Eseu argumentativ

1. ’’Uneori este atâta frumusețe pe lume încât inima mea, neputând

să o primească, se ascunde într-o peșteră.’’ (Vince Lombardi)
În opinia mea, citatul lui Vince Lombardi, contureaza forma frumuseții interioare. Cea a
sufletului care poate cuprinde o lume întreagă. Frumusețea inimii este echivalentă cu frumusețea
divină, o frumusețe aparte care trebuie conștentizată ca un dar prețios .
În primul rand, frumusețea se naște din interior, din bucuriile mici care formează o
legătură stransă între corp și suflet. Sufletul este hrănit de frumusețe, iar uneori tulburările
sufletului sunt cauzate de lipsa frumuseții în viețile noastre. Sufletul tânjeşte după frumuseţe şi în
absenţa ei suferă, atunci când omul suferă își centrează atenția asupra imaginilor si amintirilor
care îi încarcă inima si îi ajută sufletul să vindece de tristețe.
În al doilea rând, pentru suflet este important să fie scos din goana vieţii practice pentru
contemplarea realităţilor eterne, din afara timpului. Frumusețea este o parte necesară a vieții
obișnuite, iar sufletul inima strânge în interiorul ei toată frumusețea necesara pentru a îngriji
trupul si mintea. Conceptul de frumusețe pledează asupra nevoilor și asupra inimii noastre,
devenind într-un mod sau altul nucleul vital pentru existența.
În concluzie, într-o lume în care stereotipurile și-au făcut loc tot mai intens printre noi,
frumusețea rămâne hrană pentru suflet, iar inima păstrează în pestera din adâncul ei toată
frumusețea.