Sunteți pe pagina 1din 58

UNIVERSITATEA „ANDREI ŞAGUNA” CONSTANŢA

FACULTATEA DE ŞTIINTE ECONOMICE


SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE,
FINANŢE ŞI BĂNCI ,MANAGEMENT AN III
ANUL UNIVERSITAR : 2019 – 2020
SEMESTRUL 6

--

Titular curs:
Prof. univ. dr. Cezar PEŢA

CONSTANŢA
2020

1
CURS I: ISTORICUL AUDITULUI INTERN......................................................................4
I.1. Apariţia şi evoluţia auditului intern.........................................................................................4
I.2. Conceptul de audit intern şi obiectivele Camerei Auditorilor Financiari din România.......5
I.3. Principiile şi obiectivele auditului intern..................................................................................5
I.3.1. Principiile auditului intern.................................................................................................5
I.3.2. Obiectivele auditului intern................................................................................................6
CURS II: NORMALIZAREA AUDITULUI INTERN (partea I -a)...................................7
II.1. Normalizatori şi norme de audit intern..................................................................................7
II.2. Funcţia de audit intern.............................................................................................................8
CURS III NORMALIZAREA AUDITULUI INTERN (partea a II - a)............................10
III.1 Sfera activităţii de audit intern.............................................................................................10
III.2. Domeniul de aplicare............................................................................................................10
III.3. Formele de audit intern........................................................................................................10
III.4. Audit intern versus control intern.......................................................................................11
III.5. Relaţia audit intern – audit extern.......................................................................................12
CURS IV: ORGANIZAREA AUDITULUI INTERN (partea I –a)...................................15
IV.1. Organizarea compartimentului de audit intern..................................................................15
IV.2. Organizarea muncii..............................................................................................................16
CURS V: ORGANIZAREA AUDITULUI INTERN (partea a II - a)..............................20
V.1. Eficacitatea serviciului...........................................................................................................20
V.2. Comitetul de audit..................................................................................................................21
CURS VI: ORGANIZAREA AUDITULUI INTERN - STANDARDE...........................22
VI.1 Standardele de audit intern...................................................................................................22
VI.2. Instrumentele auditului intern.............................................................................................24
CURS VII: PLANIFICAREA AUDITULUI INTERN.......................................................26
VII.1. Caracteristicile planului de audit intern............................................................................26
VII.2. Trăsături şi principii generale ale întocmirii planului de audit intern............................26
VII.2.1 Trăsături generale ale planului de audit intern...........................................................26
VII.2.2. Principiile generale de întocmire a planului de audit intern....................................27
VII.3. Structura planului de audit intern.....................................................................................27
CURS VIII: DESFĂŞURAREA MISIUNII DE AUDIT INTERN (partea I-a)................28
VIII.1. Pregătirea misiunii de audit intern...................................................................................28
VIII.1.1. Ordinul de serviciu......................................................................................................28
VIII.1.2 Declaraţia de Independenţă.........................................................................................28
VIII.1.3. Procedura „Notificarea privind declanşarea misiunii de audit intern”..................29
VIII.1.4 Analiza riscurilor (Procedura 6 – Identificarea şi analiza riscurilor).....................30
CURS IX: DESFĂŞURAREA MISIUNII DE AUDIT INTERN (partea a II - a)............32
IX.1. Clasificarea şi analiza riscurilor...........................................................................................32
CURS X: ACTIVITATEA PE TEREN A AUDITORULUI...............................................36
X.1. Intervenţia la faţa locului.......................................................................................................36
X.2. Tehnici de audit intern...........................................................................................................38
X.3. Instrumente de audit intern...................................................................................................38
CURS XI: ETAPA DE ÎNCHEIERE ÎN AUDITUL INTERN..........................................40
XI.1. Etapa încheierii auditului intern..........................................................................................40
XI.2. Dosarele de audit intern........................................................................................................42
CURS XII: SINTETIZAREA CONCLUZIILOR..............................................................44
XII.1. Rolul activităţi de audit intern............................................................................................44
XII.2. Responsabilitatea auditului intern.....................................................................................45
SEMINARII..............................................................................................................................47
2
3
CURS I: ISTORICUL AUDITULUI INTERN
I.1. Apariţia şi evoluţia auditului intern

În perioada de vârf a capitalismului industrial, marile întreprinderi americane utilizau


serviciile auditorilor din afara entităţilor organizaţionale (activităţi de audit extern). Ca urmare
a crizei din 1929 – 1933, întreprinderile cotate la bursă şi-au intensificat preocupările pentru
reducerea cheltuielilor cu auditul extern care proceda la certificarea situaţiile financiare şi
conturarea propriei activităţi de audit. A fost perioada care a marcat decisiv apariţia
auditului intern. Ca urmare, lucrările pregătitoare ale demersului de audit extern au fost
preluate de către salariaţi ai întreprinderii, iar activitatea de audit extern presupunea
supervizarea şi certificarea conturilor. După criza economică aceşti salariaţi au fost păstraţi în
cadrul organizaţiilor ,extinzându-se atribuţiile deoarece aveau cunoştinţele necesare pentru
efectuarea activităţii de audit intern.
Date cu privire la organizarea şi desfăşurarea profesiei de auditor intern sunt
înregistrate din anul 1941, când a apărut Institutul Internaţional al Auditorilor Interni
(IIA – Institute of Internal Auditors) în Statele Unite ale Americii..
Aceasta este o organizaţie profesională recunoscută internaţional. Ţările care au aderat
la I.I.A au fost: M.Britanie, Danemarca Suedia, Norvegia.
În Europa, auditul intern s-a dezvoltat din anii 1960.
Un pas important s-a înregistrat în Franţa, când în anul 1960 s-a înfiinţat Institutul
Francez al Auditorilor şi Consultanţilor Interni (IFACI).
IFACI a contribuit, atât în Franţa cât şi în restul ţărilor, la modul de înţelegere a rolului
auditului intern, la poziţionarea funcţiei de audit intern în cadrul organizaţiei.
Astfel, auditorii interni au început să devină specialişti cu experienţă, contribuind la
gradul de încredere prin rapoartele lor.
Auditul intern (ca funcţie) este subordonat managerilor organizaţiilor, devenind un
instrument de depistare a riscurilor.
Evoluţia funcţiei de audit intern a înregistrat multe revizuiri: în anii 1981, 1991, 1995
şi 2002 iar preocupările de revizuire continuă ca urmare a complexităţii acestei activităţii.
În noul context economic, naţional, european şi global ,activitatea de consultanţă în
auditul intern a devenit mai apreciată. El oferă un plus de valoare în organizaţie, deoarece
creşte gradul de complexitate al gestiunii organizaţiei, şi pe de altă parte, sprijină
implementarea sistemului de control intern .
Cuvântul audit îşi are originea în latinescul audio, audire: a asculta şi a cunoscut în
decursul vremurilor multiple interpretări, înţelesuri care nu au mai avut de a face cu
etimologia.
Până în anul 2000 în ţara noastră nu exista nicio reglementare cu privire la auditul
intern, această activitate nefăcând parte din cultura organizaţională. Deseori se confunda
conceptul de audit intern cu ceea ce se practica, adică un control intern, şi acela obligatoriu
numai pentru entităţile cu capital de stat sau majoritar de stat.
Când s-a trecut la aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate şi auditarea
situaţiilor financiare, prin aplicarea directivelor europene, în anul 2000, printr-un ordin al
ministrului finanţelor, s-au introdus reglementări minimale referitoare la auditul intern,
constituind o deschidere spre învăţare şi acomodare cu cerinţele unei profesii noi şi complexe.
Începând cu anul 2003, în România auditul intern este reglementat şi monitorizat
de Camera Auditorilor Financiari, organism de utilitate publică fără scop lucrativ, iar
responsabilii pentru organizarea activităţii de audit intern, coordonarea
lucrărilor/angajamentelor şi semnarea rapoartelor de audit intern trebuie să aibă calitatea de
auditor financiar.

4
Camera Auditorilor Financiari din România a asimilat integral standardele. Entităţile
care aplică Standardele Internaţionale de Contabilitate şi auditează situaţiile financiare au
obligaţia constituirii cadrului organizatoric pentru funcţionarea auditului intern şi pe măsură
ce tot mai multe entităţi vor îndeplini criteriile prevăzute de actele normative, vor aplica şi
standardele de audit intern.
Organismele internaţionale de audit intern au elaborate norme de audit intern în
vederea organizării şi exercitării activităţii, sub forma normelor de calificare şi a celor de
funcţionare, precum şi a modalităţilor practice de aplicare.

I.2. Conceptul de audit intern şi obiectivele Camerei Auditorilor Financiari din


România
Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităţilor
entităţii în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului
şi proceselor de conducere a acestuia. Acest caracter rezultă din trăsătura auditului intern de a
urmări o operaţiune sub aspectul obiectivelor specifice de verificare pe tot parcursul său de
desfăşurare.
Obiectivul general al auditului public intern în entităţile publice îl reprezintă
îmbunătăţirea managementului acestora şi poate fi atins, în principal, prin:
a) activităţi de asigurare, care reprezintă examinări obiective ale elementelor probante,
efectuate în scopul de a furniza entităţilor publice o evaluare independentă a proceselor de
management al riscurilor, de control şi de guvernanţă;
b) activităţi de consiliere menite să adauge valoare şi să îmbunătăţească procesele
guvernanţei în entităţile publice, fără ca auditorul intern să îşi asume responsabilităţi
manageriale.
Camera Auditorilor Financiari din România în calitatea sa de reglementator şi
supraveghetor al profesiei, asigură dezvoltarea auditului intern din toate punctele de vedere şi
constituie organismul naţional corespondent al celor similare din multe ţări.
Rolul Camerei Auditorilor Financiari din România este dat de următoarele
obiective:
- cercetarea, activitate pentru progresul cunoştinţelor din domeniul profesiei,
CAFR, fiind organizată prin departamentele sale;
- profesionalizarea practicienilor auditului intern, pentru care se realizează
formări profesionale, potrivit standardelor internaţionale în ceea ce priveşte nivelul de
pregătire profesională;
- schimburi profesionale între practicieni şi cei care se ocupă de cercetarea din
domeniul auditului intern, realizarea unei legături specifice şi permanente cu membrii,
inclusiv utilizarea revistei Camerei pentru expunerea părerilor, cunoştinţelor, preocupărilor,
noutăţilor;
- legătura cu organismele profesionale şi instituţionale din ţară şi din
străinătate care se face prin intermediul Camerei Auditorilor Financiari din România,
asigurându-se astfel un statut bine definit al profesionistului care practică auditul intern.

I.3. Principiile şi obiectivele auditului intern


I.3.1. Principiile auditului intern
Prin auditul intern se verifică operaţiunile, activităţile sau acţiunile care se efectuează,
sau se desfăşoară în cadrul entităţii, avându-se în vedere următoarele principii:
1) principiul conformităţii operaţiunilor, activităţilor sau acţiunilor:
- legalitatea – sunt respectate prevederile legale în materie;
- regularitatea – se respectă cu regularitate prevederile care se referă la
modalităţi, proceduri, scheme sau la modele de efectuare, execuţie sau desfasurare;

5
- încadrarea în plafoanele valorice – încadrarea în plafonul valoric maxim
aprobat pentru acea operaţiune, acţiune sau activitate.
2) principiul economicităţii operaţiunilor, activităţilor sau acţiunilor:
- obiectul auditat realizează condiţia costului minim in condiţiile date. Costul
minim se evaluează prin determinarea costului de oportunitate al realizării obiectului auditat.
3) principiul eficacităţii operaţiunilor, activităţilor sau a acţiunilor:
- obiectul auditat realizează condiţia de atingere a obiectivului stabilit prin
realizarea sa( o apreciere rezonabilă).
4) principiul eficienţei operaţiunilor, activităţilor sau a acţiunilor:
- corelarea între economicitate si eficacitate, în sensul unei optimizări a celor
două caracteristici, în condiţiile atingerii obiectivului stabilit prin strategie cu cheltuieli
minime.
5) principiul oportunităţii temporale a realizării obiectului auditat:
- se analizează dacă obiectul auditat s-a realizat în acea conjuctură normativă,
care să confere cel mai înalt grad de eficienţă. De asemenea, se analizează modul în care
realizarea obiectului auditat se încadreaza într-o structură mai largă de operaţiuni, activităţi
sau acţiuni.
6) principiul diminuării riscului intern asociat realizării operaţiunii, activităţii sau
acţiunii auditate:
- se evaluează modul şi gradul în care realizarea obiectului auditat a antrenat
riscuri interne, precum şi modul şi gradul în care aceste riscuri interne au fost diminuate sau
înlăturate apriori de managementul sistemului auditat.
7) principiul acoperirii riscului de sistem asociat realizării operaţiunii activităţii sau
acţiunii auditate:
- se evaluează modul şi gradul în care realizarea obiectului auditat a antrenat
riscuri de sistem precum şi modul şi gradul în care aceste riscuri de sistem au fost diminuate
sau înlăturate apriori de managementul sistemului auditat.
8) principiul conectării sistemului prin realizarea obiectului auditat, la viitor:
- modul şi gradul în care, prin realizarea obiectului auditat, sistemul în care s-a
realizat acel obiect este asigurat împotriva epuizării funcţionale şi primeşte impulsuri noi de
dezvoltare stabilite şi perfectionare specifice.
9) principiul integralităţii conform căruia auditul intern se exercita asupra tuturor
activităţilor desfăşurate de organizaţie;
10) principiul completitudinii conform căruia operatiunile care fac obiectul auditului
intern sunt examinate pe tot parcursul acestora din momentul iniţierii, pana in momentul
finalizarii.

I.3.2. Obiectivele auditului intern


Rolul auditului intern rezultă din obiectivele acestuia:
a) respectarea legislaţiei în vigoare;
b) eliminarea pierderilor şi a risipei;
c) gestionarea eficientă a patrimoniului;
d) verificarea fundamentarii raportărilor către management;
e) prevenirea, corectarea erorilor;
f) respectarea Regulamentului de Ordine Interioară şi a deciziilor conducerii;
g) verificarea eficienţei controlului intern al entităţii;
h) verificarea eficacităţii sistemelor de control intern;
i) certificarea situaţiilor financiare anuale;
j) verificarea concordanţei dintre politicile conducerii şi restul ierarhiilor
organizatorice;

6
k) modul de gospodarire al resurselor(materiale, umane, financiare);
l) identificarea şi evaluarea riscurilor inerente.

7
CURS II: NORMALIZAREA AUDITULUI INTERN (partea I -A)
II.1. Normalizatori şi norme de audit intern

Activitatea de audit intern se exercită în cadrul entităţii de către persoane din interiorul
sau exteriorul acesteia.
Funcţia de audit intern a cunoscut transformări succesive până la stabilizarea definirii
conceptului. Din analiza evoluţiei funcţiei auditului intern, până în prezent, putem aprecia
următoarele elemente de implicare în viaţa entităţii auditate, şi anume:
a) consiliere acordată managerului;
b) ajutorul acordat salariaţilor, fără a-i judeca;
c) independenţa şi obiectivitate totală a auditorilor.
a) Consiliere acordată managerului
Auditul intern reprezintă o funcţie de asistenţă a managerului, pentru a-i permite să-şi
administreze mai bine activităţile.
Managerul este consiliat de auditorul intern în desfaşurarea activităţilor sale, într-o cu
totul altă manieră, în sensul că prin dispoziţiile luate să asigure un control mai bun al
activităţilor şi acţiunilor sale.
Profesionalismul auditorului intern este arta de a emite o judecată de valoare
asupra instrumentelor şi tehnicilor folosite, cum ar fi: reguli, proceduri, instrucţiuni, sisteme
informatice, tipuri de organizare ş.a., care reprezintă ansamblul activităţilor de control
utilizate de manager în cadrul instituţiei sau responsabilul unui loc de muncă, recunoscut de
specialişti drept control intern.
Rolul auditorului intern este acela de a asista managerul pentru abordările practice
succesive deja elaborate şi prin analiză să contribuie la îmbunătăţirea sistemului de control
intern.
În consecinţă, se acceptă unanim că auditorul intern consiliază, asistă, recomandă, dar
nu decide, obligaţia lui fiind de a reprezenta un mijloc care să contribuie la îmbunătăţirea
controlului pe care fiecare manager îl are asupra activităţilor sale şi a celor în coordonare, în
vederea atingerii obiectivelor controlului intern. Pentru realizarea acestor atribuţii auditorul
intern dispune de o serie de atuuri faţă de management, şi anume:
- standarde profesionale internaţionale;
- buna practică recunoscută în domeniu, care îi dă autoritate;
- tehnici şi instrumente, care-i garantează eficacitatea;
- independenţa de spirit, care îi asigură autonomia să conceapă ipoteze şi să
formuleze recomandări;
- cercetarea şi gândirea lui este detaşată de constrângerile şi obligaţiile unei
activităţi permanente de gestionare zilnică a unui serviciu.
b) Ajutorul acordat salariaţilor fără a-i judeca
Misiunea de audit intern nu pune în discuţie managementul.
Obiectivele auditului intern au în vedere un control asupra activităţilor, care să conducă
la îmbunătăţirea performanţei existente şi nu la judecarea acestuia.
Realizările auditului intern nu trebuie puse în discuţie de cel auditat, iar dacă totuşi acest
lucru este făcut să se efectueze într-o manieră pozitivă. Orice disfuncţie semnalată de către
auditor este o acţiune corectivă.
Responsabilităţile auditorului intern trebuie să aibă în vedere că adesea, analiza cauzelor
unei nereguli scoate la iveală existenţa unor puncte slabe care îşi au originea în insuficienţe
asupra cărora responsabilul nu are un bun control. Cu această ocazie, se observă că soluţiile
trebuie să vină pe cale ierarhică sau chiar de la nivelul organizaţiei, dacă sunt probleme de
dimensiune culturală, de formare profesională, de buget, de organizare, de natură informatică.

