Curs 5 - Sistemul Cardiovascular

Curs 5 – Sistemul cardiovascular © Costi Platon
SISTEMUL CARDIOVASCULAR
1. MEDICAȚIA INSUFICIENȚEI CARDIACE
Insuficiența cardiacă este caracterizată prin deficit de pompa cardiacă și disfuncție sistolică cu
incapacitate de a asigura cantitățile de sânge necesare țesuturilor și organelor/
Consecințele disfuncționalității sistolice și diminuării debitului:
- Oboseala de efort;
- Staza sanguină cu congestie, edeme, dispnee;
- Declanșarea unor mecanisme compensatoare:
o Remodelare ventriculară ( hipertrofie );
o Mecanisme neuroendocrine:
• Tahicardie;
• Creșterea tonusului vascular;
• Vasoconstricție, edeme;
Formele clinice ale insuficienței cardiace:
- Insuficiența cardiacă stângă:

▪ Leziuni ale ventricolului stâng, hipertensiune arterială;
▪ Manifestată prin tulburări în mica circulație ( stază pulmonară,
congestie, dispnee, edem pulmonar );
- Insuficiența cardiacă dreaptă:
▪ Cauze: valvulopatii, boli pulmonare cronice;
▪ Manifestare: tulburări în marea circulație;
- Insuficiența cardiacă globală:
▪ Simptome de insuficiență stângă și dreaptă;
Elementele insuficienței cardiace ce pot fi tratate medicamentos;
- Deficitul de concentrație ( prin tulburări metabolice miocardice );

- Tahicardia;
- Postsarcina crescută ( rezistența vasculară arterială );
- Presarcina crescută ( creșterea volemiei și tonusului venos );
Șocul cardiogen este starea în care fluxul sanguin și perfuzia cu sânge a țesuturilor
periferice sunt insuficiente pentru a susține funcțiile vitale, datorită unei reduceri acute a debitului
cardiac;
Tratamentul în trepte a insuficienței cardiace:
o Scăderea muncii inimii;
o Regim hiposodat, restricția apei;
1
o Diuretice;
o Inhibitoarele enzimei de conversie sau inhibitoarele angiotensinei 1;
o Medicamente inotrop pozitive ( digitalice );
o Beta- blocante;
o Vasodilatatoare
1.1. Glicozizi cardiotonici

1.1.1. Grupa digitoxinei
Are următoarele caracteristici;
- Absorbție digestivă ( prin difuziune simplă ) înaltă, p.o. și intrarectal;

- Legare de proteinele plasmatice și tisulare în procent mare;
- Eliminare lentă cu posibilă acumulare;
- Epurare predominant hepatică;
- Latență și durată de acțiune lungă;
DIGITOXINA
- Se obține din Digitalis purpurea

- Este digitalicul cel mai intens bradicardizant și cu tendina cea mai mare de acumulare;
- Inhibitoarele enzimatice ( paracetamol, cimetidină ) cresc toxicitatea;
- Inductoarele enzimatice ( barbiturice, fenitoină, fenilbutazonă, rifampicină ) scad
eficacitatea;
- Compensarea se instalează când în organism se acumulează o cantitate de digitoxină;
- Posologia trebuie redusă corespunzător, la vârstnici și în insuficiența hepatică; în cazul
tendințelor de cumulare, administrarea se face cu pauze: administrarea la 2 zile, în doză
dublă, administrare 3 – 5 zile pe săptămână, apoi pauză;
1.1.2. Grupa digoxinei

- Se caracterizează prin:
▪ Absorbție digestivă medie;
▪ Legare de proteinele plasmatice și tisulare mijlocie;
▪ Epurare predominant prin eliminare renală;
▪ Latență și durată de acțiune intermediare;
2
DIGOXINA
- Este cardiotonicul tip al grupei cu latență și durată medie;

- Este indicat în insuficiența cardiacă, beneficiul cel mai mare în insuficiența cardiacă cu
aliură ventriculară mărită;
- Este contraindicată în faza acută după infarctul de miocard;
- Digitalizarea inițială imediată;
▪ Lentă ( 2 – 3 zile ) 0,25 mg la 6 ore;
▪ Rapidă 1 mg inițial apoi 0,5 mg la 8 ore;
- Doza de întreținere 0,25 – 0,5 mg pe zi;
- La vârstnici și insuficiența renală se reduc dozele;
- Interacțiuni:
▪ Antiacide, antispastice propulsive influențează absorbția;
▪ Unele antiaritmice ( chinidina, amiodarona, verapamil ) și alte
medicamente ( alprazolam, indometacin )cresc concentrația plasmatică
a digoxinei;
▪ Unele antibiotice ( claritromicina, eritromicina, tetraciclina ) cresc
concentrația plasmatică și efectele digoxinei;
1.1.3. Grupa strofantinei

Se caracterizează prin:
- Absorbție digestivă foarte mică ( practis nesemnificativă );

- Legarea de proteinele plasmatice într-un procent foarte mic;
- Eliminare rapidă, renală;
- Latență și durată de acțiune scurte;
STROFANTINA
- Tonicardiac cu acțiune rapidă și foarte energică cu administrare strict i.v.;

- Două tipuri de strophantină G și K ;
- Indicate în edemul pulmonar acut și insuficiența cardiacă;
- Nu se administrează în intoxicația digitalică;
3
1.2. Alte stimulante cardiace

1.2.1. Adrenergice și dopaminergice
Indicații:
- Soc cardiogen, sincopă cardiacă, asistolie, bloc atrio-ventricular complet;

- Insuficiență cardiacă acută;
- Anumite cazuri de insuficiență cardiacă cronică gravă;
- Contraindicații: în cardiopatia ischemică datorită riscului mare de infarct miocardic;
DOPAMINA
- Stimularea pompei cardiace ( crește forța și scade durata ), tahicardie;

- Stimulează contractilitatea;
- Indicații: șoc cardiogen, sincopă cardiacă, bloc atrio-ventricular complet, insuficiență
cardiacă acută;
- Se folosește dopamina clorhidrat sol.inj 0,5 %, diluată în perfuzie continuă ( deoarece
este repede inactivată );
DOBUTAMINA
- Derivat de sinteză al dopaminei;

- Crește debitul cardiac în insuficiența cardiacă;
- Tahicardie moderată, chiar la doze mari ( nu determină un consum crescut de oxigen
al miocardului );
- Crește fluxul sanguin coronarian;
- Crește fluxul sanguin renal cu creșterea diurezei;
- Reacții adverse: tahiartimii, dureri precordiale, hipertensiune arterială;
- Indicații: șoc cardiogen, insuficiență cardiacă acută, prin infarct miocardic acut ( când
presiunea arterială este păstrată );
- În perfuie continuă diluată în glucoză 5% sau ser fiziologic, preparare extemporanee
(stabilitatea în soluție maxim 24 ore );
- Doze de 0,5 – 2,5 - 10 µg/kg/minut:
1.2.2. Inhibitorii fosfodiesterazei

Indicații în insuficiența cardiacă congestivă acută, refractară la alte tratamente; calea de
administrare este exclusiv i.v.
4
TEOFILINA și AMINOFILINA
- Efect inotrop pozitiv slab;

