite înainte de a fi supus vizei CFP,
nu se mai înregistrează în evidenţa CFP – persoana care îl supune spre aprobare fără respectarea
procedurii, este direct răspunzătoare împreună cu cel care aprobă, de eventualele consecinţe
negative ce derivă din nerespectarea circuitului impus de prezenta procedură.
Termenul pentru pronunţare (acordarea/refuzul vizei) este de maxim 5 zile de la data
depunerii documentelor la contabilitate.
c). Procedura de control
Documentele care privesc operaţiuni asupra cărora este obligatorie exercitarea controlului
financiar preventiv se transmit persoanelor desemnate cu exercitarea acestuia de către
compartimentele de specialitate care iniţiază operaţiunea.
Documentele privind operaţiunile prin care se afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul
public vor fi însoţite de avizele compartimentelor de specialitate, de note de fundamentare, de
acte şi/sau documente justificative şi, după caz, de o "Propunere de angajare a unei cheltuieli"
şi/sau de un "Angajament individual/global".
Persoanele desemnate pentru exercitarea controlului financiar preventiv vor prelua
documentele şi vor proceda, într-o primă etapă, la verificarea formală a acestora cu privire la:
completarea documentelor în concordanţă cu conţinutul acestora; existenţa semnăturilor
persoanelor autorizate din cadrul compartimentelor de specialitate; existenţa actelor justificative
specifice operaţiunii prezentate la viză.
Dacă nu sunt respectate cerinţele enunţate anterior, documentele sunt returnate emitentului,
precizându-se, în scris, motivele restituirii.
După efectuarea controlului formal, persoanele desemnate să exercite controlul financiar
preventiv înregistrează documentele în Registrul privind operaţiunile prezentate la viza de
control financiar preventiv şi efectuează verificarea operaţiunii din punct de vedere al legalităţii,
regularităţii şi, după caz, al încadrării în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de
angajament.
Dacă necesităţile o impun, în vederea exercitării unui control preventiv cât mai complet, se
pot solicita şi alte acte justificative, precum şi avizul compartimentului de specialitate juridică.
Întârzierea sau refuzul furnizării actelor justificative ori avizelor solicitate va fi comunicat
conducătorului entităţii publice, pentru a dispune măsurile legale.
Dacă în urma verificării de fond operaţiunea îndeplineşte condiţiile de legalitate,
regularitate şi, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de
angajament, se acordă viza prin aplicarea sigiliului şi a semnăturii pe exemplarul documentului
care se arhivează la entitatea publică.
Documentele vizate şi actele justificative ce le-au însoţit sunt restituite, sub semnătură,
compartimentului de specialitate emitent, în vederea continuării circuitului acestora,
consemnându-se acest fapt în Registrul privind operaţiunile prezentate la viza de control
financiar preventiv.
d). Refuzul de viză
Dacă în urma verificării se constată că operaţiunile nu întrunesc condiţiile de legalitate,
regularitate şi, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de
angajament, persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv vor refuza
motivat, în scris, acordarea vizei de control financiar preventiv, consemnând acest fapt în
Registrul privind operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.
Refuzul de viză, însoţit de actele justificative semnificative, va fi adus la cunoştinţa
conducătorului entităţii publice, iar celelalte documente se vor restitui, sub semnătură,
compartimentelor de specialitate care au iniţiat operaţiunea.
Cu excepţia cazurilor în care refuzul de viză se datorează depăşirii creditelor bugetare şi/sau
de angajament, operaţiunile refuzate la viză se pot efectua pe propria răspundere a
conducătorului entităţii publice.
Efectuarea pe propria răspundere a operaţiunii refuzate la viza de control financiar preventiv
se face printr-un act de decizie internă emis de conducătorul entităţii publice. O copie de pe actul
de decizie internă va fi transmisă persoanei care a refuzat viza, compartimentului de audit public
intern al entităţii publice, precum şi, după caz, controlorului delegat.
Persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv vor informa Curtea de
Conturi, Ministerul Finanţelor Publice şi, după caz, organul ierarhic superior al entităţii publice
asupra operaţiunilor refuzate la viză şi efectuate pe propria răspundere.
Informarea organului ierarhic superior se va face de îndată ce efectuarea operaţiunii a fost
dispusă, prin transmiterea unei copii de pe actul de decizie internă şi de pe motivaţia refuzului de
viză. Conducătorul organului ierarhic superior are obligaţia de a lua măsurile legale pentru
restabilirea situaţiei de drept.
Dacă prin operaţiunea refuzată la viză, dar efectuată pe propria răspundere de către
conducătorul entităţii publice, se prejudiciază patrimonial entitatea şi dacă conducătorul
organului ierarhic superior (după caz) nu a dispus măsurile legale, atunci vor fi sesizate inspecţia
centrală şi/sau inspecţiile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice.
Informarea Curţii de Conturi se va face cu ocazia efectuării controalelor de descărcare de
gestiune sau a altor controale ce intră în competenţa sa.