8
c) Independenţa totală a auditorilor interni
Standardele profesionale de audit intern definesc principiul independenţei sub două
aspecte:
- independenţa compartimentului în cadrul organizaţiei, de aceea el trebuie să
funcţioneze subordonat celui mai înalt nivel ierarhic;
- independenţa auditorului intern, prin practicarea obiectivităţii, adică auditorii
interni trebuie să fie independenţi de activităţile pe care le auditează.
Respectarea standardului privind independenţa presupune unele reguli:
- auditul intern nu trebuie să aibă în subordine vreun serviciu operaţional;
- auditorul intern să poată avea acces în orice moment la persoanele de la toate
nivelele ierarhice, la bunuri, la informaţii, la sistemele electronice de calcul;
- recomandările pe care le formulează să nu constituie în nici un caz măsuri
obligatorii pentru management.
Independenţa auditorului intern este supusă unei duble limitări:
- auditorul intern, ca orice responsabil din organizaţie, trebuie să se conformeze
strategiei şi politicii strategiei managementului;
- auditorul intern trebuie să fie independent în exercitarea funcţiei sale, dar
respectând standardele de audit intern. Aceasta este o limitare deontologică, dar neînsoţită de
sancţiune, şi de aceea auditorul intern trebuie să-şi impună în mod conştient respectarea
standardelor profesionale.
Practica în domeniu ne arată că adevărata independenţă a auditorului intern o constituie
profesionalismul său, un profesionist descoperind disfuncţii la nivelul sistemului, va emite
recomandări pertinente şi se va implica în viaţa organizaţiei prin îmbunătăţirea performanţelor
acesteia.
În legislaţia naţională (Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.75/1999 privind
activitatea de audit financiar) auditul intern este definit astfel: „activitatea de examinare
obiectivă a ansamblului activităţilor entităţii economice în scopul furnizării unei
evaluări independente a managementului riscului, controlului şi proceselor de
conducere a acestuia.”

II.2. Funcţia de audit intern


Auditul intern este o funcţie nouă a cărei geneză este pusă mai ales pe seama unei
perioade istorice şi anume criza din 1929.
Imaginea funcţiei de audit intern nu este una omogenă, ea diferind de la o ţara la alta.
Funcţia este nouă şi se folosesc termeni împrumutaţi de la auditul extern, ceea ce poate crea
confuzii. Nivelul de dezvoltare al acestei funcţii noi, este determinata la un moment dat şi de
cultura întreprinderii.
În afară de faptul că auditul intern este o funcţie nouă ea mai are două trăsături sau
caracteristici specifice, şi anume:
- funcţia de audit intern este universală;
- funcţia de audit intern este periodică.
Universalitatea auditului intern se referă la aplicarea lui în toate entităţile dar şi
celorlalte funcţii care se exercită în organizaţie. Auditul intern se întâlneşte în entităţile
industriale cât şi în cele de comerţ sau prestări de servicii. În România activitatea de audit
intern este prezentă în societăţile bancare şi în companiile multinaţionale. În ţara noastră,
conceptul de audit intern este relativ de puţin timp instituţionalizat şi normalizat fiind abordat
de pe două poziţii distincte:
a) auditul intern din sfera sectorului public;
b) auditul intern din sfera sectorului privat.

9
Potrivit principiului universalităţii, auditul intern se aplică tuturor funcţiilor şi
activităţilor entităţilor, asfel că auditul intern nu se suprapune funcţiilor de contabilitate,
trezorerie, financiară, etc. Activităţile cum sunt cele de contabilitate şi trezorerie se înscriu în
planul de audit intern. Auditul intern mai examinează activitatea curentă, cea a investiţiilor,
etc. Toate funcţiile entităţii sunt supuse auditului intern.
Periodicitatea trebuie înţeleasă în raport de frecvenţa şi intervalele de timp la care
activităţile entităţii sunt supuse auditului intern. Sub aspect structural în care se desfăşoară
funcţia de audit intern, ea se poate organiza în servicii, birouri, compartimente sau poate fi
exercitată de către o persoană angajată în acest scop. În ţara noastră există şi opţiunea
externalizării auditului intern.
Cei care practică auditul intern oferă o imagine diversificată asupra acestuia,
eterogenitatea determinată de faptul că entităţile sunt diferite, au culturi şi tradiţii
organizaţionale diferite.
În funcţie de profilul activităţii unei entităţi se utilizează anumite proceduri sau
instrumente de lucru, inclusiv rapoartele de audit având forme şi conţinut diferite, nefiind
omogene aşa cum sunt standardizate opiniile auditorilor financiari.
Abordările neuniforme sunt prezente în modul cum se privesc pregătirea profesională,
metodele de lucru, modalităţile de organizare, termenii folosiţi şi accepţiunea acestora.
Este nevoie de unificarea practicilor care nu are nici o legătură cu uniformitatea, astfel
ca specialiştii să aibă aceleaşi înţelesuri asupra termenilor de referinţă, drept pentru
organismele profesionale în domeniu au această preocupare.
Mai toţi autorii au căzut de comun acord că auditul intern reprezintă o funcţie
universală pentru că se aplică tuturor entităţilor, dar şi tuturor funcţiilor oricărei
entităţi.
Entităţile pot avea funcţia de audit intern organizată prin intermediul unor angajaţi, fără
a avea structuri specializate sau create special în acest scop. Sigur în asemenea situaţii apar
riscuri legate de incompatibilităţi şi conflicte de interese, dar esenţial este ca acestea să fie
eliminate şi activitatea să existe şi să producă efecte.
Cele mai multe entităţi au ajuns singure la concluzia că este bine să aibă organizat
auditul intern, aceste fiind o funcţie care aduce plusvaloare, cel puţin prin auditul de
eficacitate.
Organizaţiile au înţeles că auditul intern le permite să aibă un bun control asupra
activităţilor şi să atingă obiectivele stabilite.
În viaţa de zi cu zi obiectivele şi metodologia auditului intern sunt universale, în sensul
că ele se aplică tuturor activităţilor, ceea ce va asigura un control asupra acestora.
Apelând la această afirmaţie se poate afirma că auditorul intern lucrează în beneficiul
tuturor.
Astfel, auditorul intern va aplica normele sale profesionale asupra tuturor funcţiilor:
financiară şi contabilă, comercială şi logistică, fabricare/producţie, informatică, gestiune,
managerială.
De asemenea funcţia de audit intern este o funcţie periodică pentru cei care sunt
auditaţi, funcţia având caracter permanent în cadrul entităţii.
Cei auditaţi au legătură cu auditorii interni o dată pe an sau la doi ani, atunci când
activitatea lor intră în planul de audit şi pentru o perioadă scurtă de timp care nu va depăşi trei
luni într-un an.
Funcţia de audit intern are trei caracteristici importante: noutate, universalitate şi
periodicitate, care astăzi sunt recunoscute şi acceptate, dar şi însuşite.

10
CURS III NORMALIZAREA AUDITULUI INTERN (partea a II - a)
III.1 Sfera activităţii de audit intern

Prin auditul intern se verifică toate operaţiile, activităţile care se desfăşoară în cadrul
entităţii, avându-se în vedere următoarele caracteristici:
a) conformitatea operaţiunilor;
b) economicitatea şi eficacitatea acestora;
c) oportunitatea;
d) acoperirea riscurilor (inclusiv a riscului de sistem).
Atribuţiile compartimentului de audit intern sunt:
1) certificarea anuală a situaţiilor financiare anuale, prin raportul de audit;
Certificarea se face înaintea aprobării de către conducătorul entităţii a situaţiilor financiare
anuale.
2) examinarea legalităţii, a regularităţii şi conformităţii operaţiunilor,
identificarea erorilor, a gestiunii defectuoase şi fraudelor, propunerea de măsuri pentru
recuperarea pagubelor şi sancţionarea celor vinovaţi, după caz;
3) examinarea sistemului contabil - instrument de cunoaştere, de gestiune şi
control patrimonial;
4) evaluarea economicităţii, eficacităţii şi eficienţei cu care sistemele de
conducere şi de execuţie existente din cadrul entităţii utilizează resursele financiare, materiale
şi umane îin vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite;
5) evaluarea gradului de respectare a normelor şi instrucţiunilor de lucru
specifice activităţii desfăşurate, stabilite de conducerea entităţii;
6) evaluarea riscurilor cel puţin o dată pe an;
7) evaluarea gradului de asigurare a calităţii auditului;
8) raportarea periodică către Consiliul de administraţie, a planului de audit, a
riscurilor semnificative, a activităţii de control a conducerii;
9) comunicarea rezultatelor finale persoanelor competente care să adopte
decizii în legătura cu acestea;
10) informarea Adunării generale a acţionarilor şi asociaţilor în situaţia în
care Consiliul de administraţie a decis acceptarea riscurilor semnificative.

III.2. Domeniul de aplicare


Auditul financiar (extern) se aplică, în general, funcţiei contabile pe baza situaţiilor
financiare întocmite de managementul entităţii, adesea auditorul financiar verificând sistemul
de control existent prin testele specifice în vederea creşterii gradului de încredere în situaţiile
financiare supuse auditării.
Auditorul intern, prin procedeele specifice, examinează şi prezintă opinii referitoare la
audituri operaţionale (auditul de regularitate şi de eficacitate) şi la cele legate de management
şi de strategie.
În practică există o legătură strânsă între auditorii financiari externi şi cei interni, adesea
fiind interesaţi de funcţiile entităţii acestea contribuind la generarea de influenţe în rezultatele
entităţii şi în indicatorii prezentaţi în situaţiile financiare.
Cele două tipuri de audit – financiar (extern) şi intern sunt într-o acţiune complementară
având drept scop reflectarea unei imagini fidele a mişcărilor patrimoniale din cadrul entităţii.

III.3. Formele de audit intern


Clasificarea tipurilor de audit intern:
1) în funcţie de natura auditului intern:
- audit de conformitate/ regularitate;

11
- audit de eficacitate;
- audit de management;
- audit de strategie.
Auditul de conformitate are drept scop respectarea dispoziţiile legale şi de
reglementare. Regularitatea presupune urmărirea de către auditul intern a conformării
activităţilor şi funcţiilor entităţii cu regulile interne.
Auditul de eficacitate vizează nivelul în care s-a ajuns la găsirea modalităţilor în
atingerea obiectivelor stabilite. Aceasta depinde de modul de comunicare, de nivelul de
înţelegere, gradul de respectare şi al implicării fiecăruia.
Auditul de management / auditul de conducere are la bază observarea alegerilor ,ale
deciziilor emise, analiza şi evaluarea consecinţelor. Prin auditul intern nu se emit judecăţi.
Auditul strategic presupune compararea politicilor şi strategiilor entităţii cu evoluţia la
nivel global.
2) în funcţie de domeniul de aplicare - fiecărei funcţii a entităţii îi va corespunde
o categorie de audituri operaţionale care privesc toate activităţile existente ,inclusiv cea
financiar-contabilă. Vor fi întâlnite atâtea audituri operaţionale , câte tipuri de activităţi sunt.

III.4. Audit intern versus control intern


Entitatea patrimonială este un sistem în cadrul căreia există trei subsisteme principale:
a) operaţional;
b) de conducere – decizie;
c) de informare.
La rândul ei entitatea face parte dintr-un sistem global.
Astfel îşi construieşte un sistem unitar de apărare, ca urmare a complexităţii mediului
în care functionează, cuprinzând mai multe elemente existente la nivelul structurilor
organizatorice.
Acest sistem de apărare este sistemul de control intern şi, la modul general, se referă la
ansamblul de reguli, proceduri şi tehnici, care se aplică pentru asigurarea protecţiei entităţii şi
a performanţei acesteia.
Din punct de vedere al sferei de cuprindere, principalele forme ale controlului intern 1
sunt:
 controlul operaţional;
 controlul juridic;
 controlul financiar;
 controlul contabilităţii;
 controlul resurselor umane şi administrativ.
Formele controlului acţionează într-un sistem unitar cuprinzând întreaga activitate a
entităţii patrimoniale, scopul fiind obţinerea unor profituri în condiţii de eficienţă sporite.
Formele de control prezentate, intră în sfera de verificare a auditului intern, acesta efectuând o
evaluare a formelor de control intern din punct de vedere al eficienţei şi al eficacităţii.
Auditul intern al entităţii, ca funcţie a managementului, contribuie la derularea normală
a activităţii, funcţionarea pe criterii de eficienţă şi eficacitate.
Între conceptul de control intern şi audit intern există o serie de elemente asemănătoare
şi altele care le diferenţiază, ceea ce uneori creează confuzii chiar şi printre specialişti.
Asemănarile şi deosebirile dintre auditul intern si controlul intern sunt prezentate
alăturat. Paralela dintre auditul intern si controlul intern

Nr. Controlul intern Auditul intern


1
Boulescu Mircea, Audit intern Editura Fundaţiei României de Mâine, 2007

12
crt.
Din punct de vedere organizatoric
1. Integrat entităţii. Este o structură independentă.
Din punct de vedere al derulării
2. Un proces continuu.
Este o misiune planificată.
Este o componentă a fiecărei activităţi.
Din punct de vedere al instrumentelor utilizate
3. Are la bază instrumente, tehnici şi Are la bază standarde profesionale de audit
proceduri specifice. intern elaborate de CAFR.
Din punct de vedere al politicilor utilizate
4. Evaluarea controlului;
Politici cu scop în eliminarea riscurilor. Semnalarea disfuncţionalităţilor în
evaluarea controlului intern.
Din punct de vedere al obiectivului de bază
Reprezintă obiectivul de bază al
auditului intern; Este o componentă la un nivel înalt al
Urmăreşte aplicarea procedurilor în controlului intern;
5. derularea activităţii; Sprijină entitatea auditată în atingerea
Emite constatări, stabileşte răspunderi şi obiectivelor;
urmăreşte valorificarea constatărilor; Emite constatări ,recomandări şi concluzii;
Evaluează mediul extern ca urmare a Evaluează mediul intern al entităţii .
schimbărilor continuie.
Din punct de vedere a constatărilor efectuate
Constatările sunt acceptate ca urmare a
prevederilor legislative de către cei
controlaţi;
6. Constatările auditului intern sunt
Constatările controlului intern sunt
opţionale.
obligatorii;
Rezultatele controlului intern se
raportează şefului ierarhic .
Din punct de vedere al permanenţei celor două forme de control
7. Activitate permanentă pentru evaluarea Activitate periodică, planificată şi aprobată
riscurilor. anticipat.
Din punct de vedere sistemic
8. Integrat în sistemul de control intern al
Integrat sistemului de control.
entităţii, dar şi în afara lui.
Din punct de vedere al vizualităţii
9.
Priveşte întreaga entitate. Întreaga entitate priveşte la el.

III.5. Relaţia audit intern – audit extern


Raportul de audit financiar este unul de certificare a situaţiilor financiare, în baza
legislaţiei naţionale în domeniul auditului financiar, aliniată la Standardelor Internaţionale de
Audit. Rapoartele auditorilor interni reprezintă dări de seamă cu privire la activitatea entităţii
modalităţi de eficientizare a activităţii şi creŞtere a profitabilităţii.
Câteva dintre diferenţieri între cele două forme de audit sunt prezentate în acest tabel:

Audit intern Audit extern

13
Auditorul extern este o
Auditorul intern poate fi angajat
persoană independentă care
al entităţii, cu contract de muncă
Statutul efectuează lactivitatea de audit
sau presta activitatea în baza
auditorului în baza unui contract de
unui contract de prestări
prestări servicii, cu scepticism
servicii.
profesional.
Beneficiarii Acţionarii, investitorii băncile,
Managementul entităţii.
auditului clienţii, furnizorii.
Auditorul intern primeste salariu
în baza contractului de muncă Auditorul extern primeşte
Remuneraţia
sau onorariu în baza unui onorariu stabilit prin contract.
contract de prestări servicii.
Examinează situaţiile
Sprijină membrii entităţii să-şi
financiare-anuale şi exprimă o
îndeplinească responsabilităţile
opinie cu privire la acestea,
ce le revin.
Scopul auditului urmărind respectarea cadrului
Aprecierea controlului intern şi
general de raportare şi a
recomandări pentru
Standardelor Internaţionale de
perfecţionarea lui.
Contabilitate.
Certificarea regularităţii,
Obiectivele variază în funcţie de
Obiective sincerităţii şi imaginea fidelă a
cerinţele managementului.
patrimoniului şi a rezultatelor.
Metode de lucru originale Metode bazate pe comparaţii,
specifice situaţiilor existente în analize, inventare şi proceduri
Metode de lucru teren. Face apel la metode şi specifice. Respectă normele de
tehnici noi pentru atingerea auditare general acceptate şi
obiectivelor. Standardele de Audit.
Depistează orice tip de fraudă
Prevenirea
Cu privire la confidenţialitate. care influenţează rezultatele
fraudei
financiare.
Independenţa auditorului este
Auditorul intern este subordonat bazată pe principiile unei
Independenţa
managerului. profesii liberale (juridică şi
statutară).

