PRIMUL AJUTOR

Primul ajutor reprezinta un complex de masuri de urgenta, care se aplica

inaintea interventiei cadrelor medicale de specialitate. Organizarea primului ajutor
are o importanta deosebita pentru salvarea accidentatilor si pentru minimizarea
efectelor accidentului de circulatie .
O conditie obligatorie este crearea unui climat disciplinat pentru
combaterea panicii si a aglomeratiei din jurul accidentatului. Concomitent cu
acordarea primului ajutor, se vor lua masuri pentru apelarea celei mai apropiate
unitati medicale sau a 'Salvarii'.
» Degajarea accidentatului. Victima va fi menajata la maxim. Se vor evita
gesturile brutale sau mobilizarea sa excesiva. Scoaterea accidentatului din mediul
accidentat avariat se va face cu cea mai mare blandete, procedandu-se la degajare
prin eliberarea metodica, treptata, la nevoie cu sacrificarea materialelor care il
acopera. Este interzisa exercitarea de tractiuni asupra partilor vizibile (membre, cap,
haine) pentru degajarea accidentatului.
In primul rand vor fi degajate capul, fata, toracele, in vederea crearii posibilitatii de a
se efectua respiratia artificiala si masajul cardiac la nevoie. Coloana vertebrala si
capul se vor lasa, pe cat posibil, in pozitia gasita initial. In timpul mobilizarii
victimei se va asigura mentinerea fixa a axului format din cap-ceafa-torace.
Mobilizarea excesiva a accidentatului este cauza principala a
declansarii socului si a aparitiei unor complicatii.
» Dupa degajare, victima va fi intinsa cu blandete pe o patura. Ea va sta
pe spate, cu capul asezat mai jos decat toracele.
» Cei accidentati grav sunt de obicei fara cunostinta. Primul gest al
salvatorului va fi sa controleze respiratia si bataile inimii. Principala datorie a
salvatorului este de a pastra aceste functii majore ale organismului uman. 
Nu vor fi abandonati accidentatii cu semne aparente de deces, deoarece ei pot fi
salvati prin aplicarea rapida a masurilor de respiratie artificiala si masaj cardiac
extern. Pana la sosirea personalului medical, accidentatii grav nu vor fi miscati sau
deplasati in mod inutil, ci numai atat cat este nevoie pentru instituirea masurilor de
mentinere a functiilor vitale (respiratia si bataile inimii).
» In functie de starea accidentatului, masurile de prim ajutor se vor
institui intr-o anumita ordine.
  - Respiratia artificiala;
  - Masajul cardiac extern;
Oprirea respiratiei este urmata la cateva minute de oprirea inimii. De asemenea,
stopul cardiac este urmat rapid de oprirea respiratiei. Viata accidentatului se
hotaraste in aceste prime momente, deoarece stopul cardio-respirator neredresat
determina, in 5- 10 minute de la instalare, leziuni grave ale organelor vitale,
incompatibile cu viata.
  - Oprirea hemoragiilor.
  - Pansamentul ranilor;
  - Imobilizarea fracturilor.
» Trebuie facut un triaj al cazurilor, in cazul in care trebuie acordat primul
ajutor, in acelasi timp, unui numar mai mare de accidentati, in functie de starea
fiecaruia, astfel:
  - Cazurile de prima urgenta, sunt cele in care accidentatul prezinta stop cardio-
respirator, hemoragii mari, care nu pot fi oprite prin garou, hemoragii ale organelor
interne, plagi mari la nivelul plamanilor, stare de soc;
  - Cazurile de urgenta a doua sunt reprezentate de accidentatii cu hemoragii
arteriale» care pot fi oprite prin garou, plagi mari abdominale, amputatii de membre
si mari distrugeri de oase si musculare, accidentatii care si-au pierdut cunostinta;
  - Cazurile de urgenta a treia sunt cazurile de accidentati cu traumatisme cranio-
cerebrale, vertebro-medulare si de bazin, insotite de fracturi si de leziuni ale
organelor interne, fracturi deschise, plagi profunde, hemoragii de tot felul;
  - Ceilalti accidentati intra in categoria urgentelor obisnuite.
» Asigurarea unui transport rapid si netraumatizant. In functie de categoria de
urgenta se acorda primul ajutor si se asigura transportul victimelor accidentului
rutier.
Urmand indicatiile de mai sus veti asigura un prim ajutor mai eficient in caz
de accident rutier, pana la sosirea cadrelor medicale de specialitate.

PRIMUL AJUTOR IN ASFIXIERE

Simptome:
- incetarea respiratiei
- fata vanata, maini si picioare reci
- batai slabe ale inimii, imperceptibile
Prim-ajutor :
- Se indeparteaza persoana de locul unde s-a produs asfixia.
- Se apeleaza la Serviciul de Ambulanta.
- Persoana se aseaza pe spate, cu capul intr-o parte.
- Se asigura libertatea miscarilor respiratorii.
- Se incearca respiratia artificiala pana cand persoana incepe sa respire.

PRIMUL AJUTOR IN INEC

Prim-ajutor :
- Se apeleaza urgent la Serviciul de Ambulanta.
- Persoana se scoate din apa, se intinde pe spate si i se verifica respiratia.
- Se incearca eliminarea lichidului inghitit prin exercitarea unor presiuni consecutive
asupra abdomenului - Metoda Heimlich

PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE ARSURI

Arsura este o leziune provocata de actiunea caldurii asupra tesuturilor; o

temperatura care depaseste 46 grade celsius este nociva pentru tesuturi.
Arsurile pot fi de diferite tipuri:
- arsuri termice: provocate de caldura sub forma de corpuri solide supraincalzite
(fierul de calcat), lichide sau vapori fierbinti, flacari
- arsuri chimice: provocate de acizi sau baze
- arsuri electrice: prin electrocutare
- arsuri prin radiatii: radiatii solare, UV
Pacientul cu arsura trebuie tratat ca un politraumatizat, deoarece o arsura majora nu
cauzeaza numai leziuni ale pielii ci se poate insoti si de disfunctii grave organice.
Cu cat leziunea este iintinsa pe o portiune mai mare a corpului, cu atat mai
grava este arsura.