AUDITUL PUBLIC INTERN

Dezvoltarea controlului financiar public intern în România, în concordanță cu conceptele


recunoscute internaţional, se bazează pe implementarea acestui sistem în entităţile publice, astfel
încât să fie capabil să asigure mecanisme pertinente de gestiune a fondurilor publice şi de
administrare a patrimoniului public, inclusiv a fondurilor comunitare.
Sistemul de control financiar public intern în țara noastră pune în prim plan organizarea şi
funcţionarea independentă a auditului public intern, astfel încât să asigure că sistemele de control
intern managerial implementate suntvadecvate şi previn sau limitează erorile şi frauda.
Auditul public intern, componentă a sistemului de control intern managerial, este reglementat de
Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, republicată, cu modificările ulterioare, fiind
organizat distinct în subordinea directă a conducerii entității publice.
Auditul public intern reprezintă activitatea funcțional independentă şi obiectivă, care dă asigurări
şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice,
perfecționând activitățile entității publice; ajută entitatea publică să își îndeplinească obiectivele
printr-o abordareb istematică şi metodică, care evaluează şi îmbunătățește eficiența şi eficacitatea
sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de guvernanță.
Scop
Prin prezentul document se urmărește a se prezenta stadiul actual al organizării și funcționării
auditului public intern, urmare analizei diagnostic efectuate şi de a se stabili direcțiile de
dezvoltare pe termen scurt și mediu ale funcției de audit public intern aferente perioadei 2018-
2020.
Strategia este însoțită de un Plan de acțiune care include acțiuni, care vizează un orizont mediu
de timp.
Viziune
Auditul intern evaluează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea managementului riscului,
controlului și proceselor de guvernanță și sprijină conducerea entităților publice în realizarea
obiectivelor printr-o evaluare metodică și sistematică.
Auditul intern prin activitățile furnizate, respectiv asigurare și consiliere, adaugă valoare
activităților entității publice, sprijină managementul entității publice pentru menținerea unui
control intern eficient şieficace, evaluând fiabilitatea informațiilor, eficacitatea şi eficiența
operațiunilor, proceselor de gestionare a fondurilor şi patrimoniului public, respectarea legilor,
regulamentelor şi contractelor.

Valorile care stau la baza dezvoltării auditului


public intern:
Independenţă
Obiectivitate
Competență profesională
Confidențialitate

Funcția de audit intern este organizată în subordinea directă a conducătorului entității.