- Tahicardie cu creșterea consumului miocardic de oxigen;
- Venodilatație și bronhodilatație;
- Poate produce: risc de aritmii, stimulare psihomotorie, efect proulcerogen;
- Utilizare limitată în cardiologie, exclusiv i.v. : în insuficiența cardiacă acută, cu
rezistență pulmonară crescută;
AMRINONA
- Efect inotrop – pozitiv la doze mari cu ameliorarea debitului de pompă cardiacă;

- Nu influențează frecvența cardiacă;
- Vasodilatație arteriolară, chiar la doze mici, venodilatație mai puțin intensă;
- Reduce presiunea diastolică și presiunea pulmonară capilară;
- Crește fluxul sanguin renal și filtrarea glomerulară;
- Indicații în induficiența cardiacă congestivă, severă, în cazuri refractare la digitalice
asociate cu diuretice și vasodilatatoare;
- Nu se administrează diluat în glucoză;
- Doza 0,75 mg.kg în 2 – 3 minute, doza maximă 10 mg/kg/24 ore;
- Strict intravenos ( ac sau cateter, în venele mari ) deoarece paravenos este iritant
puternic;
MILRINONA
- Potența efectului inotrop pozitiv, mai mare ( de cca 20 de ori ) comparativ cu amrinona;
- Dezavantaj: efect advers proaritmogen mai frecvent pentru artimii ventriculare; efectul
aritmogen nu este doză-dependent;
- Indicații: insuficiență cardiacă congestivă severă și insuficiență cardiacă acută
congestivă consecutivă chirurgiei cardiace;
- Prosologie: i.v. 0,05 mg/kg în 10 minute, maxim 1,13 mg/kg/ 24 de ore;
2. ANTIARITMICE
Aritmiile sunt tulburări ale frecvenței cardiace și/sau regularității ritmului fiziologic cardiac (
tahiaritmii, bradiaritmii, extrasistole, tahicardii paroxiste, fibrilații, flutter atrial).
5
Cauze: dereglări ale pacemakerului, tulburări de conducere atrioventriculară sau de ramură,

apariția de focare ectopice, circuitele de reintrare;
Medicamentele antiaritmice previn sau tratează aritmiile cardiace ( dereglări de frecvență și
alură ), reducând dereglările automatismului cardiac și conducerii impulsului în miocard, precum
și focarele ectopice de formare a impulsurilor;
Medicamentele antiaritmice prezintă risc de efort advers aritmogen. Trebuie identificate
precoce aritmiile produse de farmacoterpaia cu antiaritmice, oprirea tratamentului și instaurarea
altui tratament adecvat;
Medicamentele antiaritmice prezintă:
- Indice terapeutic mic, zonele concentrațiilor plasmatice terapeutice și toxice fiind

extrem de apropiate;
- Potențial proaritmogen ridicat;
Beneficiile scontate ale terapiei cu antiaritmice sunt următoarele:
- Reducerea simptomelor asociate aritmiei ( palpitații , sincopă, stop cardiac );

- Reducerea pe termen lung a mortalității la pacienții asimptomatici;
2.1. Blocantele canalelor de sodiu

Potențialul advers proaritmogen este mai mare la clasa I, ordinea descrescândă a subclaselor
fiind 1 C, 1A, 1 B;
2.1.1. Antiaritmice tip chinidină;

CHINIDINA
- Absorbție orală bună, cu biodisponibilitate orală mare;

- Acumulare în multe țesuturi, inclusiv în miocard;
- Concentrațiile plasmatice terapeutice ( 2 – 5 µg/ml ) sunt foarte apropiate de
concentrațiile plasmatice toxice ( 6 – 12 µg/ml );
- Reacțiile adverse:
o Efecte secundare cardiovasculare:
• Bloc atrio-ventricular;
• Aritmii: extrasistole, tahicardie, fiblilație ventriculară;
• Sincopă cardiacă, rar;
• Hipotensiune arterială;
o Efecte secundare digestive:
6
• Greață;
• Vomă;
• Diaree;
o Efecte toxice ( cinconism ) la administrare timp îndelungat;
• Tulburări psihice ( confuzii, delir );
• Tulburări de vedere ( vedere tulbure, fotofobie );
• Tulburări de auz ( zgomote în urechi );
• Transpirații abundente
o Reacții de hipersensibilizare : erupții, dispnee, hipotensiune;
- Interacțiuni: blocante ale canalelor de calciu, vasodilatatoare, inhibitoare enzimatice
(cimetidină, paracetamol ), inductori enzimatici ( fenobarbital, fenitoină, rifampicină ),
carbonat acid de sociu, digoxină, anticoagulante orale;
- Administrare p.o. 200 – 400 mg la 4 – 8 ore, dozele maxime 0,5 g o dată și 2 g/24 de
ore.
- Prima doză de 0,2 g se monitorizează pacientul 2 ore;
PROCAINAMIDA
- Profil farmacocinetic asemănător chinidinei;

- Efecte vegetative mai reduse;
- Numeroase reacții adverse ce uneori impun oprirea tratamentului;
- Alergie încrucișată cu procaina;
- La tratament de lungă durată sindrom lupoid reversibil;
- Prudență la astmatici;â
- P.o. 50 mg.kg/zi divizat la 3 – 6 ore;
DISOPIRAMIDA
- Profil asemănător chinidinei;

- Reacțiile adverse sunt cu frecvență mai redusă;
- P.o. 100 – 200 mg la 6 – 8 ore;
SPARTEINA
- Efect cronotrop, dromotrop, batmotrop negative;

- Indicată în artimii, nevroze cardiace;
- Prelungește perioada refractară, scade conducerea;
7
2.1.2. Antiaritmice tip lidocaină ( clasa 1 B )
LIDOCAINA
- Absorbție rapidă p.o., biodisponibilitate redusă;

- Zona concentrației plasmatice ( 1,5 - 5 µg/ml ) foarte apropiată de zona concentrației
plasmatice toxice ( 6 – 10 µg/ml );
- Asocierea cu propranolol scade clearance-ul lidocainei, crește concentrația plasmatică
de aceea trebuie reduse dozele de lidocaină ;
- Reacții adverse:
▪ stimulare SNC: excitație, convulsii, comă, moarte
▪ neurologice: parestezii, scăderea auzului;
- contraindicații: bloc complet, insuficiență hepatică, epilepsie, antecedente convulsive;
- indicații: de elecție în aritmii ventriculare;
- i.v. 1 – 2 mg/kg
TOCAINIDA
- analog structural cu lidocaina;

- avantaj: p.o. biodisponibilitatea este înaltă ( aproximativ 90 % );
MEXILETINA
- analog structural al lidocainei;

- avantajul biodisponibilității mari în urma administrării orale;
- dezavantajul reacțiilor adverse neurologice: greață, tremor, vedere tulbure și letargie;
FENITOINA
- acțiunile principale: anticonvulsivantă, antiaritmică;

- indice terapeutic mic , de aici apar reacții adverse numeroase: hipotensiune, bloc atrio-
ventricular, favorizarea aritmiilor ventriculare, vertij, greață, vomă, ataxie;
- creșterea frecvenței reacțiilor adverse este dată de asocierea cu:
▪ fenilbutazona, acidul acetilsalicilic;
▪ cimetidina, paracetamolul.
- Indicat ca antiaritmic cu spectru îngust;
- i.v. diluție în ser fiziologic, p.o. tratament de scurtă durată 200 – 400 mg la 12 – 24 de
ore;
8
2.1.3. antiaritmice tip flecainidă ( 1 C )

