Sunteți pe pagina 1din 3

COMUNICAREA TERAPEUTICA

Intalnirile dintre pacient si personalul medical sunt prilejuri pentru


schimburi de informatii, pentru luarea deciziilor si pentru mentinerea sau
cresterea motivatiei de a continua ingrijirea bolii, mai ales atunci cand
aceasta este cronica. Aceste intalniri pot fi intr-un sistem regulat, sau
sporadice, pot fi in regim intensiv sau ocazional si pot include doar medicul
de familie sau o intreaga echipa de medici specialisti, asistente etc.
Abilitatea cadrelor medicale de a se angaja intr-o comunicare eficienta cu
pacientii influenteaza hotarator deciziile si comportamentele ulterioare ale
acestora. Prin modul in care comunicam unii cu ceilalti putem incuraja sau
descuraja hotararile sau actiunile intreprinse, ori pe care intentionam sa le
facem.

Amabilitatea se refera la atitudinea generala a personalului medical,


adica modul in care folosim cuvintele si tonul cu care se vorbeste cu
pacientii, reamintirea numelor pacientilor aflati in evidenta, sentimentul
pacientului de a fi binevenit" in clinica sau in cabinet.
Respectul se refera la relatia directa dintre pacient si personalul
medical in timpul consultatiei. Pacientii apreciaza in special recunoasterea
capacitatii lor de a intelege informatiile medicale (a fi recunoscuti drept
consumatori inteligenti\" de informatie), precum si cunoasterea unor aspecte
ale vietii lor personale, pe langa cele legate de boala cronica. Evident, lipsa
educatiei medicale a multor pacienti ii impiedica sa inteleaga anumite
informatii strict medicale, insa este de datoria personalului medical de k
traduce\" aceste informatii intr-un limbaj accesibil oricarui nivel de educatie.
Implicarea reprezinta exprimarea in comportamente concrete a
amabilitatii si respectului. Pacientii considera ca personalul medical se
implica in ingrijirea lor daca sunt ajutati sa rezolve unele probleme concrete
(de exemplu, cum sa reuseasca sa mearga pe jos o ora in fiecare zi sau cum
sa renunte la fumat), nu doar sa le recomande aceste schimbari de
comportament. De asemenea, persoanele avand boli cronice considera ca au
o relatie buna cu personalul medical daca incearca impreuna sa ia cea mai
buna decizie in situatia data, daca sunt incurajate reusitele personale (se iau
in considerare rezultatele pozitive) si se pune mai putin accentul pe esecuri
{sunt mai putin criticati).
Atunci cand se constata un incident, atitudinea personalului medical
este cordiala si suportiva, insa in caz contrar poate deveni critica si chiar cu
accente de penalizare si amenintare. (Daca nu faceti ce va spun, o sa ajungeti
sa orbiti sau sa vi se taie piciorul!\").
Prin dezltarea abilitatilor de comunicare si relationare putem preveni
starile emotionale negative care afecteaza persoanele cu boli cronice si care
au consecinte nefaste asupra evolutiei si controlului acestor boli.
CARACTERISTICILE UNUI PROCES DE COMUNICARE
Procesul de comunicare cuprinde urmatoarele elemente:
1. Emitatorul
2. Mesajul
3. Mijlocul de comunicare
4. Linbajul comunicarii
5. Receptorul
6. Contextul
1. EMITATORUL este initatorul comunicarii, cel care elaboreaza
mesajul. El alege mijlocul de comunicare si limbajul astfel incat
receptorul sa–i inteleaga masajul formulat. Emitatorul are dreptul de a
alege receptorul cu care doreste sa comunice.
2. MESAJUL este forma fizica in care emitatorul codifica informatia,
poate fi un ordin, o idee, un gand. Mesajul are ca obiectiv informarea,
convingerea, impresionarea, amuzarea, obtinerea unui actiuni.
Mesajul este supus unui proces de codificare si decodificare dintre cele
doua persoane, emitatorul codifica mesajul trimis iar receptorul decodifica
mesajul primit. Mesajul este elementul care contine simbolurile verbale si
non-verbale are un “text” – care este vizibila si are “muzica” – care poate
contine o amenintare nedorita.
Exemplu: ”Te rog sa treci pe la mine cand te intorci!”
3. MIJLOCUL DE COMUNICARE sau canalul de comunicare este
drumul parcurs de mesaj dinspre emitator spre receptor.
Poate fi formal –comunicare ce urmeaza structura ierarhica a
organizatiei si informal – cand comunicarea provine din interactiunile
sociale si legaturile informate din cadrul organizatiei. Aceaste din urma
poate imbraca forme : idei, opinii, zvonuri.
Mijlocul de comunicare cuprinde discutia de la om la om
corespondenta oficiala,sedinte,telefon ,fax,internet.
4. LIMBAJUL DE COMUNICARE poate fi:
# verbal –cu cuvinte,
# non-verbal prin limbajul corpului, timpului, spatiului, lucrurilor,
imbracamintelor
# paraverbal-prin folosire tonalitatii,accentuarii,ritmului de vorbire
5. RECEPTORUL este persoane care primeste mesajul ,dar ascultarea
mesajului este la fel de important ca si transmiterea ei.
6. CONTEXTUL este foarte important pentru ca aceleasi cuvinte vor suna
altfel intr-un birou decat pe strada.Orice comunicare are contextul lui.

S-ar putea să vă placă și