Sunteți pe pagina 1din 79

UNIVERSITATEA „ANDREI ŞAGUNA”

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE


.

CONTABILITATE FINANCIARĂ 2

SINTEZA CURSULUI

TITULAR CURS:
Conf.univ.dr. Mitea Neluţa

1
TEMATICA

1. ORGANIZAREA EVIDENŢEI OPERATIVE ŞI ANALITICE A STOCURILOR


2. CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME SI A MATERIALELEOR
3. CONTABILITATEA PRODUSELOR ŞI A PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE
4. CONTABILITATEA STOCURILOR AFLATE LA TERŢI SI A MARFURILOR
5. CONTABILITATEA AMBALAJELOR CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU
TERŢII
6. CONTABILITATEA DECONTARILOR CU CLIENTII
7. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU PERSONALUL ŞI CU BUGETUL DE
ASIGURĂRI
8. ŞI PROTECŢIE SOCIALĂ
9. CONTABILITATEA OPERATIUNILOR PRIVIND DECONTARILE CU BUGETUL
STATULUI
10. CONTABILITATEA DECONTARILOR IN CADRUL GRUPULUI SI CU ASOCIATII
11. CONTABILITATEA TREZORERIEI
12. CONTABILITATEA OPERATIUNILORDE INCASARE IN NUMERAR
13. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR, CONŢINUTUL ŞI STRUCTURA
CHELTUIELILOR
14. CONTABILITATEA VENITURILOR

Bibliografie recomandată
1. ION PARVUTOIU, Contabilitate financiară, Editura: Sitech, 2017
2. CORINA GRAZIELLA DUMITRU, GHEORGHE LEPADATU, SILVIA SAMARA –
Contabilitate – Probleme rezolvate, aplicaţii, studii de caz, Editura Universitară, Bucureşti ,
2009;
3. IACOB PETRU PANTEA , GHEORGHE BODEA - Contabilitate financiară 2011, Editura
Intelcredo, Cluj , 2010;
4. *** Standarde internaţionale de Raportare Financiara, IFRS - Editura C.E.C.C.A.R. ,

2
CUPRINS

CURS 15: ORGANIZAREA EVIDENŢEI OPERATIVE ŞI ANALITICE


A STOCURILOR………………………………………………………….....….........pag.4
CURS 16: CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME SI A MATERIALELEOR..............pag 8
CURS 17: CONTABILITATEA PRODUSELOR ŞI A PRODUCŢIEI ÎN CURS
DE EXECUŢIE…..........…………………..…………………..……………....…..pag.12
CURS 18: CONTABILITATEA STOCURILOR AFLATE LA TERŢI SI
A MARFURILOR…………………………………………………………...…….pag.18
CURS 19 :CONTABILITATEA AMBALAJELOR……………………………….………....pag.21
CURS 20 : CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU TERŢII……………..……..........pag. 25
CURS 21: CONTABILITATEADECONTARILOR CU CLIENTII.......................................pag 28
CURS 22 : CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU PERSONALUL ŞI CU
BUGETUL DE ASIGURĂRI ŞI PROTECŢIE SOCIALĂ………….……........ pag. 31
CURS 23: CONTABILITATEA OPERATIUNILOR PRIVIND DECONTARILE CU .BUGETUL
STATULUI..............................................................................................................................pag 36
CURS 24: CONTABILITATEA DECONTARILOR IN CADRUL GRUPULUI SI C.U
ASOCIATII………………………………………………………….…………....pag.43
CURS 25 : CONTABILITATEA TREZORERIEI……………………………………..........pag.46
CURS 26 : CONTABILITATEA OPERATIUNILORDE INCASARE IN NUMERAR……..pag53
CURS 27 : CONTABILITATEA CHELTUIELILOR, CONŢINUTUL ŞI STRUCTURA A
CHELTUIELILOR………………………………………………………….........pag 60
CURS 28 : CONTABILITATEA VENITURILOR……………………………….…........…pag.67

SEMINARII ...........................................................................................................................pag 72

3
CURS NR.15

CAP. 5 CONTABILITATEA STOCURILOR

5.1. ORGANIZAREA EVIDENŢEI OPERATIVE ŞI ANALITICE A


STOCURILOR

 Stocurile sunt active circulante:


a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
b) în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii;
c) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite în
procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
În cadrul stocurilor se cuprind:
a) mărfurile, şi anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele
predate spre vânzare magazinelor proprii;
b) materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit
integral sau parţial;
c) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, piese de schimb, seminţe, furaje şi
alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de
exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
d) materialele de natura obiectelor de inventar;
e) produsele, şi anume:
 semifabricatele, produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie şi care
trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii sau se livrează terţilor;
 produsele finite, adică produsele care pot fi depozitate în vederea livrării sau expediate
direct clienţilor;
 rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;
f) animalele şi păsările, respectiv animalele născute, crescute şi folosite pentru reproducţie,
animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum şi
animalele pentru producţie - lână, lapte şi blană;
g) ambalajele care includ ambalajele refolosibile, destinate produselor vândute şi care în mod
temporar pot fi păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte;
h) producţia în curs de execuţie, produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau
necompletate în întregime. Mai cuprind şi lucrările, serviciile, studiile în curs de execuţie sau
neterminate.
În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la
terţi, care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri.

4
Deţinerea de bunuri materiale, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie
înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

Pentru determinarea costului pot fi folosite:


1. metoda costului standard, în activitatea de producţie;
2. metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul.
Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor şi consumabilelor,
manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie.
Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau de producţie trebuie evidenţiate distinct în
contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.
Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor se efectuează
cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:
Soldul iniţial al Diferenţe de preţ aferente
diferenţelor de + intrărilor în cursul perioadei,
preţ cumulat de la începutul
exerciţiului financiar până la
finele perioadei de referinţă
Coeficient de = ------------------------------------------------------------------------ x 100
repartizare Soldul iniţial al Valoarea intrărilor în
stocurilor la preţ + cursul perioadei la preţ de
de înregistrare înregistrare, cumulat de la
începutul exerciţiului financiar
până la finele perioadei de referinţă

Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de înregistrare, iar
suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile
ieşite.
La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de
stocuri, la preţ de înregistrare, astfel aceste conturi reflecta valoarea stocurilor la costul de achiziţie
sau costul de producţie. Diferenţele de preţ se înregistrează proporţional atât asupra valorii bunurilor
ieşite, cât şi asupra bunurilor rămase în stoc.
În sfera stocurilor se cuprind şi materialele de natura obiectelor de inventar şi bacaramentele.
Materialele de natura obiectelelor de inventar sunt bunuri cu o valoare mai mică decât limita
prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe indiferent de durata lor de utilizare, sau cu
durata mai mică de 1 an, indiferent de valoarea lor, precum şi bunurile asimilate acestora.

Evaluarea stocurilor se face - permanent: la intrare şi ieşire


- periodic: la inventariere şi bilanţ.

1. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu se face la costul istoric identificat după caz, prin
costul de achiziţie pentru stocurile cumpărate, costul de producţie pentru stocurile fabricate, valoare
de aport pentru bunurile aportate la capitalul social, valoare justă pentru bunurile obţinute cu titlu
gratuit.
Costul de achiziţie pentru bunurile procurate cu titlu oneros, are următoarea structură:
a. preţul de cumpărare fără T.V.A;
b. taxe nerecuperabile ( taxe vamale, accize, comisioane);
5
c. cheltuieli de transport şi manipulare;
d. T.V.A înscrisă în factura furnizorului, în cazul în care cumpărătorul nu
este plătitor de T.V.A
Costul de producţie se bazează pe următoarea formulă:
Cost de achiziţie al materiei prime şi materialelor delimitate direct pe obiectul de investiţie
+ costuri de prelucrare directe: manopera directă
+ costuri indirecte de producţie imputate raţional
+ costurile îndatorării în cazul opţiunii pentru tratamentul alternativ al acestora (şi/sau diferenţe de
curs valutar)
+ rebuturile şi alte căderi tehnice peste limitele normale
+ alte costuri delimitate în mod direct.
Notă: Imputarea raţională a costurilor de regie se bazează pe formula:

2. Evaluarea stocurilor la ieşire din patrimoniu


La ieşirea din patrimoniu prin vânzare, consum, donaţii, distrugere etc. stocurile se evaluează prin
aplicarea unuia din metodele:
A. Metode proprii tratamentului de bază Conform IAS 2 „Contabilitatea stocurilor”, la ieşire,
costul stocurilor trebuie determinat prin metoda FIFO sau metoda costului mediu ponderat.
B. Metode proprii tratamentului alternativ cuprind metoda LIFO
1. Metoda identificării specifice (individuale) presupune că, fiecare articol ieşit este identificat
prin data de intrare şi costul de achiziţie. Sistemul de depozitare permite o astfel de identificare. Se
recomandă pentru acele elemente de stocuri care fac obiectul unei comenzi distincte.

 2. Metoda costului mediu ponderat (CMP). Costul mediu ponderat se poate calcula lunar sau
după fiecare operaţie de intrare ca raport între valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea
intrărilor pe de o parte şi cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantitatea intrată.

 Metoda FIFO ( primul intrat – primul ieşit, FIST-IN – FIRST OUT) – conform căreia bunurile
ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării
lotului, stocurile ieşite se evaluează la costul de achiziţie al lotului următor în ordine
cronologică. Deci, prin această metodă, ieşirile se evaluează la costul istoric în ordinea intrării
loturilor în gestiune.

 Metoda LIFO (ultimul intrat – primul ieşit, LAST-IN – FIRST OUT) – potrivit acestei
metode ieşirile sunt evaluate la costul ultimului lot intrat. După epuizarea ultimului lot, cantităţile
ieşite vor fi evaluate la costul lotului anterior. Deci, potrivit acestei metode, ieşirile se evaluează la
costul istoric (valoarea de intrare), în ordinea inversă a intrării loturilor în gestiune.
Fiscalitatea şi rentabilitatea sunt principalii factori care determină alegerea unei metode sau
alteia.
Metoda FIFO înseamnă costuri mici, profit mare, impozit pe profit mare, eventual dividende
nereale.
Metoda LIFO înseamnă costuri mari, profit mic, impozit pe profit mic, recomandată în
perioadele de inflaţie mare.

3. Evaluarea stocurilor la inventariere

6
La inventarierea stocurilor evaluarea se face la valoarea actuală sau de utilitate, denumită
valoare de inventar.
Valoarea de inventar este o valoare care se apreciază în funcţie de preţul pieţei şi de utilitatea
bunului pentru unitate.
Valoarea de utilitate care stă la baza evaluării bunurilor la inventariere se estimează în funcţie de
destinaţia bunurilor:

4. Evaluarea stocurilor la bilanţ (închiderea exerciţiului financiar)


Se face la valoarea contabilă (val. de intrare) pusă de acord cu rezultatele evaluării la inventariere.
Pentru aceasta, valoarea contabilă se compară cu valoarea de inventar şi pot rezulta:
a. diferenţe în plus între valoarea contabilă şi valoarea de inventar, aceasta nu se înregistrează;
b. diferenţe în minus între valoarea contabilă şi valoarea de inventar care se înregistrează ca
depreciere. În contabilitate, aceste stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare,
iar cu minusul de valoare, deprecierea, se înregistrează provizioane.

5. Evaluarea ulterioară a stocurilor (Alternative în evaluarea stocurilor la bilanţ)


Potrivit principiului prudenţei, stocurile, la bilanţ, reflecta o valoare cât mai apropiată de valoarea
recuperabilă care se obţine prin utilizare sau vânzare. Valoarea realizabilă netă este egală cu preţul de
vânzare estimat, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunului şi a costurilor necesare
vânzării. La inventarierea bilanţieră se compară costul ca valoare contabilă de intrare cu valoarea
realizabilă netă, reţinându-se cea mică.
În cazul în care valoarea realizabilă netă este mai mică decât valoarea contabilă de intrare,
diferenţa este tratată ca o depreciere, fiind tratată ca o cheltuială.

3XX Stocuri = 6XX Cheltuieli cu deprecierea

In Romania deprecierile sunt tratate in contabilitate pe calea ajustarilor activelor:


Ajustări pentru  Valoarea - Valoarea de inventar
deprecierea stocurilor contabilă a stocurilor
În cazul în care soldul final (după relaţia de mai sus) este mai mare decât cel contabil, pentru
diferenţă se face înregistrarea:
681 = 39
Dacă soldul calculat este mai mic decât cel contabil, pentru diferenţă se face înregistrarea:
39 = 781

5.2. CONTABILITATEA SINTETICĂ A STOCURILOR

Contabilitatea valorilor materiale se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea
inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

5.2.1 Metoda inventarului permanent


7
Constă în înregistrarea mişcărilor de stocuri (intrări şi ieşiri în debitul şi creditul conturilor de stocuri,
stabilindu-se de fiecare dată stocul nou, având în permanenţă informaţia privitoare la existenţa
stocului.
Din sondaje sau inventarieri periodice se descoperă diferenţele sub formă de plusuri sau
minusuri, corectându-se astfel soldul contabil.
În cazul inventarului permanent contabilitatea analitică a stocurilor se poate organiza după
una din următoarele metode (funcţie de necesităţi):
a. metoda operativ-contabilă (pe solduri). În acest caz la locul de depozitare se ţine evidenţa
cantitativă a bunurilor materiale pe categorii, iar în contabilitate se ţine evidenţa valorică pe
gestiuni, şi în cadrul gestiunilor grupe sau subgrupe de bunuri.
Verificarea exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din evidenţa depozitelor cu cele din
contabilitate se face lunar, prin evaluarea structurilor cantitative, transcrise din fişe de magazie în
registrul stocurilor şi al căror totaluri să corespundă cu totalul din fişele de cont din contabilitate.
b. metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitică). În cazul utilizării acestei metode la locul
de depozitare se ţine evidenţa cantitativă pe categorii de bunuri, iar în contabilitate se conduce
evidenţa cantitativ-valorică. Verificarea exactităţii şi concordanţei înregistrărilor efectuate în
cele două evidenţe (depozit şi contabilitate) se face prin punctajul periodic lunar, dintre
cantităţile înregistrate în fişele de magazie, cu cele din fişele de cont analitic de la contabilitate.
c. metoda global-valorică – constă în ţinerea evidenţei numai valoric, atât la nivelul gestiunii (unde
se conduce raportul de gestiune, întocmit pe baza documentelor de intrare şi ieşire a bunurilor)
cât şi la contabilitate ( unde se conduc fişele de cont, analitic pe gestiuni) şi în acest caz,
periodic (lunar) se face controlul concordanţei înregistrărilor dintre cele două evidenţe, prin
punctaj al raportului de gestiune cu fişa de cont a gestiunii din contabilitate.

5.2.2. Metoda inventarului intermitent.


Potrivit normelor contabile naţionale, unităţile patrimoniale mici şi mijlocii pot utiliza această
metodă de contabilizare a stocurilor, care presupune stabilirea ieşirilor şi respectiv înregistrarea lor în
contabilitate, pe baza inventarierii stocurilor la finele fiecărei luni. În acest caz ieşirile (E) se
determină ca diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale (Si) plus valoarea intrărilor (I) pe de o parte şi
valoarea stocurilor finale (Sf) stabilite prin inventariere, pe de altă parte:
E = Si + I – Sf
În cazul utilizării acestei metode, se renunţă la utilizarea în cursul lunii a conturilor de stocuri,
pentru evidenţa intrărilor şi ieşirilor din gestiune a bunurilor, precum şi la recalcularea stocurilor
scriptice după fiecare intrare sau ieşire.
Conturile de stocuri se folosesc numai la începutul şi sfârşitul lunii. În timpul lunii intrările
de stocuri se contabilizează direct în conturile de cheltuieli.
Aceste stocuri finale (de la sfârşitul lunii) vor deveni stocuri iniţiale ale lunii următoare şi se
vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii viitoare.
La sfârşitul perioadei (lunii), pe baza inventarului faptic, se compară şi se regularizează stocul
din inventar cu cel contabil (scriptic) care se poate face în două moduri:
a. Când stocul de inventar  stocul contabil iniţial, diferenţa se înregistrează ca o intrare la
contul de stoc.
301 = 601 cu diferenţa
sau se anulează stocul iniţial, trecându-se pe costuri
601 = 301 stoc initial (final precedent)
si valoarea stocului la inventar se inregistreaza ca:
8
301 = 601 valoare inventar
b. Cand diferenta dintre stocul de inventar si stocul contabil initial este cu minus, se
inregistreaza ca iesire de stoc:
601 = 301 cu diferenta
Sau la începutul exerciţiului se anulează stocul existent iar valoarea de inventar se
înregistrează ca intrare de stoc:
301 = 601
CURS NR. 16

5.3. CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME SI MATERIALELOR

Activele circulante materiale sau stocurile sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul clasei 3 „Conturi
de stocuri şi producţie în curs de execuţie” care cuprinde următoarele grupe de conturi:
Grupele 30 „Stocuri de materii prime şi materiale”, 33 „Producţia în curs de execuţie”,
34 „Produse”, 35 „Stocuri aflate la terţi”, 36 „Animale”, 37 „Mărfuri”,, 38 „Ambalaje”
39 „Provizioane pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie”.
După conţinutul economic, conturile din clasa 3 se grupează astfel:
a. Conturi care ţin evidenţa stocurilor la valoarea de intrare ( cost istoric), care cuprind conturi din
grupele 30, 33, 34, 35, 36, 37 şi 38.sunt conturi de activ.
b. Conturi substractive sau rectificative care au rol de a corecta valoarea de intrare a stocurilor şi
care cuprind: conturile 308, 348, 368, 388 conturi de diferenţe de preţ.
Conturile de diferenţe de preţ pot fi utilizate ca şi conturi bifuncţionale sau ca şi conturi de activ.
c)Contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”este cont de pasiv;
d) Conturile din grupa 39 – conturi de ajustări sunt conturi de pasiv;

Materiile prime şi materialele consumabile sunt reprezentate de grupa 30 „Stocuri de


materii prime şi materiale” si are următoarea structură:
301 „Materii prime”
302 „Materiale consumabile”
3021 „Materiale auxiliare”
3022 „Combustibili”
3023 „Materiale pentru ambalat”
3024 „Piese de schimb”
3025 „Seminţe şi materiale de plantat”
3026 „Fulgi”
3028 „Alte materiale consumabile”
303 „Materiale de natura obiectelor de inventar le”
308 „Diferenţe de preţ la materii prime şi materia
Materialele de natura obiectelor de inventar date in folosinţa se păstrează in evidenta
extrabilanţiera cu ajutorul contului 8035 „Stocuri de natura obiectelor de inventar” pana in
momentul ieşirii acestora din uz prin casare, vânzare, donaţie etc.