Prezintă cel mai mare risc de efect aritmogen, indicat doar la pacienții la care celelalte
antiaritmice sunt contraindicate
FLECAINIDA
- tratamentul și prevenirea recidivelor în tahiartimii ventriculare cu putențial letal;

- reacții adverse : alergii cutanate, edemul feței, limbii, buzelor, amețeli, vertij, tulburări
de vedere;
- precauții în hipopotasemie și bătăi neregulate ale inimii;
PROPAFENONA
- tulburări severe ale ritmului cardiac, tahicardii, fibrilație atrială paroxistă;

- contraindicații: șoc cardiogen, tulburări de conducere la nivel atrial, atrioventricular,
hipotensiune marcată și miastenia gravis;
2.2. Beta-adrenolitice ( clasa II )

Mecanism : antagonizarea competitivă a efectelor stimulatoare cardiace provocate de excitarea
simpaticului și de catecolaminele circulante
Indicații: tahiartimii supraventriculare pe fond de hipertonie simpatică sau hipertiroidism;
tahiartimii ventriculare, generate de efort sau emoție; asociate cu boală coronariană;
Contraindicații: în bradicardie, bloc atrio-ventricular, insuficiență cardiacă decompensată
ESMOLOL
- Metabolizare rapidă în sânge, T ½ este scurt de aproximativ 9 minute;

- Produce deprimarea nodului sinoatrial cu deprimarea automatismului;
- Indicat în tahiartimii supraventriculare și ventriculare;
- Este un beta-blocant neselectiv;
- i.v. în perfuzie pentru controlul de urgență al tahiartimiilor ventriculare; după orpirea
perfuziei durata de acțiune este scurtă ( 10 – 20 minute );
9
2.3. blocante ale canalelor de potasiu ( clasa III )

Indicate în tahiartimii ventriculare ( tahicardie, fibrilație )
AMIODARONA
- biodisponibilitate orală foarte variabilă;

- acumulare în țesutul adipos și la nivel cardiac;
- T ½ foarte lung ( de aproximativ 10 – 100 zile );
- Eliminare completă din organism în 7 luni;
- Efectul p.o. se intalează lent ( 2 – 4 săptămâni ) și este de lungă durată după oprirea
tratamentului ( aproximativ 10 zile );
- Prezintă efect antiaritmic și antianginos, este coronarodilatator și realizează
vasodilatație sistemică;
- Reacțiile adverse sunt numeroase și cu frecvență mare:
▪ Efect proartimic ( favorizat de hipokaliemie și hipomagneziemie );
▪ Dereglarea funcțiilor tiroidiene;
▪ Anorexie, grețuri, heptită;
▪ Microdepozite corneene galben-brune, reversibile;
▪ Fotosensibilizare cu pigmentare;
▪ Tulburări neurologice la doze peste 400 mg/zi:
▪ Infiltrate pulmonare cu fibroză care au un risc de mortalitate crescut;
- Nu se asociază cu beta-blocante, verapamil, chinidină;
- Oral doze de atac 600 – 1200 mg/zi ( 1 – 2 săptămâni ) urmate de doze de întreținere
de 200 – 400 mg pe zi;
SOTALOL
- Tahiartimii ventriculare, tulburări de ritm cardiac;

- Contraindicații: infarct de miocard acut, șoc cardiogen, bloc sinoatrial;
- Reacții adverse: oboseală, amețeli, dureri de cap, confuzie, halucinații, greață, vomă,
reacții cutanate;
- Precauții: insuficiență renală, feocromocitom ( tumori ale glandelor suprarenale ),
diabet zaharat, hipertiroidism, psoriazis
- Doza inițială 2 cpr de 80 mg/zi, în funcție de rezultat se poate crește până la 480 mg/zi
, creșterea se face la interval de 3 zile; doza de întreținere 2 x 80 mg /zi
- Administrarea se face în afara meselor ( nu se asociază produse lactate );
BRETILIU TOSILAT
- Neurosimpatolitic cu acțiune antihipertensivă;
10
- Antifiblilant miocardic;
- Tratamentul aritmiilor rezistente la alte antiaritmice;
- Reacții adverse: bradicardie, hipotensiune arterială uneori severă până la colaps;
2.4. Blocante ale canalelor de calciu ( clasa IV )

Aceste medicamente inhibă procesul de depolarizare dependent de calciul extracelular, la
nivelul țesutului miocardic excitoconductor nodal, cu potenșial de acțiune lent micșorând astfel
frecvența sinusală și încetinind conducerea atrioventriculară;
VERAPAMIL
- Absorbție orală bună și raidă;

- Biotransformare hepatică intensă cu biodisponibilitate orală mică, de aceea la
administrare orală dozele sunt mai mari;
- Prezintă:
▪ Acțiune deprimantă cardiacă importantă;
▪ Acțiune vasodilatatoare mai mică;
▪ Efect antiaritmic;
▪ Efect antianginos:
▪ Efect antihipertensiv:
- Reacții adverse:
▪ Cardiace intense: bradicardie marcată, bloc atrio-ventricular sever;
▪ Circulatori: hipotensiune arterială, amețeli, cefalee, edeme;
▪ Digestive: grețuri, gastralgii, constipație frecventă;
- Contraindicații:
▪ Boala sinusală, bloc atrio-ventricular avansat, bradicardie, insuficiență
cardiacă, fibrilație atrială;
▪ Asociere cu beta-blocante;
▪ Asociere cu chinidina și alte deprimante miocardice;
▪ Asociere cu digoxina;
- Posologie: oral 40 – 160 mg de 3 -4 ori pe zi; i.v. în urgente 5 – 20 mg/oră , maxim 100
mg/zi;
- Dozele se reduc la vârstnici, în insuficiența hepatică și renală, sub tratament cu
cimetidină;
11
DILTIAZEM
- Utilizat în insuficiența coronariană, angină pectorală, hipertensiune arterială, în

infarctul de miocard și tulburări de ritm;
- Reacții adverse: bradicardie sinusală, bloc sino-atrial, ameșealp, cefalee, tulburări
digestive
- Contraindicați: tulburări de conducere, insuficiență ventriculară stângă cu stază
pulmonară, bradicardie severă, hipotensiune arterială;
- Doza inițială 120 mg administrat în prize egale. Doza poate fi crescută la 1- 2 zile de 2
– 4 ori/zi. Doza optimă se situează în intervalul 180 – 360 mg iar în anumite condiții
se poate ajunge până la 480 mg/zi
- Nu se administrează perfuzii i.v. : risc de fibrilație ventriculară;
- Asocieri cu prudență:
▪ Alte antiaritmice;
▪ Blocante alfa-adrenergice și beta-adrenergice;
▪ Amiodaronă;
▪ Ciclosporină;
▪ Carbamazepină;
▪ Digoxină;
2.5. Alte antiaritmice

ADENOZINA
- Captare activă în multe celule inclusiv endoteliul vascular;