Raportul de În formă scurtă şi întocmit


Extins şi cu caracter privat.
audit spre a fi publicat.

Auditorul intern are o activitate cu


Periodicitatea caracter permanent, având Misiunile de audit extern sunt
auditului misiuni planificate de către de regulă la finele anului.
manager.

În normele legale, relaţia dintre auditul financiar extern şi auditul intern este
menţionată, astfel: auditorii financiari efectuează cu ocazia planificării şi executării
mandatului de audit financiar, evaluarea funcţiei de audit intern atât sub aspectul
gradului de adecvare a ariei de cuprindere a programelor conexe aplicate, cât şi a
performanţelor acestuia, pentru a determina măsura în care se pot baza pe
rezultatele auditului intern în desfăşurarea activităţii de audit financia,, iar

14
alinierea auditului intern la standardele internaţionale în domeniu se realizează prin
normele de audit intern elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România..
Punctele comune ale auditului intern cu cel extern:
 utilizează aceleaşi instrumente;
 nici unul nu intervine în gestiune;
 nu pot realiza altfel de lucrări în cadrul entităţii;
 urmăresc respectarea cadrului legislativ, a normelor profesionale şi a
Standardelor de Contabilitate şi Audit;
 au acces reciproc la programele şi dosarele de lucru;
 în ambele cazuri sunt dispuse recomandări.
Diferenţele dintre auditul intern şi extern:
 auditorul intern verifică şi evaluează toate tranzacţiile derulate, toată activitatea
entităţii, în timp ce ,auditorul extern examinează rezultatele societăţii, deci lucrează în sens
invers ( de la sfârşit către început);
 auditorul intern nu poate fi considerat independent (este subordonat
managerului) pe când auditorul extern este în totalitate independent;
 lucrările de audit intern se realizează în permanenţă în interiorul entităţii, nu
sunt ciclice, cum este cazul auditului situaţiilor financiare;
 auditorul intern formulează opinii despre desfăşurarea adecvată a activităţii la
fiecare post de lucru, iar auditorul extern certifică regularitatea, sinceritatea şi imaginea fidelă
a conturilor, rezultatelor şi situaţiilor financiare în conformitate cu cadrul de raportare;

15
CURS IV: ORGANIZAREA AUDITULUI INTERN (partea I –a)
Abordarea funcţiei de audit intern din alt punct de vedere trebuie să cuprindă atât
organizarea compartimentului de audit intern, cât şi organizarea muncii şi gestionarea
competenţelor şi resurselor necesare pentru efectuarea auditului intern.
Organizarea auditului intern are în vedere următoarele componente:
a) organizarea compartimentului de audit intern:
- structurile posibile;
- resursele profesionale;
b) organizarea muncii:
- carta de audit;
- planul de audit intern;
- manualul de audit intern;
- dosarele de audit şi documentele de lucru;
- documentaţia şi alte mijloace;
c) eficacitatea compartimentului
d) comitetul de audit

IV.1. Organizarea compartimentului de audit intern


a) Structuri posibile
Criteriile care stau la baza organizării compartimentului de audit intern sunt:
- dimensiunea entităţii;
- practicarea unui audit centralizat sau descentralizat.
Dimensiunea entităţii este strâns legată de numărul de auditori interni care să răspundă
necesităţilor entităţii.
Auditul centralizat sau descentralizat reprezintă o opţiune privind modul în care sunt
localizate şi utilizate echipele de auditori interni.
O entitate poate opta pentru cazul în care toţi auditorii interni sunt grupaţi la sediul
social al acesteia într-o singură echipă sau auditorii interni sunt grupaţi în atâtea echipe câte
unităţi autonome are entitatea.
Pentru auditul centralizat în cadrul unei entităţi pot exista variantele:
- o variantă în care direcţia de audit intern este împărţită în misiuni, având câte
un responsabil (şef de misiune), misiunile fiind organizate pe domenii de competenţă, funcţii
ale entităţii:
 mediu industrial (tehnic);
 marketing, vânzări şi logistică;
 contabilitate şi gestiune;
 informatică şi mediu IT.
Această propunere de organizare necesită existenţa unor auditori specializaţi pe
activităţi, ceea ce presupune o recrutare mai amplă, cu costuri suplimentare legate de
calificare.
- o altă variantă care nu are specializări pe misiuni, toţi auditorii fiind la
dispoziţia entităţii pentru a forma echipe de seniori şi juniori, cu şefi de misiune în funcţie de
obiective, disponibilităţi şi capacităţi.
Auditorii utilizaţi în această variantă sunt numiţi generalişti, iar pentru anumite misiuni
se apelează la specialişti externi care au nevoie de calificări speciale.
La organizaţiile de dimensiune medie auditul intern se poate organiza sub forma unui
compartiment sau funcţia să fie exercitată de un singur auditor intern.

b) Resursele profesionale

16
Resursele profesionale sunt reprezentate de auditorii interni care pot fi recrutaţi din
rândul celor care au calificare şi autorizare ca să poată practica această profesie.
Profesia de auditor intern este o profesie reglementată, în cadrul celei de auditor
financiar şi poate fi exercitată numai cu respectarea cadrului legal privind accesul şi
exercitarea profesiei.
Selecţionarea auditorilor interni, din interiorul sau exteriorul entităţii presupune ca
aceştia să dovedească unele calităţi: aptitudini de comunicare şi cunoaşterea tehnicilor de
audit, potrivit normelor profesionale.
Norma de calificare 1210 – Competenţa are ca modalitate practică de aplicare
1201-1, care prevede:
“Auditorii interni trebuie să deţină cunoştinţele, priceperea şi celelalte competenţe
necesare exercitării responsabilităţilor lor individuale. Auditul intern trebuie să deţină sau să
dobândească în mod colectiv cunoştinţele, priceperea şi celelalte competenţe necesare
exercitării responsabilităţilor sale”.
Norma cuprinde recomandarea luării în considerare a unui ansamblu de elemente,
astfel:
1) orice auditor intern trebuie să deţină anumite cunoştinţe, pricepere şi
competenţe precise în domenii ca: aplicarea normelor, procedurilor şi tehnicilor de audit;
principiile şi tehnicile contabile; principii de management; principii de bază referitoare la
economie, drept comercial, fiscalitate, finanţe, metode cantitative şi tehnologii ale informaţiei.
2) auditorii interni să dispună de calităţi relaţionale, să comunice eficient;
3) auditorii interni să fie capabili să comunice oral şi în scris pentru a putea
expune clar obiectivele, concluziile şi recomandările misiunii.
4) responsabilul auditului intern trebuie să definească criterii adecvate de formare
profesională generală şi de experienţă pentru a stabili posturile de auditori interni, având în
vedere natura activităţilor şi nivelul de responsabilitate.

IV.2. Organizarea muncii


a) Carta de audit
Carta de audit este documentul constitutiv al funcţiei de audit intern, care are rolul de
prezentare şi cunoaştere pentru toate compartimentele şi funcţiile entităţii.
Carta de audit este reglementată în normele profesionale, astfel:
Norma de calificare 1000 – Misiune, competenţe şi responsabilităţi, care prevede că
aceste elemente ale auditului intern trebuie să fie definite în mod formal într-o cartă, să
corespundă Normelor şi să fie aprobate de Consiliu.
Modalitatea Practică de Aplicare 1000-1 – Carta de audit intern, are drept scop să
definească:
 stabilirea serviciului de audit intern în cadrul entităţii;
 autorizarea accesului la documente, persoane şi bunuri, acces necesar
îndeplinirii corespunzătoare a misiunilor;
 sfera de activitate a auditului intern.
Carta de audit intern este obligatoriu să fie scrisă şi permite trimiterea acestui document
în vederea examinării şi aprobării Consiliului, aprobarea fiind un element esenţial pentru
reuşita auditului intern în cadrul entităţii.

b) Planul de audit
Planul de audit este obligatoriu potrivit Normei de funcţionare 2010 – Planificarea,
care prevede: “Responsabilul auditului intern trebuie să realizeze o planificare bazată pe
riscuri în scopul definirii priorităţilor în acord sau în coerenţă cu obiectivele organizaţiei”.

17
În practică se întâlnesc şi situaţii de nerespectare a normei, planificarea rezumându-se la
misiuni ordonate de management( activitatea se desfăşoară la solicitarea conducerii entităţii).

c) Manualul de audit intern


Manualul de audit intern este destinat utilizării în cadrul entităţii iar obligativitatea
manualului este prevăzută de Norma de funcţionare 2040 – Reguli şi proceduri.
Manualul de audit intern va reflectă organizarea şi regulile specifice ale
compartimentului de audit intern şi va îndeplini obiective minimale, cu privire la:
- definirea precisă a cadrului de lucru;
- sprijinirea pregătirii/integrării auditorului intern debutant;
- utilizarea ca sistem de referinţă.
Definirea precisă a cadrului de lucru înseamnă descrierea organigramei
compartimentului de audit intern şi poziţionarea acestuia în cadrul entităţii. Cadrul de lucru
cuprinde analizele de post pentru toţi auditorii interni în aşa fel încât aceştia să cunoască exact
misiunea de efectuat, dar să şi explice competenţa şi responsabilitatea membrilor
compartimentului.
Manualul va preciza în mod clar repartizarea sarcinilor, domeniile corespunzătoare
fiecărei misiuni, programul de lucru, dispoziţii referitoare la deplasările profesionale şi
rambursarea cheltuielilor, condiţii materiale privind desfăşurarea activităţii.
Sprijinirea pregătirii/integrării auditorului debutant se va face prin punerea la
dispoziţia acestuia a manualului şi facilitarea înţelegerii regulilor cuprinse în manual.
Auditorul debutant se va familiariza cu obiectivele şi particularităţile de funcţionare ale
compartimentului de audit intern şi va înţelege procedurile de lucru ale auditului intern.
Utilizarea ca sistem de referinţă presupune cunoaşterea normelor profesionale în
domeniu, cuprinderea normelor specifice ale compartimentului de audit intern, cu privire la:
- reguli de angajare şi gestionare a auditorilor interni potrivit normelor
profesionale;
- reguli aplicate pentru deplasări şi călătorii;
- elaborarea şi revizuirea planului de audit intern va trebui să se facă cu o metodă
aprobată potrivit normelor, descrisă corect şi cunoscută de toţi auditorii interni, la care să se
ataşeze inclusiv procedura de revizuire.

d) Dosarele de audit şi documentele de lucru


Orice misiune de audit intern se încheie cu întocmirea unui dosar compus din cele mai
semnificative documente de lucru, obligativitatea fiind determinată de existenţa unei probe
care are drept scop probarea, justificarea afirmaţiilor din Raportul de audit intern.
Culegerea probelor de audit intern se face atât pe parcursul derulării misiunii, cât şi
după terminarea acesteia, atunci când este nevoie de informaţii suplimentare, pentru a se putea
realiza un dosar complet.
Dosarele de audit cuprind, în general, două categorii de documente:
- documente cu caracter descriptiv: organigrame, tabele de riscuri, diagrame
de relaţii, circuit de documente , analize de posturi etc.
- documente cu caracter explicativ: foi de lucru cum sunt interviurile,
chestionare, tabele comparative, fişe de calcul cu ajustări, determinarea rezultatului testelor
etc.
Cele două tipuri de documente se vor îndosaria într-o anumită ordine, auditul intern
având definită o normă de ordonare, specifică fiecărei entităţi.
Misiunea este considerată ca fiind terminată atunci când dosarul de audit este
complet şi ordonat, această activitate făcând parte din timpul alocat îndeplinirii misiunii
de audit intern.

18
Primul model de întocmire a dosarului de audit intern cuprinde:
- dosarul de analiză se constituie în timpul desfăşurării misiunii şi care
cuprinde documentele explicative elaborate în cursul auditului: foi de interviuri, fişele de
analiză şi identificare a problemelor), tabele comparative, rapoarte ale întâlnirilor etc. În acest
dosar ordonarea se face începând cu programul misiunii, urmat de ordinul de misiune şi apoi
restul documentelor.
- dosarul de sinteză conţine ultimele două rapoarte de audit pe acelaşi subiect,
notele cu privire la monitorizarea şi aplicarea recomandărilor, informaţiile generale referitoare
la temele discutate etc.
Al doilea model este reprezentat de un dosar general care cuprinde:
- menţionarea şi monitorizarea punctelor slabe importante care au fost constatate
în timpul misiunii;
- un raport de audit complet;
- tabelul riscurilor;
- recomandări pentru următoarele audituri;
- programarea şi planificarea misiunii;
- informaţii generale cu privire la organigrame şi analize de post, note de
serviciu, documentaţie despre obiectivele unităţii, extrase din rapoartele de audit anterioare
(unde este cazul);
- documente de lucru care se anulează la finalizarea auditului următor.
Documentele de lucru trebuie să prezinte o caracteristică generală:
- să fie scrise şi să aibă un format standard predefinit;
- toate documentele de lucru trebuie să aibă referinţe pentru identificarea
numerelor din raportul de audit;
- corespondenţa cu numărul de misiune din planul de audit intern;
- anul, secvenţa din cadrul misiunii etc.
Fiecare document de lucru are un număr de referinţă care coincide cu documentele
corespunzătoare dosarului de audit.
Documentele de lucru vor conţine şi menţiuni obligatorii precum:
- numele entităţii;
- denumirea serviciului auditat;
- numele auditorului;
- data;
Dacă documentele de lucru se referă la teste se vor indica şi informaţii specifice:
- obiective;
- structura testelor;
- documentele sau tranzacţiile examinate;
- detaliile despre tranzacţie;
- rezultatele şi interpretarea acestora, etc.
Astfel, documentele de lucru pot fi apreciate ca fiind corespunzătoare din punct de
vedere calitativ atunci când sunt: normalizate; datate şi semnate; simple şi necostisitoare;
inteligibile; adecvate; complete.
e) Documentaţia şi alte mijloace
Documentaţia se poate clasifica în externă şi internă şi la ea se apelează atunci când este
nevoie de unele clarificări în legătură cu o problemă sau alta.
Documentaţia externă se compune, în general, din lucrări şi reviste de
specialitate ,documente ale organismului profesional, rapoarte, studii, analize etc.
Documentaţia internă este elaborată sau colectată de către compartimentul de audit
intern (Ghidurile profesionale pe misiuni).

19
Ghidurile de audit se întocmesc în baza chestionarului de control intern şi a programului
de audit, astfel încât pentru fiecare punct de control intern regăsit în chestionar să existe
descris instrumentele şi mijloacele care trebuie utilizate, pentru fiecare întrebare fiind indicat
riscul posibil.
Documentaţia internă mai cuprinde: metode şi proceduri aflate în vigoare, organigrame
folosite, convenţii colective etc.
Auditorii interni dispun de mijloacele materiale şi financiare pentru desfăşurarea
corespunzătoare a misiunilor de audit.
Dintre mijloacele materiale cele mai relevante sunt: tehnologiile informatice care
asigură culegerea, prelucrarea şi stocarea informaţiilor cu grad mare de eficacitate, dar şi de
securitate.
Pentru ca auditul intern să poată ajunge la performanţă are nevoie de resurse financiare,
care trebuie bugetate corect şi care se vor direcţiona pe trei tipuri de cheltuieli : plata
remuneraţiilor auditorilor, pregătirea profesională ; materiale consumabile de birou, cheltuieli
privind deplasările potrivit planului.