Auditorii interni nu sunt implicați în activitățile auditabile. Comunicarea rezultatelor se face
direct conducătorului entității.
Auditorul intern este obiectiv și imparțial, își realizează atribuțiile fără părtinire și fără ingerințe.
Structura de audit intern are competența generalăpentru evaluarea activităților și proceselor
derulate de entitate. Auditorul intern deține competența necesară (cunoștințe, abilități, valori)
pentru a realiza în condiții de calitate și la termenele stabilite misiunile de audit pentru care este
responsabil.
Auditorul intern are obligația de a nu divulga niciun fel de date, fapte sau situații pe care le-a
constatat pe parcursul ori în legătură cu îndeplinirea misiunilor de audit intern.
Obiectiv general
Auditul public intern evaluează eficacitatea sistemelor de management al riscurilor,
funcționalitatea controlului intern şi a proceselor de guvernanță, îndeosebi în ceea ceprivește
constituirea şi utilizarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului public.
Scopul urmărit este dacă aceste sisteme funcționează şi asigură realizarea obiectivelor.
Obiectivul general poate fi atins, în principal, prin:
A. Activități de asigurare - reprezintă examinări obiective ale elementelor probante, efectuate
în scopul de a furniza entităților publice o evaluare independentă a proceselor de management al
riscurilor, de control şi deguvernanţă;
B. Activități de consiliere - menite să adauge valoare şi să îmbunătățească procesele guvernanței
în entităţile publice, fără ca auditorul intern să își asume responsabilități manageriale.
Activitatea de consiliere se organizează şi se desfășoară:
- formalizat prin cuprinderea misiunilor de consiliere în cadrul Planului de audit;
- neformalizat prin participarea auditorilor în diferite comisii şi comitete organizate la nivelul
entității.
Conștientizarea rolului şi scopului auditului intern în cadrul entității publice se realizează cu
ajutorul Cartei auditului intern.
CURS XI ACHIZITII PUBLICE

11.1 Achizițiile publice – perspectiva autorităților contractante-institutia care efectueaza


achizitia.
11.2 Principiile care stau la baza achizițiilor publice
11.3 Tipuri de procedee si modele de formulare utilizate in achizițiile publice prin
metoda directa

Achizitii publice
Achizițiile publice reprezintă suma tuturor proceselor de planificare, stabilire a priorităților,
organizare, publicitate și de proceduri, în vederea realizării de cumpărări de către organizațiile
care sunt finanțate total sau parțial de bugete publice (europene, naționale centrale sau locale,
donori internaționali).
Legislația europeană a încurajat și încurajează concurența între firme prin utilizarea de proceduri
de selecție transparente. De asemenea, legislația europeană conține prevederi de acțiune
coercitivă împotriva autorităților contractante care nu-și îndeplinesc obligațiile.
Directivele europene (17/2004/CE și 18/2004/CE împreună cu directivele 1989/65/CEE și
92/13/CEE) sunt periodic revizuite în scopul simplificării cadrului legislativ existente și pentru
stimularea utilizării procedurilor electronice.
La nivel internațional, Achizițiile Publice sunt exceptate de la regulile de bază ale Organizației
Comerțului Internațional (WTO). În completarea documentelor EU, 12 țări au semnat și acordul
WTO asupra procedurilor de achiziții guvernamentale.