- T ½ în sânge este ultra scurt ( 10 secunde ) de aceea administrarea i.v. se face într-un
vas mare;
- Indicații:
▪ Conversia rapidă a tahicardiei paroxiste supraventriculare în ritm
sinusal (este medicament de elecție );
▪ Controlul hipotensiunii arteriale în timpul unor intervenții chirurgicale;
- Reacții adverse de durată ultrascurtă:
▪ Bloc atrio-ventricular, fubrilație atrială;
▪ Hipotensiune arterială în perfuzie;
▪ Bronhospasm cu dispnee;
- Antagonist cu teofilina și cafeina;
- Sinergism de potențare cu dipiridamol;
- i.v. 6 mg apoi 12 mg dacă este nevoie;
12
3. ANTIANGINOASE
Angina pectorală este o formă clinică de cardiopatie ischemică caracterizată prin dureri
precordiale, agravată de efort și care cedează la repaus sau tratament cu nitroglicerină sublingual.
Medicamentele antianginoase combat dezechilibrul dintre necesarul de oxigen al inimii li
aportul redus. Efectele clinice sunt:
- Profilaxia sau suprimarea crizelor anginoase;

- Creșterea rezistenșei la efort:
- Prevenirea complicațiilor datorate aterosclerozei;
Farmacoterpaia anginei pectorale cronice stabile se face cu:
- Monoterapie ( nitrați );
- Biterapie : nitrant + beta-blocant; nitrat + blocant calcic; betablocant + blocant calcic;
- Triterapie : nitrat + beta-blocant + blocant calcic; procedură utilizată rar;
3.1. Nitrații orhanici + molsidomin

Nitrații organici antianginoși sunt lichide sau pulberi explozive, de aceea manipularea se fac
în forme diluate ( în alcool sau lactoă ).
Acțiuni farmacologice:
o Vasodilatație sistemică;
o Arteriologilatație evidentă în creier, meninge, retină însoțite de cefalee și
senzație de cap mare;
o Coronarodilatație la doze mari;
o Reducerea presarcinii;
o Hipotensiune arterială cu tahicardie refleză:
o Acțiune antiagregantă plachetară;
Reacțiile adverse apar la doze mari sau intervale mici între administrări:
o Cefalee cu caracter pulsatil;
o Dureri ale globilor oculari;
o Congestie cutanată în jumătatea superioară a capului;
o Hipotensiune arterială cu lipotimie;
o Tahicardia și creșterea fortelor de contracție antrenează creșterea consumului
miocardic de oxigen cu potențarea ischemiei;
o Methemoglobinemie;
13
Toleranța ( de tip tahifilaxie ): dispariția efectului antianginos în cazul administrării de mai

multe ori pe zi este totală după 2 luni de tratament. Revenirea efectului la câteva zile de întrerupere.
NITROGLICERINA
- Lichid exploziv, termen de valabilitate scurt datorită volatilității;

- Biodisponibilitate orală foarte mică ( sub 1 % ), sublingual 40% iar cutanat 72 %;
- Sublungual latența 2 – 5 minute durată 10 – 40 minute;
- Oral: doze mari 2,5 mg, 5 mg sau chiar 7,5 mg ( durata efectului 6 – 8 ore ) de 2 – 3
ori/zi;
- Perfuzabil se evită perfuzoarele de PVC care absorb nitroglicerina;
ISOSORBID DINITRAT
- Oral prezintă biodisponibilitate mai bună;

- Se poate administra oral, cutanat și perfuzabil i.v., aerosoli;
- Utilizat în crizele de angină, insuficiență cardiacă cronică, cardiopatie ischemică
dureroasă;
- Contraindicații: hipotensiune gravă, șoc, colaps, hemoragii cerebrale, glaucom;
- Sublingual 2.5 mg – 15 mg, oral 5 – 20 mg de 2 – 4 ori pe zi, preparatele retard 40 mg
de 2 ori/zi, aerosoli 30 mg/puf
ISOSORBID MONONITRAT
- Metabolitul activ al isosorbidului dinitrat;

- Avantajul biodisponibilității orale mari ( aproximativ 90 % ) durată mai lungă de
acțiune;
- Oral în tratamentul de fond, 20 – 40 mg de 2 – 3 ori/zi, retard 40 – 100 mg de 1 – 2
ori/zi;
PENTAERITRILTETRANITRAT
- În tratamentul de fond, boală cardiacă ischemică, profilaxia crizelor de angină;

- Reacții adverse: cefalee severă, congestia feței, senzație de slăbiciune, simptome care
se accentuează pe parcursul tratamentului;
- Tratamentul se instituie prin creșterea progresivă a dozelor iar la întrerupere se
procedează prin scăderea progresivă a dozelor;
- Oral 10 – 30 mg de 2- 4 ori/zi până la 60 mg de 2 – 4 ori/zi;
14
MOSIDOMIN
- Absorbție rapidă și aproape completă, nesemnificativ efectul primului pasaj hepatic;

- Avantaj: biodisponibilitate orală mare, fără variabilitate interindividuală;
- Biotransformare hepatică în metaboliți activi care eliberează direct NO;
- Profil similar nitraților organici;
- Nu dezvoltă tahifilaxie, nu induce tahicardie;
- Indicat în tratamentul de fond al anginei ( profilaxia de durată a crizelor anginoase și
post infarct );
- Indicat de elecție în:
▪ Angina stabilă și instabilă;
▪ Vasodilatator în insuficiența cardiacă cronică, congestivă;
- Indicat a se asocia cu beta-blocante;
- Se impune asociere cu prudență a blocantelor calcice ( crește riscul potențării
hipotensiunii arteriale);
- Reacțiile adverse principale: cefalee moderată, hipotensiune ușoară;
- Oral în tratamentul de fond 2 mg de 2 ori pe zi;
3.2. Beta blocante

PROPRANOLOL
- Indicat în angină cronică stabilă post infarct acut de miocard ( administrat cronic, din
prima zi de debut al infarctului );
- Conduce la scăderea mortalității post-infarct și riscul unui nou infarct;
- În angina cronică stabilă p.o. 40 – 60 mg de 3- 4 ori/zi ( inițial în doze mici 10 mg de
3 ori pe zi, crescute progresiv );
- Post-infarct de miocard oral 180 – 240 mg/zi timp de 1- 2 ani;
- Prudență la hepatici ( se micșorează dozele );
3.3. Blocante ale canalelor de calciu

Mecanismul de acțiune este complex:
o Reducerea consumului de oxigen, prin reducerea travaliului cardiac;
o Creșterea aportului de oxigen, prin ameliorarea circulației coronariene;
Blocantele canalelor de calciu au și efect antiaterogen ( deprimă procesele implicate în
formarea plăcilor de aterom: acumularea calciului și lipidelor în peretele arterial ). Acest efect
antiaterogen întârzâie evoluția leziunilor aterosclerotice coronariene, fiind benefic în tratamentul
cronic al cardiopatiei ischemice ).
15
3.3.1. Dihidropiridine
NIFEDIPINA
- Cardiopatie ischemică cronică, profilaxia și tratamentul anginei pectorale și a

hipertensiunii de orice grad;
- Reacții adverse: tahicardie, uneori dureri ichemice, la 30 – 60 minute de la administrare
( se întrerupe tratamentul ), hipotensiune ortostatică , diaree sau constipație;
- Absorbție bună p.o. și sublingual, cu biodisponibilitate orală redusă și variabilitate
mare interindividuală;
- De elecție în hipertensiunea arterială indusă de sarcină deoarece nu scade fluxul
sanguin uterin, nu afectează hemodianmia fetală, scade contractilitatea miometrului, nu
are efect teratogen;
- P.o. inițial 10 mg de 3 – 4 ori/zi dozele de întreținere 20 – 30 mg de 3- 4 ori pe zi
- Sublingual 10 mg o dată repetat la 30 minute. Util în urgențele hipertensive;
- Se reduc dozele în insuficiența hepatică și asocierea cu cimetidina;
AMLODIPINA
- Indicat ca antihipertensiv și în angina pectorală;

