Modelul Canter:

- se bazează pe manifestarea pozitivă a profesorului;

- stabilirea unor reguli clare şi respectarea consecventă, fără abateri, excepţii, a acestora;

- aplicarea consecinţelor pozitive dacă elevul răspunde aşteptărilor profesorului, dar şi a celor
negative, dacă acestea sunt ignorate;

- solicitarea unui comportament responsabil din partea elevilor;

- aplicarea disciplinei pozitive: prin fixarea unor limite, exersarea respectării lor, îndepărtarea
blocajelor.

Modelul Kounin:

- calitatea managementului clasei este dependentă de cea a managementului lecţiei;

- valoarea „efectului de undă” (corectarea comportamentului greşit al unui elev influenţează pozitiv
comportamentele celorlalţi);

- utilizarea atenţiei distributive (capacitatea profesorului de a observa tot ceea ce se întâmplă în sala
lui de clasă);

- realizarea unui control simultan (posibilitatea profesorului de a se implica în două sau mai multe
evenimente în acelaşi timp);

- menţinerea concentrării atenţiei elevilor (abilitatea de a menţine atenţia elevilor concentrată pe

problemele lecţiei);

- menţinerea interesului şi a implicării elevilor în activitate.

Modelul Fred Jones:

- utilizarea eficientă a limbajului trupului: expresie calmă, neutră, poziţie a corpului şi gesturi
adecvate, contact vizual permanent cu elevii etc;

- utilizarea unui sistem de stimulente; oferirea de sprijin instrucţional pozitiv;

- utilizarea unui sistem de întărire; pregătirea „scenei”: aranjarea clasei, stabilirea unor norme, reguli
comportamentale etc.