Exemplu in cazul utilizării inventarului permanent


1. O societate comerciala, ce tine evidenta stocurilor la cost de achiziţie, prezintă următoarele date
privind materiile prime:
9
- stoc iniţial evaluat la cost de achiziţie 10 lei/ buc X 200 buc;
- in cursul lunii se efectuează următoarele op. privind materiile prime:
cumpărare materii prime 500 buc, preţ facturare 12 lei/buc plus TVA, achitate prin banca.
cheltuieli transport 400 lei plus TVA, achitate numerar
consum materii prime 600 buc evaluat după metoda LIFO

Varianta I: când societatea este plătitoare de TVA


- achiziţie de materii prime conform facturii ( 500 X 12 = 6.000)+TVA
% = 401 7.140 lei
301 6.000 lei
4426 1.140 lei
- cheltuieli de transport 400 lei+TVA incluse in cost achitate
% = 5311 476 lei
301 400 lei
4426 76 lei
- achitarea cu ordin de plata a materiilor prime + transport
401 = 5121 7.140 lei
- consum de materii prime conform bonului de consum:
500 buc x 12 = 6 000 + 400 = 6 400  500 buc = 12,8 ( rez. din achiziţie)
100 buc x 10 = 1 000 ( rezulta din stoc iniţial)
601 = 301 6. 400 conf. bonului de consum

Varianta II: Exemplu când societatea nu este plătitoare de TVA ( deci TVA-ul din facturile de
cumpărare devine cost de achiziţie)
- achiziţie de materii prime, conform facturii 7.440 lei
301 = 401 7.140 lei
- cheltuieli de transport 476 lei
301 = 5311 476 lei
Atunci costul de achiziţie al materiilor prime devine:
( 7.440 + 496 ) 500 = 15, 872 lei
- achitarea cu ordin de plata a facturii de materii prime 7.440 lei
401 = 5121 7.140 lei
- consum de mat. prime conform bonului de consum, 600 buc din care:
500 buc. X 15, 872 = 7936
100 buc. X 10 = 1.000
TOTAL = 8.936 lei
601 = 301 8.936 lei conf. bonului de consum

3. O societate comerciala tine evidenta stocurilor la cost standard si prezintă la începutul lunii
următoarea situaţie privind materiile prime:
Stoc iniţial de materii prime, preţ standard 10 lei/ kg = 200 kg
Diferenţe de preţ aferente stocului iniţial 200 lei
In cursul lunii se efectuează următoarele operaţii:
- cumpărare de materii prime conform facturii 500 kg x 8 lei/ kg plus TVA
- consum materii prime conform bonului de consum 600 kg
- achiziţie de materii prime, înregistrate la preţ standard 10 lei/ kg
10
% = 401 4.760 lei
301 5.000
308 - 1.000
4426 760
- consum de mat. prime, înregistrate la preţ standard: 600 kg x 10 = 6.000

601 = 301 6.000 lei


- diferenţe de preţ aferente consumului de materii prime conform repartizării după coeficientul K.

Si308 + Rd308 200 + (-1000) - 800


K =       - 0, 114
Si301 + Rd301 2 000 + 5 000 7 000

601 = 308 -686 (6.000 x (- 0, 114))

4. Exemplu - evidenta materialelor de natura obiectelor de inventar


O societate comerciala achiziţionează 10 birouri la preţ facturare
4. 000 lei plus TVA. Cheltuielile de transport 400 lei plus TVA. Se dau in folosinţa 4 birouri.
După uzura lor completa se casează.
- achiziţia mobilierului ( obiect de inventar sub 15.000 lei)

% = 401 47. 600 lei


303 40. 000
4426 7. 600
- cheltuieli de transport conform facturii 400 lei plus TVA:
% = 401 476
303 400
4426 76
Costul de achiziţie unitar al unui birou:
40.400  10  4.040 lei/ buc
- darea in folosinţa a birourilor 4 buc x 4.040 lei/ buc
603 = 303 4.040 x 4 = 16.160 lei
- evidenta extracontabila a birourilor in folosinţa:
8035 = …… 16.160 lei

5. O societate comerciala achiziţionează echipament de lucru la preţ facturare 10.000 lei plus TVA.
Cheltuieli de transport 2.000 lei plus TVA. Echipamentul se distribuie salariaţilor, care vor
suporta 50% din costul de achiziţie, si se va retine din salarii.
Evidenta mat. de natura obiectelor de inventar se tine la cost efectiv.
- achiziţia echipamentului + cheltuieli de transport:

% = 401 14.280 lei


303 12.000 ( 10.000 + 2.000)
4426 2.280
- distribuirea echipamentului de lucru salariaţilor:
11
% = 303 12.000 lei
603 6.000
4282 6.000
se aplica TVA la valoarea transferata la salariat
4282 = 4427 1140 lei

- reţinerea din salarii a creanţei fata de salariaţi:


421 = 4282 7.140 lei

6. Se înregistrează in contabilitate următoarele operaţiuni economico-financiare:


- la inventariere se constata plus la materii prime 1.000 lei si minus combustibil 500 lei:
301 = 601 1.000 lei
6022 = 3022 500 lei

- se primeşte in mod gratuit un lot de piese de schimb 1.000 lei


3024 = 7582 1.000 lei

CURS NR.17

5.4. CONTABILITATEA PRODUSELOR SI A PRODUCTIEI IN CURS DE EXECUTIE

Produsele fac parte din categoria stocurilor si cuprind:


1. semifabricate – acele produse al căror proces tehnologic s-a încheiat intr-o faza de fabricaţie si
care trec in continuare pentru prelucrare sau se preda terţilor.
2. produse finite – sunt bunuri care au parcurs întregul proces tehnologic.
3. produse reziduale – reprezintă rebuturile, deşeurile, materiale recuperabile.
4. producţia in curs de execuţie (neterminata) cuprinde:
- produsele care nu au parcurs întregul proces tehnologic;
- produsele nesupuse recepţiei tehnice de calitate;
- lucrările si serviciile in curs de execuţie.
Determinarea producţiei neterminate la sfârşitul lunii se poate face prin doua metode:
a. Metoda contabila ( indirecta, scriptica) utilizează datele din evidenta operativa si contabila, pe
baza cărora se calculează producţia neterminata:

PRODUCTIA = PRODUCTIA + CHELTUIELI - CHELTUIELI


NETERMINATA NETERMINATA LA TOTALE IN LUNA AFERENTE PROD.
INCEPUTUL LUNII NEDETERMINATE
b. Metoda directa ( a inventarierii) consta in inventarierea faptica a producţiei neterminate la
fiecare loc de munca.
Producţia neterminata se evaluează la cost de producţie efectiv.
Producţia in curs de execuţie este reflectata in contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa
33”Produse in curs de execuţie” si grupa 34 „Produse” care cuprind următoarele conturi sintetice
de gradul II:
12
- 331 „Produse in curs de execuţie”
- 332 „Lucrări si servicii in curs de execuţie”
- 341 „Semifabricate”
- 345 „Produse finite”
- 346 „Produse reziduale”
- 348 „Diferenţe de preţ la produse”.
 Conturile 331 „Produse in curs de execuţie” si 332 „Lucrări si servicii in curs de execuţie” –
sunt după conţinutul economic bunuri – active circulante, iar după funcţia contabila conturi de activ.
 Conturile 341 „Semifabricate”, 345 „Produse finite” si 346 „Produse reziduale” – sunt după
conţinutul economic bunuri – active circulante, iar după funcţia contabila sunt conturi de activ.
 Contul 348 „Diferenţe de preţ la produse” este din punct de vedere al conţinutului economic
cont rectificativ al valorii de înregistrare a produselor. Tine evidenta diferenţelor dintre costul de
producţie si costul standard la produse. Este folosit de regula de unităţile care folosesc inventarul
permanent. Din punct de vedere al funcţiei contabile este bifuncţional după sold (se analizează ca si
un cont de activ).
 Contul 711”Variaţia stocurilor” tine evidenta costului de producţie, al producţiei stocate,
precum si variaţia acesteia.
 Rulajul creditor al contului reprez. costul producţiei obţinute in cursul lunii.

 Rulajul debitor reprez. costul de producţie al prod. ieşite in cursul lunii.

Exemple de operațiuni privind produsele finite.


1. O societate comerciala are stoc la începutul lunii produse finite 200 bucati la cost de producţie
100 lei/buc. In cursul lunii s-au mai fabricat 500 bucati cu următoarele cheltuieli:
- materii prime 35 000 lei;
- materiale auxiliare 15.000 lei;
- cheltuieli totale cu salariaţii, colaboratorii 10.000 lei;
- cheltuieli cu energia 5.000 lei
Se livrează 600 bucati cu preţ vânzare 150 lei/buc plus TVA (ieşirea prod. livrate făcându-se după
metoda F.I.F.O.).
a) In cazul utilizării metodei inventarului permanent, evidenta se face la cost de achiziţie
pentru intrări.

- Cheltuieli cu materii prime:


601 = 301 35.000 lei

- Cheltuieli cu materiale consumabile:

6021 = 3021 15.000 lei

- Cheltuieli cu salarii – colaboratorii:


621 = 401 10.000 lei
- Cheltuieli cu energia:
605 = 401 10.000 lei
TOTAL VALOARE 65.000 : 500 buc. = 130 lei/buc.

- Obţinerea de produse finite:


13
345 = 711 65.000 lei
- livrarea produselor finite:

411 = % 107.100 lei


701 90.000
4427 17.100

- scoaterea din gestiune a produselor finite vândute după metoda FIFO:


200 buc. x 100 = 20.000 lei 72.000 lei
400 buc. x 130 = 52.000 lei
711 = 345 72.000 lei

b) In cazul utilizării metodei inventarului intermitent:


- scoaterea din gestiune a produselor aflate in stoc la începutul lunii:
711 = 345 20.000 lei (200 buc. x 100 lei)
- vânzarea produselor:
411 = % 107 100 lei
701 90.000
4427 17 100

- stabilirea prin inventariere a stocului final de produse finite:


100 buc. x 130 = 13.000 lei

a. PRODUCTIA OBTINUTA = Sold final + Iesiri – Sold initial


345 = 711 13.000 lei

2. O societate comerciala care aplica metoda inventarului permanent, evidenta produselor


ţinându-se la cost standard.
Exemplificam 3 variante:
a. costul de producţie de la sfârşitul lunii = costul standard
b. costul de producţie de la sfârşitul lunii < costul standard
c. costul de producţie de la sfârşitul lunii > costul standard.

 Situaţia produselor este:


- stoc la începutul lunii de produse finite 300 bucăţi, evaluate la cost standard 100 lei/buc
- diferenţe de preţ aferente stocului iniţial 3.000 lei ( deci cost de producţie total = 33.000 lei 
300 buc = 110 lei/buc).

 Varianta a
In cursul lunii au loc operaţiunile:
- se obţin produse finite 500 buc x 100 lei cost standard, pentru care se stabilesc consumurile
totale la sfârşitul lunii 50.000 lei.
Deci se constata:
- cost standard 100 lei
- cost producţie 100 lei
diferenţe preţ 0 lei
14
se vând 600 bucati la preţ vânzare 150 lei/buc plus TVA

 Înregistram:
- înregistrarea tuturor cheltuielilor pana la sfârşitul lunii:
Cl 6 = % 301, 302, 421, 431 50.000 lei

- obţinerea produselor finite la cost standard:


345 = 711 50.000
- VANZAREA LA PRET DE VANZARE 600bucx 150lei
411 = % 107.100 lei
701 90.000
4427 17.100
- scăderea gestiunii de produse finite vândute:la cost standard
711 = 345 60.000 lei (600 x 100)

Înregistram: - obţinerea producţiei la cost standard:


345 = 711 50.000 lei (500 buc. x 100 lei/buc.)
- vânzarea de produse finite 600 buc x 150 lei/buc preţ vânzare:
411 = % 107.100 lei
701 90.000
4427 17.100
- la sfârşitul lunii se calculează si înregistrează diferenţele de preţ la produse intre costul
producţiei de produse finite si costul standard:
cost producţie in luna 45.000 lei,
cost standard 500 buc x 100 lei/buc = 50.000 lei
CP – CS = 45.000 – 50.000 = - 5.000 diferenţe favorabile.
345 = 711
- se scade gestiunea de marfa vânduta la cost standard.
711 = 345 60.000 lei (600 buc. x 100 C.S.)

Pentru scăderea din gestiune a diferenţelor de preţ aferente calculării unui coeficient K de
repartizare:

Si348 + R348 3.000 +  5.000


Si =    =  0025.
Si345 + R345 30.000 + 50.000

Diferenţe = - 0,025 x 60.000 (ieşiri) = 1.500 lei

711 = 345
 Varianta c
In cursul lunii se obţin produse 500 bucăţi la cost standard 100 lei/buc.

15
Se vând produse finite 600 bucăţi la preţ de vânzare 150 lei/buc. La sfârşitul lunii pe baza
centralizatorului de bunuri de consum si inventarierii producţiei in curs de execuţie se constata
total cheltuieli aferente produselor finite
60.000 lei  500 buc = 120 lei/buc.
Înregistram:
- obţinerea producţiei la cost standard

345 = 711 50.000 lei (500 buc. x 100 lei)


- vânzare produse finite (600 buc x 150 lei/buc)

411 = % 107.100 lei


701 90.000
4427 17.100
- se calculează si înregistrează diferenţe de preţ la produse (la sfârşitul lunii):
cost de producţie: 500buc x 120 = 60.000 lei
cost standard : 500buc x 100 = 50.000 lei
diferenţe de preţ la produse 10.000 lei ( dif. nefavorabile)

348 = 711 10.000 lei


- Se scade gestiunea de mărfurile vândute la cost standard:
711 = 345 60.000 lei (600 buc. x 100)
Pentru scăderea din gestiune a diferenţelor de preţ aferente calculam coeficientul K de repartizare:
3.000 + 10.000 13.000
K =  =  = 01625
30.000 + 50.000 80.000
 Diferenţe de preţ la produse aferente produselor vândute:
01625 x ( 600buc x 100) = 01625 x 60.000 = 9.750 lei
711 = 345 9.750 lei

3. O societate comerciala productiva obţine semifabricate evaluate la cost efectiv 8.000 lei.
Ulterior se eliberează spre prelucrare in alte secţii, semifabricate in valoare de 7.000 lei.
- Recepţia semifabricatelor obţinute din producţie proprie:
341 = 711 8.000 lei
- Eliberarea de semifabricate pentru prelucrarea in alte secţii
711 = 341 7.000 lei
4. La inventariere se constata minus la produse finite 800 lei care se imputa magazionerului la
1.000 lei plus TVA:
- Minusul de produse finite la inventar
711 = 345 800 lei
- Imputarea pagubei
4282 = % 1.190 lei
7581 1.000
4427 190
5. Se acorda salariaţilor, ca plata in natura, produse finite 1.000 lei
421 = 345 1.000 lei

16
635 = 4427 190 lei
6. Se transfera la magazinul propriu produse finite pentru vânzare 1.000 lei
371 = 345 1.000 lei
7. La inventarierea de la sfârşitul lunii se constata in secţiile de baza produse in curs de execuţie
evaluate la 2.000 lei.
- Înregistrarea producţiei in curs de execuţie stabilite la finele lunii
331 = 711 2.000 lei
- Stornarea la începutul lunii următoare a stocului de producţie neterminate
711 = 331 2.000 lei

5.5. CONTABILITATEA STOCURILOR AFLATE LA TERTI SI A MARFURILOR

Sunt considerate stocuri aflate la terţi cele care sunt:


- achitate si lăsate in custodia furnizorilor;
- date spre prelucrare la terţi;
- predate terţilor pentru vânzare in consignaţie;
- trimise pentru depozitare temporara la terţi;
- aflate in curs de aprovizionare (achitate si nesosite).

 Conturile utilizate: sunt cele din grupa 35”Stocuri aflate la terţi” care cuprinde următoarele
conturi sintetice de gradul I:
- 351”Materii si materiale aflate la terţi”;
- 354”Produse aflate la terţi”;
- 356”Animale aflate la terţi”;
- 357”Mărfuri aflate la terţi”;
- 358”Ambalaje aflate la terţi”.

 Conturile din grupa 35 „Stocuri aflate la terţi” după conţinutul economic sunt conturi de
active circulante, iar după funcţia contabila conturi de activ.
.
Operațiuni privind stocurile aflate la terți

1. Se achiziţionează conform facturii materii prime 5 000 lei plus TVA, care nu se pot recepţiona
imediat. Ulterior se face recepţia lotului.
- Sosirea facturii si a materialelor dar nerecepţionate
% = 401 5 950 lei
351 5 000
4426 950

- Recepţia ulterioara a materiilor prime


301 = 351 5 000 lei

17
 2. O societate comerciala trimite la prelucrare materii prime: lemn pentru prelucrare 50 000
lei. Preţul prelucrării este 5 000 lei plus TVA. Materiile prime prelucrate mobilier birou se reîntorc.
- Trimiterea la prelucrare a materiilor prime
351 = 301 50 000 lei

- Factura de prelucrare
% = 401 5 950 lei
303 5 000
4426 950
- Reîntoarcerea materiei prime prelucrate
303 = 351 50 000 lei

CURS NR.18
5.6. CONTABILITATEA MĂRFURILOR

Mărfurile sunt din punct de vedere al conţinutului economic bunuri, achiziţionate pentru a fi
vândute în aceeaşi stare, fără vreo prelucrare suplimentară. Mai sunt asimilate mărfurilor:
 stocurile achiziţionate pentru utilizare proprie (materii prime, materiale etc.) şi care
ulterior şi-au schimbat destinaţia şi se oferă spre vânzare terţilor;
 stocurile provenite din producţie proprie, care se vând prin magazine proprii
(semifabricate, produse finite etc.).
Evidenta mărfurilor se ţine la preţ de vânzare. Diferenţa între preţul de vânzare şi costul de
achiziţie al mărfurilor poartă numele de adaos comercial sau rabat comercial. Cu toate că exprimă
aceeaşi realitate, între cele două noţiuni există, totuşi deosebiri în ceea ce priveşte modul de calcul şi
momentul în care se face calculul. Astfel, adaosul comercial se calculează şi înregistrează la achiziţia
mărfurilor prin aplicarea cotei de adaos comercial la costul de achiziţie. Rabatul comercial se
stabileşte în momentul scoaterii din gestiune a mărfurilor vândute prin aplicarea cotei de rabat asupra
preţului de vânzare al mărfurilor. Transformarea cotei de adaos în cota de rabat se realizează
aplicând procedeul sutei majorate, astfel: (pentru cota unică de adaos comercial)

Cota de rabat (%) = (cota de adaos × 100) : ( cota de adaos + 100)


Cota de adaos
Rabatul = preţ vânzare × 
Cota de adaos + 100

La unităţile de desfacere cu amănuntul evidenţa analitică a mărfurilor se face global valoric


atât la nivel de unitate cât şi pe magazine, iar în cadrul acestora pe gestiuni cu ajutorul raportului de
gestiune zilnic.
Contabilitatea sintetică a mărfurilor la unităţile cu amănuntul se organizează prin folosirea
inventarului permanent sau intermitent şi se realizează cu ajutorul grupei 37 „Mărfuri” care cuprinde
conturile sintetice de gradul I, 371 „Mărfuri’, 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”.
Contul 371 „Mărfuri”
- după conţinutul economic este un cont de active circulante de natura stocurilor
- după funcţia contabilă este un cont de activ.
18
Contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” este după conţinutul economic cont rectificativ al
valorii de înregistrare a mărfurilor, iar după funcţia contabilă este cont de pasiv. Ţine evidenţa
adaosului comercial (marja comerciantului) aferent mărfurilor din societatea comercială.

Operaţiuni privind mărfurile

I. În cazul inventarului permanent


Mărfuri evaluate la cost de achiziţie (comercializare de tip „en gross”)
1. O societate comercială achiziţionează cu factură mărfuri la preţ facturare 100 lei plus TVA.
În cursul lunii se livrează mărfuri în valoare de 70 plus TVA preţ vânzare, cost de achiziţie 50.