Masuri de siguranta
Pentru ca salvatorul sa nu devina el insusi o victima trebuie sa aiba in vedere
cateva masuri de siguranta:
- se va intrerupe sursa agresiunii: curentul electric, gazul
- se va indeparta victima din mediu (incendiu) sau din apropierea sursei de caldura
- daca este vorba de arsuri electrice, salvatorul trebuie sa-si ia masuri de siguranta
suplimentare: sa nu atinga victima cu mainile goale ci sa folosesca materiale
electroizolante
- se va indeparta victima dintr-o zona cu risc de explozie
- in cazul unui incendiu se va incerca evitarea inhalarii fumului, fie prin folosirea
unor masti speciale fie prin aplecarea capului la intrarea in cladire
- focul se stinge cu apa, stingator CO2 sau, de la caz la caz, cu paturi, zapada,
pamant etc.
- in cazul unei victime ale carei haine au luat foc, aceasta va fi oprita sa alerge (desi
aceasta este de obicei reactia victimelor), se va culca la sol si eventual se va acoperi
cu o patura.
INTERVENTII
* Daca arsura este usoara, adica pielea este doar rosie, inflamata si dureroasa, dar nu
apar basicile, se introduce imediat zona lezata iin apa rece sau tine-o sub jet de apa
rece timp de 10 minute (chiar mai mult daca durerea nu cedeaza). Nu uita! Jetul nu
trebuie sa fie puternic si nici sa curga direct pe rana.
* Daca apar basicile(vezicule), in niciun caz nu se sparg, caci se pot infecta.
Pulverizeaza zona cu un spray pentru arsuri (Oximed), apoi panseaza cu pansament
steril. Nu folosi vata, caci pot ramane scame in rana, si nici leucoplast. Nu pune pe
arsura unguente, grasimi, alifii, caci sub acestea se poate dezvolta o infectie.
* Daca arsura este profunda, indeparteaza toate obiectele din zona (ceas, bijuterii,
verigheta) iinainte sa apara umflatura.
* Daca au luat foc hainele, flacarile trebuie stinse cu o patura sau altceva, care sa nu
fie din material sintetic ori usor inflamabil. Hainele arse se iindeparteaza cu atentie,
prin decuparea cu o foarfeca, iar zonele arse trebuie puse sub apa rece pana la
sosirea medicului.
Transportarea victimei la spital este necesara.
Atentie! Nu incerca sa scoti hainele care s-au lipit de piele. Pana la sosirea
ambulantei sau pana se ajunge la spital, pacientul trebuie acoperit cu cearsafuri
curate, pentru a feri ranile de microbi.
Nu uita! In afara de arsurile usoare (de gradul I), toate celelalte trebuie tratate iintr-o
institutie medicala, de catre personal specializat.

PRIMUL AJUTOR IN HEMORAGIE

Scurgerea sangelui in afara vaselor sanguine se numeste hemoragie. Se pot

deosebi mai multe tipuri de hemoragii:
» Hemoragiile externe - in care sangele se scurge in afara organismului
datorita sectionarii unor vase de sange. In functie de vasele sectionate deosebim:
  - Hemoragii arteriale, in care sangele, de culoare rosu aprins, tasneste intr-un jet
sacadat, in acelasi ritm cu pulsatiile inimii;
  - Hemoragii venoase, in care sangele, avand o culoare rosu-inchis, curge lin
continuu;
  - Hemoragii capilare, in care curgerea sangelui se observa pe toata suprafata ranii,
avand intensitate redusa.
» Hemoragiile interne - in care sangele care curge ramane in interiorul
organismului. O categorie deosebita o pot forma hemoragiile interne exteriorizate, in
care sangele  ajunge in afara corpului dupa ce a trecut printr-o cavitate naturala care
face comunicarea organismului cu exteriorul.
Hemoragiile interne sunt insotite de semne prin care se pot banui si diagnostica:
ameteala, cresterea numarului de batai ale inimii pe minut, cresterea numarului de
batai ale inimii, cresterea numarului de respiratii. Pulsul este slab, tensiunea arteriala
sub limita normala. Bolnavul este nemultumit, palid, vorbeste sacadat, are
transpiratii reci si chinuit de sete extrem de mare.
 Hemostaza
Operatiunea de oprire a unei hemoragii se numeste hemostaza. Oprirea
rapida si cu competenta este una din actiunile decisive care trebuie executate de
catre cel ce acorda primul ajutor in cazul accidentelor rutiere.
Se realizeaza in doua feluri: natural si artificial. Hemostaza naturala se
datoreaza capacitatii sangelui de a se coagula in momentul in care a venit in contact
cu mediul exterior. Se produce in cazul hemoragiilor mici, capilare.
Prim-ajutor :
- Hemoragiile pot fi oprite prin presiune digitala si prin aplicarea garoului.
- In primul caz, pana la oprirea hemoragiei (hemostaza) se apasa direct pe rana
folosind un pansament curat. In hemoragia arteriala, comprimarea se face intr-un
punct situat cat mai aproape de rana si mai sus, intre rana si inima. In hemoragiile
venoase, comprimarea se face sub rana pentru a opri venirea sangelui de la periferie
catre inima. Comprimarea vaselor se face mai bine in locurile in care ele sunt mai
aproape de un plan osos si se poate face direct, cu degetul sau cu toata mana, insa
numai pentru o hemostaza de scurta durata.
Garoul poate fi improvizat dintr-un tub de cauciuc, o curea sau o fasa de tifon
(putand fi mentinut maxim o ora si jumatate).
Garoul se aplica in cazul hemoragiilor membrelor, la o distanta de rana, deasupra
cotului sau a genunchiului, prin strangere treptata.
Garoul se desface la fiecare 15-20 minute pentru a permite sangelui sa circule.
Se transporta persoana accidentata la cel mai apropiat spital.