- În cazul anginei pectorale acționează prin îmbunătățirea alimentării cu sânge a
mușchiului inimii, alimentându-l cu exigen;
- Reacții adverse: respirație șuerătoare, umflarea pleoapelor, feței și buzelor, erupții
cutanateintense ( sindrom Stevens-johnson ), infarct miocardic, bătăi neregulare ale
inimii;
- Frecvent apare: cefalee, somnolență ( la începutul tratamentului ), palpitații;
- Contraindicații: hipotensiune arterială, stenoză aortică, șoc cardiogen, insuficiență
cardiacă post infarct miocardic;
- Administrare orală 5 mg o dată/zi doza poate fi crescută la 10 mg o dată pe zi;
- La copii doza este de 2,5 mg o dată/zi, maxim 5 mg o dată/zi;
- Nu se asociază cu ketoconazol, ARV, rifampicină, eritromicină, sunătoare, verapamil,
diltiazem, simvastatină;
FELODIPINA
- Indicat ca antihipertensiv și antianginos;

- Scade rezistența vasculară coronariană și vor crește debitul sanguin și aportul de
oxigen; îmbunătățește toleranța la efort și reduce numărul de atacuti anginoase;
- Nu are influență asupra nivelului glicemiei sau asupra profilului lipidic
16
- Reacții adverse: determină flush, cefalee, palpitații, oboseală care sunt tranzitorii și se
diminuează în timp;
- Rar poate apărea reacții de fotosensibilizare, artralgii, mialgii, grețuri, vărsături,
hiperplazie gingivală, edem periferic;
- Administrare: în angina pectorală tratamentul se începe cu 5 mg zilnic, crescând până
la 10 mg dacă este necesar, dimineața cu o cantitate de apă suficientă;
3.3.2. Fenilalchilamine
VERAPAMIL
- Absorbție orală bună și rapidă;

- Biotransformare hepatică intensă cu biodisponibilitate orală mică. De aceea dozele
orale vor fi mai mari;
- Prezintă:
▪ Efect antiaritmic, antianginos, antihipertensiv;
- Reacții adverse:
▪ Cardiace intense ( bradicardie marcată, bloc atrio-ventricular sever );
▪ Circulatorii: hipotensiune, amețeli, cefalee, edeme;
- Contraindicații:
▪ Boală sinusală, bloc atrio-ventricular avansat, bradicardie, insuficiență
▪ Asocierea cu beta-blocante, chinidina, digoxina;
- Administrare orală 40 – 160 mg de 3 – 4 ori/zi, i.v. 5 – 20 mg în urgențe, maxim 100
mg;
- Se reduc dozele la vârstnici, în insuficiența hepatică și renală și sub tratament cu
cimetidină;
3.3.3. Benzotiazepine
DILTIAZEM
- Absorbție digestivă rapidă și bună ( 70 – 90 % );

- Biotransformare hepatică intensă cu efect înalt al primului pasaj hepatic cu
biodisponibilitate orală redusă;
- Profilul intermediar între verapamil și nifedipină:
- Vasodilatația ( coronariană și arterială ) mai intensă;
17
- Reacțiile adverse asemănătoare cu nifedipinul și verapamilul doar că mai puțin

frecvente;
- Contraindicații:
▪ Boala nodului sino-atrial, bloc atrio-ventricular, insuficiență cardiacă;
▪ Asocierea cu beta-blocante și digoxină;
▪ Posologie: oral 30 – 90 mg de 3 – 4 ori pe zi
3.4. Inhibitoarele recaptării adenozinei

Adenozina este mediator al sistemului purinergic și este coronaro-dilatator. Este eliberată de
miocard în ischemie.
DIPIRIDAMOL
- Absorbție orlă bună, biotransformare hepatică, eliminare prin scaun;

- Coronaro-dilatator, crește debitul sanguin coronarian;
- Antiagregant plachetar;
- Ameliorează producerea și utilizarea energiei cu creșterea capacității de lucru a fibrei
miocardice;
- Crește frecvența cardiacă;
- Vasodilatație periferică cu tendință de hipotensiune arterială;
- Reacții adverse minore și rare: greață, vomă, diaree, tahicardie, cefalee, bufeuri,
hipotensiune arterială, erupții cutanate;
- Indicații:
▪ Cardiopatie ischemică:
o Tratament de fond p.o. 100 mg de 3 ori/zi înainte de masă
o Stare de rău anginos și infarct inj 10 mg de 1 – 2 ori/zi
▪ Antiagregant plachetar, în prevenirea tromboemboliilor 100 mg de 3 –
4 ori pe zi;
- Contraindicații: hipotensiune arterială;
- Precauții: insuficiență cardiacă;
3.5. Alte antianginoase

AMIODARONA
- Medicație de rezervă, în cazuri de rezistență la alte tratamente;

- Antianginos în tratamentul de fond al cardiopatiei ischemice ( angina conică stabilă,
infarct acut de miocard, preinfarct, postinfarct );
- Antiaritmic în tahiaritmii atriale și ventriculare;
18
- Eficacitatea poate fi apreciată după 2 – 4 săptămâni de tratament, durata efectului după

întreruperea tratamentului 10 – 30 zile;
- Posologia; doze de atac 1 – 2 săptămâni, urmare de doze de întreținere 5
zile/săptămână;
- Nu se asociază cu beta-blocante, verapamil, chinidină ( potențează bradicardia și
tendința la bloc atrio-ventricular );
4. ANTIHIPERTENSIVE
Tensiunea arterială este rezultatul corelației dintre patru factori:
o Factori cardiaci: forța de contrație cardiacă și frecvența cardiacă;
o Factori vasculari: diametrul vascular, rezistența arteriolară, elasticitatea
arteriolară, capacitatea venoasă;
o Factori sanguini: volemia, vâscozitatea:
o Factori renali: diureza și retenția hidrosalină;
Valorile medii ale tensiunii arteriale:
o Adulți:
• TA maximă ( sistolică )- 100 mmHg + vârsta ( ani );
• TA minimă ( sistolică )- ½ TA maximă + 20;
o Copii și adolescenți:
• 13 – 15 ani : mai mică de 136/85 mmHg;
• 10 – 12 ani: mai mică de 126/81 mmHg;
o Gravidă: mai mică de 140/85 mmHg ;
Hipertensiunea arterială este creșterea constantă a tensiunii arteriale sistolice si/sau
diastolice, la pacienții fără tratament antihipertensiv, respectiv TAs mai mare de 140 mgHg și TAd
mai mare de 90 mmHg ;
Complicațiile hipertensiunii arteriale sunt:
o Cardiace: insuficiență cardiacă;
o Coronariene: boală arterială coronariană;
o Cerebrovasculare: AVC, encefalopatie hipertensivă;
o Renale: insuficiență renală;
o Vasculare ( vasele mari ): accidente aterotrombotice, anevrism
19
Medicamentele antihipertensive scad valorile tensiunii arteriale crescute în HTA,către cele