20
CURS V: ORGANIZAREA AUDITULUI INTERN (partea a II - a)
V.1. Eficacitatea serviciului

Eficacitatea se referă la două criterii relevante: integrarea în organizaţie şi organizarea


compartimentului.
Integrarea în organizaţie a compartimentului de audit intern este eficace când sunt
întrunite condiţiile culturale şi materiale.
Condiţiile culturale au legătură cu o anume sensibilizare privind controlul intern, o
minimă percepţie pozitivă asupra auditului, o pregătire intelectuală apreciativă despre audit.
Condiţiile materiale se referă la obiective precise, metodologie riguroasă şi exigentă,
plan eficient de comunicare şi profesionalism unanim acceptat.
Pentru o bună eficacitate este nevoie de un mediu de control aşezat şi funcţional şi de o
comunicare specială privind auditul intern.
Un mediu de control poate spori eficacitatea auditului intern dacă face parte din cultura
organizaţiei deoarece contribuia la schimbul de informaţii, favorizând cooperarea în procesul
muncii şi permite elaborarea şi colectarea de propuneri care se pot implementa uşor.
Comunicarea se bazează pe un plan bine întocmit şi care are ca scop cunoaşterea
funcţiei, înţelegerea acesteia şi acţionează asupra mediului de control.
Evaluările interne sunt în responsabilitatea şefului auditului intern care efectuează
operaţiunea de supervizare vizând competenţa auditorilor, calitatea comunicării, respectarea
metodologiei de audit şi o alegere raţională a instrumentelor de investigare, calitatea şi
pertinenţa constatărilor şi a observaţiilor, calitatea raportului de audit şi respectarea
termenelor, realismul recomandărilor, aplicabilitatea şi eficacitatea lor.
Evaluările externe înseamnă un „audit” al auditului şi se realizează prin revizii de audit,
prin care se examinează: profilul şi competenţa auditorilor, exhaustivitatea planului de audit şi
respectarea acestuia, aplicarea standardelor de audit intern, metodologia, calitatea rapoartelor
de audit şi aplicarea recomandărilor, calitatea manualului de audit intern şi a ghidurilor de
audit, aprecierea auditului intern de către management.
Evaluarea externă se poate realiza prin intermediul unor auditori externi, prin
„schimburi de experienţă” cu auditori de la entităţi similare din sectoare neconcurente sau prin
utilizarea unei echipe calificate din exteriorul entităţii de audit.
Indiferent ce soluţie se va alege trebuie respectată Norma de calificare 1320 –
Rapoarte referitoare la programul pentru calitate care prevede că „responsabilul auditului
intern trebuie să comunice Consiliului rezultatele evaluărilor externe”.
Eficacitatea se măsoară prin instrumente ca:
a) indicatori;
b) sondaj de opinie;
c) benchmarking.
Indicatorii activităţii se calculează în mai multe moduri:
- măsurarea realizării planului şi a rezultatelor îmbunătăţirilor aduse:
 numărul de misiuni efectuate/numărul de misiuni prevăzute în plan;
- măsurarea duratei medii a misiunilor de audit:
 numărul de zile de audit/numărul de misiuni;
- măsurarea evoluţiei timpului destinat operaţiunilor de audit în comparaţie cu
timpul global:
 numărul de zile de audit/zile lucrate;
- măsurarea evoluţiei pregătirii profesionale alocate fiecărui auditor în parte;
 numărul de zile de pregătire profesională/zile lucrate;
- măsurarea evoluţiei numărului mediu de pagini ale rapoartelor de audit;

21
 numărul de pagini ale rapoartelor/numărul de rapoarte.
Indicatorii calităţii se pot determina în funcţie de mai multe informaţii culese din
activitatea compartimentului de audit intern:
- măsurarea evoluţiei exhaustivităţii şi a calităţii planului de audit;
 numărul de misiuni neprevăzute/numărul de misiuni;
- aprecierea recomandărilor;
 recomandări refuzate/totalul recomandărilor;
- măsurarea calităţii implementării recomandărilor;
 recomandări nerealizate/recomandări acceptate;
- aprecierea calităţii activităţii;
 dosare de audit incomplete/numărul de misiuni.
Indicatorii costurilor se exemplifică prin:
- evoluţia bugetului şi a efectivelor de angajaţi;
 cheltuieli ale serviciului/numărul de auditori
- compararea unei zile de lucru cu costurile pieţei:
 cheltuieli ale serviciului/numărul de zile de misiune.
Benchmarking reprezintă utilizarea unor criterii calitative şi cantitative pentru a
înţelege unde te poţi situa printre membrii aceleiaşi profesii, măsurarea care are ca scop final
identificarea celor mai bune practici pentru a obţine o mai mare eficacitate, un fel de
uniformizare a metodelor, procedurilor şi regulilor de lucru care dau o mare eficacitate.
Această practică a fost dezvoltată de Institutul Internaţional de Audit Intern sub numele
de „Global Auditing Information Network” şi aduce în sprijinul auditorilor practicile
profesionale cele mai întâlnite, însă poate conduce la o slabă preocupare pentru cercetare, la
diminuarea spiritului de iniţiativă şi raportare la mediu.
Sondajul de opinie este un alt mijloc important de măsurare a eficacităţii
compartimentului de audit intern şi este necesar să fie elaborat de specialişti, ca informaţiile
să fie relevante.

V.2. Comitetul de audit


Practica în domeniu din diferite ţări a evidenţiat necesitatea existenţei comitetelor de
audit, prin lămurirea următoarelor aspecte:
- domeniul de aplicare a comitetelor de audit;
- poziţionarea ierarhică a auditului intern.
Domeniul de aplicare nu este definit de nici o normă profesională, nu este perceput ca
fiind riguros întâlnit, însă el se înţelege ca referindu-se la eficacitatea gestiunii şi a resurselor
angajate, la faptul că procesele din cadrul entităţii sunt contabilizate în mod corect, la ţinerea
sub control a riscurilor, la o evoluţie liberă a entităţii.
Poziţionarea ierarhică a auditului intern din punct de vedere al subordonării este un
subiect de dezbatere permanentă, cu variante de lucru care ţin de cultura organizaţională.

22
CURS VI: ORGANIZAREA AUDITULUI INTERN - STANDARDE
VI.1 Standardele de audit intern

Direcţiile care au stat la elaborarea şi perfecţionarea standardele de audit intern sunt:


- furnizarea unui cadru de referinţă;
- stabilirea criteriilor de apreciere;
- definirea principiilor de bază.
Standardele de audit intern compun „Cadrul de referinţă al practicilor profesionale ale
auditului intern” şi reprezintă un document constituit din cinci părţi:
1. codul deontologic care asigură promovarea unei culturi a eticii în cadrul
profesiei de audit intern;
2. normele profesionale necesare practicării auditului intern, au rolul de a ghida
auditorii interni în îndeplinirea misiunilor şi în gestionarea activităţii profesionale;
3. normele de aplicare (NA) - însoţite de o scrisoare care defineşte tipul de
activitate la care acestea se raportează, potrivit definiţiei auditului intern;
4. modalităţile practice de aplicare (MPA) cu rol de a explica normele
profesionale, şi de a recomanda cele mai potrivite practici în domeniu.
Primele trei norme sunt obligatorii iar cea de-a patra categorie constituie recomandări
(sfaturi) practice pentru aplicarea Normelor în integralitatea lor.
1. Codul deontologic al auditului intern
Potrivit Institutului Internaţional de Audit Intern, Codul deontologic al auditului intern
are drept scop promovarea unei culturi a eticii în cadrul profesiei de audit intern.
Existenţa unui cod deontologic al auditului intern, semnat de auditorii interni şi anexat
Cartei de audit, constituie dovada unui angajament de rigoare şi faptul că în entitate se pune
preţ pe integritate, într-un cadru caracterizat de onestitate.
Un cod deontologic cunoscut de toţi angajaţii unei entităţi sporeşte încrederea acestora
în obiectivitatea şi integritatea auditorilor interni, cu efect remarcabil asupra calităţii
rezultatelor auditului.
Codul deontologic cuprinde urmatoarele componente esenţiale:
- principii fundamentale relevante pentru profesia şi practica auditului intern;
- reguli de conduită ce descriu normele obligatorii de comportament ale
auditorilor interni.
Aceste reguli reprezintă un ajutor pentru interpretarea principiilor şi aplicarea lor în
practică cu rol de a îndruma auditorii interni din punct de vedere etic.
Codul deontologic se aplică persoanelor şi entităţilor care oferă şi furnizează servicii de
audit intern.
Activitatea de audit intern se exercită în cadrul entităţii de către persoane din interiorul
sau din exteriorul acesteia.
Practicile de audit intern se diferenţiază în funcţie de scopul, mărimea, structura şi
domeniile de activitate ale entităţii.
Auditorii interni trebuie să respecte o serie de principii fundamentale care stau la baza
desfăşurării activităţii de audit intern, principii pe care se întemeiază codul deontologic şi care
asigură că activitatea este conformă cu un set de criterii morale.
Principii fundamentale:
a) integritatea - integritatea auditorilor interni stă la baza încrederii şi credibilităţii
acordate raţionamentelor profesionale pe care aceştia le folosesc în activitate.
b) obiectivitatea - auditorii interni manifestă un înalt nivel de obiectivitate
profesională în culegerea, evaluarea şi comunicarea informaţiilor legate de activitatea sau
procesele supuse examinării. Auditorii interni efectuează o evaluare echilibrată a tuturor

23
circumstanţelor relevante, pertinente şi nu sunt influenţaţi de propriile lor interese sau de ale
altor persoane în exercitarea raţionamentului profesional.
c) confidenţialitatea - auditorii interni respectă valoarea şi proprietatea
informaţiilor pe care le primesc şi nu dezvăluie informaţii decât pe baza autorizaţiilor
necesare, cu excepţia cazurilor în care o obligaţie profesională sau legală îi obligă să
procedeze altfel.
d) competenţa - auditorii interni utilizează cunoştinţele, aptitudinile, priceperea şi
experienţele necesare în exercitarea serviciilor sau activităţilor de audit intern.
Reguli de conduită:
* Integritatea
Auditorii interni:
- îşi îndeplinesc misiunea cu onestitate, conştiinciozitate şi responsabilitate;
- respectă legea şi fac dezvăluirile cerute de lege, acţionând în conformitate cu
prevederile legale şi cu cerinţele profesiei;
- nu trebuie să ia parte, cu bună ştiinţă, în mod conştient, la nici o activitate ilegală
şi/sau să se angajeze în acte dezonorante, care să discrediteze profesia de auditor intern sau
entitatea în care lucrează; (noţiunea de dezonoare este legată de cultură, de epocă, de individ,
de etica organizaţiei şi de alţi factori)
-respectă şi contribuie la îndeplinirea obiectivelor etice şi legitime ale entităţii lor.
* Obiectivitatea
Auditorii interni:
- nu iau parte, nu sunt implicaţi în relaţii care ar putea compromite sau risca să
compromită caracterul imparţial al judecăţii lor sau care să afecteze o evaluare obiectivă.
- nu trebuie să accepte nimic care ar putea compromite sau risca să compromită
raţionamentul lor profesional;
- vor comunica toate faptele materiale de care au cunoştinţă şi care, în cazul în
care nu ar fi comunicate, ar avea drept consecinţă inexactitatea raportului privind activităţile
examinate.
* Confidenţialitatea
Auditorii interni:
- folosesc cu prudenţă informaţiile colectate în cadrul activităţilor lor;
- nu trebuie să folosească aceste informaţii pentru a obţine un beneficiu personal.
Aspectele legate de confidenţialitate şi regulile de conduită aferente acesteia se aplică
oricărei persoane care oferă servicii care intră în cadrul definiţiei auditului intern. O misiune
încredinţată unei terţe persoane pe bază de contract de prestare va fi asigurată de respectarea
clauzelor de confidenţialitate.
* Competenţa
Auditorii interni:
- nu trebuie să se angajeze decât în activităţi, servicii pentru care au cunoştinţele,
priceperea şi experienţa necesară;
- trebuie să efectueze activităţile, serviciile de audit intern respectând Standardele
de Audit Intern (normele pentru practica profesională a auditului intern);
- trebuie să se străduiască să îmbunătăţească competenţa, eficacitatea, şi calitatea
muncii, serviciilor lor.

2. Normele de performanţă sau de funcţionare ale auditului intern


Descriu activitatea de audit intern şi cuprind reguli cu privire la:
- modul de gestionare a auditului intern;
- natura activităţilor de audit intern într-o abordare sistematică şi metodică
sprijinând entitatea în evaluarea expunerilor semnificative la riscuri ,contribuind la

24
îmbunatăţirea sistemelor de management al riscurilor, de control şi de guvernanţă a
organizaţiei.
Aceste activităţi sunt monitorizate şi evaluate cu privire la:
- fiabilitatea şi integritatea informatiilor financiare şi operaţionale;
- eficacitatea şi eficienta operaţiunilor;
- protejarea activelor;
- respectarea cadrului legislativ, a regulamentelor şi contractelor.
În cazul guvernanţei se mai urmăresc şi obiective pe baza cărora se pot face
recomandări pentru îmbunătăţirea de ansamblu a procesului, obiective care vizează:
- promovarea valorilor etice, adecvate în organizatie;
- eficacitatea managementului organizaţional şi responsabilizarea lui;
- eficacitatea comunicării de influenţă la nivel de conducere executiv şi audit
intern.

VI.2. Instrumentele auditului intern


Exisă două categorii de instrumente:
a) instrumentele de interogare;
b) Instrumentele de descriere.

a) INSTRUMENTELE DE INTEROGARE:
* Sondajele statistice
- oferă auditorului intern posibilitatea determinării întinderii şi amploarea
unui fenomen, a unei erori întâlnite cu ocazia efectuării testelor;
- oferă informaţii simple care pot contura daca exista un fenomen sau daca
este vorba de o excepţie.
În cadrul unei entităi există trei niveluri de informare care cuprind:
- date elementare;
- date furnizate de controlul de gestiune;
- date obţinute cu ajutorul eşantionării, prin tehnica sondajului.
Cel mai frecvent se recurge la sondajele de depistare şi la sondajele de estimare a
atribuţiilor.
* Interviurile sunt instrumente folosite frecvent fără însă ca ele să se transforme în
conversaţii sau interogatorii.
În realizarea unui interviu trebuie să se ţină seama de următoarele reguli:
- respectarea liniei ierarhice;
- evitarea întrebărilor capcană;
- informarea interlocutorului despre misiunea de audit intern;
- evitarea naraţiunilor de tip laudativ sau critic;
- ascultarea interlocutorului.
Interviul se desfăşoară în patru etape:
- pregătirea;
- începutul;
- întrebările;
- încheierea.
* Instrumentele informatice. Cele mai utile pentru auditorul financiar sunt:
-:instrumente de lucru ale auditorului (programe de procesare, foi de calcul,
reprezentări grafice);
-instrumente de realizare a misiunilor (chestionarele informatice pentru
elaborarea planului de audit);
-instrumente de gestiune al serviciului.

25
* Verificările şi comparările care constau în procedeele folosite de auditorii interni în
activităţile pe care le desfăşoară pe teren, la faţa locului recurgându-se la verificări aritmetice
şi ale existenţei documentelor la compararea stocurilor din contabilitate cu stocurile fizice,
etc.

b) INSTRUMENTELE DE DESCRIERE
* Observarea fizică care impune deplasarea auditorilor pe teren pe o anumită perioadă
de timp putând fi reluată de mai multe ori pentru a surprinde desfăşurarea fenomenului în
momentele care-l caracterizează şi nu în cele ocazionale. Observarea se poate face direct
(fenomenul se constată imediat) sau indirect (.în intermediul unui terţ care comunică
rezultatul auditorului).
Exemplu: pot fi observate intrările şi ieşirile de bunuri, întocmirea unor documente,
etc.
* Naraţiunea poate fi verbală sau scrisă (ea se poate face de către auditor sau de către
cel auditat). Este un instrument simplu dar descrierea trebuie să fie bine structurată şi logica.
* Organigrama structurilor funcţionale permite analiza diferitelor posturi şi
responsabilităţi în ierarhia activităţilor şi funcţiilor auditate.
* Grila cu repartizarea atribuţiilor pe funcţiuni cum sunt: cumpărările, vânzările,
trezoreria, investiţiile, etc.
* Diagrama de circulaţie este un instrument considerat dinamic, cunoscut şi sub
numele de flow chart. Acest instrument se referă, de regulă, la circulaţia documentului între
funcţii şi centrele de responsabilitate oferind informaţii despre traseul parcurs de informare şi
suporturile acestora.
* Pista de audit este considerat a fi un instrument contabil utilizat mai ales în
contabilitatea informatizată. Aplicarea acestei tehnici derivă şi din cerinţa respectării
dispoziţiilor reglementare şi profesionale, legea contabilităţii, codul fiscal şi de procedură
fiscala, cadrul general contabil, standardele de raportare financiara, altele.

26
CURS VII: PLANIFICAREA AUDITULUI INTERN
VII.1. Caracteristicile planului de audit intern

1) conţinutul exhaustiv ceea ce presupune ca planul de audit să cuprindă


tematica, funcţiile, procesele, şi serviciile care pot fi auditate la un moment dat. Conţinutul
exhaustiv al planului de audit are o serie de consecinţe:
 un plan integral nu poate fi elaborat o singură dată, finalizarea
presupune mai mulţi ani, ceea ce contribuie la completarea şi actualizarea planului;
 planul nu va fi niciodată finaliazt, deoarece va suferi în permanenţă
modificări legate de completare, îmbunătăţire, anulare parţială, adaptare la funcţii noi sau
dezvoltare a obiectivelor deja cuprinse etc.;
 caracterul exhaustiv necesită abordarea multiformă a temelor de audit
intern tocmai pentru a acoperi toate funcţiile şi procesele organizaţiei;
 planificarea multianuală şi analiza globală a riscurilor pentru a respecta
planificarea pe mai mulţi ani (de la trei la cinci ani).
2) auditarea unei funcţii, a unui proces, a unor teme sau servicii nu se face la
acelaşi interval de timp, unele fiind supuse auditului anual, altele la doi ani, trei sau cinci ani,
în funcţie de importanţa riscului.
3) riscul va fi cel care va determina frecvenţa auditării, în viaţa de zi cu zi,
întâlnindu-se audituri frecvente la riscuri ridicate şi audituri rare la riscuri scăzute.
4) auditul intern trebuie să posede instrumente de măsurare, tehnici specializate
care să permită emiterea unei opinii, unui raţionament profesional cu privire la riscul şi
importanţa acestuia din zona supusă auditării.
5) metoda de determinare a riscului şi importanţei acestuia trebuie să fie simplă
şi uşor de implementat, aceasta fiind necesar să cuprindă:
- sistemul de apreciere care are în vedere criterii privind: o apreciere a
controlului intern, o apreciere cantitativă şi o apreciere calitativă. Sistemul de apreciere ne
poate da asigurări referitoare la calitatea controlului, starea entităţii auditate.
- aplicarea metodei se va solda cu o serie de rezultate care interpretate
profesionist va permite ordonarea în funcţie de risc a misiunilor de audit intern şi, va
determina frecvenţa misiunilor de audit. .
Elaborarea planului de audit va avea în vedere următoarele etape obligatorii:
1) realizarea sau actualizarea unei liste complete a misiunilor de audit intern;
2) calcularea sau actualizarea coeficientului de risc al fiecărei misiuni de audit
intern , stabilirea periodicităţii misiunilor de audit intern;
3) redactarea proiectului de plan după consultarea principalilor responsabili şi
exprimarea acestuia în timp/auditor;
4) ajustarea în funcţie de resursele disponibile şi de solicitările managementului;
5) aprobarea planului de audit intern de către management sau comitetul de audit.
Planul de audit intern se actualizează anual potrivit etapelor de mai sus, astfel încât să se
poată planifica activitatea curentă şi viitoare, a exerciţiului financiar ce urmează.