PRIMUL AJUTOR IN ELECTROCUTARE

Cand, in vederea salvarii, este nevoie sa se atinga cel accidentat pe partile

corpului ce nu sunt acoperite cu haine, trebuie sa se puna manusile de cauciuc si
galosii sau sa se infasoare mainile cu un fular uscat, cu o sapca de postav sau cu
maneca ori pulpana propriei haine uscate etc. sau acoperind persoana accidentata cu
o haina de cauciuc ori cauciucata (impermeabil) sau cu simpla stofa uscata. Se mai
poate interveni stand cu picioarele pe o scandura sau pe orice alt asternut uscat,
neconductor de curent, pe o legatura sau pachet de haine etc. Se mai recomanda sa
se foloseasca, daca se poate, numai o singura mana. La joasa tensiune, cand curentul
se scurge in pamant prin corpul celui accidentat prin electrocutare si acesta strange
convulsiv in maini un conductor, iar reteaua nu se poate deconecta urgent, este mai
bine ca cel accidentat sa fie izolat fata de pamant (de exemplu impingand sub el
scanduri uscate sau orice alt material izolant uscat, astfel incat sa nu mai atinga
solul, peretii sau alte obiecte din imediata apropiere) decat sa se incerce desprinderea
mainilor.
Prim-ajutor :
 Electrocutarea poate produce moartea aparenta.
- indepartarea persoanei de sursa de tensiune.
- scoaterea de sub tensiune a instalatiei ce a provocat electrocutarea.
- asezarea victimei in pozitia culcat pe loc uscat (pe paturi sau pe haine); se desface
gulerul, cureaua si, eventual, se scot hainele si se pun sticle cu apa calda in jurul
corpului.
- se face respiratie artificiala pana la aparitia semnelor vitale.
Inainte de a se proceda la executarea respiratiei artificiale, este necesar :
• sa se elibereze imediat accidentatul de partile de imbracaminte care
impiedica respiratia (gulerul de la camasa, fularul), sa se desfaca cureaua de la
pantaloni.
• sa se elibereze imediat gura celui accidentat de obiecte straine (sa se
inlature protezele dentare daca exista);
• daca gura accidentatului este inclestata, ea trebuie deschisa, in care scop
falca inferioara este impinsa in afara; pentru aceasta cel care da primul ajutor aplica
cele patru degete de la ambele maini in spatele colturilor falcii inferioare, apoi, prin
apasarea degetelor mari deasupra marginii falcii, aceasta este impinsa in afara, astfel
ca dintii maxilarului inferior sa fie adusi in fata dintilor celui superior. In cazul cand
in modul mai sus indicat nu se reuseste sa se deschida gura, atunci se va recurge la
ajutorul unei lame metalice sau unei linguri care se va introduce intre masele la
colturile gurii si nicidecum in fata (caci dintii se pot rupe) si cu precautie se
desclesteaza dintii. (Inainte de a se folosi lama metalica/lingura, se inveleste cu un
material textil pentru a proteja dantura. Sunt preferabile de asemenea unelte din
lemn.)

PRIMUL AJUTOR OTRAVIRE

Simptome:
- Dificultati respiratorii, transpiratie, dureri abdominale sau de piept.
- Voma, diaree, greata.
- Pierderea cunostintei.
- Buze uscate, arsuri in jurul buzelor sau ale pielii.
Prim-ajutor :
- Se analizeaza locul si modul in care s-a produs otravirea si se transporta persoana
in cauza departe de sursa de otravire.
- Se verifica daca persoana este constienta, respiratia si pulsul acesteia.
- Daca este necesar, se apeleaza Serviciul de Ambulanta.
- Daca mai exista alte persoane suspecte, se incearca aflarea tipului de otrava si
cantitatea ingerata.
- In caz de voma, persoana se pozitioneaza pe o parte ( in decubit lateral).

PRIMUL AJUTOR IN EPISTAXIS

Sangerarea nazala (numita medical epistaxis) poate fi cauzata de o lovitura,

inflamatia mucoaselor nazale, infectie a cailor respiratorii superioare, dar poate
aparea si daca nasul este suflat puternic si repetat, ori dupa un stranut, mai ales daca
narinele sunt deja sensibilizate din cauza guturaiului sau gripei. Masurile de prim
ajutor constau iin oprirea sangerarii si prevenirea trecerii sangelui iin esofag sau iin
plaman.
Cum se procedeaza ?
* Se sufla bine nasul, pentru a elimina mucusul sau cheagurile de sange.
* Nu se apleaca capul pe spate! Se aseaza pacientul pe un scaun si tine capul in
fata, aplecat spre podea.
* Pacientul va respira pe gura si va apasa cu degetul aratator narina care sangereaza,
timp de 10 minute.
* Daca sangerarea nu se opreste, se continua compresia narinei cu o compresa cu
apa rece, alte 10 minute.
* Se poate introduce in narina cu pricina un tampon imbibat in apa oxigenata.
* Daca hemoragia s-a oprit, se va evita atingerea sau suflatul nasul in urmatoarele
ore, pentru a nu indeparta cheagul format. Pacientul se va intinde in pat pentru o
jumatate de ora si se va odihni.
Nu uita! Daca dupa 30 de minute de apasare si aplicatii reci hemoragia nu s-a oprit
trebuie sa se adreseze imediat unui medic.

PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE LESIN

Daca simti o stare de slabiciune accentuata...

aseaza-te pe un scaun sau intinde-te in pat;
daca te asezi pe scaun, apleaca-ti capul si prinde-l putin cu genunchii.

Lesinul intervine atunci cand creierul nu mai primeste suficient sange

oxigenat, lucru care se poate iintampla iin numeroase situatii: durere foarte mare,
emotii puternice, hipoglicemie (cauzata de oboseala si nemancare), sederea iintr-o
iincapere unde aerul este iinchis, irespirabil, statul prea mult iin picioare nemiscat,
din cauza unor accidente etc. In general, victima unui lesin iisi pierde cunostinta
pentru scurt timp, 1–2 minute, si isi revine repede daca se fac manevre pentru a-i
reoxigena creierul.
 Daca imprejurarile arata ca o persoana a suferit un lesin simplu, din cauze
lipsite de gravitate, iata ce trebuie sa faci:
* Culca persoana si ridica-i picioarele cu 15-30 de centimetri mai sus decat corpul
(nu-i pune perna sub cap), ca sa ajunga mai mult sange la creier.
* Slabeste cravata sau gulerul prea strans.
* Sterge-i fruntea cu o compresa iinmuiata iin apa rece sau trece-i pe sub nas otet,
ulei de camfor sau de menta.
* Nu incerca sa-i dai sa bea ceva pentru ca victima este inconstienta si s-ar putea
ineca.
* Asigura-te ca persoana lesinata are caile respiratorii libere, adica poate respira
bine.
* Dupa ce isi revine, victima trebuie sa mai stea culcata cateva minute.
Nu uita! Cheama de urgenta medicul daca persoana nu-si recapata cunostinta iin cel
mult 5 minute, daca este vorba de cineva in varsta, care ar fi putut suferi un infarct
de miocard sau un accident vascular cerebral sau daca stii ca bolnavul are diabet (ar
putea fi vorba de coma diabetica).

PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE STOP CARDIAC

In prima parte inveti cum sa-ti dai seama daca pacientul este
inconstient, nu are puls si nu mai respira. In a doua parte vei aplica manevrele
de resuscitare pentru pacientii inconstienti folositoare in cazul stopului cardiac.
Exista un algoritm pe care orice profesionist il respecta, usor de retinut dupa
initialele ABC - Airway, Breathing, Cardiac.
Respecta etapele de actiune in evaluarea functiilor vitale:
Airway – Caile aeriene
Trebuie mentinute deschise pentru a se permite circulatia aerului între
organism si mediul inconjurator.
Elibereaza caile respiratorii prin ridicarea barbiei si hiperextensia
capului(inclinarea spre spate) apasand pe frunte. Pune-ti una dintre maini pe fruntea
victimei (astfel incat degetul mare si cel aratator sa ramana libere pentru a putea
pensa nasul victimei cand i se face respiratie gura la gura.)
In acelasi timp cu doua degete de la mana cealalta ridica barbia victimei.
Daca  victima este inconstienta este posibil ca limba sa-i cada in spate, spre faringele
posterior, blocand astfel caile aeriene superioare.Facand o hiperextensie a capului si
ridicand barbia, limba se ridica si elibereaza caile aeriene.
Elibereaza gatul de eventualele haine stranse. Indeparteaza orice cauza de obstructie
din gura : dinti rupti, proteze dentare rupte, saliva, sange etc.
 Breathing – Respiratia(mecanismul prin care patrunde aerul in plamani si
se elibereaza dioxidul de carbon.

Apleca-te asupra victimei cu fata catre torace si asculta respiratia la nivelul

cavitatii bucale a victimei. Incearca sa simti daca exista schimb de aer apropiind
obrazul de nasul si gura victimei. Observa miscarile pieptului pentru a decide daca 
respira.  Incearca sa detectezi daca respira timp de minim 5-10 secunde!

Circulation – Circulatia(asigurarea circulatiei sangelui prin organism prin efectul

de pompa al inimii).
Evaluarea circulatiei se face prin verificarea pulsului. Pulsul se poate simti cel
mai bine pe artera carotida care este situata în santul format de unul din muschii
gatului si marul lui Adam. Degetele aratator si mijlociu localizeaza marul lui Adam
si vor aluneca lateral pe gat pana se simte pulsul in varful acestora.
Pulsul poate fi palpat pe ambele parti ale gatului dar niciodata in acelasi timp.
Aceasta etapa poate fi executata simultan cu verificarea respiratiei, de asemenea
timp de 5-10 secunde.
Tehnica masajului cardiac extern
Cu victima asezata pe spate pe un plan dur se localizeaza punctul de
compresie situat în partea inferioara a sternului. Degetul inelar merge de-a lungul
rebordului costal pâna la apendicele xifoid (locul de întâlnire a coastelor). La acest
nivel lânga acest deget se aseaza alte doua degete, respectiv degetul mijlociu si cel
aratator, dupa care asezam podul palmei celeilalte mâini, tangent la cele doua degete
plasate pe piept, aceasta este locul în care trebuie facute compresiunile toracice.
 Îngenuncheati lânga victima, faceti doua ventilatii, dupa care gasiti punctul de
reper cu degetul inelar, pornind din partea inferioara a rebordului costal, catre
apendicele xifoid (locul de întâlnire a coastelor). Ajungând cu degetul inelar la
apendicele xifoid, asezati degetul mijlociu si aratator lânga el, apoi asezam podul
palmei celeilalte mâini, acesta fiind locul în care trebuie facute compresiunile.
Asezam cealalta mâna (cea cu care am reperat apendicele xifoid), peste mâna
situata pe stern fara ca degetele sa se sprijine pe torace.

Cu coatele întinse, cu bratele perpendicular pe stern, linia umerilor sa fie paralela cu

linia longitudinala a pacientului se fac compresiunile astfel încât sa înfundam sternul
cu o adâncime de aproximativ 4-5 cm (numarând cu voce tare, si 1 si 2 si 3 si 4 si
5''). Frecventa compresiunilor externe trebuie sa fie de 80-100/min.