 Înregistrarea facturii privind achiziţia mărfii

% = 401 119
371 100
4426 19

 Livrarea mărfurilor

411 = % 83,3
707 70
4427 13,3

 Scăderea din gestiune a mărfurilor vândute

607 = 371 50

Mărfuri evaluate la preţ de vânzare cu amănuntul


2. O societate comercială are la începutul lunii marfă evaluată la preţ de vânzare cu
amănuntul 15.470 lei (10.000 preţ facturare achiziţie, 3.000 lei adaos comercial, 2.470 lei TVA
neexigibilă). În cursul lunii se achiziţionează mărfuri la preţ cumpărare 25.000 lei plus TVA, cota de
adaos medie este 25%. Se vând numerar mărfuri la preţ de vânzare 22.320 lei (inclusiv TVA). Se
scade gestiunea.
 Achiziţia mărfurilor cu factură
% = 401 29 750
371 25.000
4426 4750

19
 Se încarcă gestiunea cu adaosul comercial şi TVA neexigibilă (se formează preţul de
vânzare conform N.I.R.):

371 = % 12 187,5
378 6.250
4428 5937,5

 Vânzarea mărfurilor conform facturii:


411 = % 21 420
707 18000
4427 3420

Pentru scăderea gestiunii de marfă vândută se procedează astfel:

Mărfuri : Sold iniţial = 15.470


Intrări = 31 250 (25.000 + 4 750+ 6250)
Ieşiri ( vânzări) = 29 750
Sold final = 31.900 – 6.174,19 (TVA 24%) = 25.726

Se calculează k, coeficientul mediu de rabat comercial

S i 378 + R 378 3.000 + 6.250 9 250


K =  =  =  
S i 371+ R371- (S i 4428 + R 4428) 13.000 + 31.250 44.250

K = 0,209

Adaos comercial la sold final (fără TVA) = 25.726 × 0,209 = 5.376,70

Adaos comercial (378)


Sold iniţial 3.000
Intrări 6.250
Adaos la stoc final = 5.376,70
Ieşiri 3.873,30 (3.000 + 6.250 – 5.376,70)

 Înregistram scăderea gestiunii


% = 371 22.320
607 14.126,70
378 3.873,30
4428 4.320

20
Nota: Dacă înregistrează cheltuieli de transport-aprovizionare, se înregistrează distinct în 371
(analitic transport de mărfuri), atunci si acesta se descarcă pe măsura vânzării mărfurilor folosind
coeficientul de repartizare K (asemănător cheltuielilor cu transportul materiilor prime). O variantă
utilizată frecvent în practica contabilă, dar neagreată de fiscalitate este aceea în care cheltuielile de
transport – aprovizionare sunt înregistrate direct în contul 624 „Cheltuieli cu transportul de bunuri
şi personal”. În acest caz, nu mai este necesară determinarea coeficientului K.

CURS.19

5.7. CONTABILITATEA AMBALAJELOR

Ambalajele sunt bunuri destinate păstrării şi protejării mărfurilor pe timpul transportului,


depozitarii şi desfacerii.
Se clasifică:
 după modul de folosire:
- ambalaje refolosibile care sunt redate circuitului economic după anumite operaţii:
spălare, recondiţionare;
- ambalaje pierdute (de unică folosinţă) – care nu mai pot fi utilizate pentru un nou
proces de circulaţie.
 după modul de circulaţie şi recuperare:
- ambalaje care circulă şi se recuperează prin vânzare-cumpărare, fiind facturate
separat;
- ambalaje care circulă prin restituire (cu aviz de însoţire, fără TVA);
- ambalaje care circulă la schimb, când se înregistrează doar mărfuri făcându-se
abstracţie de ambalajele care circulă în regim „plin-gol”.
Înregistrarea în contabilitate se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 38 „Ambalaje”
care cuprinde conturile:
381 „Ambalaje”
388 „Diferenţe de preţ la ambalaje”.

Contabilitatea se realizează cu ajutorul contului:


381 „Ambalaje"
- după conţinutul economic este un cont de active circulante de natura stocurilor
- după funcţia contabilă este un cont de activ.
Ambalajele pot fi evaluate şi înregistrate în contabilitate la costuri de achiziţie, la preţurile
prestabilite (standard) sau preţuri de factură, conform opţiunii întreprinderii.
Dacă ambalajele se înregistrează la preţuri prestabilite (standard), diferenţa dintre aceste
preţuri şi costul de achiziţie sau de producţie se înregistrează distinct în contul:
388 „Diferenţe de preţ Ia ambalaje"
- după conţinutul economic este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a ambalajelor
- după funcţia contabilă este un cont bifuncţional.

21
Operaţii privind ambalajele

Ambalaje care circulă după principiul vânzare-cumpărare


1. O societate comercială recepţionează ambalaje la cost de achiziţie 2.000 lei plus TVA
achitate prin avans de trezorerie. Ulterior, se vând ambalajele cu 1.000 lei plus TVA şi se scot din
evidenţă.

 Achiziţia ambalajelor prin avans de trezorerie


% = 542 2380
381 „Avansuri de trezorerie” 2.000
„Ambalaje”
4426 380
„TVA deductibilă”

 Vânzarea ambalajelor prin factură


411 = % 1.190
„Clienţi” 708 1.000
„Venituri din activităţi diverse”
4427 190
„TVA colectată”

 Scăderea din gestiune a ambalajelor vândute


608 = 381 700
„Cheltuieli privind ambalajele” „Ambalaje”

2. O societate comercială achiziţionează materii prime la preţ facturare 10.000 lei plus TVA
în ambalaje care sunt facturate separat 1.000 lei plus TVA. După o perioadă casează ambalajele
300 lei şi de 700 lei facturează societăţii furnizoare.

 Achiziţia materiilor prime şi a ambalajelor

% = 401 13.090
301 „Furnizori” 10.000
„Materii prime”
381 1.000
„Furnizori”
4426 2.090
„TVA deductibilă”
 Casare ambalaje de 300 lei

608 = 381 700


„Cheltuieli privind ambalajele” „Ambalaje”

 Facturare (vânzare) ambalaje 700 lei


411 = % 833
„Clienţi” 708 700
„Venituri din activităţi diverse” 22
4427 133
„TVA colectată”
 Scăderea gestiunii de ambalajele vândute
608 = 381 700
„Cheltuieli privind ambalajele” „Ambalaje”

Ambalaje care circulă după principiul restituirii


Se livrează mărfuri 10.000 lei plus TVA pentru care se dau ambalaje înregistrate pe un aviz
de însoţire a mărfurilor ce circulă pe sistem restituire în valoare de 500 lei. Clientul reţine pentru
sine ambalaje 200 lei pe care furnizorul i le facturează ulterior, restul se restituie.

LA FURNIZOR LA CLIENT
1) Livrarea mărfurilor şi a ambalajelor 1) Achiziţia mărfurilor si recepţia ambalajelor

411 = % 11.900 % = 401 11.900


707 10.000 371 10.000
4427 1.900 4426 1.900
Aviz
411 = 419 500 409 = 401 500
2) Si. 2) Valoarea în custodie
358 = 381 500 = 8033 500

1) Restituirea ambalajelor de către client 3) Restituirea ambalajelor către furnizor

419 = 411 300 401 = 409 500


381 = 358 300 = 8033 300
2) Facturarea ambalajelor nerestituite 4) Primirea facturii privind ambalaje
nerestituite
411 = % 238 % = 401 238
708 200 381 200
4427 38 4426 38

Scăderea din gestiune a ambalajelor


608 = 358 200 = 8033 200

Materiale pentru ambalat suportate de client


 Achiziţia de materiale pentru ambalat 1.000 plus TVA prin avans de trezorerie

% = 542 1.1900
381 „Avansuri de trezorerie” 1.000
„Mărfuri”
4426 190
„TVA deductibilă”
23
 Încasarea de la cumpărător a valorii materiale pentru ambalat

5311 = % 1.240
„Casa în lei” 708 1.000
„Venituri din activităţi diverse”
4427 190
„TVA colectată”

 Consum de materiale pentru ambalat la ambalarea mărfurilor

608 = 381 1.000


„Cheltuieli privind ambalajele” „Ambalaje”

Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de


execuţie

Ajustările pentru deprecierea stocurilor au drept scop acoperirea riscurilor generate de


scăderea valorii acestora. Se calculează şi înregistrează la închiderea exerciţiului financiar cu
ocazia inventarului general al patrimoniului. În acest scop se foloseşte relaţia:
Ajustări pentru = Valoarea contabilă - Valoarea
deprecierea a stocurilor de inventar
stocurilor a stocurilor
Conturile utilizate sunt cele din grupa 39 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor şi producţiei
în curs de execuţie” care cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul I:
391 „Ajustări pentru deprecierea materiilor prime”;
392 „Ajustări pentru deprecierea materialelor”;
393 „Ajustări pentru deprecierea producţiei în curs de
execuţie”;
394 „Ajustări pentru deprecierea produselor”;
395 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terţi”;
396 „Ajustări pentru deprecierea animalelor”;
397 „Ajustări pentru deprecierea mărfurilor”;
398 „Ajustări pentru deprecierea ambalajelor”.
Toate sunt conturi rectificative după conţinutul economic, iar după funcţia contabilă sunt
conturi de pasiv. Se creditează cu ocazia constituirii si suplimentarii pentru deprecierea stocurilor
(6814). Se debitează cu ocazia diminuării si anularii provizionului pentru deprecierea stocurilor
(7814).
Soldul creditor exprimă valoarea ajustărilor constituite pentru deprecierea stocurilor.

Operaţii privind ajustările pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de


execuţie

1. O societate comercială achiziţionează mărfuri în valoare de 10.000 lei (10 bucăţi × 1.000
lei) plus TVA, moda verii anului N. La sfârşitul anului se constată la inventariere că mai sunt în stoc
mărfuri de 8.000 lei pentru vară şi posibil să nu se mai vândă la acelaşi preţ vara următoare, iar

24
preţul de aprovizionare de pe piaţă a scăzut la 700 lei bucata. Vara următoare reuşeşte să le vândă,
totuşi acoperindu-şi costul de achiziţie.

 Constituirea ajustării stocurilor la sfârşitul anului N


6814 = 398 1.000
„Cheltuieli de exploatare privind „Ajustări pentru deprecierea
ajustările pentru deprecierea ambalajelor”
activelor circulante”

 Se vând mărfuri în vara N+1, deci dispare obiectul ajustarilor şi atunci acesta se anulează
7814 = 398 1.000
„Venituri din ajustări pentru „Ajustări pentru deprecierea
deprecierea activelor circulante” ambalajelor”

CAP. 6.

CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU TERŢII

Curs nr.20

6.1. Delimitări şi structuri privind decontările cu terţii. Evaluare.

Pentru realizarea obiectului de activitate, întreprinderile intră în relaţii economice diverse, în


cadrul proceselor de aprovizionare şi desfacere, relaţii din care se nasc creanţe (drepturi) şi datorii
(obligaţii).
Deci, creanţele şi datoriile, ce se înregistrează în contabilitate, provin din operaţiuni
patrimoniale referitoare la livrările de mărfuri, lucrările executate şi serviciile prestate, precum şi din
alte operaţiuni efectuate în bază unor contracte încheiate între întreprinderi.
În afara relaţiilor de interdependenţă dîntre întreprinderi, creanţele şi datoriile provin şi din
utilizarea forţei de muncă, din obligaţiile de plată ale impozitelor, taxelor şi alte contribuţii către
bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale şi protecţiei sociale şi din alte diverse relaţii.
Stingerea acestor creanţe şi datorii se face prin intermediul banilor, utilizând:
 Operaţiuni băneşti de decontare cu numerar şi fără numerar
 Operaţiuni băneşti de decontare prin efecte comerciale.
Decontările cu terţii reprezintă toate relaţiile de datorii şi creanţe faţă de terţe persoane, cu
termen de decontare pe termen scurt. De asemenea sunt incluse şi decontările între exerciţiile
financiare determină te de valorile de regularizare de la un exerciţiu la altul.
Nu sunt incluse în categoria decontărilor cu terţii datoriile şi creanţele financiare determină
te de creditele pe termen scurt primite, respectiv acordate de entitate.
Datoriile reprezintă surse externe (străine) de finanţare pentru care unitatea trebuie să acorde
o prestaţie sau un echivalent valoric. Creditorul este persoana care a avansat o valoare economică şi
urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie. În contabilitate, datoriile sunt
reflectate din momentul creării angajamentelor până în momentul stingerii lor (plăţii).
Creanţele pe termen scurt sau activele în curs de decontare, reprezintă valori economice
avansate, temporar, de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice pentru care urmează
25
să primească un echivalent valoric sau o contraprestatie. Acest echivalent poate reprezenta o sumă de
bani, o lucrare sau un serviciu.Persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de valoarea avansată
se numesc debitori. Creanţele se reflectă în contabilitate din momentul creării dreptului faţă de terţi
până în momentul stingerii (încasarii) lor.
Datoriile şi creanţele se pot grupa astfel:
 Datorii şi creanţe comerciale faţă de furnizori şi clienţi
 Datorii şi creanţe faţă de salariaţi
 Datorii şi creanţe faţă de bugetul de asigurări sociale
 Datorii şi creanţe faţă de bugetul statului
 Datorii şi creanţe faţă de acţionari/asociaţi
 Datorii şi creanţe faţă de diverşi creditori, respectiv debitori.

6.2. Organizarea contabilităţii privind decontările cu terţii

Contabilitatea sintetică a datoriilor şi creanţelor, precum şi a operaţiilor asimilate acestora, se


realizează cu ajutorul conturilor clasei 4 „Conturi de terţi” din Planul de conturi general, din care
fac parte 10 grupe care cuprind conturi sintetice de gradul I, unele desfăşurându-se şi pe conturi
sintetice de gradul II, care sunt operaţionale.
Organizarea contabilităţii privind decontările cu terţii se face cu ajutorul următoarelor grupe
de conturi :
 40 „ Furnizori şi conturi asimilate”
 41 „ Clienţi şi conturi asimilate”
 42 „ Personal şi conturi asimilate”
 43 „ Asigurări sociale, protecţia socială şi conturi asimilate”
 44 „ Bugetul statului, fonduri speciale şi conturi asimilate”
 45 „Grup şi acţionari/asociaţi ”
 46 „ Debitori şi creditori diverşi”
 47 „ Conturi de regularizare şi asimilate”
 48 „ Decontări în cadrul unităţii”
 49 „ Ajustări pentru deprecierea creanţelor”
În cadrul acestei structuri, toate conturile care reflectă creanţe funcţionează în regimul
conturilor de activ, adică se debitează la crearea creanţelor asupra terţilor şi se creditează la
decontarea creanţelor. Soldul acestor conturi este debitor şi reprezintă creanţele întreprinderii asupra
terţelor persoane.
Toate conturile care înregistrează datorii au funcţie contabilă de datorii, astfel ele se
creditează cu datoriile create în mod curent faţă de terţi şi se debitează la decontarea(plata) datoriilor.
Soldul prezentat de aceste conturi este sold creditor şi reprezintă datoriile în curs de decontare.

26
6.3. Contabilitatea sintetică a decontărilor cu furnizorii

Cumpărările de bunuri şi servicii generează datorii către furnizorii, a căror stingere se va face
în perioada următoare.
O clasificare a datoriilor către furnizori se poate face după următoarele trei criterii:
 După natura cumpărărilor efectuate:
 Datorii provenite din cumpărări de bunuri şi servicii destinate activităţii de exploatare
 Datorii provenite din cumpărări de imobilizări.
 După scadenţa datoriilor :
 Datorii exigibile, alcăror termen de plată este indicat în documentele furnizorilor
 Datorii neexigibile, generate din cumpărările ce nu sunt însoţite de facturile
furnizorilor.
 După modalitatea stingerii datoriilor:
 Datorii din cumpărări pe credit comercial
 Datorii din cumpărări pe credit cambial.
Creditul comercial clasic înseamnă amânarea la plată acordată de furnizor clientului anual,
decontarea se face ulterior folosind intrumente clasice: ordine de plata, CEC-uri, chitanţe.
Creditul comercial cambial este creditul prevăzut într-un efect comercial (bilet la ordin sau
cambie) în care se consemnează suma, scadentă, banca.

Reducerile de preţ acordate de furnizori clienţilor pot fi:


 Comerciale :
 pe produs: - pe loc
- ulterior
 pe factură
 Financiare - ulterioară
Reducerile comerciale pot fi de exemplu: rabatul, remiza, risturn-ul, iar cele financiare pot fi
de forma scontului.
Rabatul constă în o reducere de preţ pe care o poate acorda furnizorul pentru calitatea
bunurilor livrate.
Remiza reprezintă o reducere de preţ acordată pentru considerabile faţă de clienţi : fidelitate
sau volum mare de comenzi.
Risturn este o reducere anuală, globală pentru depăşirea unui plafon.
Scont este o reducere acordată pentru plata înainte de scadenţă.
Notă: Reducerile de preţ acordate nu se cuprind în bază de impozit T.V.A.

Contabilitatea sintetică a decontărilor cu furnizorii se efectuează cu ajutorul conturilor din


grupa 40 „Furnizori şi conturi asimilate” care se desfasoara pe urmatoarele conturi sintetice de
gradul I :
401„ Furnizori”
403 „Efecte de plătit”
404 „ Furnizori de imobilizări”
405 „Efecte de plătit pentru imobilizări”
408 „Furnizori-facturi nesosite”
409 „Furnizori-debitori”
27
Operaţiuni privind decontările cu furnizorii

1. În cazul în care evidenţa stocurilor se ţine prin metoda inventarului permanent, la costuri
efective de achiziţie cumpărările de stocuri se înregistrează astfel:
% = 401
301, 302, 303, 361, „Furnizori”
371,381,4426

2. În cazul utilizării metodei inventarului permanent iar stocurile se înregistrează la preţuri


prestabilite (standard), iar pentru aprovizionare s-au efectuat şi cheltuieli auxiliare (de exemplu
transport, încărcare-descărcare, comisioane de intermediere, etc.) , acestea se înregistrează în
conturile de diferenţe de preţ corespunzătoare fiecărei categorii de stocuri achiziţionate.

% = 401
Conturi de stocuri „Furnizori”
Conturi de diferenţe de preţ
aferente stocurilor achiziţionate
T.V.A. deductibilă

3. În cazul cumpărărilor de bunuri nestocabile (rechizite, materiale de curăţenie, servicii


efectuate de terţi, consumul de energie şi apă, gaze, taxe de poştă şi telecomunicaţii, reparaţii, etc),
înregistrăm :
% = 401
604, 605, 611, 614, 624, 626,
4426

4. În cazul micşorării datoriei către un furnizor, căruia i s-a acordat anterior un avans, avem
următoarele înregistrări :
 acordarea avansului:
409 = 5121

 regularizarea avansului la data primirii bunurilor, lucrărilor sau serviciilor pe bază


facturii:

401 = 409

5. Plata efectivă a datoriei către furnizor se poate face :


 în numerar, din conturi curente la bănci, din acreditive, din avansuri de trezorerie :
28
401 = %
5121, 5311, 541, 542

 prin intermediul efectelor de comerţ (de exemplu bilete dla ordin emise şi acceptate de
furnizor)
401 = 403

CURS 21

6.4. Contabilitatea sintetică a decontărilor cu clienţii

Datorită structurii lor variate, pentru contabilitatea creanţelor din vânzări de bunuri şi servicii
pe credit şi a altor operaţiuni asimilate, în grupa 41 „Clienţi şi conturi asimilate” din Planul de
conturi general au fost prevăzute conturi sintetice pe feluri de creanţe, în funcţie de natura lor.
În funcţie de următoarele două criterii , creanţele din vânzări de bunuri şi servicii pe credit
pot fi clasificate astfel:
 după natura creditelor acordate cu ocazia vânzării:
- creanţe din vânzări pe credit comercial
- creanţe din vânzări pe credit cambial
 după exigibilitate:
- creanţe exigibile
- creanţe neîncasate în termen.
Grupa 41 „Clienţi şi conturi asimilate” cuprinde :
411 „Clienţi”
413 „Efecte de primit de la clienţi”
418 „Clienţi- facturi de întocmit”
419 „Clienţi-creditori”

Înregistrarea creanţelor din vânzările de bunuri şi servicii clienţilor se face cu ajutorul


contului sintetic de gradul I 411 „Clienţi” care se de dezvoltă în alte două conturi sintetice de gradul
II, astfel :

4111 „Clienţi”
4118 „Clienţi incerţi sau în litigiu”

Operaţiuni privind datoriile şi creanţele comerciale

 Livrări, cumpărări de bunuri şi servicii pe credit comercial clasic.