VII.2. Trăsături şi principii generale ale întocmirii planului de audit intern


VII.2.1 Trăsături generale ale planului de audit intern
Trăsăturile generale ale planului de audit intern sunt:
 planul de audit intern se intocmeşte anual de către compartimentul de audit
intern;
 proiectul planului anual de audit intern este elaborat, de regulă, până la data de
30 noiembrie a anului curent, pentru anul care urmează, însoţit de un referat de justificare a

27
modului în care au fost selectate obiectivele, activităţile sau operaţiunile care fac referire în
tematică ;
 planul anual de audit intern este aprobat de conducătorul entităţii;
 planul anual de audit intern aprobat, poate fi modificat la propunerea şefului
compartimentului de audit intern sau la iniţiativa conducătorului entităţii de către acesta, ori
de câte ori apar indicii care semnifică apariţia unor riscuri interne sau de sistem, modificarea
gradului de risc al activitaţilor sau operaţiunilor deja cuprinse în plan, modificarea fondului de
timp disponibil sau alte elemente decizionale, toate de natură să conducă la necesitatea
realocării fondului de capacitate de audit pe obiectivele planului;
 pentru activitaţile şi operaţiunile care au legătură nemijlocită cu certificarea
bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere, obiectivele cuprinse în planul de audit
intern vor fi defalcate pe trimestre şi pe luni, după caz;
 activităţile de audit aferente certificării bilanţului contabil şi a contului de
profit şi pierdere cuprinse în planul de audit intern, să nu depăşească 20-25% din capacitatea
de audit a compartimentului;
 planul de audit se stabileşte pe baza evaluării riscului asociat diferitelor
structuri, activităţi, operaţiuni.

VII.2.2. Principiile generale de întocmire a planului de audit intern


 Principiul completitudinii - nici o activitate desfăşurată de entitate nu poate fi
exclusă de la exercitarea auditului intern;
 Principiul prudenţial - orice activitate sau operaţiune trebuie cuprinsă în planul de
audit intern cel puţin o data la un an;
 Principiul permanentei observări- o activitate sau o operaţiune prevăzută în planul
de audit intern va face obiectul auditării pe tot parcursul realizării ei;
 Principiul oportunităţii - obiectivele prevăzute în planul de audit intern vor fi
stabilite prin analiza şi evaluarea gradului riscului asociat.

VII.3. Structura planului de audit intern


Planul de audit intern reprezintă un document oficial. El este păstrat în arhiva entităţii
împreună cu referatul de justificare pe aceeaşi perioadă în care este păstrat şi raportul de audit.
Planul de audit va cuprinde:
 scopul acţiunii de auditare;
 obiectivele acţiunii de auditare;
 identificarea-descrierea activităţii sau a operaţiunii supuse auditului intern;
 identificarea-descrierea unităţii sau a structurii organizatorice la care se va
desfăşura acţiunea de auditare;
 durata acţiunii de auditare;
 perioada supusă auditării;
 numărul de auditori antrenaţi în acţiunea de auditare.
Auditorul intern îşi desfăşoară activitatea pe bază de ordin de serviciu scris.
Auditorul intern are acces la toate datele si informaţiile pe care le consideră relevante
pentru scopul şi obiectivele precizate în ordinul de serviciu, iar personalul de conducere şi
personalul de execuţie implicat în activitatea auditată au obligaţia să ofere documentele
solicitate şi tot sprijinul necesar desfăşurării in bune condiţii a activităţii de audit intern.

28
CURS VIII: DESFĂŞURAREA MISIUNII DE AUDIT INTERN (PARTEA I-A)
VIII.1. Pregătirea misiunii de audit intern
În conformitate cu prevederile H.G. nr. 1086/2013 pentru aprobarea Normelor generale
privind exercitarea activităţii de audit public intern cadrul pregătirii misiunii de audit se
regăsesc mai multe etape:
1) iniţierea auditului intern care cuprinde:
* elaborarea ordinului de serviciu:;
* elaborarea declaraţiei de independenţă;
* elaborarea notificării privind declanşarea misiunii de audit public intern.
2) şedinţa de deschidere;
3) colectarea şi prelucrarea informaţiilor care cuprinde:
* constituirea/actualizarea dosarului permanent;
* prelucrarea şi documentarea informaţiilor;
4) stabilirea obiectivelor misiunii de audit public intern care cuprinde:
* analiza riscului.
5) elaborarea programului misiunii de audit public intern

VIII.1.1. Ordinul de serviciu


Pregătirea misiunii de audit se realizează prin intermediul Ordinului de serviciu.
Aplicarea procedurii ,,Ordinul de serviciu,, are drept scop repartizarea pe auditori
interni a sarcinilor de serviciu astfel încât misiunea de audit intern să poată fi demarată.
Ordinul de serviciu este mandatul de misiune dat de către departamentul de audit intern,
este întocmit de către Şeful acestui departament, în baza planului de audit intern anual şi a
ordinului de misiune.
Procedura Ordinului de serviciu prevede:
1. Numeşte şeful misiunii de audit intern.
2. Repartizează sarcinile de serviciu pe fiecare auditor în
Şef Departament Audit
parte.
Intern
3. Întocmeşte ordinul de serviciu pe baza planului de
audit intern.
4. Alocă un număr ordinului de serviciu.
Secretariatul 5. Asigură copii ale ordinului de serviciu fiecărui
membru al misiunii de audit intern.
6. Iau la cunoştinţă ordinul de serviciu şi sarcinile
Auditorii interni
repartizate.

Model:
Nr. 17/07.07/2016
ORDIN DE SERVICIU
În conformitate cu prevederile ordinului de misiune nr. 17/07./2016 cu Planul anual de
audit intern, se va efectua o misiune de audit intern la SC MEGA SA în perioada 17.07.2016
– 07.09.2016. Scopul misiunii de audit intern este asigurarea că gestionarea, inventarierea
patrimonială şi valorificarea rezultatelor sunt în conformitate cu prevederile cadrului legislativ
în vigoare, iar obiectivele acesteia sunt:
organizarea si gestionarea patrimoniului;
organizarea si inventarierea patrimoniului;
valorificarea rezultatelor inventarierii;
reflectarea rezultatelor inventarierii prin Registru-inventar.

29
Mentionăm că se va efectua un audit de conformitate privind gestionarea şi
inventarierea patrimoniului.
Echipa misiunii de audit intern este formată din următorii auditori: Ionescu V., Vasile
Paul iar Şeful misiunii este I. V.

Şef Departament Audit Intern,

VIII.1.2 Declaraţia de Independenţă


Declaraţia de independenţă este documentul care demonstrează independenţa auditorilor
interni faţă de managementul entităţii auditate.

Model:
Nume şi prenume: .....................................
Misiunea de audit: ..................................... Data: .................
Incompatibilităţi în legătură cu entitatea/structura auditată DA NU
Aţi avut/aveţi vreo relaţie oficială, financiară sau personală cu cineva care ar putea
să vă limiteze măsura în care puteţi să vă interesaţi, să descoperiţi sau să constataţi - X
slăbiciuni de audit în orice fel?
Aveţi idei preconcepute faţă de anumite persoane, grupuri, organizaţii sau
- X
obiective care ar putea să vă influenţeze misiunea de audit?
Aţi avut/aveţi funcţii sau aţi fost/sunteţi implicat(ă) în ultimii 3 ani într-un alt mod
- X
în activitatea entităţii/structurii ce va fi auditată?
Aveţi responsabilităţi în derularea programelor şi proiectelor finanţate integral sau
- X
parţial de Uniunea Europeană?
Aţi fost implicat în elaborarea şi implementarea sistemelor de control ale
- X
entităţii/structurii ce urmează a fi auditată?
Sunteţi soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu conducătorul
entităţii/structurii ce va fi auditată sau cu membrii organului de conducere - X
colectivă?
Aveţi vreo legătură politică, socială care ar rezulta dintr-o fostă angajare sau
primirea de redevenţe de la vreun grup anume, sau organizaţie sau nivel - X
guvernamental?
Aţi aprobat înainte facturi, ordine de plată şi alte instrumente de plată pentru
- X
entitatea/structura ce va fi auditată?
Aţi ţinut anterior contabilitatea la entitatea/structura ce va fi auditată? - X
Aveţi vreun interes direct sau unul de fond financiar indirect la
- X
entitatea/structura ce va fi auditată?
Dacă în timpul misiunii de audit, apare orice incompatibilitate personală, externă
sau organizaţională care ar putea să vă afecteze abilitatea dvs. de a lucra şi a face
X -
rapoartele de audit imparţiale, notificaţi şeful Serviciului de audit intern de
urgenţă?

Auditor intern, Şef Compartiment Audit Intern

30
VIII.1.3. Procedura „Notificarea privind declanşarea misiunii de audit
intern”
Scopul procedurii il reprezinta informarea şefului activităţii ce urmează să fie auditată, în baza
ordinului de misiune semnat de Comitetul de Audit, cu privire la declanşarea misiunii de audit intern.
Prin această notificare se urmăreşte a se asigura desfăşurarea misiunii de audit în condiţii
corespunzatoare.
Auditorii vor pregăti notificarea către activitatea ce urmează a fi auditată în vederea înştiinţării
cu 30 de zile înainte de declanşarea misiunii de audit intern.

Model:
Nr.: 17/07.2016
NOTIFICARE PRIVIND DECLANŞAREA MISIUNII
DE AUDIT INTERN

Către: STOIAN I. – conducătorul compartimentului financiar-contabil


De la: VASILE M. – Şeful departamentului de audit intern
Procedura reprezintă informarea şefului activităţii ce urmează să
Referinţe: fie auditată, în baza ordinului de misiune semnat de către Comitetul de
Audit, cu privire la declanşarea misiunii de audit intern.

În conformitate cu Planul anual de audit intern, urmează ca în perioada 17.07.2016 –


07.09.2016 să se efectueze o misiune de audit intern cu tema „Organizarea şi gestionarea
bunurilor patrimoniale”. Misiunea de audit se va desfăşura sub coordonarea domnului Vasile
M.
De comun acord cu dumneavoastră în şedinţa de deschidere vom discuta aspecte ale
misiunii de audit şi anume:
- prezentarea auditorilor;
- scopul misiunii de audit;
- prezentarea obiectivelor misiunii de audit intern;
- programul misiunii de audit intern;
- alte aspecte.
Pentru pregătirea misiunii de audit intern, vă rugăm să ne puneţi la dispoziţie
următoarea documentaţie:
- situaţiile financiare anuale aferente anului 2015;
- documente cu privire la recepţia, gestiunea şi reflectarea în contabilitate a
bunurilor patrimoniale (N.R.C.D, N.T., B.C., Fişele de magazie, documentele cu regim
special, Fişa postului);
- decizii cu privire la numirea gestionarilor;
- constituirea garanţiilor gestionarilor;
- dosarul de inventariere în care sunt cuprinse şi listele de inventariere întocmite în
2015, în conformitate cu prevederile Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii
elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.
Dacă aveţi întrebări privind misiunea de audit sau există domenii de audit care aţi dori
să facă obiectul investigaţiei noastre, vă rog să mă contactaţi pe mine sau să luaţi legătura cu
Şeful misiunii de audit .
Şef Departament Audit Intern,

VIII.1.4 Analiza riscurilor (Procedura 6 – Identificarea şi analiza riscurilor)


Procedura are drept scop identificarea riscurilor specifice activităţii auditate şi evaluarea
controlului intern.
31
Aprecierea unui risc se va face in funcţie de:
- natura si specificul activitătii, funcţiei auditate;
- calitatea controlului intern;
- gravitatea consecinţelor directe si indirecte ale producerii riscului;
- probabilitatea producerii riscului.
Procedura prevede:
Realizează, pe baza informaţiilor culese, lista activităţilor
auditabile;
Pentru fiecare activitate auditabilă se stabilesc sarcini elementare;
a) identifică riscurile asociate pentru fiecare sarcină
elementară;
b) precizează criteriile de evaluare a riscurilor;
Auditorii
c) evaluează riscurile identificate;
d) stabilesc obiectivele de auditat ca urmare a riscurilor
Identificate;
e) precizează dispozitivele specifice fiecărei sarcini
(obiective, mijloace, sistem informaţional);
f) întocmesc „Tabelul Analiza riscurilor.”
Organizează o şedinţă de analiză a obiectivelor de audit, a riscurilor
Şeful
şi criteriilor de evaluare a acestora. După caz, poate dispune
Departamentului
reevaluarea obiectivelor şi riscurile identificate;
de Audit Intern
Aprobă „Tabelul Analiza riscurilor.”
Auditorii Reţin Tabelul Analiza riscurilor în dosarul misiunii de audit intern.

Etapele principale in evaluarea managementului riscurilor sunt:


- identificarea riscurilor;
- evaluarea riscurilor;
- controlul riscurilor şi apariţiei unor evenimente nedorite.

32
CURS IX: DESFĂŞURAREA MISIUNII DE AUDIT INTERN (partea a II - a)
IX.1. Clasificarea şi analiza riscurilor

Cele mai importante categorii de riscuri sunt:


a) După posibilitatea apariţiei :
- potenţiale, susceptibile să se producă dacă nu se instituie un control
eficient care să le prevină, descopere şi să le corecteze;
- posibile, reprezentate de acele riscuri pentru care managementul nu a
întreprins cele mai eficiente măsuri pentru a le elimina sau a diminua impactul.
b) După natura lor:
- strategice, referitoare la realizarea unor acţiuni greşite, legate de
organizare, de resurse umane, de mediu etc.;
- informaţionale, referitoare la adaptarea unor sisteme nesigure sau
neperformante pentru prelucrarea informaţiilor şi pentru raportare;
- financiare, legate de prevederea unor resurse financiare sau acumularea de
pasive inacceptabile.
c) După specificul entităţilor riscurile pot fi:
- generale, privind situaţia economică, organizarea, conducerea entităţii;
- privind conceperea şi funcţionarea sistemelor;
- referitoare la conceperea şi actualizarea procedurilor;
- legate de felul activităţilor, proceselor, operaţiilor.
d) După felul activităţilor :
 Clasice
Riscuri comerciale:
• riscul de piaţă;
• riscul de imagine;
• riscul de client.
Riscuri asupra bunurilor şi persoanelor:
• riscul de accidentare;
• riscul de delicte.
Riscuri operaţionale şi tehnice:
• riscul de tratare a operaţiilor;
• riscul asupra sistemului informatic;
• riscul legat de telecomunicaţii.
Riscul de gestiune internă:
• riscul deontologic;
• riscul strategic;
• riscul de insuficienţă funcţională;
• riscul asupra gestiunii resurselor umane;
• riscul de independenţă tehnologică.
 Specifice
Riscuri financiare:
• deturnări de fonduri;
• plăţi neautorizate;
• gestiunea ineficientă a trezorerie;
• riscuri determinate de rata de schimb valutar şi lichiditate;
• riscuri ale contrapartidei (de client, intermediar).
Unele dintre riscurile enumerate (comerciale, financiare), precum şi altele, pot fi
înscrise într-o aşa numită clasă a riscurilor elementare, care se identifică în domeniile amintite
mai sus (social, informatic, tehnologic, de transport, juridic, politic etc.).

33
Conform Normelor generale privind exercitarea activităţilor de audit public intern,
riscurile sunt:
- riscuri de organizare (neformalizarea procedurilor, lipsa unor responsabilităţi
precise, insuficienta organizare a resurselor umane, documentaţia insuficientă şi neactualizată,
etc);
- riscuri operaţionale (neînregistrarea în contabilitate, arhivarea
necorespunzătoare a documentelor justificative, lipsa unui control asupra operaţiilor cu risc
ridicat);
- riscuri financiare (plăţi nesecurizate, nedetectarea operaţiilor cu risc financiar).

Stabilirea factorilor de risc a ponderilor şi nivelurilor de apreciere al riscurilor


Ponderea factorilor
Factori de risc Nivelul de apreciere al riscului (Ni)
de risc
(Fi)
(Pi) N1 N2 N3
Aprecierea Există proceduri,
Există proceduri şi
controlului P1 – 50% sunt cunoscute, dar Nu există proceduri
se aplică
intern – F1 nu se aplică

Aprecierea Impact financiar Impact financiar Impact financiar


P2 – 30%
cantitativă - F2 scăzut normal ridicat

Aprecierea Vulnerabilitate Vulnerabilitate Vulnerabilitate


P3 – 20%
calitativă – F3 mică medie mare

NOTA:
Factorii de risc din acest document sunt stabiliţi potrivit normelor generale ş sunt
acoperitori pentru entitate. Dacă se doreşte evidenţierea altor factori de risc, recomandarea
este ca ponderea factorilor de risc să fie 100.
Ponderile şi nivelurile de apreciere ale riscurilor se stabilesc în funcţie de importanŢa
si greutatea factorilor de risc.
Stabilirea nivelului riscului şi a punctajului total al riscului este documentul din
procedura Analiza riscurilor în care auditorul evaluează riscurile pe baza informaţiilor şi
documentelor, în posesia cărora a intrat până în acest moment, a Chestionarului de luare la
cunoştinţă - CLC, pe care l-a obţinut de la managementul general şi managementul de linie
al structurii auditate, dar şi a expertizei personale în domeniu şi a informaţiilor din mass-
media sau de pe internet. Auditorii interni, în funcţie de resursele alocate misiunii (număr de
persoane, timpul aferent .), stabilesc punctajul total al riscurilor operaţiei/activităţii respective,
în baza formulei de calcul:

unde: Pt = punctajul total;


N i = nivelul riscurilor pentru fiecare criteriu utilizat; n

Pi = ponderea criteriilor de risc


Pt   N i  Pi
i 1

Pentru continuarea analizei, grupează riscurile în următoarele trei categorii:

34
 Riscuri mici 1,0 - 1,7
 Riscuri medii 1,8 - 2,2
 Riscuri mari 2,3 - 3,0
Elaborarea acestui document prezintă un grad relativ de subiectivitate şi din acest motiv
auditorii interni aduc îmbunătăţiri acestei lucrări, pe toată durata misiunii de audit, în special
în Etapa intervenţiei la faţa locului n funcţie de informaţiile pe care le colectează cu ocazia
testărilor efectuate.
Din experienţa practică, este recomandat ca ponderea riscurilor medii să fie sub 10%,
deoarece aceasta denotă o nehotărâre din partea auditorilor interni, referitoare la categoria
de riscuri în care să le includă, luând în considerare că în auditare vor intra, de regulă,
riscurile mari şi medii, considerate riscuri semnificative.
În tabelul alăturat este prezentat un exemplu de stabilire a nivelului riscului şi a
punctajului total al riscului.