Achizițiile publice – perspectiva autorităților contractante-Institutia care efectueaza
achizitia
Autoritățile contractante încearcă să se asigure că prin procesul de achiziții publice se consumă
efectiv, eficient, în mod etic, echidistant și transparent fondurile publice alocate autorității
respective în decursul unei perioade.
În acest sens, cadrul legislativ european (implicit cel românesc) pentru achizițiile publice
enunță 7 principii:
-nediscriminarea
-tratamentul egal
-recunoașterea reciprocă
-transparența
-proporționalitatea
-eficiența folosirii fondurilor publice
-asumarea răspunderii
Aceste principii reprezintă baza directivelor Uniunii Europene și cadrul în care s-a dezvoltat
legea achizițiilor publice din România (OG 34 / 2006). Legea nu acoperă toate aspectele ce pot
apărea în activitatea de achiziții publice și anumite aspecte ipotetice sunt greu de reglementat.
Atunci când o autoritate contractantă nu regăsește în lege aspectul cu care ea se confruntă în
viața reală, poate face recurs la principii. Dacă nici unul din aceste 7 principii nu este încălcat,
atunci, acțiunile întreprinse de autoritatea contractantă sunt corecte.
Nediscriminarea
Asigurarea condițiilor pentru concurența reală, indiferent de naționalitate. Respectarea
principiului nediscriminării înseamnă că toate firmele trebuie să aibă șansa de a depune oferte și
de a obține contractul de achiziție publică. Regulile după care se desfășoară procedura sunt
stabilite de la bun început și nu mai pot fi schimbate.
Tratamentul egal
Respectarea acestui principiu înseamnă stabilirea de reguli, cerințe și criterii identice pentru toți
operatorii economici. Acest lucru înseamnă evitarea de contacte preferențiale, criterii de selecție
care să avantajeze unele firme și să dezavantajeze pe altele.
Recunoaștere reciprocă
Respectarea acestui principiu înseamnă acceptarea tuturor produselor, serviciilor și lucrărilor
oferite în mod legal pe piața Uniunii. Înseamnă, de asemenea, acceptarea oricăror certificate și
calificări profesionale emise în orice stat membru al Uniunii.
Transparența
Acest principiu înseamnă punerea, de către autoritatea contractantă, la dispoziția tuturor a tuturor
informațiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziție publică.
În slujba acestui principiu s-a pus Sistemul Electronic de Achiziții Publice, SEAP.
Proporționalitatea
Respectarea principiului proporționalității înseamnă asigurarea corelației între necesitate,
obiectul contractului și cerințele solicitate. Cu alte cuvinte, fiecărei achiziții trebuie să i se dea
importanța cuvenită atunci când se stabilesc cerințele. Autoritatea contractantă se va asigura că
ofertantul are capacitatea de a duce eventualul contract la bun sfârșit, dar nu va pune condiții
împovărătoare, excesive, care ar duce la eliminarea eventualilor ofertanți.
Eficiența folosirii fondurilor publice
Acest principiu înseamnă folosirea sistemului de concurență liberă și al criteriilor economice
pentru atribuirea contractelor de achiziții. Înseamnă obținerea unui raport optim între calitate și
preț, obținerea de valoare pentru banii investiți.
Asumarea răspunderii
Conform acestui principiu trebuie să existe o determinare clară a sarcinilor și responsabilităților
persoanelor implicate în procesul de achiziție publică.