29
Societatea comercială X livrează SC Y semifabricate (ptr furnizori) respectiv materii prime
pentru clienţi la preţul de 100.000 + TVA .
Semifabricatele au fost înregistrate la furnizori la cost producţie 80.000 lei. Factura se încasează
ulterior cu OP.

La S.C . X (furnizor) La S.C. Y (client)


1. livrare 1. achiziţie
411 = % 119.000 % = 401 119.000
702 100.000 301 100.000
4427 19.000 4426 19000
2.scăderea gestiunii 2. --------------
711 = 341 80.000

3.încasarea creanţei 3.plata datoriei


5121 = 411 119.000 401 = 5121 119.000

 Livrări,cumpărări de bunuri şi servicii pe credit cambial


Societatea comercială X livrează cu factură societăţii SC Y produse finite ( pentru furnizori),
materiale pentru client, 200.000 lei + TVA. Furnizorul acceptă la plată billet la ordin întocmit de
client. După primirea efectului comercial furnizorul îl depune la bancă şi îl încasează la scadenţă.
Preţul de înregistrare la furnizor a produselor finite livrate este de 180.000 lei.

S.C.X (furnizor) S.C. Y (client)


1.Livrare: 1.Cumpărare
411 = % 238.000 % = 401 238.000
701 200.000 302 200.000
4427 38.000 4426 38.000
2.Scăderea gestiunii: 2. ---------
711 = 345 180.000
3.Acceptarea biletului la ordin 3.Emiterea biletului la ordin
413 = 4111 238.000 401 = 403 238.000
4. Depunerea la banca 4. ---------------
5113 = 413 238.000
5. Încasarea efectelor comerciale 5. Achitărea la scadenţă
5121 = 5113 238.000 403 = 5121 238.000

 Livrări- cumpărări de bunuri şi servicii pentru care nu s-au întocmit facturi

S.C. X livrează S.C.Y (clientul) pe bon de aviz de însoţire a mărfii produse finite (pentru
furnizor), respectiv piese de schimb (pentru client) la preţ vânzare 100.000 lei + TVA. În luna
30
următoare se întocmeşte factura şi se face decontarea prin OP. Preţ înregistrare a produselor finite la
furnizor 80.000 lei.

S.C .X (furnizor) S.C. Y (client)


1.Livrarea: 1.Achiziţia :
418 = % 119.000 % = 408 119.000
701 100.000 3024 100.000
4428 19.000 4428 19.000

2.Scăderea gestiunii : 2. ---------


711 = 345 80.000
3. Emiterea facturii : 3. Primirea facturii:
411 = 418 119.000 408 = 401 194.000
4428 = 4427 19.000 4426 = 4428 19.000

4. Încasarea creanţei : 4. Plata facturii :


5121 = 411 119.000 401 = 5121 119.000

Curs 22

6.5. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU PERSONALUL ŞI CU BUGETUL DE


ASIGURĂRI ŞI PROTECŢIE SOCIALĂ

Structura datoriilor şi creanţelor privind personalul şi bugetul de asigurări şi protecţie socială

Decontarile cu personalul au ca obiect calculul, înregistrarea la cheltuieli şi decontarea


salariilor cuvenite angajaţilor. Structural salariile sunt formate din: salariul de bază, sporurile şi
adaosurile pentru condiţii speciale de muncă şi rezultatele obţinute, indemnizaţii şi alte sporuri.
Cheltuielile suportate de angajator:

31
1. Fondul de salarii reprezintă totalitatea salariilor brute suportate de angajatori (din contracte de
muncă şi contracte de convenţii) şi cuprinde elementele (statul de salarii) :
 Salariul de încadrare stabilit prin negociere colectivă sau individuală între patronat şi
salariaţi.
 Sporurile şi adaosurile pentru vechime în muncă, condiţii grele, funcţii suplimentare,
pentru conducere.
 Indexările reprezentând actualizări la inflaţie
 Indemnizaţii pentru concedii de odihnă (pana la 5 ani vechime 18 zile lucrătoare pe an,
pentru 5-15 ani vechime 21 zile lucrătoare) şi peste 15 ani vechime 25 zile lucrătoare/an.
Cuantumul indemnizaţiei se calculează astfel : salariu mediu zilnic x număr de zile de
concediu, unde salariul mediu zilnic =(salariul de bază + spor de vechime + indemnizaţie de
conducere) : număr de zile lucrătoare din luna respectivă. Se achită cu 5 zile înainte de
plecarea în concediu.
 Indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă plătite din fondul de salarii.
 Avantajele în natură : bunuri sau servicii.

Contributia societatii privind salariile:


CAM =contrubuti asiguratorie de munca

Reţinerile din salarii suportate de angajaţi.

1. CAS contribuţia la asigurările pensie 25% din salariul brut realizat


2. CASS contribuţia angajatului la asigurările sociale de sănătate calculate 10% din fondul de
salarii realizat.
3. Impozit pe salarii, 16% aplicat la baza de calcul( baza de calcul =salariul brut –cas-cass-
şomaj-deducerea personală )
4. Alte reţineri datorate terţilor ( avans, rate , sporuri).

NOTĂ:
Indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă se plătesc atât din fondul de salarii
cât şi din CAS.CI

Determinarea salariului impozabil şi a impozitului pe venitul din salariu.

Venitul brut reprezintă suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare loc de muncă,
venitul impozabil din salarii se determină astfel:
Din venitul brut se deduc : contribuţia personalului la asigurările sociale 25%, la asigurările
sociale de sănătate 10% , rezultând venitul net.
Din venitul net se scad deducerile personale rezultând venitul baza de calcul, ipozabil la
care se aplică cota de impozitare.

32
Persoanele fizice au dreptul la deducere din venitul anual global a unor sume sub forma de
deducere personală acordate pentru fiecare lună a perioadei impozabile(variabil in functie de
persoane aflate in intretinere).
Documente privind evidenţa salariaţilor:
Documentele primare care stau la baza stabilirii salariilor pentru fiecare angajat în parte se
pot grupa astfel:
 Documente privind prezenţa la lucru: pontaj, condica de prezenţă, foaie colectivă de
pontaj, carnet de pontaj, situaţia prezenţei şi absenţei.
 Documente privind productia obţinută: bon de lucru, individual şi colectiv, raport de
personal şi salarizare.
 Documente privind stabilirea salariilor: lista de avans chenzinal, lista de indemnizaţii
pentru concediu de odihnă, lista pentru plăţi parţiale, drepturi băneşti, chenzina I, II,etc.

Contabilitatea sintetică a decontărilor cu personalul

Contabilitatea sintetică a decontărilor cu personalul se realizează cu ajutorul grupei 42


„Personal şi conturi asimilate” care cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul I:
 421 „Personal salarii datorate”
 423 „Personal – ajutoare materiale acordate”
 424 „Prime reprezentând participarea personalului la profit”
 425 „Avansuri acordate personalului”
 426 „Drepturi de personal neridicate”
 427 „Reţineri din salarii datorate terţilor”
 428 „Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul”

Operaţiuni privind decontările cu personalul şi cu bugetele de asigurări sociale şi protecţie


socială

Pentru înregistrarea creanţelor si datoriilor in legătura cu personalul exemplificam un stat de


salarii, in care regăsim modul de constituire a salariului brut, net, si a cheltuielilor societatii privind
salariile.

Note contabile înregistrare salarii în contabilitate :

 Înregistrarea salariilor brute:

641 421 2020


=
Cheltuieli cu salariile personalului Personal - salarii datorate
 
Acolo unde este cazul, se înregistrează și avantajele în natură

33
 Înregistrarea avantajelor în natură acordate salariaților:
6421
421
Cheltuieli cu avantajele în natură acordate =
Personal - salarii datorate
salariaților
 

 Înregistrarea reținerilor din salarii (impozit pe salarii, CAS, CASS):


421 444 83
=
Personal - salarii datorate Impozitul pe venituri de natura salariilor
421 4315 505
=
Personal - salarii datorate Contribuția de asigurări sociale
421 4316 202
=
Personal - salarii datorate Contribuția de asigurări sociale de sănătate
 

 Înregistrarea contribuției societății (contribuția asiguratorie pentru muncă):


646 436 45
Cheltuieli privind contribuția asiguratorie pentru = Contribuția asiguratorie
muncă pentru muncă
  

Desigur, dacă este cazul, se vor efectua, ca și până acum, următoarele operațiuni:

 Înregistrarea reținerilor din salarii reprezentând avansuri acordate personalului:


421 425 500
=
Personal - salarii datorate Avansuri acordate personalului
 

 Înregistrarea sumelor opozabile salariaților, datorate terților (rețineri din salarii:


popriri, alte rețineri):

421 427 200


=
Personal - salarii datorate Rețineri din salarii datorate terților

 Anul 2020

ANGAJAT Lei

Salariu Brut 2020

Asigurari Sociale (CAS) 25% 505

Asigurari Sociale de Sanatate (CASS) 10% 202

34
Deducere personala (DP) 480

Impozit pe venit (IV) 10% 83

Salariu Net 1230

ANGAJATOR Lei

Contributie Asiguratorie pentru 2.25% 45


Munca (CAM)

Salariu Complet 2065

TOTAL TAXE Lei

Angajatul plateste statului 790

Angajatorul plateste statului CAM 45

Total taxe incasate de stat 835

Pentru a plati un salariu net de 1230 lei, angajatorul cheltuie 2065 lei

Plata datoriilor salariale prin banca

% = 5121Ct.banca

4315 Contribuția de asigurări sociale 505

4316 Contribuția de asigurări sociale de sănătate 202

444 Impozitul pe venituri de natura salariilor 83

427 Rețineri din salarii datorate terților 200

Plata restului de plata prin casa


35
421 Personal - salarii datorate = 5311 Casa 530

CURS 23

6.5. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR PRIVIND DECONTĂRILE CU


BUGETUL DE STAT. STRUCTURA DATORIILOR ŞI CREANŢELOR
FISCALE

Ca urmare a desfăşurării activităţii societăţile comerciale generează datorii şi creanţe faţă de


bugetul de stat şi alte organisme publice a căror structură poate fi redată :
- impozite directe, suportate de cei ce le plătesc:
 Impozitul pe profit
 Impozitul pe venitul microîntreprinderilor
 Impozitul pe venitul din salarii
 Impozit pe dividende
 Impozite şi taxe locale: impozit pe clădiri, pe terenuri, pe venituri agricole, taxa pe mijloc de
transport, taxa pe folosirea mijloacelor de publicitate
 Fonduri speciale: fondul special al drumurilor publice, fondul de sănătate.
- impozite indirecte cuprinse în preţurile bunurilor şi serviciilor
 Taxa pe valoarea adaugată
 Accize
 Taxe vamale
 Taxe pentru jocuri de noroc
 Taxe pentru lucrare de licenţă, autorizaţii de funcţionare

6.5.1. Contabilitatea impozitului pe profit

Impozitul pe profit e plătit de contribuabili – persoane juridice române pe profitul impozabil


obţinut din orice sursă, atât din România cât şi din străinătate; persoane juridice străine care
desfăşoară activitatea printr-un sediu permanent în România, persoane juridice care desfăşoară
activitatea în România ca partener într-o asociere ce nu dă naştere unei persoane juridice pentru
venituri realizate în activitatea desfăşurată în România.
Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi
cheltuieli, efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile
neimpozabile la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. Mărimea impozitului se stabileşte în
principiu prin aplicarea cotei de 16 % asupra profitului impozabil. Percepţii: B.N.R. 80%, zona
libera 5%, jocuri de noroc 5% din venit.
36
Baza de calcul e calculată astfel:
Rezultat impozabil = rezultatul contabil + cheltuieli nedeductibile – deduceri fiscale.
Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli ce nu se iau în consideraţie la calculul
impozitului pe profit şi sunt:
 Cheltuieli cu impozitul pe profit
 Amenzi, penalităţi, confiscări, majorări
 Cheltuieli de protocol peste limita legală
 Cheltuieli de sponsorizare peste limita legală, perisabilităţi peste limita legală
 Cheltuieli înregistrate în contabilitate care nu au documente justificative
 Cheltuieli cu lipsa în gestiune
 Cheltuieli cu TVA aferentă bunurilor, avantaje în natură acordate salariaţilor dacă valoarea
acestora nu a fost impozitată prin reţinerea la sursă
 TVA aferentă cheltuielilor nedeductibile
 Cheltuieli cu primele de asigurare care nu privesc activele corporale sau necorporale
 Cheltuieli cu dobânzile ce depăşesc limita legală
 Alte cheltuieli conform legii.
Deducerile fiscale reprezintă venituri neimpozabile şi alte elemente care diminuează
rezultatele fiscale, precum :
 Sume folosite pentru constituirea şi majorarea rezervelor legale 5% din profitul anual până la
20% din capitalul social
 Pierderea fiscală din anii precedenţi
 Dividendele primite de la altă persoană juridică română
 Veniturile rezultate din anularea, recuperarea datoriilor care au fost considerate cheltuieli
nedeductibile, prin provizioanele pentru care nu s-a admis deducerea
 Diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a
încorporării rezervelor, beneficiilor, primelor de emisiune, ori prin compensarea creanţelor de
la societăţi la care se deţin participaţiile.
Notă! În cazul bunurilor produse de către contribuabili şi livrate pe baza unui contract de
vânzare cu plata în rate se poate opta pentru înregistrare a valorii ratelor la venituri la termenele
scadente prevăzute în contract.
Cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la acelasi termen scadent, proporţional cu
valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului. Opţiunea se face în momentul luării
bunului şi nu se poate reveni asupra ei.
Pentru determinarea profitului impozabil, contribuabilii sunt obligaţi să întocmească un
Registru de evidenţă fiscală, care are 100 file şi care trebuie numerotat, şnuruit, parafat şi înregistrat
la organul fiscal teritorial.
Pierderea fiscală din anii precedenţi se acoperă trimestrial din profitul fiscal, odată cu
calcularea şi înregistrarea impozitului pe profit.
Pierderea contabilă se recuperează din profitul contabil în următorii 5 ani consecutivi.
Decontarea impozitului pe profit se efectuează pe bază declaraţiei de impunere până la
data de 25, inclusiv a primei luni a trimestrului următor. Pentru trimestrul IV plata se face până la 25
ianuarie inclusiv a anului următor şi suma calculată este egală cu impozitul calculat şi cumulat pe
lunile octombrie şi noiembrie, iar pe luna decembrie se calculează şi virează o sumă egală cu cea pe
noiembrie, urmând să se efectueze regularizarea pe baza datelor din bilanţ.
Operaţiile de compensare sau restituire se reglează cumulat de la începutul anului.
37
Contabilitatea sintetică foloseşte pentru înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit
contul 441 „ Impozitul pe profit / venit”.
- după continutul economic este cont de datorii fiscale
- după funcţia contabilă este cont bifuncţional.

Operaţiuni privind impozitul pe profit

1. În trimestrul 1 din anul 200N, societatea comercială “Alfa” înregistrează în contabilitate


următoarele cheltuieli şi venituri:
 Cheltuieli materiale 100.000
 Cheltuieli de sponsorizare 4.000
 Cheltuieli cu penalităţile de întârziere 1.000
 Venituri din vânzarea mijloacelor 120.000
 Venituri din titluri de participare 15.000
 Pierderea fiscală din anii precedenţi 500

- calcularea profitului impozabil


 Rezultat contabil = venituri – cheltuieli = 135.000 – 105.000 = 30.000
 Cheltuieli nedeductibile din sponsorizare = 2.300
 Cheltuieli nedeductibile totale = 2.300 + 1.000 = 3.300
 Deduceri fiscale = 15.000 + 500 = 15.500
Rezultatul financiar: Profit impozabil = 30.000 + 3.300 – 15.500 = 17.800
- înregistrarea impozitului pe profit ( 16% x 17.800 = 2848 )

691 = 441 2.848


„Cheltuieli cu impozitul pe profit” „Impozit pe profit”

6.5.2Contabilitatea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor

Microîntreprinderile (societăţi comerciale care înregistrează venituri până în 100.000 euro,


au între 1 şi 10 salariaţi şi cu venituri, capital social privat, domeniul de activitate producere de
bunuri sau servicii , comerţul ) datorează statului un impozit pe venit 3% . Este opţional.
Se calculează prin aplicarea cotei asupra sumei veniturilor trimestriale (clasa 7) mai puţin
variaţia stocurilor (711), veniturile din producţia de imobilizări (721), veniturile din producţia de
imobilizări corporale (722), veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind activitatea
de exploatare (781), veniturile financiare din ajustările pentru deprecierea activelor circulante (786),
deoarece acestea nu reprezintă venituri efective, ci au rolul de echilibrare a unor cheltuieli efectuate
anterior.
Microîntreprinderile beneficiaz,ă de reducerea impozitului dacă achiziţionează case de
marcat. În acest caz, cota de impozit se aplică asupra veniturilor impozabile totale din care se scade
valoarea caselor de marcat, conform documentului justificativ, în luna înregistrării achiziţiei.
Reducerea se calculează lunar iar sumele aferente diferenţei de impozit se raportează ca
surse proprii de finanţare.