35
Criterii de analiza a riscurilor
Aprecierea Aprecierea Aprecierea
Nr. controlului cantitativă calitativă Punctajul
Obiective Obiecte auditabile Riscuri semnificative intern (F1) (F2) (F3)
crt. total
P1 P2 P3
Ni Ni Ni
50% 30% 20%
1. Inexistenţa unor proceduri scrise/monografii
1. ORGANIZAREA 0,5 3 0,3 1 0,2 3 2,4
privind modul de întocmire a Registrului-jurnal
REGISTRELOR 2. Neactualizarea Registrului-jurnal 0,5 2 0,3 1 0,2 2 1,7
DE 1. Registrul-jurnal
3. Completarea eronată a Registrului-jurnal cu
CONTABILITATE ajutorul sistemelor informatice de prelucrare a 0,5 3 0,3 2 0,2 2 2,5
datelor
4. Inexistenţa unor proceduri scrise/monografii
0,5 3 0,3 1 0,2 3 2,4
privind modul de întocmire a Registrului-inventar
5. Nedesemnarea persoanei responsabile cu
0,5 1 0,3 1 0,2 1 1,0
2. Registrul-inventar conducerea Registrului-inventar
6. Completarea incorectă a Registrului-inventar 0,5 3 0,3 1 0,2 3 2,4
7. Neactualizarea sistematică a Registrului-
0,5 2 0,3 1 0,2 2 1,7
inventar
8. Inexistenţa unor proceduri scrise/monografii
privind modul de întocmire a registrului Cartea 0,5 3 0,3 1 0,2 3 2,4
Mare
3. Cartea Mare
9. Completarea incorectă a registrului Cartea Mare 0,5 2 0,3 2 0,2 2 2,0
10. Nedesemnarea persoanei responsabile cu
conducerea registrului Cartea Mare
0,5 2 0,3 2 0,2 3 2,2

36
CURS X: ACTIVITATEA PE TEREN A AUDITORULUI
X.1. Intervenţia la faţa locului
Munca de teren a auditorului intern presupune:
- culegerea informaţiilor ce vor fi prezentate în cadrul documentelor de lucru;
- verificarea şi analiza informaţiilor;
- evaluarea informaţiilor.
Factorii care influenţează munca de teren sunt:
 factori din interiorul entităţii patrimoniale:
a) factori de comunicare:
- superiorii;
- subordonaţii;
- membri echipei.
b) factori birocratici:
- condiţiile existente de lucru;
- prevederile din regulament;
- sistemul financiar existent;
- fişa postului;
- procedurile de lucru.
 factori din exteriorul entităţii patrimoniale (de mediu si profesionali):
a) opinia publică;
b) organe de instanţă când apar fraudele;
c) auditul extern independent;
d) codul etic profesional.
Etapele intervenţiei la faţa locului :
 cunoaşterea fiecărei structuri/activităţi/proces supus verificării de către auditul
intern; studierea şi stabilirea procedurilor aferente fiecarei structuri/activităţi;
 intervievarea personalului implicat în structura/activitatea/procesul auditat(ă);
 verificarea înregistrărilor contabile efectuate;
 analiza datelor şi a informaţiilor culese;
 evaluarea eficienţei si eficacităţii controalelor interne desfăşurate;
 efectuarea unor testări;
 verificarea realizării corectării deficienţelor menţionate în cadrul auditărilor
anterioare.
Ca etapă de pregătire, această etapă se realizează în mai multe perioade.
A. Reuniunea de deschidere
Întâlnirea marchează începutul operaţiunilor de realizare şi va avea loc la sediul
structurii auditate, chiar în locurile în care se va desfăşura misiunea de audit.
Participanţii la această întâlnire sunt auditorii, însoţiţi de supervizorul lor (şeful
misiunii) care va fi uneori prezent la operaţiunile de audit şi entităţile auditate adică
responsabilii serviciului auditat.
Pe derularea întâlnirii, un raportor desemnat va redacta procesul – verbal al întâlnirii
care va fi disponibil imediat după încheierea întrunirii.

B. Programul de audit
Este denumit şi „Program de verificare”sau chiar „Planificare de realizare” fiind
document intern al serviciului în care se vor stabili şi repartiza sarcinile.
Se stabileşte de către echipa însărcinată cu misiunea, având supervizarea şefului
misiunii.

37
Acest document este în principal tehnic şi îndeplineşte următoarele obiective :
 este un document „contractual” – face legătura între echipa de audit şi
superiorii acesteia;
 reprezintă referinţa utilizată pentru evaluarea muncii depuse;
 este o planificare a activităţii;
 cu ajutorul acestui document se distribuie sarcinile între membrii echipei;
 principiul călăuzitor - „Principiul călăuzitor” al auditorului face ca acesta să
nu acţioneze ””la întâmplare ci să acţioneze potrivit etapelor planului său;
 este un document care va indica în detaliu ceea ce trebuie făcut pentru
cercetarea diferitelor zone de risc, identificate în cursul etapei de pregătire.
Plecând de la acest document se construieşte, în detaliu, „Chestionarul de control
intern.”

C. Chestionarul de control intern ( C.C.I.)


Este un document ce se elaborează odată cu divizarea sarcinilor elementare. Există
atâtea chestionare, câte misiuni de audit vor fi realizate.
Chestionarul va fi alcătuit din întrebări relevante, formulate pentru a efectua o analiză
completă.
Acest chestionar va reprezenta ghidul auditorului în demersul său de realizare a acestui
program şi este un element călăuzitor, de unde importanţa sa ca instrument metodologic.
Chestionarul va cuprinde întrebări fundamentale de genul:
 Cine? – întrebări referitoare la personalul operativ - dacă el există, care este
competenţa lui şi în ce măsură există o corespondenţă între realitate şi sistemul de referinţă.
 Ce? – ne permite să aflăm despre ce este vorba, care este obiectul operaţiunii.
 Unde? – unde se desfăşoară lucrările pentru a nu omite verificarea tuturor
locurilor .
 Când? – permite regruparea întrebărilor referitoare la timp: început,
durată ,sfârşit,sezon, planificare…?
 Cum? – întrebări referitoare la descrierea modului de operare.
Chestionarul de control intern, îmbunătăţit prin indicarea mijloacelor ce trebuie utilizate
pentru a răspunde la întrebări şi prin analiza riscurilor antrenate de fiecare element devine
Ghid de Audit.
Fiecare sarcină identificată oferă un număr de observaţii. Cu cât divizarea este mai
detaliată, cu atât întrebările vor fi mai numeroase şi observaţiile mai aprofundate.
Când vrem să trecem mai rapid peste o operaţiune, este suficientă o divizare mai simplă.
Când dorim o analiză mai detaliată, se reduce numărul sarcinilor de observat. În funcţie de
tabelul său de riscuri, auditorul intern îşi va reduce detalierea pentru sarcinile catalogate ”cu
riscuri ”. Pentru a obţine mai multe observaţii, acesta va analiza mai puţine operaţiuni.

D. Munca pe teren
Prezentarea demersului logic
Auditorul efectuează o divizare secvenţială sau logică a operaţiunilor, etapă prealabilă,
necesară identificării riscurilor. Pornind de la această identificare a riscurilor, auditorul îşi
defineşte obiectivele şi stabileşte un program de lucru.
Pentru fiecare problemă a acestui program de lucru, el elaborează un chestionar de
Control Intern.
Pentru fiecare problemă de control, acesta îşi pune, dacă este cazul, întrebările de
genul : cine, ce, unde, când, cum?
Va trece eventual la o detaliere a chestionarului său.

38
Va răspunde la întrebări, în special în activitatea de teren, prin efectuarea de teste cu
ajutorul instrumentelor aflate la dispoziţia lui.
Fiecare disfuncţie, va duce la întocmirea unei F.I.A.P (foaie de identificare şi de analiză
a problemelor ).
Primul test pe care-l va efectua auditorul este observarea imediată.
Este un test sistematic pe care auditorul îl efectuează ”în mod automat”, fiind o
activitate normală pentru un auditor cu experienţă.
Pornind de la identificarea zonelor de risc şi a chestionarului de control intern, auditorii
vor efectua teste ,deoarece este imposibil să se efectueze o analiză completă a tuturor
operaţiunilor. În acest stadiu, observările şi interviurile se efectuează până la nivelul de
executare elementar ,pentru a identifica şi testa toate elementele constitutive ale operaţiunilor.

X.2. Tehnici de audit intern


Principalele tehnici de audit inter sunt:
1) observarea fizică - reprezintă un mod prin care auditorii interni îşi formează o
opinie. Poate fi directă (constatare imediată) şi indirectă (prin intermediul unui terţ).
2) interviul - se realizeaza de către auditorii interni prin intervievarea persoanelor
implicate în structura/activitatea/procesul auditat(a). Informaţiile primite de la aceste persoane
trebuie să fie confirmate pe bază de documente.
3) verificarea - principala tehnică utilizată de către auditorii interni în munca de
teren. Tehnicile de verificare utilizate de către auditorii interni îmbracă următoarele forme:
- examinarea - se urmăreşte în general detectarea erorilor sau a
nonconformităţilor;
- recalcularea: verificarea calculelor matematice efectuate;
- confirmarea: solicitarea informaţiei verificate din două sau mai multe
surse independente (a treia parte), pe care auditorii interni o utilizează ca mijloc de validare a
constatărilor şi observaţiilor;
- punerea de acord: procesul punerii de acord a două categorii diferite de
înregistrări;
- garantarea: verificarea realităţii tranzacţiilor înregistrate prin
examinarea documentelor, urmărind articolul contabil înregistrat ,cu documentele
justificative aferente;
- urmărirea: consta în verificarea procedurilor dinspre documentele
justificative, spre articolul contabil înregistrat. Scopul este de a verifica dacă toate
tranzacŢiile reale au fost inregistrate.
4) analiza – se referă la descompunerea unei entităţi în elemente care pot fi
izolate, identificate, cuantificate şi măsurate distinct.

X.3. Instrumente de audit intern


Principalele instrumente de audit intern sunt.
1) chestionarul – cuprinde întrebările formulate de către auditorii interni. În
practică există următoarele tipuri de chestionare:
a) chestionarul de luare la cunoştinţă (C.L.C) - cuprinde întrebări
privind contextul socio-economic, organizarea internă, funcţionarea structurii auditate;
b) chestionarul de control intern (C.C.I) - ghidează auditorii interni în
activitatea de identificare obiectivă a disfuncţionalităţilor si cauzelor reale ale acestora;
c) chestionarul-lista de verificare (C.L.V) - este utilizat pentru a stabili
condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească fiecare domeniu auditabil. Acest chestionar
cuprinde un set de întrebări standard privind obiectivele definite, responsabilităţile, metodele,
mijloacele financiare, tehnice şi de informare, resursele umane existente.

39
2) tabloul de prezentare a circuitului auditului (pista de audit) - este o metodă
de testare bazată pe un document final sau pe rezultatul unei operaţiuni şi care permite
întoarcerea la sursă parcurgând toate etapele intermediare.
3) formularele constatărilor de audit intern – sunt folosite pentru prezentarea
fundamentată a constatărilor efectuate de către auditorii interni. Aceste formulare sunt:
 fişa de identificare şi analiză a problemelor (F.I.A.P) - se întocmeşte
de către auditorii interni de fiecare dată când aceştia întalnesc o disfuncţionalitate, o eroare, o
deturnare, o insuficienţă, când o observaţie evidenţiază o problemă, o dificultate. În cadrul
acestei fişe se prezintă cauzele şi consecinţele disfuncţionalităţii, precum şi recomandările pe
care auditorii interni le fac pentru rezolvarea acestora. Acest instrument reproduce etape ale
raţionamentului în ordinea lor logică si cronologică;
 formularul de constatare şi raportare a iregularităţilor (F.C.R.I) –
acest formular se îtocmeşte în situaţia în care, în urma analizei fişelor de identificare şi analiză
a problemelor, auditorii interni constată existenţa sau posibilitatea producerii unor
iregularităţi.
Odată ce a fost completat ,formularul este transmis, cel mai târziu a doua zi, directorului
echipei de audit intern. În termen de 3 zile de la data primirii, directorul echipei de audit
intern va informa conducătorul structurii auditate cu privire la problema depistata.

40
CURS XI: ETAPA DE ÎNCHEIERE ÎN AUDITUL INTERN
XI.1. Etapa încheierii auditului intern
Auditorul se întoarce la biroul său cu toate foile FIAP şi cu documentele sale de lucru.
Pentru a putea face o validare generală, el redactează Proiectul de Raport de Audit.
Apoi are loc reuniunea de încheiere şi validare, de unde va rezulta Raportul de Audit
în forma sa finală.
A. Proiectul de Raport de Audit Intern va cuprinde  :
- observaţiile pe care le conţine şi care nu au făcut încă obiectul validării generale,
deci nu sunt definitive;
- acest document conţine recomandările auditorilor, dar nu conţine răspunsurile
entităţilor auditate la aceste recomandări;
- nu conţine planul de acţiune, care este acel document anexat la Raportul
definitiv, în care structura auditată precizează când şi cine va pune în aplicare recomandările
pe care le-a acceptat.
Acest document va reprezenta ordinea de zi a reuniunii de încheiere.
Reuniunea de încheiere - reuneşte aceiaşi participanţi ca şi reuniunea de deschidere,
participanţi care, după ce au ascultat ce intenţionează să facă auditorii interni, vor discuta pe
marginea acţiunilor efectuate.
La întâlnire, pe lângă echipa misiunii de audit, se vor afla şi reprezentanţi ai entitatăţii
auditate, colaboratorii săi şi conducerea acesteia ( eventual ).
Nimic nu poate fi trecut în Raportul de Audit Intern fără a fi mai întâi prezentat şi
comentat în faţa celor auditaţi. Trebuie prezentate toate documentele, toate dovezile care au
permis enunţarea observaţiilor din Proiectul de Raport de audit.
Proiectul raportului de audit intern cuprinde cel puţin urmatoarele elemente:
 Elemente de identificare ale misiunii:
- titlul, scopul si obiectivele misiunii de audit intern, precum şi data de
trimitere a raportului, precizând clar data de încheiere a operaţiunilor de audit;
- echipa de auditare, baza legală, ordinul de serviciu, structura
organizatorică auditată, durata acţiunii de auditare, perioada auditată;
- precizarea numelor destinatarilor. Este important ca la fiecare nivel al
structurii ierarhice să se cunoască foarte clar cine a primit o copie;
- menţiunea obligatorie de „confidenţialitate”.
 Conţinutul raportului:
- modul de desfăşurare a acţiunii de audit intern (sondaj/exhaustiv,
documentare; proceduri, metode şi tehnici utilizate; documente/materiale examinate;
materiale întocmite în cursul acţiunii de audit intern);
- constatări efectuate;
- concluzii şi recomandări;
- răspunsuri la recomandări;
- documentaţia - anexă (notele explicative; note de relaţii; situaţii, acte,
documente şi orice alt material probant sau justificativ).
Proiectul de Raport de audit intern se transmite la structura auditată, iar aceasta poate
trimite punctele sale de vedere în termen de 15 zile. Punctele de vedere primite vor fi
analizate de către auditorii interni.
Auditorii informează în primul rând structura auditată, responsabilul direct, împreună cu
care validează informaţiile.
De aceea, Proiectul de Raport şi conţinutul său nu sunt publicate până când reuniunea
de încheiere (şi de validare) nu s-a sfârşit.