ETICA ÎN CADRUL PROCESULUI DE ACHIZIȚII PUBLICE


Elementele de etica încep încă din momentul derulării procesului de achiziții publice.

Legea are o serie de prevederi care duc la realizarea unui comportament etic în cadrul procesului
de achiziții publice, pornind de la interziceri considerate normale (nu au voie să fie ofertanți
firmele care au fost implicate în realizarea caietului de sarcini) până la a reglementa relațiile de
muncă dintre firme și angajați (nu pot fi angajați de ofertant evaluatorii, cel puțin 12 luni de la
încheierea contractului respectiv).
Legea reglementează conceptele de „imparțialitate” și „confidențialitate” ale comisiei de
evaluare a ofertelor din cadrul autorităților contractante, stabilește relațiile de afaceri ce trebuie
să fie evitate între membrii comisiei și ofertanți (membrii comisiei nu trebuie să fi avut în ultimii
trei ani contracte de muncă sau de colaborare cu ofertanții, să nu dețină acțiuni sau părți sociale
la firmele ofertante, etc.)
Achiziții publice – perspectiva ofertanților- operatorul economic
Ofertanții doresc o simplificare a procedurilor de achiziții publice. Pentru diversele vânzări pe
care trebuie să le facă autorităților contractante, ofertanții trebuie să completeze o serie de
documente, nu întotdeauna familiare. De asemenea, această muncă de completare a ofertei (în
general muncă migăloasă și care cere atenție și timp) se poate termina cu un eșec, din punctul de
vedere al acceptanței autorității contractante.
În afară de acest element, legea permite ca diverse proceduri de achiziții publice să se desfășoare
folosind Sistemul Electronic de Achiziții Publice, SEAP., SICAP.
Acest lucru înseamnă că SEAP. SCAP, trebuie să fie folosit de ambele părți implicate în
procedura de achiziții publice, autoritățile contractante și ofertanții, ceea ce înseamnă că
ofertanții trebuie să învețe (în același timp cu autoritățile contractante), trebuie să-și creeze
competențe în a folosi SEAP.
Sistemul Electronic de Achiziții Publice, SEAP, SICAP
SEAP este o platformă electronică care asigură transparența procesului și procedurilor de
achiziții publice. Conform legii, toate autoritățile contractate sunt obligate să se înscrie în SEAP
și să publice anunțurile de intenție, participare și atribuire pentru procedurile proprii. Acest lucru
înseamnă că o autoritate contractantă care nu are un calculator cu internet este deja în afara legii.
Legea Va veni în continuare cu diverse obligații pentru autoritățile contractante, obligații care
vor împinge cât mai mult procedurile de achiziții publice către modalitățile electronice. Acest
lucru înseamnă că autoritățile contractante vor avea nevoie de o instruire permanentă pentru a ști
să folosească SEAP, atât în ceea ce privește elementele de bază ale sistemului (înscriere,
publicare anunțuri), dar și elementele de finețe, cum ar fi publicarea documentației în SEAP,
realizarea de licitații cu componentă electronică, realizarea de cumpărări directe sau proceduri de
cereri de ofertă exclusiv online (elemente care duc la scurtarea semnificativă a perioadelor
alocate procedurii, ceea ce duce la economie de timp, și, în același timp, la obținerea unor oferte
și prețuri corecte din punctul de vedere al ambelor părți).
Acest lucru implică o urmărire atentă a SEAP din partea ofertanților, și de privire a SEAP ca un
fel de tarabă electronică pe care ei își pot pune produsele în atenția autorităților contractante.
Evident, pentru a putea face acest lucru, ofertanții au și ei nevoie de o instruire permanentă
pentru a ști cum să folosească SEAP pentru a vinde economic și eficient autorităților
contractante.
Arbitrii pieței de achiziții publice
Piața de achiziții publice, așa cum am arătat mai sus, are o serie de reglementări specifice, pentru
că este vorba despre banii publici. Inițiatorul principal al acestor reglementări este Autoritatea
Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, ANRMAP, instituție
desprinsă din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și care supraveghează, la nivel național piața
de achiziții publice. ANRMAP elaborează, promovează și implementează politica în domeniul
achizițiilor publice.
Verificarea aspectelor procedurale de pe piața achizițiilor publice revine Ministerului Economiei
și Finanțelor, prin departamentele sale specializate.
Controlul mai este asigurat de către Curtea de Conturi, care este instituția supremă de audit
pentru achizițiile publice.
Neînțelegerile și litigiile apărute în cadrul procedurilor de achiziții publice, dintre autoritățile
contractante și ofertanți sunt soluționate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor.
Rolul Consiliului este să soluționeze contestațiile formulate în cadrul procedurii de atribuire,
înainte de încheierea contractului; el trebuie să se pronunțe asupra legalității procedurilor și
operațiunilor autorității contractante.
Achiziții publice – elemente comune
Pe piața de achiziții publice, în limitele legii, autoritățile contractante sunt cele care fac regulile
jocului. Odată făcute ele trebuie să rămână neschimbate pe toată perioada de desfășurare a
procedurii. Este opțiunea ofertanților dacă doresc să se implice în joc acceptând aceste reguli.
Nimeni nu va avea reguli opționale sau discreționare. Nimeni, în cadrul acestui joc, nu va
beneficia de vreun avantaj. Este, de asemenea, opțiunea ofertanților de a renunța la joc în orice
moment (de a nu mai depune ofertă, sau de a nu semna contract, considerat de ofertant
dezavantajos).
Autoritățile contractante trebuie să stabilească regulile de o asemenea manieră încât să se asigure
că sunt suficienți ofertanți implicați și că respectă toate prevederile legale și principiile de
achiziții publice.

Modele formulare
Nr._______/___________

CAIET DE SARCINI

Achizitie bunuri/servicii (se alege tipul achizției directe)……………. proiect


…………….
1.Obiectul achiziţiei: ……………………..