Deblocarea cailor respiratorii blocate de baza limbii:

 D. METODE DE RESPIRATIE ARTIFICIALA Exista mai multe metode de
respiratie artificiala(Silvester, Schäfer, Howard) care se aplica de la caz la caz.
Oricare ar fi metoda, este necesar a se actiona foarte rapid pentru a realiza primele
cinci inspiratii fortate pentru a asigura oxigen creierului, altfel dupa 3 minute fara
oxigen, creierul se lezeaza ireversibil.
Metoda Silvester. Mentionam ca aceasta metoda este cea mai buna dintre
metodele de respiratie artificiala prezentate. In cazul cand se dispune de ajutoare, se
aplica aceasta metoda. Pentru aplicarea acesteia sunt necesare mai multe schimburi
de echipe, procedeul fiind obositor. La aplicarea metodei Silvester se aseaza
accidentatul pe spate, pe un sul de haine ca sa se largeasca toracele, se scoate si se
retine limba afara cu un carlig de rufe, batista uscata sau cu ajutorul unei fesi sau
bucati de panza care se trece in jurul gatului; operatorul se aseaza in genunchi la
capul accidentatului iar bratele acestuia se prind de sub incheietura cotului si se
apasa fara violenta pe partile laterale ale pieptului (expiratie), numarand: unu, doi,
trei- se ridica apoi bratele accidentatului in sus si se trag inapoi peste cap (inspiratie);
numarand: patru, cinci, sase- se vor apasa din nou bratele accidentatului pe partile
laterale ale pieptului. In cazul cand se dispune de ajutoare, la aplicarea metodei
Silvester sunt intrebuintati doi oameni, fiecare stand pe un genunchi de fiecare parte
a accidentatului, actionand in concordanta si dupa numaratoare. Un al treilea ajutor
tine scoasa limba accidentatului. In cazul unei executari corecte a respiratiei
artificiale se aude un sunet (care seamana a geamat) produs de aerul ce trece prin
traheea accidentatului, la comprimarea pieptului si eliberarea lui. Daca sunetele nu
se produc, aceasta inseamna ca limba a cazut si impiedica trecerea aerului; in acest
caz trebuie sa fie scoasa mai mult afara . In cazul fracturarii unei maini sau unui
umar, metoda Silvester NU trebuie aplicata.
Metoda Schäfer.In cazul cand respiratia artificiala trebuie facuta de o
singura persoana, este mai usor de aplicat metoda Schäfer. Avantajele ei constau in
usurinta aplicarii procedeului, deoarece acesta poate fi usor insusita, dupa cateva
exercitii de scurta durata. In cazul aplicarii metodei Schäfer, accidentatul trebuie
asezat cu spatele in sus, cu capul sprijinit pe o mana, cu fata in laturi. Cealalta mana
trebuie intinsa in lungul capului si se va asterne ceva sub fata. Daca este posibil i se
va scoate limba afara; aceasta nu trebuie tinuta deoarece ea va sta singura. Apoi
operatorul trebuie sa se aseze in genunchi deasupra accidentatului, cu fata inspre
capul acestuia, in asa fel incat soldurile sale sa fie cuprinse intre genunchii persoanei
care da ajutorul. Se aplica apoi palmele pe spatele accidentatului, pe coastele
inferioare, cuprinzandu-le lateral cu degetele indoite, numarand unu, doi, trei
operatorul se apleaca inainte in asa fel ca prin greutatea corpului sau sa apese cu
mainile pe coastele accidentatului. Numarand in continuare: patru, cinci, sase,
operatorul se ridica brusc de pe spatele accidentatului, revenind la pozitia de la
inceput, fara a ridica mainile de pe accidentat.
Metoda Howard.Se aplica (in locul metodei Schäfer) in cazul in care cel
accidentat are arsuri pe spinare si leziuni la maini. In cazul aplicarii metodei Howard
se aseaza accidentatul pe spate asternand sub locul cu arsuri o batista sau o panza
curata si i se intind mainile in lungul capului. In cazul cand mainile sunt fracturate,
acestea nu se vor intinde, ci se vor aseza deasupra capului. Limba accidentatului
trebuie scoasa afara si tinuta de o a doua persoana. Apoi operatorul se aseaza in
genunchi deasupra persoanei accidentate, procedand identic ca si la aplicarea
metodei Schafer: apasa pe coastele inferioare (nu pe burta), numarand la apasare si
la ridicare. Oricare ar fi metoda aplicata, sa se evite apasarile intense pe piept sau pe
spate, mai cu seama in regiunea abdomenului, deoarece poate produce impingerea
alimentelor din stomac spre gura, ceea ce ar putea astupa caile respiratorii. Trebuie
sa fie evitate miscarile violente ale accidentatului, (in special metoda Silvester)
pentru a nu se produce fracturi sau luxatii. La aplicarea oricarei metode de respiratie
artificiala, trebuie avut grija ca accidentatul sa nu raceasca; de aceea nu trebuie sa fie
lasat pe pamant umed sau pardoseala de piatra, de beton sau fier. Pentru aceasta, sub
accidentat trebuie asezat ceva calduros, va fi invelit si daca este posibil incalzit
aplicandu-i-se pe corp si la picioare sticle cu apa fierbinte, caramizi sau pietre
incalzite si bine acoperite pentru a nu cauza arsuri. Toate acestea trebuie facute
repede fara sa se intrerupa operatia de respiratie artificiala. In timpul respiratiei,
bratele celui care face respiratia, in cazul aplicarii metodelor Schafer si Howard, sau
ale accidentatului, la aplicarea metodei Silvester, pot fi indepartate pentru 2-3
secunde de cutia toracica a accidentatului. La toate metodele de respiratie artificiala
trebuie sa se faca 15 miscari complete pe minut, adica de inspiratie si respiratie.
Pentru a obosi mai putin, cel care face respiratia artificiala trebuie sa respire in
ritmul miscarilor pe care le face accidentatului.
Metoda respiratiei artificiale gura-la-gura Este cea mai buna metoda
pentru ca este usor de invatat si practicat, poate fi folosita asupra persoanelor de
toate varstele. In plus, ofera rata mare de succes pentru salvatorul singur, asa cum
este cel mai probabil sa fie in cazul radioamatorilor, care lucreaza in grup restrans
iar in grupuri mai mari se aduna rar, doar in cazul concursurilor sau simpozioanelor.
 Eliberarea cailor Gura la Gura la
respiratorii gura nas