41
Recomandările auditorilor care apar în Proiectul de Raport sunt prezentate în funcţie de
importanţa lor. Aşadar întocmim un clasament al constatărilor enunţate în foile F.I.A.P,
clasament efectuat pornind de la analiza consecinţelor.
Ca şi reuniunea de deschidere, reuniunea de încheiere se desfăşoară la locul auditului
şi reuneşte aceleaşi persoane care se vor întâlni pentru a face validarea şi a emite concluziile.
Principalul punct al ordinii de zi este examinarea Proiectului de Raport distribuit
fiecărui participant, posibil cu câteva zile înainte de reuniune pentru a putea fi studiat.
Această examinare se face pornind de la o prezentare realizată de către auditori şi
permite rezolvarea eventualelor contestaţii.
B. Raportul de Audit Intern - redactarea Raportului de Audit nu poate avea loc decât
după ce structura auditată a adresat răspunsul său scris la recomandările din Proiectul de
Raport, cu excepţia cazului când aceasta şi-a comunicat răspunsul încă de la sfârşitul reuniunii
de încheiere.
B.1. Principiile referitoare la Raportul de Audit Intern sunt:
 nu există audit intern fără Raport de Audit Intern;
 acest document reprezintă ultimul act al misiunii de audit intern şi este
document final;
 prezentarea prealabilă în faţa entităţilor auditate;
 dreptul de a răspunde entităţii auditate (verbal şi neoficial sau scris şi
oficial).
Forma raportului de audit - Raportul de Audit Intern prezintă o structură, în general,
agreată.
B.2. Obiective:
 să furnizeze siguranţă managementului în ceea ce privesc operaţiunile,
în cel mai scurt timp dupa finalizarea misiunii de audit;
 şă ofere consiliere utilă managmentului în ceea ce priveşte caracterul
adecvat al controalelor şi eficienţa performanţelor operaţionale;
 prezentarea unei înregistrări oficiale a activităţii de audit şi a
răspunsurilor conducerii.
Entitatea patrimonială trebuie să adopte un format agreat de către Consiliul de
Administraţie, din care să rezulte urmatoarele:
- acoperire – zonele examinate sunt prezentate în cadrul planului de audit;
- constatări – declaraţii ale faptelor aşa cum au fost găsite în fiecare arie de
acoperire;
- concluzii - o declaraţie scurtă a opiniei auditorului ce decurge din examinarea
de audit a fiecărei arii de acoperire;
- recomandări – desfăşurări practice ale activităţii ce decurg din constatările
pentru fiecare arie de acoperire.
Este recomandat să se indice în Raport faptul că activităţile sunt ”exercitate conform
,,Normelor de practică profesională de Audit Intern”, dacă este cazul.
B.3. Răspunsurile la recomandări şi monitorizarea lor
Fiecare constatare dă naştere unei recomandări a auditorului care este prezentată
entităţilor auditate în timpul reuniunii de încheiere.
Dacă entităţile auditate au rezerve în privinţa realismului şi aplicabilităţii lor şi le vor
exprima acum. Auditorii interni vor ţine cont de acest lucru, sau nu, în funcţie de cum
apreciază observaţiile făcute. Deoarece recomandarea a devenit astfel definitivă din punctul
de vedere al formei, se cere un răspuns oficial din partea entităţilor auditate pentru ca
observaţiile lor să poată fi integrate în Raport.
Aceste răspunsuri la recomandări se materializează în două feluri:

42
 fie răspunsul este şi notat încă de la reuniunea de încheiere, în aşa fel încât la
sfârşitul reuniunii să existe un text definitiv ( practica anglo –saxonă );
 fie între exprimarea orală în timpul reuniunii şi luarea de poziţie în scris se
doreŞte a lăsa entităţii auditate un răgaz de gândire.
Aceste răspunsuri la recomandări răspund unor principii fundamentale:
- luare de poziţie clară, fără ambiguităţi prin care structura auditată: acceptă
recomandarea; nu o acceptă decât parţial, şi numai pentru unele dispoziţii; refuză, ceea ce se
întâmplă în mod exepţional;
- materializarea răspunsurilor entităţii auditate este Planul de Acţiune. Acesta dă
recomandărilor auditorului un efect care îi pune în valoare acţiunea.
- dacă recomandarea nu este decât parţial acceptată, sau dacă este refuzată total,
răspunsul entităţii auditate conţine scurte explicaţii care-i justifică poziţia.
B.4 Monitorizarea Raportului de Audit Intern
Auditorul intern nu ia parte la aplicarea propriilor sale recomandări. Auditorul intern nu
este cineva care face lucrurile, este cineva care priveşte cum sunt făcute lucrurile. Acest
principiu de bază face distincţia între auditorul intern şi organizatorul care este însărcinat
eventual cu aplicarea recomandărilor.
Auditorul intern are dreptul să fie informat referitor la aplicarea recomandărilor sale,
drept care va permite măsurarea eficacităţii, completarea dosarelor şi, deci, să încheie auditele
ulterioare. Responsabilul auditului trebuie să pună în funcţiune un procedeu de monitorizare.
Dar trebuie să existe o metodă ,definită de organizaţie şi care trebuie să figureze în
carta de audit.
Responsabilitatea monitorizării este definită în carta de audit, o cerinţă care impune să
fie precizate sarcinile pentru a şti cine va răspunde în cazul în care recomandările nu sunt
aplicate sau se întâmpină dificultăţi neaşteptate la punerea lor în aplicare.
Conducerea răspunde de acţiune, iar auditul intern răspunde de evaluarea acţiunii şi de
modul în care recomandările făcute au fost îndeplinite, pentru a înlătura neconformităţile.

XI.2. Dosarele de audit intern


I. DOSARUL PERMANENT - cuprinde documente cu caracter permanent. Secţiunile
dosarului permanent sunt următoarele:
 Sectiunea A - Raportul de audit intern şi anexele acestuia:
- ordinul de serviciu;
- declaraţia de independenţă;
- rapoarte (intermediar, final, sinteza recomandărilor);
- fişele de identificare şi analiză a problemelor (F.I.A.P);
- formularele de constatare a iregularităţilor;
- programul de audit.
 Secţiunea B - Administrativă:
- notificarea privind declanşarea misiunii de audit intern;
- minuta şedinţei de deschidere;
- minuta reuniunii de conciliere;
- minuta şedinţei de închidere;
- corespondenţa cu structura auditată.
 Sectiunea C – Documentaţia misiunii de audit intern:
- strategii interne;
- reguli, regulamente şi legi aplicabile;
- proceduri de lucru;
- informaţii financiare;
- rapoarte de audit intern anterioare si externe;

43
- informaţii privind posturile cheie/fluxuri de operaţii;
- documentaţia analizei riscului.
 Secţiunea D - Supervizarea şi revizuirea desfăşurării misiunii de audit
intern şi a rezultatelor acesteia:
- revizuirea raportului de audit intern;
- răspunsurile auditorilor interni la revizuirea raportului de audit intern.
II. DOSARUL DE LUCRU- care cuprinde copii xerox ale documentelor justificative,
extrase din acestea, şi care vor sprijini concluziile auditorilor interni. Dosarul este indexat pe
fiecare sectiune/obiectiv de audit din cadrul Programului de audit.
Dosarele de audit intern sunt propietatea entităţii şi sunt confidenţiale fiind arhivate.

44
CURS XII: SINTETIZAREA CONCLUZIILOR
XII.1. Rolul activităţi de audit intern
Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectiva a ansamblului activităţilor
entităţii,în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului,controlului
şi proceselor de conducere ale acestuia. Acest caracter rezultă din trăsătura auditului intern de
a urmări o operaţiune sub aspectul obiectivelor specifice de verificare pe tot lanţul său de
desfăşurare.
Prin auditul intern se verifică operaţiunile, activităţile sau acţiunile care se efectuează ,
se execută sau se desfaşoară în cadrul entităţii, avându-se în vedere următoarele principii:
1) principiul conformităţii operatiunilor, activităţilor sau a acţiunilor:
- legalitatea - obiectul auditului intern respectă prevederile legale în
materie;
- regularitatea - obiectul auditului intern respectă prevederile care se
referă la modalităţi, proceduri, scheme sau la modele de efectuare, execuţie sau desfasurare;
- încadrarea în plafoanele valorice - obiectul auditului intern nu
antrenează depăşirea plafonului valoric maxim aprobat pentru acea operaţiune, acţiune sau
activitate.
2) principiul economicităţii operaţiunilor, activităţilor sau acţiunilor:
- obiectul auditat realizează condiţia costului minim in condiţiile date.
Costul minim se evaluează prin determinarea costului de oportunitate al realizării obiectului
auditat.
3) principiul eficacităţii operaţiunilor, activităţilor sau a acţiunilor:
- obiectul auditat realizează condiţia de atingere a obiectivului stabilit
prin realizarea sa. Atingerea obiectivului stabilit trebuie să se realizeze într-o marjă pe care
auditorul o consideră rezonabilă.
4) principiul eficienţei operaţiunilor, activităţilor sau a acţiunilor:
- reprezintă o corelare între economicitate si eficacitate, în sensul unei
optimizări a celor două caracteristici, în condiţiile atingerii obiectivului stabilit prin strategie
cu cheltuieli minime.
5) principiul oportunităţii temporale a realizării obiectului auditat:
- se analizează dacă obiectul auditat s-a realizat în acea conjuctură
acţională, normativă, care să confere cel mai înalt grad de eficienţă. De asemenea, se
analizează modul în care realizarea obiectului auditat se încadreaza într-o structură mai largă
de operaţiuni, activităţi sau acţiuni.
6) principiul diminuării riscului intern asociat realizării operaţiunii, activităţii
sau acţiunii auditate:
- se evaluează modul şi gradul în care realizarea obiectului auditat a
antrenat riscuri interne, precum şi modul şi gradul în care aceste riscuri interne au fost
diminuate sau înlăturate apriori de managementul sistemului auditat.
7) principiul acoperirii riscului de sistem asociat realizării operaţiunii activitaţii
sau acţiunii auditate:
- se evaluează modul şi gradul în care realizarea obiectului auditat a
antrenat riscuri de sistem precum şi modul şi gradul în care aceste riscuri de sistem au fost
diminuate sau înlăturate apriori de managementul sistemului auditat.
8) principiul conectării sistemului prin realizarea obiectului auditat, la viitor:
- modul şi gradul în care, prin realizarea obiectului auditat, sistemul în
care s-a realizat acel obiect este asigurat împotriva epuizării funcţionale şi primeşte impulsuri
noi de dezvoltare stabilite şi perfectionare specifice.
9) principiul integralităţii conform căruia auditul intern se exercita asupra tuturor
activitatilor desfasurate de entitate;

45
10) principiul completitudinii conform căruia operaŢiunile care fac obiectul
auditului intern sunt examinate pe tot parcursul acestora din momentul iniŢierii până în
momentul finalizării executării lor efective.
Auditul intern este necesar deoarece are un rol important în atingerea
următoarelor obiective:
a) respectarea legislaţiei în vigoare;
b) eliminarea pierderilor şi a risipei;
c) gestionarea eficientă a patrimoniului;
d) verificarea fundamentarii raportărilor către management;
e) prevenirea, corectarea erorilor;
f) respectarea Regulamentului de Ordine Interioară şi a deciziilor conducerii;
g) verificarea eficienţei controlului intern al entităţii;
h) verificarea eficacităţii sistemelor de control intern;
i) certificarea situaţiilor financiare anuale;
j) verificarea concordanţei dintre politicile conducerii şi restul ierarhiilor
organizatorice;
k) modul de gospodarire al resurselor(materiale, umane, financiare);
l) identificarea şi evaluarea riscurilor inerente.

XII.2. Responsabilitatea auditului intern


Atribuţiile compartimentului de audit intern sunt:
a) certificarea anuală a situaţiilor financiare anuale,prin raportul de audit;
Certificarea se face înaintea aprobării de către conducătorul entităţii a situaţiilor financiare
anuale .
b) examinarea legalităţii, a regularităţii şi conformităţii operaţiunilor,
identificarea erorilor, a gestiunii defectuoase şi fraudelor ,propunerea de măsuri pentru
recuperarea pagubelor şi sancţionarea celor vinovaţi,după caz;
c) examinarea sistemului contabil - instrument de cunoaştere, de gestiune şi
control patrimonial;
d) evaluarea economicităţii, eficacităţii şi eficientei cu care sistemele de
conducere şi de execuţie existente din cadrul entităţii utilizează resursele financiare, materiale
şi umane îin vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite;
e) evaluarea gradului de respectare a normelor şi instrucţiunilor de lucru
specifice activităţii desfăşurate, stabilite de conducerea entităţii;
f) evaluarea riscurilor cel puţin o dată pe an;
g) evaluarea gradului de asiguare a calităţii auditului;
h) raportarea periodocă către Consiliul de administraţie, a planului de audit, a
riscurilor semnificative, a activităţii de control a conducerii;
i) comunicarea rezultatelor finale persoanelor competente care să adopte decizii
în legătura cu acestea;
j) informarea Adunării generale a acţionarilor şi asociaţilor, în situaţia în care
consiliul de administraţie a decis acceptarea riscurilor semnificative.
În contextul schimbărilor continuie, importanţa auditului intern rezultă din
obiectivele focalizate pe următoarele direcţii:
a) optimizarea maximizării profitului;
b) eliminarea oricăror factori şi cauze, care ar putea duce la diminuarea
profitului;
c) asigurarea integrităţii patrimoniului;
d) creşterea eficienţei activităţii operaţionale prin limitarea şi/sau excluderea
operaţiunilor neeficiente;

46
e) creşterea fidelităţii şi a exactităţii a informaţiilor contabile;
f) respectarea normelor legale şi a dispoziţiilor conducerii;
g) asigurarea unui climat sănătos, de disciplină, pentru desfaşurarea activităţii în
condiţii de profitabilitate şi eficientă maxime;
h) motivarea salariaţilor şi afirmarea lor, având ca rezultat îmbunătăţirea
activităţii .

Bibliografie Bibliografie minimală obligatorie


1. RUSE ELENA - Audit intern, note de curs în format electronic, 2015;
2. Legea nr. 672 din 19.12.2002 privind auditul public intern republicată în
M.Of., Partea I nr. 856 din 05 decembrie 2011;
3. Hotărârea Consiliului Superior al Camerei Auditorilor Financiari din România
nr.88 din 19.04.2007pentru aprobarea Normelor de audit intern;

Bibliografie recomandată
1. MORARIU, A.; SUCIU, GH.; STOIAN, F. - Audit intern şi guvernanţa
corporativă, Editura Economică, Bucureşti, 2008;
2. GHIŢĂ, M. - Audit intern, ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2009.

47
SEMINARII
SEMINAR nr. 1 – Seminar introductiv, prezentarea Fişei disciplinei, a modului de
desfăşurarea a seminariilor, a cerinţelor specifice
Cadrul conceptula privind auditul intern - Dezbateri
Cuvântul audit îşi are originea în latinescul audio, audire: a asculta şi a cunoscut în
decursul vremurilor multiple interpretări, înţelesuri care nu au mai avut de a face cu
etimologia.
Până în anul 2000 în ţara noastră nu exista nicio reglementare cu privire la auditul
intern, această activitate nefăcând parte din cultura organizaţională. Deseori se confunda
conceptul de audit intern cu ceea ce se practica, adică un control intern, şi acela obligatoriu
numai pentru entităţile cu capital de stat sau majoritar de stat.
Când s-a trecut la aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate şi auditarea
situaţiilor financiare, prin aplicarea directivelor europene, în anul 2000, printr-un ordin al
ministrului finanţelor, s-au introdus reglementări minimale referitoare la auditul intern,
constituind o deschidere spre învăţare şi acomodare cu cerinţele unei profesii noi Şi
complexe.
Începând cu anul 2003, în România auditul intern este reglementat şi monitorizat
de Camera Auditorilor Financiari, organism de utilitate publică fără scop lucrativ, iar
responsabilii pentru organizarea activităţii de audit intern, coordonarea
lucrărilor/angajamentelor şi semnarea rapoartelor de audit intern trebuie să aibă calitatea de
auditor financiar.
Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităţilor
entităţii în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului
şi proceselor de conducere a acestuia. Acest caracter rezultă din trăsătura auditului intern de a
urmări o operaţiune sub aspectul obiectivelor specifice de verificare pe tot parcursul său de
desfăşurare.

SEMINAR nr. 2 – Normalizatori şi norme de audit intern - dezbateri


Activitatea de audit intern se exercită în cadrul entităţii de către persoane din interiorul
sau exteriorul acesteia.
Funcţiile auditului intern:
a) consiliere acordată managerului;
b) ajutorul acordat salariaţilor, fără a-i judeca;
c) independenţa şi obiectivitate totală a auditorilor.

SEMINAR nr. 3 - Dezbateri privind standardele de erformanţă


Auditul intern al entităţii, ca funcţie a managementului, contribuie la derularea normală
a activităţii, funcţionarea pe criterii de eficienţă şi eficacitate.
Între conceptul de control intern şi audit intern există o serie de elemente asemănătoare
şi altele care le diferenţiază, ceea ce uneori creează confuzii chiar şi printre specialişti.
Asemănarile şi deosebirile dintre auditul intern si controlul intern.
Paralela dintre auditul intern si controlul intern
Nr.
Controlul intern Auditul intern
crt.
Din punct de vedere organizatoric
1. Integrat entităţii. Este o structură independentă.
2. Din punct de vedere al derulării

48
Un proces continuu.
Este o misiune planificată.
Este o componentă a fiecărei activităţi.
Din punct de vedere al instrumentelor utilizate
3. Are la bază instrumente, tehnici şi Are la bază standarde profesionale de audit
proceduri specifice. intern elaborate de CAFR.
Din punct de vedere al politicilor utilizate
4. Evaluarea controlului;
Politici cu scop în eliminarea riscurilor. Semnalarea disfuncţionalităţilor în
evaluarea controlului intern.
Din punct de vedere al obiectivului de bază
Reprezintă obiectivul de bază al
auditului intern; Este o componentă la un nivel înalt al
Urmăreşte aplicarea procedurilor în controlului intern;
5. derularea activităţii; Sprijină entitatea auditată în atingerea
Emite constatări, stabileşte răspunderi şi obiectivelor;
urmăreşte valorificarea constatărilor; Emite constatări ,recomandări şi concluzii;
Evaluează mediul extern ca urmare a Evaluează mediul intern al entităţii .
schimbărilor continuie.
Din punct de vedere a constatărilor efectuate
Constatările sunt acceptate ca urmare a
prevederilor legislative de către cei
controlaţi;
6. Constatările auditului intern sunt
Constatările controlului intern sunt
opţionale.
obligatorii;
Rezultatele controlului intern se
raportează şefului ierarhic .
Din punct de vedere al permanenţei celor două forme de control
7. Activitate permanentă pentru evaluarea Activitate periodică, planificată şi aprobată
riscurilor. anticipat.
Din punct de vedere sistemic
8. Integrat în sistemul de control intern al
Integrat sistemului de control.
entităţii, dar şi în afara lui.
Din punct de vedere al vizualităţii
9.
Priveşte întreaga entitate. Întreaga entitate priveşte la el.