fiziologice. Mecanismele vizează scăderea fie a debitului cardiac, fie a rezistenței periferice;
Asocieri recomandate de medicamente antihipertensive cu mecanisme diferite sunt
benefice și urmărite în terapeutică în următoarele scopuri:
o Potențarea eficienței terapeutice;
o Reducerea dozelor din fiecare antihipertensiv;
o Antagonizarea reciprocă a unor efecte secundare;
Exemple de asocieri benefice:
o Asocierea unui diuretic: combate retenția hidrosalină;
o Asocierea unui beta-adrenolitic: antagonizează creșterea reninei indusă de
diuretice și vasodilatatoare;
o Asocierea unui beta-adrenolitic: contracarează tahicardia indusă de către
vasodilatatoare;
Triterapia cu diuretic + beta-adrenolitic + vasodilatator contracarează toate aceste trei tipuri
de efecte secundare ( retenția hidrosalină, creșterea reninei, tahicardie reflexă );
o Asocierea unui diuretic antialdosteronic cu un diuretic tiazidic echilibrează
balanța potasiului;
o Asocierea unui inhibitor al enzimei de conversie reduce incidența tahicardiei și
edemul periferic;
Asocieri contraindicate:
o Clonidina cu beta-blocante antrenează hipertensiunea arterială paradoxală;
o Verapamilul cu beta-blocante antrenează deprimarea cardiacă periculoasă;
Farmacotoxicologie:
o Hipotensiune ortostatică ( posturală ) apare frecvent;
o Efectul de rebound apare la întreruperea bruscă a tratamentului îndelungat și de
doze mari. Efectul cedează la reluarea tratamentului antihipertensiv;
o Oprirea tratamntului nu se face brusc ci prin reducerea treptată a dozelor. Alfa1-
adrenomimeticele ( prazosin ) și neurosimpatoliticele ( rezerpina ) nu induc
efect de rebound;
Interacțiuni:
o Sinergism cu potențarea efectului hipotensiv la asocieri cu:
• Vasodilatatoare periferice și cerebrale;
• Anestezice generale, hipnotice, tranchilizante, neuroleptice;
o Antagonism cu diminuarea efectului antihipertensiv cu:
20
• Simpatomimetice ( adrenomimetice antiasmatice ), anorexigene

• Antiinflamatoare nesteroidiene și steroidiene ( produc retenție
hidrosalină, cresc volemia și Na+ );
• Antidepresive triciclice
4.1. Simptatolitice
4.1.1. Simpatolitice centrale
CLONIDINA
- Indicații: hipertensiunea arterială în toate formele, hipertensiunea arterială în sarcină,

hipertensiunea arterială în glaucom ( de elecție );
- Potența este mare la doze mici de 1 mg;
- Contraindicații:
▪ Încetarea bruscă a tratamentului;
▪ Asocieri cu beta-adrenolitice ( induce hipertensiune arterială paradoxală
la întreruperea tratamentului );
▪ Conducători auto, activități de precizie;
- Posologie: p.o. inițial 0,075 - o,1 mg de 2 ori pe zi, creștere gradată până la 0,2 – 0,6
mg/zi în 2 prize;
MOXONIDINA
- Nu are efecte sedative, nu provoacă somnolență la doze terapeutice;

- Durata de acțiune mai lungă ( administrare în doză unică );
- Reacții adverse: uscăciunea gurii, cefalee, amețeală, slăbiciune generală, care sunt
atenuate la câteva săptămâni de tratament;
- Se poate administra în siguranță în asocieri cu diuretice tiazidice și bloxanți ai canalelor
de calciu; nu se asociază cu antidepresivele triciclice;
- În combinație cu un beta-blocant, la întreruperea tratamentului se va face întâi
întreruperea beta-blocantului apoi a moxonidinei;
- Posologie: doza inițială 0,2 mg crescută până la 0,6 mg în două prize. Doza unică
maximă este de 0,4 mg;
- In caz de insuficiență renală se ajustează dozele;
RILMENIDINA
- Nu are efecte centrale, deci nu este sedativ și nu induce somnolență;

- Durata de acțiune mai lungă impune o singură administrare/zi
21
- Contraindicații: depresie severă, insuficienșă renală severă;

- Reacții adverse frecvente: anxietate, depresie, insomnie, amețeli, palpitație, dureri de
stomac, uscăciunea gurii, diaree sau constipație, senzație de rece în extremități;
- Nu se recomandă în asociere cu beta-blocante și IMAO;
- Posologie: oral 1 cpr pe zi de 1 mg dimineața înaintea mesei, dacă răspunsul nu este
satisfăcător după o lună se poate crește la 2 cpr pe zi;
4.1.2. Beta-adrenolitice
Indicații de elecție:
o Hipertensiunea arterială ușoară, ca monoterapie inițială: de elecție la tineri care
nu sunt obligați la efort fizic;
o Hipertensiunea arterială labilă ( cu debit cardiac crescut );
o Hipertensiunea arterială însoțită de tahiartmii, cardiopatie ischemică sau
hipertiroidism;
o Post infarct miocardic, în tratament de lungă durată;
Dozele sunt crescute treptat până la atingerea dozei eficiente. Tratamentul nu se intrerupe
brusc (pentru evitarea efectului de rebound mai ales când hipertensiunea arterială este însoțită de
cardiopatie ischemică );
Contraindicații:
o Bradicardie severă, bloc atrio-ventricular;
o Asociere cu clonidină ( induce hipertensiunea arterială paradoxală la
întrerupere );
o Asocierea cu verapamil i.v. ( provoacă deprimare cardiacă );
o Astm bronșic, BPOC;
o Insuficiență circulatorie periferică;
o Diabet, dislipidemii;
CARVEDILOL
- Indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale și tratamentul anginei pectorale cronice

stabile, tratamentul insuficienței cardiace stabile moderată sau severă, în completare cu
diuretice, digitalice și inhibitori ai enzimei de conversie;
- Reacții adverse: ușoare și tranzitorii: amețeală, bradicardiem, hipotonie și tulburări
vizuale proporționale cu mărimea dozei;
▪ La nivelul sistemului nervos poate da vertij, amețeală, cefalee,
somnolență, insomnie;
22
▪ Tulburări gastro-intestinale: uscăciunea gurii, scăderea apetitului,

greață, dureri abdominale;
- Contraindicații: insuficiență cardiacă severă, astm bronșic, BPOC, bradicardie severă,
bloc atrioventricular, feocromocitom, insuficiență hepatică severă, angina Pinzmetal;
- Posologie: în HTA 12,5 mg dimineața sau 6,25 mg de 2 ori/zi. Doza poate fi crescută
în funcție de răspuns până la 50 mg/zi în 2 prize;
- În angina pectorală: 12,5 mg de 2 ori/zi după mese. După 14 zile doza poate fi crescută
la 25 mg de 2 ori/zi. Doza poate fi crescută până la 50 mg de 2 ori/zi;
- La pacienții vârstnici dozele vor fi înjumătățite;
- Atenție la asocierea cu verapamil și diltiazem, dihidropriridine, digoxină, barbiturice,
fenotiazinice;
METOPROLOL
- Este un beta-blocant selectiv;