Pasii care trebuie urmati sunt urmatorii:

- Verificati gura accidentatului pentru a va asigura ca nu este obstructionata.
- Plasati corpul accidentatului pe spate, astfel incat pieptul sa fie in extensie
- Prindeti mandibula si ridicat-o in sus astfel incat capul sa aiba o pozitie inspre
inapoi(vezi imaginea anterioara); Aceasta actiune va debloca caile respiratorii
blocate de baza limbii, care este deseori inghitita de persoana in stare de
inconstienta. Acum se incepe respiratia artificiala: Cu o mana se strang narile
accidentatului. Dupa aceea salvatorul inspira rapid si adanc, apoi insufla aerul prin
gura accidentatului. Daca maxilarele sun inclestate, inca se mai poate folosi aceasta
metoda, aerul trecand printre dinti, altfel se poate folosi si metoda gura-la-nas.
Expiratia accidentatului trebuie sa se produca natural, la oprirea insuflatiei. Daca e
nevoie, respiratia artificiala(metoda Silvester sau gura-la-gura) trebuie combinata cu
masajul cardiac. In cazul a doi salvatori ritmul este de 10-12 inspiratii pe minut - o
data la 5 compresii cardiace; In cazul unui singur salvator, se face o succesiune de 2
inspiratii dupa fiecare 15 compresii cardiace. In cazul cand accidentatul este copil,
ritmul de respiratie artificiala este de 20 inspiratii pe minut, se continua cu
succesiunea de 2 inspiratii la 15 compresii cardiace pana la revenire sau sosirea
medicului. Nu pierdeti nici un moment in inceperea respiratiei artificiale, cea mai
mica intarziere poate fi fatala!
Masajul inimii se executa in felul urmator : persoana care da primul ajutor pune
mana sa dreapta pe regiunea inimii accidentatului, avand degetele indreptate in
directia capului acestuia si mana stanga peste mana dreapta si apasa uniform, cu
mainile indreptate, in ritmul batailor inimii (la un om sanatos 70-80 pe minut, sau
pentru comoditate la fiecare secunda, dupa ceas) face cu podul palmei 20-30 apasari
slabe pe coastele de deasupra inimii.
 ATENTIE! In caz de accidentare, se va asigura primul ajutor, se va
anunta seful locului de munca, si se va apela unul din telefoanele urmatoare:
112-Serviciul comunicatii speciale(servicii reunite –politie -pompieri-
salvare);

TRAUMATISME OSTEO – ARTICULARE

Traumatismele osteo - articulare apar ca atare sau în cadrul unor politraumatisme.

FRACTURILE
Fracturile reprezinta întreruperea continuitatii osoase în urma actiunii unui
traumatism puternic asupra osului.

Clasificarea fracturilor :
-fracturi închise - tegumentele în jurul focarului de fractura sunt intacte.
-fracturi deschise - focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga.
Imobilizarea provizorie a fracturilor se face în scopul împiedicarii miscarilor
fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicatiilor ce pot sa apara.
Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate din crengi,
scânduri, de lungimi si latimi variabile, în functie de regiunile la nivelul carora se
aplica. Imobilizarea trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu articulatiile situate
deasupra si dedesubtul focarului de fractura, pentru a impiedica deplasarea
fragmentelor osoase.
Pentru membrul inferior, se poate folosi celalalt membru inferior pe post de atela.
LUXATIA
Luxatia reprezinta intinderea sau ruperea ligamentelor si deplasarea osului in
articulatie (pierderea contactului dintre doua suprafete articulare), produsa de un
factor traumatic. Luxatiile pot fi complete (deplasarea este totala) sau incomplete
(subluxatii, când deplasarea este partiala).
Primul ajutor consta în imobilizarea corecta a membrului afectat cu transportul
ulterior într-o unitate spitaliceasca.
TRAUMATISMELE PARTILOR MOI
În functie de starea tegumentului traumatismele pot fi închise - contuzii sau
deschise – plagi.
CONTUZIILE
Sunt traumatisme ce rezulta din actiunea unui agent vulnerant mecanic, care
produce leziuni tisulare, pastrând însa integritatea tegumentelor. Contuziile pot fi
usoare sau grave, superficiale sau profunde.

Echimoza este o contuzie superficiala datorata ruperii vaselor sangvine din

tesutul subcutanat; în timp apare modificarea culorii de la brun – rosiatic, la albastru
si apoi galben. Tratamentul consta în repausul articulatiei, punga cu gheata. Se
resoarbe în 20 – 25 de zile.

Hematomul este o acumulare de sânge într-un spatiu creat în urma unui

traumatism, din cauza ruperii unor vase mai mari de sânge. Poate fi localizat sau
difuz, superficial sau profund.
PLAGILE
Plagile sunt leziuni produse de agenti mecanici, fizici, chimici. Tratamentul
consta din toaleta locala a plagii si pansarea ei daca se impune. Toaleta plagii
impune dezinfectarea tegumentelor din jur cu alcool sanitar, cu tinctura de iod,
betadina sau chiar spalare cu apa. În plaga se pot pune betadina sau apa oxigenata.