38
Plata impozitului se face trimestrial, până la data de 25 inclusiv, a primei luni din trimestrul
următor.

Operaţiuni privind impozitul pe venit

1. O microîntreprindere înregistrează în trimestrul I următoarele venituri:


 701 “Venituri din vânzări de produse finite” 100.000
 711 “Variaţia stocurilor” 50.000
 722 “Venituri din producţia de imobilizări” 10.000
 758 “Alte venituri din exploatare” 20.000
 766 “Venituri din dobânzi” 5.000

Calcularea impozitului pe venit:


( 100.000 + 20.000 + 5.000) x 2% = 2.500
Înregistrări ce se efectuează :

698 = 441 2.500


„Alte cheltuieli cu impozitele” „Impozitul pe venit”

2. O microîntreprindere achiziţionează o casă de marcat 10.000 lei în trimestrul I când are venituri
de 100.000 lei.
Calculul impozituluii pe venit
( 100.000-10.000) x 2 = 1.800
Înregistrări ce se efectuează :

698 = 441 18.000


„Alte cheltuieli cu impozitele” „Impozitul pe venit”

6.5.3 Contabilitatea taxei pe valoarea adaugată

TVA este un impozit indirect, calcularea lui se efectuează pe valoarea adăugată realizată de
agenţii economici şi se suportă de către consumatori.
Se cuprind în sfera de aplicare a TVA activităţile economice privind producţia de bunuri,
executarea de lucrări şi prestarea de servicii, efectuate contra plată sau operaţiunile asimilate
acestora. Cotele de impozitare 24%, 9% şi operaţiuni scutite.
Baza de impozitare este de regulă preţul de achiziţie sau preţul de cost determinat în
momentul elaborării bunurilor, lucrărilor şi serviciilor.
Nu se cuprind în baza de impozitare:
 Rabaturile, remizele, risturnurile, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de furnizor
direct clienţilor
 Penalizarea şi alte sume reprezentând daune- interese stabilite prin hotărâre judecatorească
definitivă, pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.
 Dobânzile percepute pentru : plăţi cu întârziere, vânzări cu plata în rate, operaţiuni de leasing
 Ambalajele care circulă între furnizori şi clienţi la schimb fără facturare
39
 Veniturile din subvenţii bugetare.
Calculul TVA se face la sfârşitul lunii când se însumează TVA deductibilă din jurnalul de
cumpărări, şi TVA colectată din jurnalul de vânzari. Putem avea:
TVA colectată > TVA deductibilă = TVA de plată
Sau
TVA deductibiăl > TVA colectată = TVA de recuperat
Faptul generator de TVA este tranzacţia comercială .
Renegibilitatea TVA, în principiu, ia naştere la livrarea bunului, lucrării sau serviciului. Prin
derogare, TVA este anticipată faptului generator în cazul în care factura este emisa înaintea livrării
bunului şi serviciilor precum şi în cazul în care contravaloarea bunului şi serviciilor este încasată
înaintea livrării acestora.
Dreptul de deducere ia naştere în momentul în care TVA deductibilă devine exigibilă.
Persoanele juridice impozabile au dreptul la deducere a TVA atât pentru operatii impozabile
(livrări de bunuri şi servicii) cât şi pentru operaţiunile scutite cu dreptul de deducere (export de
bunuri şi servicii) .
Dreptul de deducere TVA pentru operaţiuni cu drept de deducere cât şi pentru operaţiuni fără
drept de deducere se determină prin aplicarea proratei.
Prorata se calculează ca raport între veniturile obţinute din operaţiuni cu drept de deducere
şi venituri totale din operaţiuni cu drept şi fără drept de deducere.
TVA de dedus este TVA deductibil corectat cu prorata.
Prorata se calculează anual, se determină în decembrie şi se aplică în cursul anului viitor
până în decembrie, iar din când în când se corectează.
Nu poate fi dedusă TVA pentru:
 Bunuri şi servicii destinate realizării de operaţiuni scutite fără drept de deductibilitate
 Servicii efectuate pentru agenţii economici care desfăşoară activităţi de intermediere în
turism
 Operaţiuni care nu au legatură cu obiectul de activitate
 Bunuri şi servicii dobândite cu documente care nu conţin toate elementele legale
 Băuturi alcoolice şi tutun destinate activităţii de protocol
 Bunuri lipsă sau depreciate calitativ în timpul transportului.
Documentele justificative pentru înregistrarea TVA sunt următoarele: facturi fiscale, bonuri
de comandă (TVA), monetare, bilete de călătorie, bonuri fiscale, declaraţii vamale.
Documente folosite în evidenţa pentru TVA: jurnal cumpărări, jurnal vânzări, borderou de
vânzare, decont TVA, cerere de rambursare (restituire), cerere de compensare.
Contabilitatea sintetică foloseşte pentru înregistrarea TVA în contabilitate următoarele
conturi:
 4423 „TVA de plată”
 4424 „TVA de recuperat”
 4426 „TVA deductibilă”
 4427 „TVA colectată”
 4428 „TVA neexigibilă”
- Contul 4423 „TVA de plată” ţine evidenţa taxei pe valoarea adaugată de plătit la bugetul
statului.
după continutul economic este un cont de datorii
după funcţia contabilă este un cont de pasiv.
40
- Contul 4424 „TVA de recuperat” ţine evidenţa TVA de recuperat de la bugetul statului.
după continutul economic este un cont de creanţe
după funcţia contabilă este un cont de activ.
- Contul 4426 „TVA deductibilă” ţine evidenţa TVA deductibilă.
după continutul economic este un cont de creanţe
după funcţia contabilă este un cont de activ.
- Contul 4427 „TVA colectată” ţine evidenţa taxei pe valoarea adaugata colectată.
după continutul economic este un cont de datorii
după funcţia contabilă este un cont de pasiv.
- Contul 4428 „TVA neexigibilă” ţine evidenţa taxei pe valoarea adaugată neexigibilă.
după continutul economic este un cont de creanţe sau datorii
după funcţia contabilă este un cont bifuncţional.

Operaţiuni privind T.V.A.

 În varianta în care agentul economic realizează numai operaţiuni impozabile.

1.a) O societate comercială plătitoare de TVA achiziţionează materii prime 40.000 lei + TVA. În
cursul lunii se livrează produse finite 30.000 lei +TVA. Preţul de înregistrare a produselor finite
vândute este 20.000 lei. Se regularizează TVA.
 Achiziţia de materii prime:
% = 401 47.600
301 40.000
4426 7.600
Livrarea de produse finite :
411.1 = % 35.700
701 30.000
4427 5.700

 Se scad din gestiune produsele finite:


711 = 345 20.000
 Regularizarea conturilor de TVA la sfârşit de lună :
4427 > 4426 => 4424

% = 4426 7.600
4427 5.700
4424 1.900

b) Luna următoare societatea achiziţionează materii prime 20.000 + TVA şi livrează produse finite
25.000 (cost înregistrare produse finite 12.000)

 Achizitia de materii prime:


% = 401 23.800
301 20.000
4426 3.800

41
 Livrarea produselor finite :
411.1 = % 29.750
701 25.000
4427 4.750

 Se scad din gestiune produsele finite :


711 = 345 12.000
 Regularizare TVA : 4426 >4427 = 4423
4427 = % 4.750
4426 3.800
4423 950

 Compensare TVA de plată cu TVA de recuperat :

4423 = 4424 950

6.5.4. Impozit pentru venituri de natura salariilor

Plătirea de salarii şi venituri asimilate salariilor sunt obligaţii.


Se retine impozitul aferent fiecărei luni la data efectuarii plăţii acestor venituri şi se virează la
bugetul de stat impozitul reţinut la termenul stabilit la ultima dată a plăţii drepturilor salariale, dar nu
mai tarziu de 15 ale lunii următoare celei pentru care se cuvin aceste drepturi.
În contabilitate pentru înregistrare a impozitului pe salarii se foloseste contul 444, cont de
pasiv.
Notă: S-au facut înregistrările contabile la decontarile cu personalul.

6.5.5 Contabilitatea subvenţiilor de primit

Statul şi alte organisme pot acorda subvenţii agenţilor economici. Subvenţiile sunt sume
primite cu titlu gratuit (nerambursabile şi nepurtătoare de dobânzi) care pot avea următoarele
destinaţii:
 Subvenţii pentru investiţii
 Subvenţii pentru acoperirea de preţ la anumite bunuri şi servicii
 Subvenţii guvernamentale primite drept compensaţii pentru pierderile înregistrate de un agent
economic.

Contul utilizat: 445 „Subvenţii de primit ”


Cont de creanţe după conţinutul economic şi după funcţia contabilă cont de activ.

Operaţiuni privind subvenţiile de primit

O societate comercială primeşte nota de aprobare a subvenţiilor 100.000 lei. Ulterior se


înregistrează încasarea banilor.
 Anunţarea subvenţiei
42
445 = 475 100.000
 Încasarea subvenţiei

5121 = 445 100.000

CURS 24

CONTABILITATEA DECONTARILOR IN CADRUL GRUPULUI SI CU ASOCIATII

1.Contabilitatea decontarilor in cadrul grupului

Societatea se poate asocial in grupuri: societate mama si filiale.Activitatea determinanta= datorii si


creante.

Contabilitatea grupului se tine cu ajutorul contului :

 4451 “decontari in cadrul grupului” =Cont bifunctional, creante si datorii, Se debiteaza cu


bunurile transmise grupului . Se crediteaza cu bunuri reprimite de la grup.

 4518 “dobanzi aferente decontarilor in cadrul grupului”, cont bifunctional, Se debiteaza cu


dobasnzile de primit. Se crediteaza cu dobanzile de plata.

Operatii: Societatea mama acorda un imprumut 6 luni 10.000 lei, cu dobanda 10%.

Societatea Mama Societatea fiica

Acordarea imprumutului:
451.1 = 5121 100.000 5121 = 451.1 100.000
Decontari in cadrul grupului = banca Banca = Decontari in cadrul grupului
666 = 451.8 10.000
Dobanzi de incasat Cheltuieli privind dobanzile = Dobanzi aferente decontarilor
451.8 = 766 10.000
Dobanzi aferente decontarilor = venituri
% = 4518 Dobanzicu decontarilor 110.000
Incasarea imprumutului + dobanda 451.1 Decontari cu grupului 100.000
banca 5121 = % 110.000 451.8 Dobanzi aferente decont. 10.000
Dec. cu grupul 451.1 100.000
Dob. Af. Dec.451.8 10.000

43
2. Contabilitatea decontărilor privind interesele de participare :

Ajutoare financiare acordate unitatilor la care se deţin interese de participare. Conturi:

 4521 “decontări privind interesele de participare” Cont bifunctional, Se debitează cu sumele


acordate, se creditează cu sumele primite

 4528 “dobânzi aferente decontărilor privind interesele de participare” Cont bifunctional.

Societatea A Societatea B

Acorda ajutor financiar cu interes de Primeste ajutor.


participare

4521 = 5121 50.000 5121 = 4521 50.000

Decontari cu interese = banca Banca = Decontari cu interese

4528 = 766 5.000 666 = 4528 5.000

Dobanzi aferente = venituri Ch privind dobanzile = Dobanzi aferente

5121 = 4528 5.000 4528 = 5121 5.000

Banca = Dobanzi aferente Dobanzi aferente= Banca

261 = 4521 50.000 4521 = 1012 50.000

Titluri de participare = Decontari cu interese Decontari cu interese = capital subscris


varsat.

1. Contabilitatea decontarilor cu asociatii (actionarii)

 Sume lasate temporar la dispozizitia unitatii 455

 Sume , aporturi subscrise sau retrase 456

 Dividende de plata 457

Contul 455 “ sume datorate asociatilor”

 4551 “asiociati conturi curente ”,cont de pasiv

44
 4558 “asociati dobanzi la conturi curente” , cont de pasiv

Contul 456 “decontări cu actionarii/* sociatii privind capitalul”, creante , cont de active

Contul 457 “dividende de plata” cont de datorii, pasiv.

Operaţiuni privind contul 455“ sume datorate asociaţilor”:

Un asociat împrumuta societatea 10.000 lei pe 6 luni, dobânda 1.000

Banca 5121 = 4551 asociaţi conturi curente 10.000

Dupa 6 luni”:

asociati conturi curente 4551 = 5121 Banca 10.000

Ch privind dobanzile 666 = 4558 Dobanzi aferente 1.000

Dobanzi aferente 4558 = 5121 Banca 1.000

Operatiuni 456:

Constituire societate, capital social 2.000

decontari cu actionarii 456 = 1011 capital subscris nevarsat 2.000

banca 5121 = 456 decontari cu actionarii 2.000

capital subscris nevarsat 1011 = 1012 capital subscris varsat. 2.000

Retragere actionar. Aport 1.000 lei.

capital subscris varsat 1012 = 456 decontari cu actionarii 1.000

decontari cu actionarii 456 = 5311 casa 1.000

Operatiuni 457:

Repartizarea profitului net 31.12.2003

31.03.2004

Repartizarea profitului 129 = 117 rezultat reportat 10.000

rezultat reportat 117 = 457 dividende de plata 10.000


45
% = 5121 banca 10.000

457 dividende de plata 9.000

456 decontari cu actionarii 1.000

dividende de plata 457 = 446 alte impozite 1.000

5.6.9. Contabilitate decontarilor cu debitori si creditori diversi.

Contabilitatea se tine cu ajutorul conturilor:

 461 “ debitori diversi”creante, cont de A, creante generate de operatiuni

 462 “ creditori diversi” datorii , cont de pasiv

Operatiuni:

debitori diversi 461 = % 119.000

7583 100.000

4427 19.000

Creditori diversi 5121 = 462 100.000

462 = 5121 100.000

Contabilitatea operatiunilor de regularizare

Conturi:

 471 cheltuieli inrestrate in avans, cont de active

 472 venituri inregistrate in avans cont de pasiv

 473 operatiuni in curs de clarificare, cont bifunctional.

Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea creantelor.

Exista riscul neincasarii creantelor.:

Deprecierea creantelor – ireversibila = cu documente pe cheltuieli

46
- reversibila = provizioane deductibile fiscal = prov ptr depreciere
creantelor clienti

Conturi :

 491 provizioane ptr deprecierea creantelor- clienti

 495 provizioane ptr deprecierea creantelor, econtari in cadrul grupului

 496 provizioane ptr deprecierea creantelor – debitori diversi.


CAP.7
CURS 25

CONTABILITATEA TREZORERIEI

7.1. CONTABILITATEA INVESTIŢIILOR FINANCIARE PE TERMEN SCURT

Investiţiile financiare pe termen scurt, denumite şi titluri de plasament sunt titluri


achiziţionate de întreprindere în vederea realizării unui câştig/venit pe termen scurt şi au următoarea
structură:
- acţiunile, cotate sau necotate la bursă;
- obligaţiuni, cotate sau necotate la bursă;
- obligaţiuni emise şi răscumpărate de întreprindere;
- alte investiţii financiare pe termen scurt.
Sunt cuprinse conturile:
501 „Acţiuni deţinute la entităţile afiliate”
505 „Obligaţiuni emise şi răscumpărate”
506 „Obligaţiuni”
508 „Alte investiţii pe termen scurt şi creanţe asimilate”
    509 „Vărsăminte de efectuat pentru investiţiile pe termen scurt”

Întreprinderile pot cumpăra acţiuni emise de societăţile din cadrul grupului, în vederea
obţinerii de venituri financiare într-un termen scurt. Evidenţa acţiunilor de acest tip se ţine cu
ajutorul contului 501„Acţiuni deţinute la entităţile afiliate”:
Întreprinderile pot cumpăra obligaţiuni pentru a le specula la bursă sau pentru a obţine un
venit sub formă de dobândă, ce se încasează la scadenţă de la întreprinderea emitentă. Evidenţa
acestor obligaţiuni se realizează cu ajutorul contului 506 „Obligaţiuni”:
Contabilitatea altor titluri de plasament şi creanţe asimilate pentru a căror evidenţă nu sunt
prevăzute conturi adecvate în planul de conturi (bonuri de tezaur, certificate de investitor sau drepturi
de creanţă pentru titlurile negociabile deţinute), se realizează cu ajutorul contului 508 „Alte investiţii
financiare pe termen scurt şi creanţe asimilate”, cont sintetic de gradul I, care se dezvoltă în alte 2
conturi sintetice de gradul II, astfel:
5081 „Alte titluri de plasament”
5088 „Dobânzi la obligaţiuni şi titluri de plasament”

47
Contului 508 „Alte investiţii financiare pe termen scurt şi creanţe asimilate” este :
Creanţele asimilate investiţiilor financiare pe termen scurt, se concretizează în dobânzile
aferente obligaţiunilor şi titlurilor de plasament şi reprezintă pentru deţinătorii titlurilor venituri
financiare, care pot fi încasate în perioada la care se referă (scadenţa titlurilor) sau în perioadele
următoare. Până la încasare ele reprezintă creanţe asimilate investiţiilor financiare pe termen scurt.
Conform principiului separării în timp a cheltuielilor şi veniturilor, dobânzile aferente
obligaţiunilor şi titlurilor de plasament dintr-un exerciţiu financiar, trebuie reflectate în contabilitate
chiar dacă ele nu au fost încasate.
Contabilitatea sintetică a acestor dobânzi se realizează cu ajutorul contului sintetic de gradul
II, 5088 „Dobânzi la obligaţiuni şi titluri de plasament”.

Operaţiuni privind investiţiile financiare pe termen scurt


1. O societate comercială cumpără de pe piaţa bursieră 500 acţiuni la preţul de 10 lei/acţiune.
Ulterior, 250 acţiuni sunt vândute cu 12 lei/acţiune şi 250 acţiuni cu 9 lei/acţiune. Înregistrările în
contabilitate sunt:
a) cumpărarea acţiunilor (500 buc. × 10 lei = 5.000 lei)

501 = 5311 5.000 lei


Casa în lei”
„Acţiuni deţinute la entităţile
afiliate”

b) vânzarea lotului de 250 bucăţi la preţ favorabil (mai mare decât cel de înregistrare),
diferenţa fiind venituri 250 buc. × 12 = 3.000
5311 = % 3.000
„Casa în lei” 501 2.500
„Acţiuni deţinute la entităţile
afiliate”
7642 500
„Câştiguri din investiţii pe termen
scurt cedate”
c) vânzarea lotului de 250 bucăţi la preţ mai mic decât cel de înregistrare: 250 buc. × 9 =
2.250
% = 501 2.500
5311 „Acţiuni deţinute la entităţile 2.250
„Casa în lei” afiliate”
6642 250
„Pierderi din investiţiile pe termen
scurt cedate”

2. O societate răscumpără în numerar 10.000 bucăţi obligaţiuni a 50 lei/buc, care sunt anulate.
Înregistrările în contabilitate sunt:
a) răscumpărarea obligaţiunilor:
505 = 531 500.000
„Obligaţiuni emise şi „Casa”
răscumpărate”

b) anularea obligaţiunilor răscumpărate:


48
161 = 505 500.000
„Împrumuturi din emisiuni de „Obligaţiuni emise şi
obligaţiuni” răscumpărate”

3. O societate cumpără de pe piaţa titlurilor de valoare 200 obligaţiuni la un preţ de 500


lei/obligaţiune, pe care le achită ulterior din disponibilul din contul de la bancă. Ulterior, vinde 100
obligaţiuni cu 60 lei/obligaţiune şi 100 obligaţiuni cu 400 lei/obligaţiune, pe care le încasează în
numerar. Înregistrările în contabilitate sunt:
a) cumpărarea obligaţiunilor 509 – cu plata ulterioară
506 = 509 100.000
„Obligaţiuni” „Vărsăminte de efectuat pentru
investiţiile pe termen scurt”

- achitarea ulterioară
509 = 5121 100.000
„Vărsăminte de efectuat pentru „Conturi la bănci în lei”
investiţiile pe termen scurt”

b) vânzarea lotului de 100 obligaţiuni la un preţ mai mare decât cel de achiziţie:
5311 = % 60.000
„Casa în lei” 506 50.000
„Obligaţiuni”
7642 10.000
„Câştiguri din investiţii pe termen
scurt cedate”

c) vânzarea lotului de 100 obligaţiuni la un preţ mai mic decât cel de achiziţie:
% = 506 50.000
5311 „Obligaţiuni” 40.000
„Casa în lei”
6642 10.000
„Pierderi din investiţiile pe termen
scurt cedate”

5. Reflectarea contabilă a vânzării altor titluri de plasament:


a) vânzarea favorabilă (la un preţ mai mare decât cel de înregistrare), cu încasare prin bancă
sau în numerar:
5121 = %
„Conturi la bănci în lei” 5081
„Alte titluri de plasament”
7642
„Câştiguri din investiţii pe termen
scurt cedate”

49
b) vânzarea nefavorabilă (la un preţ mai mic decât cel de înregistrare), cu încasare prin bancă
sau în numerar:
% = 5081
5121 „Alte titluri de plasament”
„Conturi la bănci în lei”
6642
„Pierderi din investiţiile pe termen
scurt cedate”

6. Reflectarea contabilă a dobânzilor aferente obligaţiunilor şi titlurilor de plasament deţinute:


a) înregistrarea dreptului de creanţă privind dobânzile neîncasate la închiderea exerciţiului
financiar:
5088 = 766
„Dobânzi la obligaţiuni şi titluri de „Venituri din dobânzi”

plasament”

b) încasarea prin bancă a dobânzilor, în exerciţiul următor:


5121 = 5088
„Conturi la bănci în lei” „Dobânzi la obligaţiuni şi titluri de
plasament”

7.2. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR PRIN CONTURI LA BĂNCI

Contabilitatea decontărilor prin conturi la bănci se realizează prin grupa de conturi 51 „Conturi la
bănci” care se desfăşoară pe conturile:
511. Valori de încasat
    5112. Cecuri de încasat
    5113. Efecte de încasat
    5114. Efecte remise spre scontare
512. Conturi curente la bănci
5121. Conturi la bănci în lei
5124. Conturi la bănci în valută
5125. Sume în curs de decontare
518. Dobânzi
5186. Dobânzi de plătit
5187. Dobânzi de încasat
519. Credite bancare pe termen scurt
    5191. Credite bancare pe termen scurt
5192. Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadenţă
5198. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt
50
Operaţiuni privind conturile la bănci

Valorile de încasat
1. Furnizorul primeşte de la un client un cec, în care este înscrisă suma de 10.000 lei, cec pe care
îl depune la bancă pentru încasare.
 Primirea cecului de la client:
5112 = 411 10.000
„Cecuri de încasat” „Clienţi”

 încasarea prin banca a sumei de 10.000 lei:


5121 = 5112 10.000
„Cecuri de încasat”

„ Conturi la bănci în lei”


2. Depunerea la bancă a efectelor de încasat în suma de 20.000 lei.

5113 = 413 20.000


„Efecte de încasat” „Efecte de primit de la clienţi”

3. Încasarea prin bancă a sumei de 20.000 lei reprezentând efecte de încasat.