SEMINAR nr.4. Organizarea activităţii de audit intern-dezbateri


Componentele organizarii auditului intern:
a) organizarea compartimentului de audit intern
- structurile posibile;
- resursele profesionale;
b) organizarea muncii
- carta de audit;
- planul de audit intern;
- manualul de audit intern,
- dosarele de audit şi documentele de lucru;
- documentaţia şi alte mijloace;
c) eficacitatea compartimentului
d) comitetul de audit

49
SEMINAR nr.5. Documentarea în auditul intern
Manualul de audit intern este destinat utilizării în cadrul entităŢii iar obligativitatea
manualului este prevăzută de Norma de funcţionare 2040 – Reguli şi proceduri.
Manualul de audit intern –obiective minimale:
- definirea precisă a cadrului de lucru;
- sprijinirea pregătirii/integrării auditorului intern debutant;
- utilizarea ca sistem de referinţă.
Definirea cadrului de lucru -descrierea organigramei compartimentului de audit intern şi
poziţionarea acestuia în cadrul entităŢii. Cadrul de lucru cuprinde analizele de post pentru
toţi auditorii interni în aşa fel încât aceştia să cunoască exact misiunea de efectuat, dar să şi
explice competenţa şi responsabilitatea membrilor compartimentului.
Sprijinirea pregătirii/integrării auditorului debutant se va face prin punerea la
dispoziţia acestuia a manualului şi facilitarea înţelegerii regulilor cuprinse în manual.
Utilizarea ca sistem de referinţă presupune cunoaşterea normelor profesionale în
domeniu, cuprinderea normelor specifice ale compartimentului de audit intern, cu privire la:
- reguli de angajare şi gestionare a auditorilor interni potrivit normelor
profesionale;
- reguli aplicate pentru deplasări şi călătorii;
- elaborarea şi revizuirea planului de audit intern va trebui să se facă cu o metodă
aprobată potrivit normelor, descrisă corect şi cunoscută de toţi auditorii interni, la care să se
ataşeze inclusiv procedura de revizuire.

SEMINAR nr.6 Testare semestrială

SEMINAR nr.7 Planificarea activităţii de audit intern


Prezentarea Normei de funcţionare 2010 – Planificarea, care prevede: “Responsabilul
auditului intern trebuie să realizeze o planificare bazată pe riscuri în scopul definirii
priorităţilor în acord sau în coerenţă cu obiectivele organizaţiei”.
Seminar la biblioteca virtuala.

SEMINAR nr.8 Aplicaţii privind misiunea de audit intern

NOTIFICARE PRIVIND DECLANŞAREA MISIUNII


DE AUDIT INTERN
Către: STOIAN I. – conducatorul compartimentului financiar-contabil
De la: VASILE M. – Şeful departamentului de audit intern
Referinţe: Procedura reprezintă informarea şefului activităţii ce urmează să fie
auditată, în baza ordinului de misiune semnat de catre Comitetul de
Audit, cu privire la declanŞarea misiunii de audit intern.

În conformitate cu Planul anual de audit intern, urmează ca în perioada 09.09/2016–


27.09.2016 să se efectueze o misiune de audit intern cu tema “Organizarea si gestionarea
bunurilor patrimoniale”. Misiunea de audit se va desfăŞura sub coordonarea domnului Vasile
M.
De comun acord cu dumneavoastră în şedinţa de deschidere vom discuta aspecte ale
misiunii de audit şi anume:
- prezentarea auditorilor;
- scopul misiunii de audit;
- prezentarea obiectivelor misiunii de audit intern;

50
- programul misiunii de audit intern;
- alte aspecte.
Pentru pregătirea misiunii de audit intern, vă rugăm să ne puneţi la dispoziţie
următoarea documentaţie:
- situaţiile financiare anuale aferente anului 2015;
- documente cu privire la recepţia, gestiunea si reflectarea in contabilitate a
bunurilor patrimoniale (N.R.C.D, N.T., B.C., Fişele de magazine , documentele cu regim
special, Fişa postului);
- decizii cu privire la numirea gestionarilor;
- constituirea garanţiilor gestionarilor;
- dosarul de inventariere în care sunt cuprinse si listele de inventariere întocmite în
2015, în conformitate cu prevederile Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii
elementelor de natura activelor , datoriilor şi capitalurilor proprii.misiunii de audit .

SEMINAR nr.9 Studii de caz-analiza riscurilor

51
52
Criterii de analiza a riscurilor
Apreciere
Apreciere Apreciere
a
a a
Nr. controlulu
cantitativă calitativă Punctaju
crt Obiective Obiecte auditabile Riscuri semnificative i intern
(F2) (F3) l total
. (F1)
P1 P2
P3
50 Ni 30 Ni Ni
20%
% %
1. ORGANIZAREA 1. Registrul-jurnal 1. Inexistenţa unor proceduri
REGISTRELOR scrise/monografii privind modul de 0,5 3 0,3 1 0,2 3 2,4
DE întocmire a Registrului-jurnal
CONTABILITAT 2. Neactualizarea Registrului-jurnal 0,5 2 0,3 1 0,2 2 1,7
E 3. Completarea eronată a Registrului-
jurnal cu ajutorul sistemelor 0,5 3 0,3 2 0,2 2 2,5
informatice de prelucrare a datelor
2. Registrul- 4. Inexistenţa unor proceduri
inventar scrise/monografii privind modul de 0,5 3 0,3 1 0,2 3 2,4
întocmire a Registrului-inventar
5. Nedesemnarea persoanei
responsabile cu conducerea 0,5 1 0,3 1 0,2 1 1,0
Registrului-inventar
6. Completarea incorectă a Registrului-
0,5 3 0,3 1 0,2 3 2,4
inventar
7. Neactualizarea sistematică a
0,5 2 0,3 1 0,2 2 1,7
Registrului-inventar
3. Cartea Mare 8. Inexistenţa unor proceduri
scrise/monografii privind modul de 0,5 3 0,3 1 0,2 3 2,4
întocmire a registrului Cartea Mare
9. Completarea incorectă a registrului 0,5 2 0,3 2 0,2 2 2,0
Cartea Mare

53
Criterii de analiza a riscurilor
Apreciere
Apreciere Apreciere
a
a a
Nr. controlulu
cantitativă calitativă Punctaju
crt Obiective Obiecte auditabile Riscuri semnificative i intern
(F2) (F3) l total
. (F1)
P1 P2
P3
50 Ni 30 Ni Ni
20%
% %
10. Nedesemnarea persoanei
responsabile cu conducerea registrului 0,5 2 0,3 2 0,2 3 2,2
Cartea Mare

54
SEMINAR nr. 10 Aplicaţii privind munca pe teren
OBSERVAREA FIZICĂ - reprezintă un mod prin care auditorii interni îşi formează o
opinie.
INTERVIUL - se realizeaza de catre auditorii interni prin intervievarea persoanelor
implicate in structura/activitatea/procesul auditat(a). Informatiile primite de la aceste persoane
trebuie sa fie confirmate pe baza de documente.
VERIFICAREA - principala tehnică utilizată de către auditorii interni in munca de
teren.
Tehnicile de verificare utilizate de către auditorii interni îmbracă următoarele forme:
- Examinarea - se urmăreŞte în general detectarea erorilor sau a
nonconformităţilor;
- Recalcularea: verificarea calculelor matematice efectuate;
- Confirmarea: solicitarea informaţiei verificate din doua sau mai multe surse
independente (a treia parte), pe care auditorii interni o utilizează ca mijloc de validare a
constatărilor si observaţiilor;
- Punerea de acord: procesul punerii de acord a două categorii diferite de
înregistrări;
- Garantarea: verificarea realităţii tranzacţiilor înregistrate prin examinarea
documentelor, urmărind articolul contabil înregistrat ,cu documentele justificative aferente;
- Urmărirea: consta în verificarea procedurilor dinspre documentele
justificative, spre articolul contabil înregistrat. Scopul este de a verifica dacă toate
tranzacŢiile reale au fost inregistrate.
ANALIZA – se referă la descompunerea unei entităţi în elemente care pot fi izolate,
identificate, cuantificate şi măsurate distinct.

SEMINAR nr.11 Încheierea lucrărilor de audit intern


Proiectul de Raport de Audit Interncare cuprinde :
- observaţiile pe care le conţine Şi care nu au făcut încă obiectul validării generale,
deci nu sunt definitive;
- acest document conţine recomandările auditorilor, dar nu conţine răspunsurile
entităţilor auditate la aceste recomandări;
- nu conţine planul de acţiune, care este acel document anexat la Raportul
definitiv, în care structura auditată precizează când şi cine va pune în aplicare recomandările
pe care le-a acceptat.
Acest document va reprezenta ordinea de zi a reuniunii de încheiere.
 Conţinutul raportului:
 modul de desfăŞurare a acţiunii de audit intern (sondaj/exhaustiv, documentare;
proceduri, metode şi tehnici utilizate; documente/materiale examinate; materiale
întocmite în cursul acţiunii de audit intern);
 constatări efectuate;
 concluzii şi recomandări;
 răspunsuri la recomandări;
documentaţia-anexa (notele explicative; note de relaţii; situaţii, acte, documente ,etc.

SEMINAR nr.12 Rolul activităţii de audit intern


Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectiva a ansamblului activităţilor
entităţii,în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului,controlului
şi proceselor de conducere ale acestuia. Acest caracter rezultă din trăsătura auditului intern de
a urmări o operaţiune sub aspectul obiectivelor specifice de verificare pe tot lanţul său de
desfăşurare.

55
Prin auditul intern se verifică operaţiunile, activităţile sau acţiunile care se efectuează,
se execută sau se desfaşoară în cadrul entităŢii, avându-se în vedere următoarele principii:
- principiul conformităţii operatiunilor;
- principiul economicităţii;
- principiul eficacităţii;
- principiul eficienţei operaţiunilor;
- principiul oportunităţii temporale ;
- principiul diminuării riscului intern;
- principiul completitudinii

56
BIBLIOGRAFIE
a) Acte normative
1. CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA - Hotărârea privind
aprobarea Normelor de audit intern nr.88/19.04.2007;
2. Legea nr. 672 din 19.12.2002 privind auditul public intern (republicată), M.Of., Partea
I nr. 856 din 05.12.2011;
3. O.U.G. nr. 75 din 01.06.1999 privind activitatea de audit financiar – republicată - (cu
modificările şi completările ulterioare), în M.Of. Partea I nr. 598 din 22.08.2003;
4. H.G.R. nr. 433 din 27.04.2011 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari din România, publicată în M.Of., Partea I, nr.
345 din 18.05.2011;
5. H.G.R. nr. 817 din 15.11.2017 privind structura organizatorică şi numărul de posturi al
Autorităţii pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar, înfiinţată prin
reorganizarea Consiliului pentru Supraveghere în Interes Public a Profesiei Contabile (cu
modificările şi completările ulterioare), publicată în M.Of., Partea I, nr. 920 din 23.11.2017;
6. H.G.R. nr. 1086 din 11.12.2013 pentru aprobarea Normelor generale privind
exercitarea activităţii de audit public intern, publicată în M.Of., Partea I nr. 17 din
10.01.2014;
7. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 252 din 03.02.2004 pentru aprobarea Codului
privind conduita etică a auditorului intern, publicat în M.Of., Partea I nr. 128 din 12.02.2004;
8. Ordinul Autorităţii pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar nr. 54
din 25.05.2018 privind autorizarea în România a auditorilor financiari autorizaţi în alte state
membre şi a auditorilor autorizaţi în ţări terţe, publicat în M.Of., Partea I nr. 454 din
31.05.2018;
9. Ordinul Autorităţii pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar nr. 87
din 10.08.2018 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea auditorilor financiari şi a
firmelor de audit în România, recunoaşterea firmelor de audit din alte state membre,
retragerea şi redobândirea autorizării, publicat în M.Of., Partea I nr. 721 din 21.08.2018;
10. Ordinul Autorităţii pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar nr. 88
din 13.08.2018 pentru aprobarea Normelor privind suspendarea exercitării activităţii
auditorilor financiari şi firmelor de audit, publicat în M.Of., Partea I nr. 734 din 24.08.2018;
11. Ordinul Autorităţii pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar nr. 89
din 14.08.2018 pentru aprobarea Normelor privind buna reputaţie a stagiarilor în activitatea
de audit financiar, a auditorilor financiari şi a firmelor de audit, publicat în M.Of., Partea I nr.
733 din 24.08.2018;
12. Ordinul Autorităţii pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar nr. 90
din 14.08.2018 pentru aprobarea Normelor privind formarea profesională continuă a
auditorilor financiari, publicat în M.Of., Partea I nr. 752 din 31.08.2018;
13. Ordinul Autorităţii pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar nr.
105 din 11.09.2018 pentru aprobarea Normelor privind înregistrarea auditorilor financiari şi a
firmelor de audit în Registrul public electronic al auditorilor financiari şi firmelor de audit,
publicat în M.Of., Partea I nr. 801 din 19.09.2018;

57
14. Ordinul Autorităţii pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar nr.
135 din 20.09.2018 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi desfăşurarea
examenului de competenţă profesională, publicat în M.Of., Partea I nr. 829 din 27.09.2018;
15. H.C.A.F. nr. 2 din 21.04.2018 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari din România, publicată în M.Of., Partea I nr.
436 din 23.05.2018;
16. H.C.A.F. nr. 16 din 10.03.2016 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a aparatului executiv al Camerei Auditorilor Financiari din România (cu
modificările şi completările ulterioare), publicată în M.Of., Partea I nr. 231 din 29.03.2016;
17. H.C.A.F. nr. 35 din 24.04.2014 privind aprobarea cotizaţiilor şi taxelor pentru
membrii Camerei Auditorilor Financiari din România, persoane fizice şi juridice, şi pentru
membrii stagiari în activitatea de audit financiar (cu modificările şi completările ulterioare),
publicată în M.Of., Partea I nr. 358 din 15.05.2014;
18. H.C.A.F. nr. 56 din 02.11.2015 pentru aprobarea Ghidului privind implementarea
Standardelor internaţionale de audit intern, publicată în M.Of., Partea I nr. 845 din
13.11.2015;
19. H.C.A.F. nr. 67 din 26.07.2018 pentru aprobarea Normelor privind înscrierea ca
membru al Camerei Auditorilor Financiari din România şi înscrierea în Registrul membrilor
Camerei Auditorilor Financiari din România, publicată în M.Of., Partea I nr. 711 din
16.08.2018;
20. H.C.A.F. nr. 84 din 23.10.2018 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea
şi funcţionarea Comisiei de disciplină a Camerei Auditorilor Financiari din România,
publicată în M.Of., Partea I nr. 983 din 20.11.2018;
21. H.C.A.F. nr. 86 din 25.10.2018 pentru aprobarea Normelor privind retragerea,
redobândirea şi suspendarea calităţii de membru al Camerei Auditorilor Financiari din
România pentru auditorii financiari şi firmele de audit, publicată în M.Of., Partea I nr. 969
din 15.11.2018;
22. H.C.A.F. nr. 98 din 09.01.2018 privind aprobarea Normelor de pregătire profesională
continuă a auditorilor financiari conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999
privind activitatea de audit financiar, publicată în M.Of., Partea I nr. 20 din 09.01.2019;
23. H.C.A.F. nr. 111 din 06.12.2017 privind adoptarea integrală a Normelor obligatori
din cadrul internaţional de practici profesionale ale auditului intern, ediţia 2017, publicată în
M.Of., Partea I nr. 7 din 04.01.2018
24. H.C.A.F. nr. 115 din 20.12.2016 privind adoptarea Standardelor internaţionale de
control al calităţii, audit, revizuire, alte servicii de asigurare şi servicii conexe, ediţia 2015,
emise de Federaţia Internaţională a Contabililor, traduse de Camera Auditorilor Financiari din
România, publicată în M.Of., Partea I nr. 106 din 07.02.2017;
25. Hotărârea Consiliului Superior al Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 56
din 02.11.2015 pentru aprobarea Ghidului privind implementarea Standardelor internaţionale
de audit intern;
b) Lucrări de autor
1. GHIŢĂ, M. - Audit intern, ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2009;
2. MORARIU,A.; SUCIU, GH.; STOIAN, F. - Audit intern şi guvernanţa corporativă,
Editura Economică, Bucureşti, 2008;
3. PEŢA CEZAR - Audit intern, note de curs în format electronic, 2020;

58

S-ar putea să vă placă și