PANSAMENTUL

Reprezintă metoda prin care este tratată şi protejată o plagă.

Clasificarea pansamentelor:
a) pansament absorbant: este cel mai frecvent folosit; are rolul de a absorbi
secreţiile de la nivelul plăgii
b) pansament compresiv: are rolul de a opri o hemoragie
c) pansament umed (prişniţ): are rol antiinflamator
Reguli generale (principii) de efectuare a unui pansament:
– să fie folosite materiale sterile;
– pansamentul să acopere complet plaga;
– dacă se folosesc soluţii antiseptice, acestea să fie adecvate plăgii
respective (exemplu: pe mucoase nu se foloseşte alcool iodat);
 – pansamentul să fie bine fixat (pentru a nu se deplasa în timpul
mişcărilor sau al transportului accidentatului);
– să nu provoace dureri;
– să fie efectuat în „poziţia optimă”: plaga să fie orientată orizontal şi în
sus.
Pentru executarea unui pansament sunt necesare următoarele materiale:
materiale moi (comprese sterile; vată hidrofilă); substanţe antiseptice, sub formă de
pulberi (Sapromed) sau soluţii alcoolice (alcool sanitar, tinctură de iod) sau
nealcoolice (H2O2, Rivanol,cloramină); materiale fixatoare (benzi adezive; plasă
elastică; soluţii adezive); mănuşi; instrumente: pense (anatomică, chirurgicală);
foarfecă; recipient de colectare („tăviţă renală”).
Metode rapide de sterilizare a materialelor respective: fierbere (30-40 minute),
flambare (pentru instrumentele metalice), călcare (pentru materialele moi).
Etapele executării unui pansament sunt specifice pentru tipul de pansament şi
trebuie executate într-o anumită ordine exactă:
 Pansamentul absorbant:
1) Curăţarea tegumentului din jurul plăgii:
Spălare cu apă şi săpun, în sens centrifug (de la plagă spre exterior), pe o
suprafaţă de 8-10 cm în jurul plăgii.
Dacă există pete de grăsime, acestea trebuie degresate cu benzină „uşoară”
(fiole) sau alcool 700.
Dacă există pilozitate la nivelul regiunii lezate aceasta trebuie tăiată.
2) Curăţarea şi tratarea plăgii:
\Îndepărtarea, cu ajutorul pensei, a corpurilor străine de la nivelul plăgii
(fragmente de haine, cioburi, chiaguri de sânge, etc.).
Turnarea în jet continuu, pe suprafaţa plăgii, a soluţiilor antiseptice slabe (apă
oxigenată, Rivanol, permanganat de K). Este contraindicată folosirea soluţiilor
antiseptice puternice în plagă (alcool 700, iod, tinctură de iod) deoarece acestea
coagulează proteinele din plagă formând cruste sub care se pot dezvolta microbii;
provoacă dureri; pot produce distrugeri tisulare prin necrozarea acestora.
După curăţarea plăgii, se pot folosi pulberi antiseptice (Neobasept, Saprosan)
atât în plagă, cât şi pe tegumentul din jurul ei pe o suprefaţă de 1-2 cm.
3) Acoperirea plăgii:
Acoperirea suprafeţei plăgii şi 2-3 cm în jurul ei, cu un strat de comprese
sterile suficient de gros. Grosimea stratului de comprese sterile trebuie să asigure
absorbţia secreţiilor şi protecţia termică a plăgii.
Peste stratul de comprese sterile se poate aplica vată hidrofilă (cu aceleaşi
roluri), care apoi va fi acoperită de un al doilea strat de comprese sterile. Vata nu se
aplică direct pe plagă, deoarece fibrele ei reprezintă corpi străini la acest nivel,
putând declanşa reacţii de apărare.
 4) Fixarea materialelor care acoperă plaga:
Pentru aceasta se pot folosi feşe de tifon (printr-o tehnică de bandajare); benzi
adezive,care se aplică peste stratul de comprese; soluţii adezive, care se aplică pe
tegumentul din jurul compreselor sterile, aceste fiind apoi acoperite cu o compresă
mai mare care se lipeşte de tegument; plase elastice.
 Pansamentul compresiv:
1) Curăţarea tegumentului din jur şi a plăgii, prin aceleaşi metode ca la
pansamentul antiseptic.
2) Aplicarea unui strat de comprese sterile.
3) Bandajarea cu o faşă bine întinsă şi strânsă.
 Pansamentul umed (prişniţ):
1) Curăţarea tegumentului din jur şi a plăgii, prin spălare şi dezinfectare.
2) Aplicarea de comprese umede (soluţie de apă şi alcool; Burow; alcool şi
Rivanol; cloramină).
3) Acoperirea compreselor cu un material impermeabil.
4) Bandajare.
Pansamentul umed este folosit în cazul plăgilor în care tegumentul nu este
distrus. Nu se foloseşte în cazul plăgile secretante, deoarece acest tip de pansament
favorizează secreţia, provocând, în aceste cazuri, macerarea tegumentară.
Bandajul reprezintă metoda de fixare a materialelor pansamentului.
Reguli generale de efectuare a bandajelor:
- fiecare tip de plagă, în funcţie de localizarea şi caracterul ei, necesită un
anumit tip de bandaj;
- faşa trebuie să depăşească materialele pansamentului (cu 4 – 5 cm);
- bandajul trebuie să fie suficient de strâns (să nu permită alunecarea
materialelor pansamentului) şi suficient de elastic (să permită o bună circulaţie
sangvină sub el);
- să nu provoace dureri;
- indiferent de tehnica de bandajare folosită, se începe şi se termină prin 2 – 3
ture circulare (de fixare = punctele fixe ale feşei);
- punctele fixe ale feşei şi “nodul” nu trebuie să fie situate la nivelul plăgii şi
în zona declivă (zona pe care se sprijină segmentul respsctiv) (“nodul” se recomandă
să fie sub forma unei banzi adezive, nodul clasic fiind folosit doar dacă nu există altă
soluţie);
- la nivelul membrelor, bandajarea începe distal şi se termină proximal de
plagă;
- ţinerea feşei în mână se face astfel: ruloul este în mâna dreaptă; capătul liber
în mâna stângă; sensul de desfăşurare a feşei să fie în sus
În funcţie de segmentul corporal unde este situat pansamentul, se folosesc
diverse tehnici de bandajare.
 Pentru membre se folosesc tehnicile: circulară; în spirală; în “evantai”;
cu faşă răsfrântă; în formă de “8”.
Pentru torace se folosesc tehnicile: circulară; în spirală.
Pentru abdomen se folosesc tehnicile: circulară; în spirală.
Pentru extremitatea cefalică se folosesc tehnicile: capelină; circulară; în
praştie nazală sau praştie mentonieră.
Tehnicile de bandajare speciale sunt reprezentate de: faşa elastică; plasa
elastică; genunchiera; glezniera; centura abdominală.