5121 = 5113 20.000
„Conturi la bănci în lei” „Efecte de încasat”

4. O societate comercială depune la bancă pentru scontare o cambie în valoare de 10.000 lei,
pentru care banca pretinde un scont de 500 lei.
 Predarea către bancă a cambiei scontate:

% = 413 10.000
5114 „Efecte de primit de la clienţi” 9.500
„Efecte remise spre scontare”
667 500
„Cheltuieli privind sconturile
acordate”

 Încasarea contravalorii efectelor remise spre scontare:


5121 = 5114 9.500
„Conturi la bănci în lei” „Efecte remise spre scontare”

Conturi curente la bănci

51
1. O întreprindere efectuează următoarele operaţiuni prin contul bancar: încasează de la un
client suma de 60.000 lei, plăteşte impozitul pe salarii de 40.000 lei şi impozitul pe profit de 15.000
lei.
Etapele reflectării contabile sunt:
a) Înregistrarea încasării prin bancă a creanţei de la client, pe baza
extrasului de cont:
5121 = 411 60.000
„Conturi la bănci în lei” „Clienţi”

b) Înregistrarea plăţii prin bancă a impozitului şi a contribuţiei la


asigurările sociale, pe baza ordinelor de plată şi extrasului de cont:
% = 5121 55.000
444 „Conturi la bănci în lei” 40.000
„Impozitul pe venituri de natura
salariilor” 15.000
441
„Impozitul pe profit/venit”

2. Se încasează un client extern. La data facturării mărfurilor în sumă de 1.000 $ cursul era de
3,8000 lei/$, iar la încasarea efectivă a creanţei cursul a fost de 3,9500 lei/$. Operaţiunea de încasare
a creanţei, cu reflectarea diferenţei favorabile de curs, se înregistrează astfel:
5124 = % 3.950
„Conturi la bănci în valută” 4111 3.800
„Clienţi”
765 150
„Venituri din diferenţe de curs
valutar”

Credite bancare pe termen scurt


1. Societatea MINA S.R.L. încasează prin bancă un credit bancar pe termen scurt în sumă de
50.000 lei, rambursabil în 10 luni. Dobânda aferentă este de 2% pe lună şi se plăteşte odată cu
rambursarea creditului. Datorită unor dificultăţi, societatea nu reuşeşte să ramburseze creditul decât
peste 12 luni de zile. Pe perioada în care a avut dificultăţi suportă o dobândă de 5%.
a) Încasarea către societate a creditului acordat de bancă:
5121 = 5191 50.000
„Conturi la bănci în lei” „Credite bancare pe termen
scurt”

b) Dobânda cuvenită băncii (50.000 × 2% × 10 luni = 10.000 lei):


666 = 5186 10.000
„Cheltuieli privind dobânzile” „Dobânzi de plătit”

c) rambursarea în 10 luni a sumei de 40.000 lei din creditul pe termen scurt:


52
5191 = 5121 40.000
„Credite bancare pe termen „Conturi la bănci în lei”
scurt”

5186 = 5121 8.000


„Dobânzi de plătit” „Conturi la bănci în lei”

CURS 26

7.3. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE ÎNCASĂRI ŞI PLĂŢI ÎN


NUMERAR ŞI A ALTOR VALORI DE TREZORERIE

Operaţiile de încasări şi plăţi în numerar se realizează prin casieriile societăţilor comerciale în


limita unui anumit plafon.
Contabilitatea mijloacelor băneşti aflate în casieria unităţilor patrimoniale şi a mişcării
acestora ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate în numerar se ţine distinct în lei şi în devize cu
ajutorul contului 531 „Casa”, desfăşurat pe două conturi sintetice de gradul II, respectiv 5311 „Casa
în lei” şi 5134 „Casa în devize”.
Contul 5311 „Casa în lei” şi contul 5314 „Casa în valută” sunt conturi de activ, care ţin
evidenţa numerarului în lei sau în valută existent la casieria unităţii, precum şi a încasărilor şi plăţilor
efectuate în numerar.

Contul 532 „Alte valori” este un cont de activ, care ţine evidenţa altor valori de trezorerie, precum:
timbre fiscale, timbre poştale, bonuri valorice de combustibil, bilete de călătorie, tichete de masă etc.

Operaţiuni de încasări şi plăţi în numerar


şi a altor valori de trezorerie

1. Registrul de Casă în lei şi documentele anexate confirmă încasări de 4.000 lei, din care 400
Iei aport in numerar la capitalul social, 200 lei debite de la persoane fizice, 2.000 lei numerar ridicat
de la bancă şi 1.400 lei sume încasate de la clienţi din vânzarea mărfurilor, şi plăţi în sumă de 3.000
lei din care 400 lei titluri de participare cumpărate, 600 lei furnizori, 1.200 lei salarii, 200 lei
avansuri pentru deplasări, 260 lei bilete de călătorie, 200 lei timbre fiscale şi poştale, şi 140 lei bilete
de odihnă. Biletele de călătorie, timbrele fiscale şi poştale, şi biletele de odihnă au fost distribuite sau
consumate.
a) Încasări prin casă:
% = % 4.000
5311 456 400
„Casa în lei” „Decontări cu acţionarii/asociaţii 53
privind capitalul”
461 200
„Debitori diverşi”
581 2.000
„Viramente interne”
707 1.400
„Venituri din vânzarea mărfurilor”
b) Plăţi prin casă:
% = 5311 3.000
261 „Casa în lei” 400
„Acţiuni deţinute la entităţile
afiliate” 600
401
c) „Furnizori”
Utilizarea altor valori în valoare de 600 lei, din care: 1.200
421
% datorate”
„Personal – salarii = 532 600
624 „Alte valori” 200
260
542
„Cheltuieli
„Avansuricudetransportul
trezorerie”de
bunuri şi personal” 600
532
„Alte626
valori” 200
„Cheltuieli poştale şi taxe de
telecomunicaţii”
658 140
„Alte cheltuieli de exploatare”

2. Registrul de Casă în valută şi documentele anexate confirmă încasarea pe data de 15


noiembrie 2006 a unei diferenţe privind un avans de trezorerie în valută, în valoare de 500 USD,
cursul de schimb al zilei fiind de 3 lei/USD. Avansul a fost acordat la data de 6 noiembrie 2006
cursul de schimb fiind la acea dată de 2,9 lei/USD.
La data încasării diferenţa de curs este de 0,1 lei/USD, ceea ce duce la un câştig de 50 lei.
5314 = % 1.500
„Casa în valută” 411 1.450
„Clienţi”
765 50
„Venituri din diferenţe de curs
valutar”

3. Pe data de 31 decembrie 2006, existau în casierie 300 USD, cu o valoare contabilă în lei de
900. Cursul de schimb la sfârşitul anului este 2,9 lei/USD. Pe 31 decembrie 2006, valoarea în lei a
devizelor este de 300 × 2,9 = 870, ceea de duce la o pierdere de 30 lei:
665 = 5314 30
„Cheltuieli din diferenţe de curs „Casa în valută”
valutar”

54
7.4 CONTABILITATEA ACREDITIVELOR ŞI AVANSURILOR DE TREZORERIE

Contabilitatea acreditivelor se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 54 „Acreditive”


care se desfăşoară pe conturile:
541 „Acreditive”
5411 „Acreditive în lei”
5412 „Acreditive în valută”
542 „Avansuri de trezorerie”
Acreditivele reprezintă disponibilităţile băneşti ale unei întreprinderi, virate într-un cont
distinct la dispoziţia unui furnizor şi sunt destinate achitării obligaţiei faţă de acesta, pe măsura
livrării mărfurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor, după caz, reprezentând o garantare a
plăţii obligaţiilor.
Dacă cumpărătorii nu dispun de suficiente disponibilităţi băneşti, acreditivul se poate
constitui la cererea acestora şi din credite bancare pe termen scurt. După deschiderea acreditivului,
banca cumpărătorului comunică acest lucru băncii furnizorului, împreună cu condiţiile în care el se
realizează.
Acreditivul poate fi deschis în lei sau în valută.
Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor de constituire şi utilizare a acreditivului se
realizează cu ajutorul contului 541 „Acreditive”.

Contul 541 „Acreditive”, cont sintetic de gradul I, care se dezvoltă în alte două conturi
sintetice de gradul II, astfel:
5411 „Acreditive în lei”;
5412 „Acreditive în valută”.
Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispoziţia administratorilor sau altor salariaţi din
unitate în vederea aprovizionării cu materiale, efectuării unor cheltuieli de protocol, reclamă şi
publicitate, a unor cheltuieli de transport, deplasări, detaşări, servicii de poştă şi telecomunicaţii s.a.
Avansurile pot fi acordate în lei sau în devize. În cazul în care se acordă în devize, la
decontarea lor pot să apară diferenţe de curs valutar favorabile sau nefavorabile, care se înregistrează
în contabilitate.
Reflectarea în contabilitate a acestor operaţii se face cu ajutorul contului:
542 „Avansuri de trezorerie”
- după conţinutul economic este un cont de creanţe
- după funcţia contabilă este un cont de activ.

Operaţiuni privind acreditivele şi avansurile de trezorerie


Acreditivul:
1. Se deschide un acreditiv în lei 5.000 şi unul în devize 1.000 € × 3 lei, pe baza
documentaţiei depuse la bancă şi a extrasului de cont:
581 = 5121 5.000
„Viramente interne” „Conturi la bănci în lei”

5411 = 581 5.000


„Acreditive în lei” „Viramente interne”

581 = 5124 3.000


„Viramente interne” „Conturi la bănci în valută” 55
5124 = 581 3.000
„Conturi la bănci în valută” „Viramente interne”

2. Înregistrarea plăţii obligaţiei către un furnizor din acreditivul deschis în lei 4.500 şi în
devize 2.800 pe baza extrasului de cont:
401 = % 7.300
„Furnizori” 5411 4.500
„Acreditive în lei”
5412 2.800
„Acreditive în valută”

3. Reflectarea retragerii sumelor din acreditivul în lei sau în devize, neutilizat, la încetarea
valabilităţii acestuia, pe baza ordinului de transfer şi a extrasului de cont:
581 = 5411 500
„Viramente interne” „Acreditive în lei”

5121 = 581 500


„Conturi la bănci în lei” „Viramente interne”

581 = 5412 200


„Viramente interne” „Acreditive în valută”

5124 = 581 200


„Conturi la bănci în valută” „Viramente interne”

La sfârşitul exerciţiului financiar acreditivele în devize se evaluează la cursul din ultima zi a


exerciţiului şi se înregistrează diferenţele de curs valutar faţă de cursurile de înregistrare anterioare,
astfel:
a) Înregistrarea diferenţei de curs favorabilă (cursul de la 31
decembrie este mai mare decât cursul de înregistrare a acreditivului, rămas în sold): 1 € = 3,500 lei
pentru 500 €

5412 = 765 250


„Acreditive în valută” „Venituri din diferenţe de curs
valutar”

b) Înregistrarea diferenţei de curs nefavorabilă (cursul de la 31


decembrie este mai mic decât cursul de înregistrare a acreditivului rămas în sold): 1 € = 2,800 lei
pentru 500 €.
665 = 5412 100
„Cheltuieli din diferenţe de curs v „Acreditive în valută”
Valutar”

56
Avansul de trezorerie:
1. Se acordă unui salariat un avans de trezorerie în sumă de 3.000 lei. Ulterior, se decontează 2.000 lei
astfel: 300 lei pentru plata transportului şi 1.700 lei pentru plata unui furnizor. Suma rămasă necheltuită se
depune la casierie.
Etapele reflectării contabile sunt:
a) Înregistrarea acordării avansului de trezorerie, pe baza ordinului de deplasare şi a
dispoziţiei de plată:
542 = 5311 3.000
„Avansuri de trezorerie” „Casa în lei”

b) Înregistrarea decontării avansului de trezorerie, pe baza decontului de deplasare, a


documentelor de transport şi a chitanţei furnizorului:
% = 542 2.000
624 „Avansuri de trezorerie” 300
„Cheltuieli cu transportul de
bunuri şi personal”
401 1.700
„Furnizori”

c) Înregistrarea depunerii la casierie a sumelor rămase din avansul de trezorerie acordat, pe


baza dispoziţiei de încasare şi a ordinului de deplasare:
5311 = 542 1.000
„Casa în lei” „Avansuri de trezorerie”

7.5 CONTABILITATEA VIRAMENTELOR INTERNE

Operaţiile de transferuri de disponibilităţi băneşti între conturile de la bănci, precum şi între


conturile de la bănci şi casieria întreprinderii se înregistrează prin contul 581 „Viramente interne”.
În debitul contului se înregistrează sumele virate dintr-un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie;
în creditul contului se înregistrează sumele intrate într-un cont de trezorerie dintr-un alt cont de
trezorerie. De regulă, contul nu prezintă sold.
Folosirea contului se explică prin aceea că între momentul depunerii pe bază de borderou la
bancă a ordinului de plată şi documentelor justificative privind transferul efectiv de sume între conturile
de trezorerie şi consemnarea lor în extrasul de cont poare interveni un anumit interval de timp. În
acest interval de timp, operaţiile se înregistrează prin contul 581 „Viramente interne”.
Un al doilea motiv este cel al delimitărilor acelor operaţii care fac obiectul înregistrării în mai
multe registre distincte conduse pentru fiecare cont de trezorerie, precum şi evitarea contabilizării
fără risc a dublei folosiri a viramentelor de disponibilităţi dintr-un cont de trezorerie la alt cont de
trezorerie.

57
Exemplu. La depunerea din casierie pe bază de „chitanţă-vărsământ” a unei sume de bani în
contul curent de la bancă se fac înregistrările:
a) la depunerea efectivă a sumei de bani:
581 = 531
„Viramente interne” „Casa în lei”

b) la consemnarea operaţiei în extrasul de cont:


512 = 581
„Conturi curente la bănci” „Viramente interne”

VI.4.6. Contabilitatea ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie


Potrivit legii, la sfârşitul exerciţiului financiar, societăţile comerciale efectuează inventarierea generală
a activelor şi datoriilor. Astfel, se stabileşte valoarea justă şi a investiţiilor financiare care se compară cu
valoarea de cumpărare a acestora.
Dacă valoarea de piaţă este mai mică decât valoarea de intrare diferenţa reprezintă o depreciere pentru
care se constituie „Ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie” cu ajutorul conturilor
din grupa 59.

Din grupa 59 „Ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie” fac parte conturile:
 591 „Ajustări pentru pierderea de valoare a acţiunilor deţinute la entităţile afiliate”
 595 „Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor emise şi răscumpărate”
 596 „Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor ”
 598 „Ajustări pentru pierderea de valoare a altor investiţii pe termen scurt şi creanţe asimilate”
Acestea sunt conturi rectificative de pasiv. Se creditează cu constituirea şi majorarea ajustărilor pentru
pierderea de valoare pe seama cheltuielilor (686) şi se debitează cu micşorarea şi anularea ajustărilor pentru
pierderea de valoare trecându-se la venituri (786).
Soldul reprezintă valoarea ajustărilor constituite pentru pierderile de valoare, existente la sfârşitul
perioadei.

Operaţiuni privind ajustările pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie


1. O societate comercială care deţine diverse categorii de titluri de valoare, pentru un pachet
de acţiuni, în valoare de 5.000 lei, a constatat la sfârşitul exerciţiului financiar N, că valoarea de
piaţă a acestora a scăzut la 4.000 lei, iar la sfârşitul exerciţiului financiar N+ 1, valoarea de piaţă este
de 3.500 lei.
Înregistrările din evidenţa contabilă sunt:
a) Constituirea ajustării pentru depreciere la sfârşitul exerciţiului
financiar N, pe baza, procesului verbal de inventariere:

6864 = 598 1.000


„Cheltuieli financiare privind „Ajustări pentru pierderea de
ajustările pentru pierderea de valoare a altor investiţii pe
valoare a activelor circulante” termen scurt şi creanţe
asimilate”

58
b) majorarea ajustării la sfârşitul exerciţiului financiar N+1, pe baza procesului verbal de
inventariere:
6864 = 598 500
„Cheltuieli financiare privind „Ajustări pentru pierderea de
ajustările pentru pierderea de valoare a altor investiţii pe
valoare a activelor circulante” termen scurt şi creanţe
asimilate”

*Acest exemplu a fost dat ipotetic, pentru a se exemplifica suplimentarea ajustării pentru
deprecierea investiţiilor financiare pe termen scurt, deoarece acestea nu pot fi deţinute mai mult de
12 luni şi deci, nu pot trece de la un exerciţiu la altul, fără să nu fie valorificate.

2. O societate comercială care deţine un pachet de obligaţiuni, a constituit în exerciţiul N o


ajustare pentru depreciere, în sumă de 4.000 lei. În cursul exerciţiului financiar N+I se vinde pachetul
de obligaţiuni.
Înregistrările contabile sunt:
a) constituirea ajustării pentru deprecierea obligaţiunilor, pe baza procesului-verbal de
inventariere:

6864 = 596 4.000


„Cheltuieli financiare privind „Ajustări pentru pierderea de
ajustările pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor”
valoare a activelor circulante”

b) anularea ajustării pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor în exerciţiul financiar N+1,


deoarece a rămas fără obiect, ca urmare a vânzării obligaţiunilor:
596 = 7864 4.000
„Ajustări pentru pierderea de „Cheltuieli financiare privind
valoare a obligaţiunilor” ajustările pentru pierderea de
valoare a activelor circulante”

59
CAP. 7

CURS 27

7.1. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR


CONŢINUTUL ŞI STRUCTURA A CHELTUIELILOR

Operaţiunile economico-financiare ale unei entităţi angajează cheltuieli şi generează venituri.


