Tema: Sticla în arhitectură

Cuvinte cheie: arhitectură, sticlă, interior, design, structuri, Le Corbusier

Abstract I:

Atunci când proiectează, arhitecții răspund și creează o relație între identitate, cultură și
stilul arhitectural. În acest articol se discută dacă amploarea utilizării fațadelor de sticlă a crescut,
ori dacă într-adevăr a îmbunătățit alcătuirea și calitățile unui loc, oferind astfel o identitate
puternică spațiului respectiv. Uitându-ne la dezvoltarea rapidă a industriei construcțiilor care
folosesc sticla ca element principal în componența fațadelor, putem observa faptul că acestea
sunt percepute din punct de vedere vizual ca niște simboluri ale succesului economic global, ale
tehnologiei și ale evoluției arhitecturale și structurale, fiind astfel un element imposibil de evitat
la scară largă de către dezvoltatorii imobiliari într-o eră a globalizării. Articolul de față scoate în
evidență eforturile marilor orașe de a avansa pe scara economică adoptând o estetică
arhitecturală mai “globală”, reușind astfel să acorde o imagine modernă orașelor în cauză.

Bibliografie: libgen.li

Abstract II:
Sticla este un material cu multe calități, atât din punct de vedere al designului plăcut pe care îl
oferă construcțiilor, cât și din punctul de vedere al valorificării spațiului interior, prin
transparență și prin iluminarea spațiilor. Această carte este astfel prima care prezintă un ghid
coerent pentru planificarea și proiectarea cadrelor de susținere a sticlei. Formele spațiale și
constructive ale structurilor de susținere a plăcilor de sticlă sunt illustrate și explicate sistematic,
pentru a oferi o mai bună înțelegere și o vizualizare coerentă în ceea ce privește acest tip de
structuri. Construcțiile prezentate în această carte oferă o perspectivă asupra “poeziei” pe care
sticla o oferă prin transparența sa, spațiilor interioare.

Bibliografie: libgen.li

Abstract III:
 În cadrul mișcării moderne din anii 1920, existau, în linii mari, două moduri distincte de a
răspunde oportunităților oferite de producția industrială de foi mari de sticlă. Pentru Le
Corbusier, pentru care „arhitectura este jocul magistral, corect și magnific al volumelor reunite în
lumină”, funcția principală a ferestrei a fost permiterea luminii în spațiul interior. Într-un articol
important în care acesta rezuma experiența trăită după finalizarea construcției Villas La Roche-
Jeanneret, Le Corbusier a subliniat funcția de iluminare.
„Camera este plină de lumină, deoarece pereții sunt iluminați. Nu există pereți în umbră sau în
jumătate de lumină. Simțurile noastre sunt încântate; ființa noastră este încântată. Avem soarele
în camera noastră. Este lumină în casa noastră.”
În această lucrare puristă, Le Corbusier a dorit să trateze interiorul ca pe un exterior, creând
efecte de lumină și umbră, volum și spațiu. Fereastra mare care lumina holul din Vila La Roche a
avut ca efect aducerea unei calități externe a luminii în interior, subliniind continuitatea dintre
fațadele exterioare și pereții interiori.

Bibliografie: jstor.org