BANDAJE FIXAREA PANSAMENTULUI PRIN ÎNFĂŞARE

(BANDAJAREA)

OBIECTIV
Fixarea pansamentului în regiunile în care substanţele adezive nu asigură această
cerinţă (extremităţi, regiunea capului, regiuni articulare)
- Fixarea pansamentelor pe regiuni supuse traumatismelor în timpul unor accidente
(mână, picior)
- Efectuarea pansamentului compresiv
- Imobilizarea temporară în traumatismele membrelor (entorse, luxaţii, fracturi)
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Fesi de tifon de mărimi diferite (lăţimi între 5 şi 25 cm, lungimi între 2 şi 5 m)
- Feşi elastice
- Foarfeci
- Ace de siguranţă, plasă, leucoplast
PREGĂTIREA PACIENTULUI
- Procedura este efectuată de regulă după pansament (pentru fixare) ceea ce
presupune pregătirea prealabilă
- Continuaţi să comunicaţi cu pacientul pentru atingerea obiectivului şi pentru
colaborarea cu acesta
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Alegeţi feşile de dimensiuni corespunzătoare regiunii şi scopului
- Alegeţi tehnica de înfăşare în funcţie de zonă
- Staţi tot timpul cu faţa la pacient
- Ţineţi faşa în mâna dreaptă între police şi celelalte patru degete, iar cu mâna stângă
prindeţi capătul liber
- Trageţi primele 4-5 tururi circulare la o distanţă de 10-15 cm de plagă. După
primul tur colţul liber al feşii aşezat oblic se restrânge şi se acoperă cu a II-a tură
pentru a fi mai bine fixat
- Continuaţi înfăşarea în funcţie de regiune folosind o modalitate adecvată: circulară,
în spic, în evantai, în spirală etc.

ÎNFĂŞAREA CIRCULARĂ
- Folosiţi tehnica pentru regiuni cilindrice: cap, gât, torace, abdomen, braţ, articulaţia
pumnului
- La membre, începeţi înfăşarea de la extremitatea spre rădăcină în sensul circulaţiei
de întoarcere (de la partea mai subţire)
- Acoperiţi pansamentul în întregime prin ture, suprapuse
- Fixaţi cu ac de siguranţa, leucoplast sau prin nod la distanţă de plăgă pentru a nu
produce jenă

ÎNFĂŞAREA ÎN SPIRALĂ
- Folosiţi tehnica pentru membre (gambă, antebraţ) regiuni tronconice şi suprafeţe
întinse
- Efectuaţi după turele circulare iniţiale, ture oblice în aşa fel încât tura următoare să
acopere jumătate din cea anterioară
- Răsturnaţi din când în când faşă pentru a asigura apropierea de segment

ÎNFĂŞAREA ÎN EVANTAI
- Folosiţi înfăşarea pentru articulaţii (cot, genunchi, călcâi)
- Începeţi cu două ture circulare deasupra articulaţiei
- Continuaţi cu ture oblice descendente în aşa fel încât faşa să se suprapună la
distanţe mai mici în plică şi mai mari în partea expusă ajungând circular la nivelul
liniei articulare şi apoi oblice sub articulaţie
- Încheiaţi cu două ture circulare şi fixaţi cu ac de siguranţă, leucoplast

ÎNFĂŞAREA RĂSFRÂNTĂ
- Folosiţi tehnica pentru membre (gambă, antebraţ, regiuni tronconice şi suprafeţe
întinse) pentru a asigura o mai bună etanşare
- Începeţi cu 2 ture circulare
- Continuaţi oblic în sus până pe faţa anterioară a segmentului unde fixaţi faşa cu
policele sau cu ajutorul altei personae, o răsfrângeţi şi continuaţi în jos încojurând
segmentul pe faţa posterioară acoperind ½ din tura anterioară
- Continuaţi cu tura oblică pe faţa anterioară şi repetaţi manevra de răsfrângere a
feşii şi de acoperire a feţei posterioare până când pansamentul este fixat
- Încheiaţi prin ture circulare
- Fixaţi capătul liber cu ac de siguranţă sau leucoplast

ÎNFĂŞAREA ÎN SPICĂ
- Folosiţi pentru regiuni articulare: scapulo-huerală, inghino-abdominală, cot, picior,
pumn
- Începeţi de regulă deasupra articulaţiei prin ture circulare
- Treceţi faşa dedesuptul articulaţiei, în formă de "8" înconjurând zona vecină
acoperind tura precedentă jumătate sau două tururi
- Terminaţi prin ture circulare
- Fixaţi capătul liber