În România, contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor este organizată având la bază concepţia dualistă
conform căreia acestea sunt evaluate şi înregistrate o dată în funcţie de natura lor (în contabilitatea
financiară) şi o dată în funcţie de destinaţia cheltuielilor (în contabilitatea de gestiune).
După natura activităţii din care rezultă cheltuielile şi veniturile se pot grupa în : de
exploatare, financiare şi extraordinare.

Cheltuielile desemnează, într-o concepţie generală, angajarea şi utilizarea resurselor


economice în cadrul activităţilor desfăşurate de întreprindere, fiind constituite, în principal din valori
plătite sau de plătit pentru materii prime, materiale şi mărfuri cumpărate, lucrări şi servicii prestate
de terţi pentru nevoile întreprinderii, precum şi pentru angajamentele pe care aceasta a consimţit să le
plătească.
Efectuarea cheltuielilor determină (delimitează) patru momente:
 angajarea cheltuielilor, care intervine în momentul cumpărării bunurilor, efectuării
lucrărilor, serviciilor, când apare obligaţia de plată către furnizor;
 consumul reprezintă utilizarea efectivă a resurselor în scopul satisfacerii nevoilor
productive şi neproductive;
 plata înseamnă achitarea unei sume de bani ca echivalent al bunurilor şi serviciilor primite
(există şi plăţi fără echivalent, exemplu: plata impozitului pe profit);
 decontarea (imputarea) cheltuielilor fiind suportarea acestora din venituri obţinând
rezultatul exerciţiului.
În cadrul cheltuielilor financiare se cuprind, de asemenea, provizioanele, amortizările şi
ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.

cheltuielile entităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:


 consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază entitatea;
 cheltuieli cu personalul;
 executarea unor obligaţii legale sau contractuale.
Conform I.F.R.S., cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice, înregistrate pe
parcursul exerciţiului contabil sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale
datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului .

VII.3.1. Contabilitatea cheltuielilor

Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:


a) cheltuieli de exploatare, care cuprind:
 cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziţie al obiectelor
de inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra
cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei consumate; costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;

60
 cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii;
prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori);
comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi
personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii
bancare şi altele;
 cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu
personalul, suportate de entitate);
 alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi şi
penalităţi; donaţii şi alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de
capital etc.).
b) cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli
privind investiţiile financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind
exerciţiul financiar în curs; sconturile acordate clienţilor; pierderi din creanţe de natură financiară şi
altele;
Clasa 6 „Conturi de cheltuieli" cuprinde următoarele grupe de conturi:
60 „Cheltuieli privind stocurile”
61 „Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi”
62 „Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi”
63 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”
64 „Cheltuieli cu personalul”
65 „Alte cheltuieli de exploatare”
66 „Cheltuieli financiare”
68 „Cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de
valoare”
69 „Cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite”
Grupele de la 60 la 65 formează cheltuielile de exploatare.
Conturile de cheltuieli sunt asimilate conturilor de activ. Se debitează cu cheltuielile
efectuate în cursul lunii. Se creditează la sfârşitul lunii prin transferarea cheltuielilor asupra
rezultatului exerciţiului, adică prin preluarea acestora în debitul contului 121 „Profit şi pierdere”.

Contabilitatea cheltuielilor privind stocurile

Contabilitatea acestor cheltuieli se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 60 „Cheltuieli


privind stocurile” care evidenţiază fie consumul fie descărcarea gestiunii.
Conturile 601 „Cheltuieli cu materiile prime”, 602 „Cheltuieli cu materialele
consumabile” şi 603 „Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar” pot fi
analizate astfel:
- ţin evidenţa cheltuielilor cu materiile prime, materialele consumabile şi cu materialele de
natura obiectelor de inventar,

Consumul materialelor se înregistrează astfel:

601 = 301
„Cheltuieli cu materiile prime” „Materii prime”
601 = 308
„Cheltuieli cu materiile prime” „Diferenţe de preţ la materii şi
materiale”

Contului 602 „Cheltuieli cu materialele consumabile”, se dezvoltă în alte şapte conturi


sintetice de gradul II, după natura materialelor. Consumul materialelor consumabile se înregistrează,
în cele şapte conturi de gradul II, astfel:

61
6021 = 3021
„Cheltuieli cu materialele „Materiale auxiliare”
auxiliare”
6022 = 3022
„Cheltuieli privind combustibilul” „Combustibili”

6023 = 3023
„Cheltuieli privind materialele „ Materiale pentru ambalat”
pentru ambalat”

6024 = 3024
„Cheltuieli privind piesele de „Piese de schimb”

schimb”
6025 = 3025
„Cheltuieli privind seminţele şi „Seminţe şi materiale de plantat”
materialele de plantat”

6026 = 3026
„Cheltuieli privind furajele” „Furaje”

6028 = 3028
„Cheltuieli privind alte materiale „Alte materiale consumabile”
consumabile”
Diferenţele de preţ aferente materialelor consumabile consumate se înregistrează astfel:
602 = 308
„Cheltuieli cu materialele „Diferenţe de preţ la materii şi
consumabile” materiale”

Contul 603 „Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar” ţine


evidenţa la valoarea preţului de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar
consumate, constatate lipsă la inventar sau depreciate ireversibil.
Cheltuielile cu materialele de natura obiectelor de inventar se înregistrează astfel:

603 = 303
„Cheltuieli privind materialele de „Materiale de natura obiectelor
natura obiectelor de inventar” de inventar”

Contul 604 „Cheltuieli cu materialele nestocate” ţine evidenţa bunurilor, de regulă, cu


numerar şi în cantităţi mici (rechizite, imprimate, materiale de curăţenie etc.), care nu se stochează
(gestionează), dându-se direct în consum şi care se înregistrează, pe măsura aprovizionării, în
cheltuielile de exploatare astfel:
% = 5311
604 „Casa în lei”
„Cheltuieli privind materialele
nestocate”
4426
„TVA deductibilă”

Energia electrică, termică şi apa, pe măsura efectuării consumului de astfel de utilităţi şi a


facturării de către furnizori, se înregistrează în contul 605 „Cheltuieli privind energia şi apa”,
astfel:
% = 401
605 „Furnizori”
„Cheltuieli privind energia şi apa”
4426
„TVA deductibilă”

62
Animalele şi păsările cumpărate, la ieşirea din gestiunea întreprinderii prin vânzare, moarte,
lipsă la inventar etc., se înregistrează în contul 606 „Cheltuieli privind animalele şi păsările”,
astfel:

606 = 361
„Cheltuieli privind animalele şi „Animale şi păsări”
păsările”

Animalele şi păsările din producţia proprie la ieşirea din patrimoniu nu se trec pe cheltuieli.
Se procedează la scoaterea din evidenţă, prin formula contabilă inversă celei prin care s-a înregistrat
producţia obţinută, astfel:
711 = 361
„Variaţia stocurilor” „Animale şi păsări”

Diferenţele de preţ aferente animalelor şi păsărilor ieşite se înregistrează astfel:

606 = 368
„Cheltuieli privind animalele şi „Diferenţe de preţ la animale şi
păsările” păsări”

Cheltuielile privind mărfurile pot fi analizate astfel:

Contul 607 „Cheltuieli privind mărfurile” ţine evidenţa cheltuielilor privind mărfurile. În
debit se înregistrează costul de achiziţie al mărfurilor. În credit se transferă la sfârşitul lunii, pentru
închidere, debitul contului de rezultate (121). Nu are sold la sfârşitul lunii.

Exemple de inregistrari:
Înregistrarea descărcării gestiunii cu mărfurile vândute, se face astfel:
% = 371
607 „Mărfuri”
„Cheltuieli privind mărfurile”
378
„Diferenţe de preţ la mărfuri”
4428
„TVA neexigibilă”

Valoarea mărfurilor aflate la terţi pentru care au fost emise documente de vânzare se
înregistrează astfel:
607 = 357
„Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri aflate la terţi”

Contul 608 „Cheltuieli privind ambalajele” şi sunt ocazionate de vânzare şi lipsuri


constatate la inventar. Scăderea din gestiune se face la valoarea de înregistrare, astfel:
608 = 381
„Cheltuieli privind ambalajele” „Ambalaje”

Diferenţele de preţ aferente ambalajelor se înregistrează astfel:


608 = 388
„Cheltuieli privind ambalajele” „Diferenţe de preţ la ambalaje”

63
Valoarea ambalajelor aflate în consignaţie la terţi, pentru care au fost emise documente de
vânzare, se înregistrează astfel:
608 = 358
„Cheltuieli privind ambalajele” „Ambalaje aflate la terţi”

Contabilitatea cheltuielilor cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

Contul 635 „Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” ţine evidenţa
cheltuielilor privind alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.

Contabilitatea sintetică a acestor cheltuieli se realizează cu ajutorul contului 635 „Cheltuieli


cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate” în care se înregistrează:
 T.V.A. colectată aferentă bunurilor şi serviciilor folosite în scop personal sau date cu
caracter gratuit care depăşesc limitele prevăzute de lege şi cea aferentă bunurilor şi serviciilor
acordate salariaţilor sub forma avantajelor în natură:
635 = 4427
„Cheltuieli cu alte impozite, taxe „TVA colectată”
şi vărsăminte asimilate”

 impozitul pe clădiri, terenuri, mijloace de transport etc.:


635 = 446
„Cheltuieli cu alte impozite, taxe „Alte impozite, taxe şi vărsăminte
şi vărsăminte asimilate” asimilate”

 contribuţiile la fondul special pentru dezvoltarea şi modernizarea punctelor de control


pentru trecerea frontierei, precum şi alte fonduri speciale şi vărsăminte prevăzute de acte normative,
datorate organismelor publice care le gestionează:
635 = 447
„Cheltuieli cu alte impozite, taxe „Fonduri speciale - taxe şi
şi vărsăminte asimilate” vărsăminte asimilate”

Contabilitatea cheltuielilor cu personalul

Pentru munca prestată de angajaţi, societăţile comerciale datorează acestora salarii negociate
şi înscrise în contracte de muncă. La acestea se plătesc bugetului de stat şi altor organisme diferite
contribuţii şi taxe.
Contabilitatea acestor cheltuieli se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 64 „Cheltuieli cu
personalul” care se desfăşoară pe conturile sintetice grupa II:
641 „Cheltuieli cu salariile personalului”
642 „Cheltuieli cu tichetele de masă acordate salariaţilor”
645 „Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială”
6458 „Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială”

64
Contul 641 „Cheltuieli cu salariile personalului” ţine evidenţa cheltuielilor privind salariile
şi alte drepturi cuvenite personalului.

Contabilitatea cheltuielilor financiare

Contabilitatea cheltuielilor financiare se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 66


„Cheltuieli financiare” ce reflectă cheltuielile care sunt strict legate de activitatea financiară a
entităţii economice si cuprinde: dobânzile şi alte cheltuieli suportate de o întreprindere în legătură cu
împrumutul de fonduri şi poate include:
a) dobânzile corespunzătoare descoperirilor de cont şi împrumuturilor
b) amortizarea reducerilor sau primelor aferente împrumuturilor;
c) amortizarea cheltuielilor complementare realizate în scopul obţinerii împrumuturilor;
d) cheltuielile financiare aferente leasing-ului financiar
e) diferenţele de curs valutar aferente împrumuturilor într-o monedă străină, în măsura în
care sunt privite ca o ajustare a cheltuielilor cu dobânda.
Pierderi din creanţe legate de participaţii reprezintă pierderile provocate de imposibilitatea
recuperării totale sau parţiale a unor ajutoare financiare acordate de o societate mamă unei societăţi
fiice în cadrul grupului, precum şi dobânzile aferente. Pierderile din astfel de creanţe, ce se scot din
activul patrimonial, se înregistrează pe cheltuieli prin intermediul contului 663 „Pierderi din
creanţe legate de participaţii”, astfel:
663 = %
„Pierderi din creanţe legate de 2671
participaţii” „Sume datorate de entităţile
afiliate”
2672
„Dobânda aferentă sumelor
datorate de entităţile afiliate”

CONTABILITATEA CHELTUIELILOR CU AMORTIZĂRILE, PROVIZIOANELE


ŞI AJUSTĂRILE PENTRU DEPRECIERE SAU PIERDERE DE VALOARE

În capitolele precedente au fost prezentate noţiunile de „amortizări” şi „provizioane” care


generează, pe măsura constituirii lor, cheltuieli ce se urmăresc cu ajutorul unor conturi distincte,
după natura lor economică.
Pentru contabilizarea acestor cheltuieli, în planul de conturi general s-a prevăzut grupa 68
„Cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de
valoare” în care se înregistrează cheltuielile de exploatare şi financiare, cu deprecierile ireversibile şi
reversibile suferite de bunurile şi valorile întreprinderilor.
Contabilitatea acestor cheltuieli se realizează cu ajutorul contului 681 „Cheltuieli de
exploatare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere” care se
desfăşoară pe alte patru conturi sintetice de gradul II, astfel:
6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”
6812 „Cheltuieli de exploatare privind provizioanele”
6813 „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor”
6814 „Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante”
Înregistrările în aceste conturi a cheltuielilor privind reflectarea amortizărilor şi
provizioanelor se efectuează astfel:

 constituirea provizioanelor pentru depreciere ce privesc activitatea de exploatare:

65
6812 = 151
„Cheltuieli de exploatare privind „Provizioane”
provizioanele”

 constituirea ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor necorporale, corporale şi în curs:


6813 = %
„Cheltuieli de exploatare privind 290
ajustările pentru deprecierea 291
imobilizărilor” 293

Cheltuielile financiare privind amortizările, provizioanele ajustările pentru depreciere.


Pentru înregistrarea cheltuielilor de această natură se foloseşte contul 686 „Cheltuieli
financiare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere” care se desfăşoară
pe alte trei conturi sintetice de gradul II, astfel:
6863 „Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a imobilizărilor
financiare”
6864 „Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a activelor
circulante”
Operaţiunile care fac obiectul reflectării în aceste conturi, se organizează astfel:
 constituirea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor financiare:
6863 = 296
„Cheltuieli financiare privind „Ajustări pentru pierderea de
ajustările pentru pierderea de valoare a imobilizărilor
valoare a imobilizărilor financiare”
financiare”

 constituirea ajustărilor pentru deprecierea investiţiilor financiare pe termen scurt şi a


creanţelor din decontările în cadrul grupului:

6864 = %
„Cheltuieli financiare privind 495
ajustările pentru pierderea de „Ajustări pentru deprecierea
valoare a activelor circulante” creanţelor – decontări în
cadrul grupului şi cu
acţionarii/asociaţii”
591
„Ajustări pentru pierderea de
valoare a acţiunilor deţinute la
entităţile afiliate”
595
„Ajustări pentru pierderea de
valoare a obligaţiunilor emise
şi răscumpărate”
596
„Ajustări pentru pierderea de
valoare a obligaţiunilor”
598
„Ajustări pentru pierderea de
valoare a altor investiţii pe
termen scurt şi creanţe
asimilate”

 amortizarea primelor de rambursare, aferente împrumuturilor din emisiuni de obligaţiuni:

66
6864 = 169
„Cheltuieli financiare privind „Prime privind rambursarea
ajustările pentru pierderea de obligaţiunilor”
valoare a activelor circulante”

CURS 28

7.2. CONTABILITATEA VENITURILOR

 Veniturile exprimă bogăţia dobândită din activitatea desfăşurată, respectiv resursele obţinute, fiind
constituite, în principal, din valorile primite sau de primit pentru bunurile vândute, lucrările executate şi
serviciile prestate.
 În cadrul procesului de creare a veniturilor se delimitează momentele:
 producţia ca etapă a realizării bunurilor şi serviciilor în cadrul obiectului principal de activitate al
unei entităţi;
 facturarea sau vânzarea pe credit comercial ca fiind transferul dreptului de proprietate de la furnizor
la client;
 încasarea, etapa în care bunurile şi serviciile vândute se transformă în bani;
 încorporarea (decontarea) este momentul în care veniturile absorb cheltuielile.

 Definiţia veniturilor include atât venituri din activităţile curente, cât şi câştiguri din orice alte surse.
Veniturile din activităţile curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi vânzări, comisioane, dobânzi,
dividende, redevenţe şi chirii.

 Câştigurile reprezintă alte elemente care corespund definiţiei veniturilor şi pot apărea sau nu ca
rezultat al activităţii curente a întreprinderii. Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice şi, din
acest punct de vedere, nu diferă ca natură de venituri. Prin urmare, în acest cadru general câştigurile nu sunt
privite ca elemente separate.

 Câştigurile includ, de exemplu, sumele rezultate în urma ieşirii activelor pe termen mediu şi lung.
Definiţia veniturilor include totodată şi câştigurile nerealizate, de exemplu, cele rezultate din reevaluarea
titlurilor de plasament şi cele rezultate din creşterea valorii contabile a activelor pe termen lung. Prezentarea
câştigurilor în contul de profit şi pierdere se realizează, de obicei, distinct, deoarece cunoaşterea existenţei
acestora este importantă pentru procesul decizional. Câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă,
exclusiv cheltuielile aferente.

 Veniturile pot fi utilizate pentru achiziţionarea de active sau pentru creşterea valorii diferitelor tipuri
de active, cum ar fi numerarul, creanţele, bunurile şi serviciile primite în schimbul bunurilor şi serviciilor
furnizate. Veniturile pot rezulta, de asemenea, din lichidarea datoriilor.

 Contabilitatea financiara reflecta veniturile in raport cu natura lor economica, prin gruparea acestora
in :

67
 Venituri de exploatare – sunt sume incasate sau de incasat, care provin din urmatoarele activitati:
vanzarea produselor, marfurilor,lucrari executate , servicii prestate, variatia(cresterea/scaderea) soldului
productiei stocate la sfarsituk lunii fata de soldul existent la inceputul lunii, productia de imobilizari din
productie proprie, subventii de exploatare ptr. acoperirea diferentelor de pret, ptr. acoperirea
pierderilor,venituri din despagubiri,amenzi,penalitati,donatii,active cedate, etc.
 Financiare – venituri din imobilizari financiare, din investitii financiare cedate, din investitii pe
termen scurt, diferente favorabile de curs valutar, dobanzi incasate sau de incasat, sconturi obtinute de la
furnizori, alte venituri financiare.
 Extraordinare – subventii pentru dezastre naturale, daune pretinse de detinatorii de polite in urma
producerii de calamitati, etc.

Clasa 7 “ Conturi de venituri”cuprinde urmatoarele grupe de conturi :

70 “ Cifra de afaceri”
71 “ Variatia stocurilor”
72 “ Venituri din productia de imobilizari”
74 “ Venituri din subventii de exploatare”
75 “ Alte venituri din exploatare”
76 “ Venituri financiare”
77 “ Venituri extraordinare”
78 “ Venituri din provizioane”

 Conturile de venituri sunt asimilate conturilor de Pasiv.


 Se crediteaza cu veniturile realizate in cursul lunii.
 Se debiteaza la sfarsitul lunii prin transferarea veniturilor asupra rezultatului exercitiului, adica prin
preluarea acestora in creditul contului 121 “Profit si pierdere”.

Operatiuni privind veniturile:

1. Se inregistreaza in contabilitate urmatoarele venituri :

 Livrare de produse finite in valoare de 5.000 lei plus TVA.


4111 = % 9.950
701 5.000
4427 950

 Livrare de semifabricate in valoare de 1.500 lei plus TVA.

4111 = % 1.190
702 1.000
4427 190
 Livrare de produse reziduale in valoare de 100 lei plus TVA.