2.Durata contractului: ……………………(în cazul în care se încheie un contract. ATENȚIE să


nu se depășească data de 29.11.2017).

3.Termen de livrare: …………………număr zile de la comunicare către furnizor/prestator ;

4.Cerinţe minime obligatorii :


Prezentul caiet de sarcini cuprinde cerințe și specificații minime obligatorii pe care trebuie să le
îndeplinească ofertanții pentru produsele ce urmează a se achiziționa :

Exemplu

Hârtie (copiator, imprimanta laser jet, etc.) :

Nr. crt.Denumire produs Specificatie UM Cantitate


0 1 2 4 5
1 Hârtie albă pentru copiatoare, imprimante (laser, ink jet) – tipărire monocromă Format :
A4 (210x297 mm)
Gramaj : 80 g/mp
Ambalare : 500 coli/top
Grad de alb: min. 94 %
Opacitate : min. 90% Top 50

Furnizorul are obligatia de a asigura garantia pentru eventualele deficiente de calitate, inlocuind
produsele respective.

5.Elemente de pret: Prețurile vor fi prezentate în lei inclusiv TVA ;

6.Conditii de plată : Plata se va face în lei pe bază de facturi, cu ordin de plată.

Manager proiect Manager financiar

Nr. ______/___________
Referat de necesitate
privind achiziţia directă de .............. în cadrul proiectului...................

Asociația ....................................................,în perioada................................, implementează


proiectul .................................................................finanțat prin Programul județean pentru
finanțarea nerambursabilă a activităților nonprofit de interes general pentru anul 2017, conform
prevederilor Legii nr.350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice
alocate pentru activități non-profit de interes general, cu modificările și completările ulterioare.

Proiectul prevede achiziţia de bunuri/servicii............................ .

Scopul realizării achiziţiei este ............................ (corelat cu activitățile din proiect).

Data previzionată pentru demararea achiziţiei este ................................. ..

Valoarea estimată a achizitiei este de ...........................(inclusiv TVA).

Manager proiect,

Asociația............
Proiect................

PROCES VERBAL tip I

(în cazul achiziției directe prin transmiterea de invitații către potențialii ofertanți
identificați)

Încheiat astăzi, _____________, ora ________ în vederea stabilirii ofertei câştigătoare


pentru achiziţie directă de ____________ în cadrul proiectului
_____________________________________ .

Comisia de selecţie numită pentru evaluarea ofertelor în cadrul proiectului este compusă
din:
• X
• Y
• Z ........ (număr impar de persoane)
Prin adresa ___________ din data de ________________ s-au solicitat oferte de preţ pentru
achiziție directă de bunuri/servicii _______________________________________ în cadrul
proiectului ____________________________________.
Denumirea-numele candidaţilor-ofertanţilor invitați:
1. P
2. R
3. Q
Au răspuns solicitărilor următorii:
4. P
5. R
6. Q
Preţurile citite în cadrul şedinţei de selecţie a ofertelor:

Nr. crt.Denumire ofertant Preţul ofertei

1 P
2 R
3 Q

Întrucât SC ........................................................... SRL are oferta de preţ cea mai scăzută,


propunem achiziţionarea _____________ din cadrul proiectului
______________________________ de la acest furnizor.
COMISIA DE SELECŢIE:

X preşedinte __________________ (semnătura)


Y membru ____________________
Z membru ____________________

Asociația............
Proiect................

PROCES VERBAL tip I


(în cazul achiziției directe prin transmiterea de invitații către potențialii ofertanți
identificați)

Încheiat astăzi, _____________, ora ________ în vederea stabilirii ofertei câştigătoare


pentru achiziţie directă de ____________ în cadrul proiectului
_____________________________________ .

