De ce numele de Epoca Luminilor ?

Apărut ca o reacție împotriva barocului, curent cultural și artistic caracterizat de

utilizarea temelor religioase în domenii precum filosofie, pictură, literatură etc., dar și
ca dorință a răspândirii culturii, luminării  în masă, noul curent de gândire venea  și cu
noi metode de organizare a societății. Potrivit acestuia, societatea trebuia clădită pe
următoarele principii :libertate, fraternitate, guvern constituțional și separarea dintre
stat si biserică.

Începutul Iluminismului

Perioada ce a precedat Epoca Luminilor, a fost aceea a Revoluției științifice. Printre

protagoniștii acestei perioade se numără: Francis Bacon, Rene Descartes şi Baruch
Spinoza, filosofi ale căror lucrări au stat la baza modelării culturale a noii epoci.
Iluminismul a avut printre personalitățile marcante pe: Voltaire, Denis Diderot, Jean-
Jacques Rousseau, Adam Smith și Immanuel Kant, cu toții fiind filosofi și scriitori
prin excelență.

Dacă în domeniul cultural avem de-a face cu o schimbare în gândire, în plan politic
întâlnim conducători ai secolului XVII, care își repliază politicile conform tiparelor
vremii. Ecaterina a II-a a Rusiei, Iosif al II-lea de Habsburg și Frederick al II-lea al
Prusiei au încercat să aplice principiile iluministe asupra toleraței politice și religioase,
ceea ce a dat naștere unui nou tip de guvernare, cunoscut sub numele de”absolutism
luminat”.

Iluminismul și religia

Ampla mișcare intelectuală a avut repercursiuni și în plan confesional. Cu alte cuvinte,

iluminismul a creat  propria“şcoală teologică”, anume Deismul. Deiștii negau
necesitatea revelației, susținând că Dumnezeu nu s-a mai implicat în treburile
pământești după crearea lumii. De menționat  că mulți filosofi care au contribuit la
realizarea enciclopediillor, au fost deiști.

Schimbări în gândirea politică

Războiul de 30 de ani (1618-1648) a zdruncinat Europa pe toate planurile, însă după

pacea de la Westfalia situaţia politică se remediază. Astfel, acest avânt intelectual
înlocuieşte modelul societăţii în care cunoaşterea izvora din dogmele religioase, cu o
societate a spiritului filosofic.
Marii gânditori francezi precum Montesquieu (1689-1755), şi Jean-Jacques Rousseau
(1712-1778) au inovat sistemul politic. Montesquieu aduce în discuţie trei forme de
guvernare:republici, monarhii şi despotismul. Doar acestea garantau respectarea
principiului separării puterilor în stat, respectiv puterea executivă, puterea legislativă şi
puterea judecătorească.