4111 = % 119
703 100
4427 19

68
Livrare de produse finite în valoare de 5.000 lei plus TVA.
4111 = % 5.950
701 5.000
4427 950
Livrare de semifabricate în valoare de 1.500 lei plus TVA.
4111 = %1.785
702 1.500
4427 285
Livrare de produse reziduale în valoare de 100 lei plus TVA.
4111 = % 119
703 100
4427 19

Facturarea proiectelor de cercetare în valoare de 800 lei plus tva.


4111 = % 952
705 800
4427 152
Se încasează prin bancă penalităţi pt.nerespectarea clauzelor contractuale 5.000 lei.
5121 = 7581 5.000

Se constată plus la inventar la numerarul în lei din casieria unităţii 3.000 lei
5311 = 7588 3.000
Inchiderea conturilor de venituri :
% = 121 15.400
701 5.000
702 1.500
703 100
705 800
7581 5.000
7588 3.000

69
7.3. LUCRĂRILE DE ÎNCHIDERE A EXERCIŢIULUI FINANCIAR

Documentele de sinteză şi raportare contabilă ce se întocmesc periodic (semestrial şi


anual) pun în evidenţă, într-o manieră sintetică, finală şi completă, totalitatea aspectelor privind
patrimoniul, situaţia financiară şi rezultatele unităţii.
Din această cauză, întocmirea acestora constituie un proces complex care se caracterizează
printr – un şir de lucrări, unele din ele având un caracter preliminar sau pregătitor ce preced lucrările
de elaborare propriu-zisă a documentelor de sinteză.
Rolul acestor lucrări pregătitoare este de a verifica, pregăti şi confrunta datele contabilităţii,
astfel încât ele să reflecte cât mai fidel realitatea.
Aceste lucrări pregătitoare constau din:
Verificarea datelor contabilităţii curente în vederea depistării eventualelor operaţii
economice care au fost omise a se înregistra în contabilitate. Prin această verificare se urmăresc două
aspecte:
 Dacă toate aspectele economice au fost înregistrate în contabilitatea curentă
urmărindu-se dacă pentru toate operaţiile s-au întocmit documente justificative şi dacă acestea s-au
înregistrat în contabilitate.
 Dacă s-au efectuat toate înregistrările de regularizare a conturilor referitoare la:
 repartizarea diferenţelor de preţ aferente ieşirilor de stocuri de materii prime, produse
etc.;
 descărcarea gestiunii pentru produsele şi mărfurile ieşite din gestiune;
 repartizarea cheltuielilor efectuate în avans şi care sunt scadente în perioada
respectivă;
 delimitarea în timp a veniturilor;
 constituirea sau anularea provizioanelor, inclusiv reajustarea acestora, dacă este cazul,
prin suplimentări sau anulări parţiale;
 închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri la sfârşitul perioadei prin contul 121
“Profit şi pierdere”.
 stabilirea diferenţelor de curs valutar pentru disponibilităţile existente la încheierea
exerciţiului în conturile de trezorerie;
 determinarea conversiilor de activ sau pasiv pentru creanţele şi obligaţiile în valută.
Documentele oficiale folosite pentru finalizarea încheierii exerciţiului financiar sunt situaţiile
financiare. Pe baza acestora se asigură o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei
financiare cât şi a rezultatului obţinut.
Situaţiile financiare reprezintă documente contabile de sinteză prin care sunt comunicate
informaţii comune necesare majorităţii utilizatorilor. Aşa cum se arată în Cadrul general IASC,
aproape toţi utilizatorii consumă informaţii necesare luării de decizii economice pentru:
a) a hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o investiţie de capital;
b) a evalua răspunderea sau gestiunea managerială;
c) a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii angajaţilor săi;
d) a evalua garanţiile pentru creditele acordate întreprinderii;
e) a determina politicile de impozitare;
f) a determina profitul şi dividendele ce pot fi distribuite;
g) a elabora şi utiliza date statistice despre venitul naţional;
h) a reglementa activitatea întreprinderilor.

70
Lucrările preliminare sunt denumite lucrări de închidere a exerciţiului, fiind structurate
1
astfel :
1. Stabilirea balanţei conturilor înainte de inventariere.
2. Inventarierea generală a patrimoniului.
3. Contabilitatea operaţiilor de regularizare privind:
a) diferenţele de inventar;
b) amortizările;
c) provizioane pentru deprecieri;
d) provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
e) diferenţele de conversie şi diferenţele de curs valutar;
f) delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor.
4. Stabilirea balanţei conturilor după inventariere.
5. Determinarea rezultatului exerciţiului şi distribuirea profitului sau finanţarea pierderii.
6. Redactarea bilanţului contabil.

- Bibliografie minimală obligatorie

MITEA NELUŢA – Contabilitate Financiară, Editura Fundaţiei „Andrei Şaguna”, Constanţa, 2008;
MIHAI RISTEA - coordonator, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Ed. Universitară, 2008;
XXX-Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată în M.O. nr.454 din 18 iunie 2008
OMFP 1802/2014 – Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile
financiare anuale consolidate

71
SEMINARII

Saptamana 1
 Aplicaţie practică cu operaţii privind stocurile. Paralelă între inventarul permanent şi inventarul
intermittent

 Metoda inventarului intermitent.


 În acest caz ieşirile (E) se determină ca diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale (Si) plus
valoarea intrărilor (I) pe de o parte şi valoarea stocurilor finale (Sf) stabilite prin inventariere,
pe de altă parte:
 E = Si + I – Sf
 În cazul utilizării acestei metode, se renunţă la utilizarea în cursul lunii a conturilor de
stocuri, pentru evidenţa intrărilor şi ieşirilor din gestiune a bunurilor, precum şi la
recalcularea stocurilor scriptice după fiecare intrare sau ieşire.
 Conturile de stocuri se folosesc numai la începutul şi sfârşitul lunii. În timpul lunii
intrările de stocuri se contabilizează direct în conturile de cheltuieli.
 Aceste stocuri finale (de la sfârşitul lunii) vor deveni stocuri iniţiale ale lunii următoare şi
se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii viitoare.
 La sfârşitul perioadei (lunii), pe baza inventarului faptic, se compară şi se regularizează
stocul din inventar cu cel contabil (scriptic) care se poate face în două moduri:
- Când stocul de inventar  stocul contabil iniţial, diferenţa se înregistrează ca o
intrare la contul de stoc.
- Cand diferenta dintre stocul de inventar si stocul contabil initial este cu minus, se
inregistreaza ca iesire de stoc:

 EXEMPLU: Aceleaşi date pentru trecere prin cele 2 metode:


 Stoc iniţial la contul 301 = 100.000 lei;
 Intrări în cursul exerciţiului = 150.000 lei;
 Consum în cursul exerciţiului = 180.000 lei;
 La sfârşitul exerciţiului la inventar:
- stoc inventar = 50.000 lei;
- lipsă inventar = 20.000 lei, se impută

 METODA INVENTARULUI PERMANENT  METODA INVENTARULUI INTERMITENT

 STOC INIŢIAL 301 „Materii prime”  301 „Materii prime” 100.000


100.000

72
 INTRĂRI 301 = 401  601 = 401 150.000
150.000  Ch. materii Furnizori
 Materii prime Furnizori  prime
 CONSUM 601 = 301  NU
180.000
 Ch cu materii Materii
 prime prime
 INVENTAR-lipsă 601 = 301  NU
20.000
 Imputare 461 = %
24.800
o 758
20.000
o 4427
4.800
 STOC FINAL 301 „Materii prime”  Varianta 1)
50.000  INV = 50.000 < Si 100.000
 601 = 301 50 000
 Varianta 2)
 INV = 50.000 < Si 100.000
 Anulări Si 100.000
 601 = 301 100.000
 Înregistrarea valorii de inventar = 50.000
 301 = 601 50 000

 Notă: Rezultă că stocul la contul 301 „Materii prime” la sfârşitul exerciţiului este 50 000
lei, acelaşi determinat după ambele metode, dar cea a inventarului intermitent nu a descoperit
şi nu a înregistrat lipsa în gestiune (situaţie realizată prin metoda inventarului permanent).
 Pentru stocurile obţinute din producţie proprie 341, 345, 346 respectiv 348, 361, 368, contul
corespondent este 711. Pentru cazul inventarului intermitent în funcţie de cele 2 variante
expuse mai sus, înregistrările se fac astfel:
 pentru variaţia de stoc în plus (Sf  Si), sau stocul inventariat la sfârşitul exerciţiului:
 345 = 711
 pentru variaţia de stoc în minus la încheierea exerciţiului, sau anularea stocului contabil
existent la începutul exerciţiului:
 711 = 345
 Notă: Pentru conturile 331 „Produse în curs de execuţie” şi conturile 333 „Lucrări şi
servicii în curs de execuţie” se utilizează în exclusivitate metoda inventarului intermitent,
calculând şi înregistrând anularea stocului existent la începutul perioadei sau variaţia de stoc
în plus sau în minus la închiderea perioadei.

Sapatamana 2
Aplicaţii privind metoda înregistrării la cost standard şi cost de achiziţie
2. O societate comerciala tine evidenta stocurilor la cost standard, prezintă la începutul lunii
următoarea situaţie privind materialele auxiliare : ( societate plătitoare de TVA)
Stoc iniţial de materiale auxiliare, evaluate la preţ standard:
10 lei/ kg x 200 kg = 2.000 lei

73
Diferenţe de preţ la stoc 200 lei
In cursul lunii cumpăra conform facturii materiale 500 kg cu preţ facturare 11,5 lei
Consum de materiale in cursul lunii 600 kg :

% = 401 7.130 lei


3021 5.000(500x10lei)
308 750(500x1.5lei)
4426 1380 (5750x24%)

Consum de materiale înregistrate la cost standard


6021 = 3021 6.000 lei (600 kg x 10)

Diferenţele de preţ aferente consumului de materiale calculat : coeficient privind diferenţele de preţ

Si 308 + Rd 308 200 + 750 950


K =       0, 1357
Si 3021 + Rd 3021 2 000 + 5 000 7 000

Consum la preţ standard: 6.000


Diferenţe de preţ aferente = 6.000 x 0,1357 = 814, 2 lei

6021 = 308 814, 2 lei

Sapatamana 3
Aplicaţie practică cu problemele specifice contabilităţii stocurilor aflate la terţi

Se trimite pentru vânzare in regim de consignaţie produse finite, preţ vânzare 10 000 lei, cost
producţie 7 000 lei. După vânzare se trimite factura si se încasează numerar.
- Trimiterea prod. finite in consignaţie pe baza de aviz de însoţire a mărfii
354 = 345 7 000 lei
- Trimiterea facturii după vânzarea produselor finite
411 = % 12 400 lei
701 10 000
4427 2 400
- Scoaterea din gestiune a produselor vândute
711 = 354 7 000 lei
- Încasarea facturii in numerar
5311 = 411 12 400 lei

Sapatamana 4
Aplicaţii cu operaţii privind contabilitatea mărfurilor

a). Importul de mărfuri pe cont propriu

O societate comercială tip „EN GROSS” importă mărfuri la preţ extern 1.000 EURO la
cursul de 4lei/EURO. Taxe vamale 10%, comision vamal 0,5% din preţul extern al mărfurilor.
Marfa este achitată cu ordin de plată la curs EURO 4,2 lei/EURO, iar taxele se achită în vamă în
numerar.
 Recepţia mărfurilor importate: preţ extern 1.000 EURO × 4 = 4.000

74
371 = 401 4.000
Taxe
„Mărfuri” vamale ( accize) 10% × „Furnizori”
4.000 = 400

 Comision vamal 0,5% × 4.000 = 20


371 = % 420
„Mărfuri” 446 400
„Alte taxe, accize şi vărsăminte
asimilate”
447 20
„Fonduri speciale – taxe şi
vărsăminte asimilate (comision)”

% = 5311 420
446 „Casa în lei” 400
„Alte taxe, accize şi vărsăminte
asimilate” 20
447
„Fonduri speciale – taxe şi
vărsăminte asimilate (comision)”

şi achitarea TVA-ului
4426 = 5121 1060,80
„TVA deductibilă” „Conturi la bănci în lei”

Diferenţa de curs valutar 4,2 – 4 = 0,2 lei/EURO


0,2 lei/EURO × 1.000 EURO = 200 lei
 Achitarea furnizorului de mărfuri
% = 5121 4.200
401 „Conturi la bănci în lei” 4.000
„Furnizori”
665 200
„Cheltuieli din diferenţe
de curs valutar”

Sapatamana 5
Proiectul unei lucrări , cu operaţii privind contabilitatea stocurilor (pentru lucrarea practică a
studenţilor)
Importul pe bază de comision

Faţă de importul pe cont propriu, importul în comision se particularizează prin următoarele


trăsături:
a) bunurile importate nu fac obiectul gestionării de întreprinderea de import-export;
b) TVA aferentă bunurilor importate se plăteşte în vamă de titularii operaţiunilor de import,
dar se deduce numai de beneficiarii de import;
c) Importatorii facturează beneficiarilor de import distinct: cheltuieli efectuate în contul lor,
respectiv comisionul plus TVA aferentă comisionului.

Exportul de mărfuri (scutit de TVA)


6. O societate comercială de tip „EN GROS” achiziţionează mărfuri în valoare de 3.000 lei
plus TVA pe care ulterior le exportă la preţ de 1.000 EURO; curs 4 lei/EURO. La acelaşi curs se
achită asigurarea pe parcurs extern 50 EURO şi transport parcurs extern 100 EURO. Factura privind
mărfurile se încasează prin bancă la un curs de 4,2 lei/euro ; TVA deductibilă achitată furnizorului se
recuperează de la buget.
% = 401 3.720
371 „Furnizori” 3.000
„Mărfuri”
4426 720
„TVA deductibilă”
75

 Achitarea în valută a asigurării pe parcurs extern 50 EURO × 4 lei /EURO = 200 lei.
613 = 5314 200
„Cheltuieli cu primele de „Casa în valută”
asigurare”

Achitarea în valută a transportului pe parcurs extern 100 EURO × 4 lei/EURO = 400 lei.

624 = 5314 400


„Cheltuieli cu transportul de „Casa în valută”
Livrarea
bunuri la export
şi personal” a mărfurilor (preţ extern : 1.000 euro; Asigurare + transport extern 600)
411 = % 4.600
„Clienţi” 707 4.000
„Venituri din vânzarea
mărfurilor”
708 600
„Venituri din activităţi diverse”

 Descărcarea gestiunii de mărfurile vândute

607 = 371 3.000


„Cheltuieli privind mărfurile” „Mărfuri”

 Recuperare de la buget a TVA achitată de furnizorii de mărfuri pentru export

5121 = 4424 720


„Conturi la bănci în lei” „TVA de recuperat”

6. Sapatamana 6
Aplicaţii privind decontările cu furnizorii şi clienţii
 Avansuri acordate clienţilor
Societatea comercială X primeşte un avans de la clientul SC Y 90.000 pentru care emite
factura. Ulterior furnizorul prestează servicii clientului în valoare de 100.000 lei +19%TVA.
Decontarea se face prin bancă ţinându-se seama de avansul acordat.

S.C. X (furnizor) S.C. Y (client)


1. Se primeşte avansul de la client : 1.Se acordă avans facturat de furnizor :
5311 = % 111.600 % = 5311 111.600
„Casa” 419 90.000 409 „Casa” 90.000
„Clienţi creditori” „ Furnizori debitori”
4427 21.600 4426 21.600
„TVA colectată” „TVAdeductibila”

2.Facturarea prestării de servicii : 2.Primirea facturii pentru serviciile prestate :

411 = % 124.000 % = 401 124.000


„Clienţi ” 704 100.000 628 „Furnizori” 100.000
„Venituri din „Alte chelt.cu servi-
servicii prestate” ciile executate de terţi ”

76
4427 24.000 4426 24.000
„TVA colectată” „TVA deductibilă”
3. Încasarea facturii mai puţin avansul : 3. Plata facturii mai puţin avansul acordat :

% = 411 124.000 401 = % 124.000


5121 „Clienţi” 10.000 „Furnizori” 5121 10.000
„Banca ” „ Banca”
419 111.600 409 111.600
„Clienţi creditori” „ Furnizori debitori”
4427 2.400 4426 2.400
„TVA colectată” „TVA deductibilă”

Sapatamana 7
Întocmirea unui stat de plată şi înregistrările contabile care derivă din aceasta privind obligaţiile
fiscale

Sapatamana 8
Proiect pentru lucrarea practică a studenţilor cu privire la contabilitatea terţilor
Test grilă contabilitatea conturilor din clasa 4

Sapatamana 9
Aplicaţii cu operaţii privind acţiunile şi obligaţiunile
Reflectarea contabilă a cumpărării altor titluri de plasament:
a) achitate la data achiziţionării prin contul de la bancă sau în numerar:

5081 = 5121
„ Alte titluri de plasament” „Conturi la bănci în lei”

5081 = 5311
„Alte titluri de plasament” „Casa în lei”

b) achitate ulterior achiziţionării (amânate la plată):

5081 = 509
„Alte titluri de plasament” „Vărsăminte de efectuat pentru
investiţiile pe termen scurt”

c) decontarea vărsămintelor de efectuat pentru alte titluri de plasament, prin virament


bancar sau în numerar:
509 = %
„Vărsăminte de efectuat pentru 5121
investiţiile pe termen scurt” „Conturi la bănci în lei”
531
„Casa”

Sapatamana 10
Proiect pentru lucrarea practică a studenţilor, cu referire la conturile de trezorerie

77
Sapatamana 11
Aplicaţii cu înregistrări pe structura cheltuielilor
Contabilitatea cheltuielilor cu impozitul pe profit şi alte impozite
Pentru contabilizarea acestor cheltuieli, în planul de conturi general s-a prevăzut grupa 69
„Cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite” în care se înregistrează:
1. Cheltuieli cu impozitul pe profit se înregistrează cu ajutorul contului 691 „Cheltuieli cu
impozitul pe profit” prin formula contabilă:
691 = 441
„Cheltuieli cu impozitul pe profit” „Impozitul pe profit/venit”
Impozitul pe profit reprezintă o cheltuială de natură fiscală, care se are în vedere la
determinarea profitului net.
2. Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai sus cuprind cheltuielile
de această natură, care nu apar ca elemente distincte în conturile prezentate, aşa cum ar fi cheltuielile
cu impozitul pe venit datorat de microîntreprinderi, precum şi cu alte impozite, stabilite conform
reglementărilor emise în acest scop şi se înregistrează cu ajutorul contului 698 „Alte cheltuieli cu
impozitele care nu apar în elementele de mai sus” prin formula contabilă:

698 = 441
„Cheltuieli cu impozitul pe venit şi „Impozitul pe /venit”
alte impozite care nu apar în
elementele de mai sus”

Sapatamana 12
12. Aplicaţii cu înregistrări pe structura veniturilor
 Facturarea proiectelor de cercetare in valoare de 800 lei plus TVA.
4111 = % 992
705 800
4427 192

 Se incaseaza prin banca penalitati ptr nerespectarea clauzelor contractuale in suma de 5.000 lei.
5121 = 7581 5.000

 Se constata plus la inventar la numerarul in lei de la casieria unitatii in suma de 3.000 lei
5311 = 7588 3.000

 Inchiderea conturilor de venituri :


% = 121 15.400
701 5.000
702 1.500
703 100
705 800
7581 5.000
7588 3.000

Sapatamana 13
Exerciţii grilă

78
Sapatamana 14
. Exerciţii grilă . Recapitularea materiei pentru examen

79

S-ar putea să vă placă și