Comisia de selecţie numită pentru evaluarea ofertelor în cadrul proiectului este compusă
din:
• X
• Y
• Z ........ (număr impar de persoane)

Prin adresa ___________ din data de ________________ s-au solicitat oferte de preţ pentru
achiziție directă de bunuri/servicii _______________________________________ în cadrul
proiectului ____________________________________.
Denumirea-numele candidaţilor-ofertanţilor invitați:
1. P
2. R
3. Q
Au răspuns solicitărilor următorii:
4. P
5. R
6. Q
Preţurile citite în cadrul şedinţei de selecţie a ofertelor:

Nr. crt.Denumire ofertant Preţul ofertei

1 P
2 R
3 Q

Întrucât SC ........................................................... SRL are oferta de preţ cea mai scăzută,


propunem achiziţionarea _____________ din cadrul proiectului
______________________________ de la acest furnizor.
COMISIA DE SELECŢIE:

X preşedinte __________________ (semnătura)


Y membru ____________________
Z membru ____________________

Asociația............
Proiect................

PROCES VERBAL tip II


(în cazul achiziției directe prin testarea prețurilor direct de la furnizor )
Încheiat astăzi, _____________, ora ________ în vederea stabilirii ofertei câştigătoare
pentru achiziţie directă de ____________ în cadrul proiectului
_____________________________________ .

Comisia de selecţie numită pentru evaluarea ofertelor in cadrul proiectului este compusă
din:
• X
• Y
• Z ........ (număr impar de persoane)

Prin testarea prețurilor direct la furnizor/prestator/executanți, am găsit următoarele oferte de preț


pentru achiziție directă a bunurilor/serviciilor _______________________________ în cadrul
proiectului ____________________________________.

Denumirea-numele furnizorului:
1. P
2. R
3. Q
Preţurile citite în cadrul şedinţei de selecţie a ofertelor:

Nr. crt.Denumire furnizor Preţul ofertei

1 P
2 R
3 Q

Întrucât SC .......................................................... SRL are oferta de preţ cea mai scăzută,


propunem achiziţionarea __________________ din cadrul proiectului
__________________________ de la acest furnizor.

COMISIA DE SELECŢIE:

X preşedinte __________________ (semnătura)


Y membru ____________________
Z membru ____________________

Asociația............
Proiect................

PROCES VERBAL tip III


(în cazul achiziției directe prin testarea prețurilor pe internet )

Încheiat astăzi, _____________, ora ________ în vederea stabilirii ofertei câştigătoare


pentru achiziţie directă de ____________ în cadrul proiectului
_____________________________________ .

Comisia de selecţie numită pentru evaluarea ofertelor in cadrul proiectului este compusă
din:
• X
• Y
• Z ........ (număr impar de persoane)

Prin testarea prețurilor pe internet, am găsit următoarele oferte de preț pentru achiziție directă a
bunurilor/serviciilor __________________ în cadrul proiectului ________________ .

Denumirea-numele furnizorului:
1. P
2. R
3. Q
Preţurile citite în cadrul şedinţei de selecţie a ofertelor:

Nr. crt.Denumire furnizor Preţul ofertei

1 P
2 R
3 Q

Întrucât SC ................................................ SRL are oferta de preţ cea mai scăzută,


propunem achiziţionarea _____________ din cadrul proiectului
__________________________ de la acest furnizor.

COMISIA DE SELECŢIE:

X preşedinte __________________ (semnătura)


Y membru ____________________
Z membru ____________________

Bibliografie:
1.1 Normele metodologice privind organizarea Contabilitatii Institutiilor Publice. OMFP NR
1176/2018
1.2 Clasificarea Instituțiilor publice
1.3 Tipuri de finanţări in Instituțiiler publice
1.1 Normele metodologice privind organizarea Contabilitatii Institutiilor Publice. OMFP NR
1176/2018
Instituţiile publice au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv
contabilitatea financiară şi după caz, contabilitatea de gestiune.
Legi care reglementeaza contabilitatea institutiilor publice
1.Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în MOF, Partea I, nr. 597 din 13 august
2002, cu modificările şi completările ulterioare.
2.Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în MOF, Partea I, nr. 618 din 18
iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare
Legea 98 a Achizitiilor Publice