- Indicat ca antihipertensiv și tratamentul de prevenire a anginei pectorale, insuficiență
cardiacă, ritm cardiac neregulat, prevenirea unui infarct miocardic, prevenirea crizelor
de migrenă;
- Reacții adverse frecvente: cefalee, amețeli, mâini și picioare reci, palpitații, dureri de
stomac, greașă, vomă, diaree sau constipație;
- Reacții adverse mai puțin frecvente: durere toracică, creștere în greutate, insomnie,
coșmaruri, depresie, bronhospasm, retenție de lichide;
- Contraindicații: alergie la succinat de metoprolol, tulburări cardiace de conducere, puls
scăzut, tensiune arterială scăzută;
- Posologie:
▪ Tensiune arterială : 50 – 100 mg o dată pe zi;
▪ Angină pectorală și artmii: 100 – 200 mg o dată pe zi;
▪ Insuficiență cardiacă: 12,5 – 25 mg o dată pe zi;
▪ Tratament preventiv după infarct: 200 mg o dată pe zi;
▪ Copii mai mari de 6 ani: 0,5 mg/kg;
- Atenție la asocierea cu prorafenonă, amiodarpnă, chinidină, verapamil, diltiazem,
indometacin, coxibi, rifampicină, IMAO, anestezice inhalatorii;
ATENOLOL
- Beta-adrenolitic selectiv;
- Indicat în hipertensiunea arterială mai ales la tineri, profilaxia crizelor de angină
pectorală, infarct miocardic acut, tahiartimii supraventriculare în special la
hipertiroidieni, sevraj la alcool, profilaxia migrenelor;
23
- Reacții adverse: astenie fizică, extremități reci, bradicardie, tulburări digestive,

insomnie, coșmar. Rar au mai apărut: insuficiență cardiacă, hipotensiune ortostatică,
agranulocitoză, purpură trombocitopenică;
- Administrare:
▪ Hipertensiune arterială: 100 mg/zi dimineața;
▪ Angină pectorală ți tahiartimii: 50 – 100 mg /zi;
▪ Infarct miocardic acut: 50 mg la 15 minute după administrarea
atenolului injectabil. Se poate repeta la 12 ore;
4.1.3. Alfa1-adrenolitice
PRAZOSIN
- De elecție în hipertensiunea arterială însoșită de hipertrofie benignă de prostată,

insuficiență circulatorie periferică, dislipidemii, diabet, gută;
- Reacții adverse: amețeli, cefalee, somnolență, lipsă de energie care dispar la
continuarea tratamentului. Rar au mai fost semnalate: vomă, diaree, constipație, alterări
ale funcției hepatice, edeme, hipotensiune ortostatică;
- Atenție la prima doză: bolnavul trebuie să stea întins 30 minute după administrare
pentru a evita apariția fenomenului primei doze.
- Posologie: inițial doze mici, crescute progresiv, până la doza eficientă. Prima doză 0,5
mg; prima săptămână 0,5 mg de 2 ori pe zi, doza eficientă putând fi crescută până la 3
– 30 mg/zi în 2 – 3 prize;
DOXAZOSIN
- Comparativ cu prazosinul avantajul absorbției digestive superioară și completă;

- Durată mai mare de acțiune de aceea se impune o singură administrare/zi;
- Efectul primei doze este foarte puternic cu apariția hiptensiunii ortostatice până la
colaps;
TERAZOSIN
- Absorbție digestivă completă cu biodisponibilitate orală mare;

- Durata mare de acțiune de aceea se administrează o singură doză pe zi;
- Efectul primei doze este cel mai puternic;
- Doza inițială 1 mg; doza de întreținere 1 – 20 mg/zi:
24
4.1.4. Neurosimpatolitice
REZERPINA
- Hipertensiune arterială ușoară și moderată;

- Asociere cu un diuretic sau alte antihipertensive;
- Oral: 0,1 mg/zi în priză unică, doza de întreținere 0,1 – 0,25 – 0,1 mg/zi
- Contraindicații: depresie, ulcer gastroduodenal, sindrom diareic;
- Se recomandă întreruperea tratamentului cu 1 – 2 săptămâni înainte de anestezia
generală ( durata efectului este lungă );
GUANETIDINA
- Indicată în hipertensiunea arterială severă sau rezistentă;

- Antihipertensiv de rezervp;
- Posologie: p.o. doze inițiale mici ( 10 mg ) care sunt crescute progresiv săptămânal cu
câte 10 mg. Doza de întreținere 20 – 50 mg/zi;
- Astfel se previne hipotensiunea arterială ortostatică și se rezolvă problema variabilității
interindividuale;
- Contraindicații: feocromocitom ( exacerbează hipertensiunea arterială în această
afecțiune );
ALFA-METILDOPA
- Hipertensiune arterială moderată și severă, ca antihipertensiv de rezervă;

- Se supraveghează funcția hepatică ( care poate evolua spre necroză parenchimatoasă);
- Posologie: inițial 250 mg de 2 ori pe zi se poate crește progresiv, al nevoie până la 3 g
pe zi. Doza de întreținere 500 – 2000 mg pe zi ăn 1 – 2 prize;
- Contraindicații: pacienții depresivi, hepatici ( hepatită acută și ciroză );
4.1.5. Ganglioplegice
TRIMETAFAN
- Eficacitate antihipertensivă foarte mare, antihipertensiv de rezervă, administrare

exclusiv în spital cu monitorizarea strictă a tensiunii arteriale;
- Indicații: hipotensiune controlată în timpul unor intervenții chirurgicale; unele urgente
hipertensive;
- Administrare i.v. în perfuzie;
25
4.2. Vasodilatatoare musculotrope

HIDRALAZINA
- Biodisponibilitate orală redusă;

- Produce:
▪ Vasodilatație arteriolară cu scăderea rezistenței vasculare;
▪ Crește compensator secreția de renină ( dezavantaj );
▪ Tahicardie reflexă ce crește debitul cardiac;
▪ Scade colesterolemia;
- Autolimitarea efectului antihipertensiv se instalează în timp;
- Reacții adverse:
▪ Cefalee de tip migrenos:
▪ Tahicardie, palpitații cu accentuarea cardiopatiei ischemice;
▪ Parestezii, polinevrite;
▪ Colagenoze cu manifestare de poliartrită reumatoidă sau lupus
eritematos;
- Contraindicații: tahicardie, cardiopatie ischemică;
- Indicații:
▪ Hipertensiune arterială forme moderate și severe;
▪ i.v. în urgențe hipertensive;
▪ insuficiență cardiacă;
- asocierea cu un beta-blocant adrenolitic este indicată pentru combaterea autolimitării
efectului antihipertensiv;
- oral: inițial 12,5 de 2 – 4 ori/zi se crește progresiv pânăla maxim 200 mg/zi , doza de
întreținere între 50 – 200 mg/zi în 2 – 4 prize;
NITROPRUSIATUL DE SODIU
- prepararea soluției injectabile se face extemporaneu cu utilizare în maxim 4 ore ,

învelite cu folie opacă;
- nu se asociază în perfuzie cu nici un alt medicament;
- indicații: i.v. în urgențe hipertensive ( encefalopatie hipertensivă, AVC hemoragic,
glomerulonefrită acută, edem pulmonar acut, insuficiență coronariană acută, crize
hipertensive în feocromocitom );
- poate provoca methemoglobinemie, prin acumulare de tiocianat și colaps la
supradozare;
- posologie: în perfuzie, ritm atent controlat cu monitorizarea tensiunii arteriale ( nu se
depîșește 0,01 mg/kg ). Durata maximă 2 – 3 zile pentru a nu se cumula tiocianatul );
26
DIAZOXID
- indicații de elecție pe cale i.v. în:

▪ tratamentul de urgență a hipertensiunii arteriale severe;
▪ urgențe hipertensive ( encefalopatie, glomerulonefrită acută,
decompensări cardiace );
- reacții adverse:
o în insuficiența circulatorie coronariană și cerebrală;
o retenție hidrosalină cu edeme;
o hiperglicemie ( accentuată de diuretice tiazidice );
o oprirea contrațiilor uterine în travaliu
- contraindicații:
▪ hemoragii cerebrale, sângerări postoperatorii;
▪ insuficiență coronariană acută, infarct de miocard;
▪ diabet necompensat;
- posologie: administrare i.v. 50 – 150 mg repetat la nevoie la 5 – 15 minute în tratament
de scurtă durată ( maxim 5 zile );
MINOXIDIL
- antihipertensiv de rezervă, pentru cazuri grave de hipertensiune ;

- asocierea blogatorie cu: diuretic ( furosemid ) și un betablocant;
- tratamentul alopeciei în aplicații locale ( 2 % );
- reacții adverse frecvente și grave ( tahicardie reflexă cu agravarea cariopatiei
ischemice, retenție severă de apă cu edeme generalizate, chiar și edem cerebral și
hipopericard, hirsutism ireversibil );
- administrare p.o. inițial 5 mg o dată pe zi, dozele de întreținere 5 – 40 mg în 1 – 4 prize;
4.3. Blocante ale canalelor de calciu

Indicații terapeutice ale blocantelor canalelor de calciu sunt:
▪ Hipertensiunea arterială, cardiopaatia ischemică;
▪ Tahiartimii;
Prescripția se face în funcție de profilul farmacodinamic corelat cu specificitatea de țesut
astfel:
▪ În hipertensiunea arterială:
o Nifedipina ( scăderea rezistenței periferice );
o Verapamil ( scăderea debitului cardiac );
27
▪ În angina cronică: diltiazem, nifedipin, verapamil;

▪ În tahiartimii supraventriculare: verapamil, diltiazem
Blocantele canalelor de calciu sunt indicate în toate etapele terapiei hipertensiunii arteriale.
De elecție în hipertensiunea arterială însoțită de:
▪ Angină pectorală;
▪ Tahiartimii supraventriculare ( verapamil );
▪ Induficiențe circulatorii periferice ( sunt și vasodilatatoare );
▪ Insuficiență renală cronică;
▪ Astm bronșic ( favorizează bronhodilatația );
▪ Diabet ( nu influențează );
▪ Dislipidemii ( nu accentuează și au efect antiaterogen );
▪ Sarcină ( scad contractilitatea miometrului gravid );
Contraindicații:
▪ În insuficiența cardiacă congestivă;
▪ În bloc atrio-ventricular;
În insuficiența cardiacă blocantele canalelor de calciu produc agravare și sunt contraindicate.
Excepție face nifedipina. Asocieri contraindicate: verapamil sau diltiazem cu beta-adrenolitice
(induc bloc atrio-ventricular și deprimare ventriculară );
4.3.1. Dihidropiridine
NIFEDIPINA
- Absorbție bună sublingual și oral;

- Biotransformare hepatică intensă cu biodisponibilitate orală mică și variabilitate mare
interindividuală;
- Difuziune foarte bună și distribuție largă: difuziune prin placentă ( fără efect teratogen),
difuziune în lapte fără a contraindica alăptarea;
- Indicații:
▪ Ca antihipertensiv în toate formele de hipertensiune arterială;
▪ Ca antianginos;
▪ În insuficiența cardiacă cu hipertensiune arterială ce necesită tratament
vasodilatator ( excluse verapamilul și diltiazemul );
▪ De elecție în hipertensiunea asociată cu boala coronariană sau astm;
▪ Recomandat în hipertensiunea arterială indusă de sarcină ( nu scade
fluxul sanguin uterin, nu afectează hemodinamia fetală, scade
contractilitatea miometrului, nu are efect teratogen );
- Reacții adverse:
28
▪ Circulatorii: hipotensiune arterială ortostatică, amețeli, cefalee, bufeuri

vasomotorii, edeme;
▪ Cardiace: tahicardie, palpitații;
▪ Nervoase: nervozitate, tulburări de somn, depresie;
▪ Musculare: senzație de oboseală musculară;
▪ Digestive: greață ( frecvență mare );
- Posologie: p.o. inițial 10 mg de 3 – 4 ori/zi, doza de întreținere 10 – 30 mg de 3 – 4
ori/zi: subflingual 10 mg o dată, repetat la 30 minute cu efect rapid;
- Dozele se reduc în caz de insuficiență hepatică sau renală, asociere cu cimetidina.
AMLODIPINA
- Indicat ca antihipertensiv și în angina pectorală;

- Reacții adverse: respirație șuierătoare, edemul pleoapelor, gurii, feței, erupții cutanate
intense ( sindrom Steven-Johnson ), infarct miocardic, bătăi neregulate ale inimii;
- Frecvent apare cefaleea, somnolența, palpitații, la începutul tratamentului;
- Contraindicații: hipotensiune arterială, stenoză aortică, șoc cardiogen, insuficiență
cardiacă, post infarct miocardic;
- Administrare orală 5 mg o dată/zi, doza poate fi crescută la 10 mg/zi;
- La copii doza este de 2,5 mg putțnd fi crescută la 5 mg/zi;
- Nu se asociază cu ketoconazol, ARV, rifampicină, eritromicină, sunătoare, verapamil,
diltiazem, simvastatin
FELODIPINA
- Indicat ca antihipertensiv și antianginos;

- Scade rezistența vasculară coronariană , cu creșterea debitului sanguin și aportul de
oxigen;
- Îmbunătățește toleranța la efort și reduce numărul de atacuri anginoase;
- Nu are influență asupra nivelului glicemiei sau asupra profilului lipidic;
- Reacții adverse: determină flush, cefalee, palpitații, oboseală care sunt tranzitorii și se
diminuează în timp;
- Rar poate apărea reacții de fotosensibilizare, artralgii, mialgii, grețuri, vărsături,
hiperplazie gingivală, edem periferic;
- Administrare: în angina pectorală tratamentul se începe cu 5 mg zilnic, crescând până
la 10 mg dacă este necesar, dimineața cu o cantitate suficientă de apă;
29
LERCARNIDIPINA
- Tratamentul hipertensiunii arteriale cu valori mari;

- Reacții adverse rare: angină pectorală, scăderea tensiunii arteriale marcat, reacții
alergice, cefalee, puls crescut, inflamații ale gleznelor, greață, vomp, diaree, dureri
musculare;
- Contraindicații: alergii la substanță, boală arterială, blocarea ieșirii sângelui din
ventriculul stâng, asocieri cu inhibitori ai CYP, ketoconazol, eritromicină, ritonavir;
- Administrare: 10 mg /zi dimineața cu 15 minute înainte de micul dejun. Doza se poate
crește la 20 mg/zi;
- Pacienții cu afectare hepatică și renală se impune prudență la inițierea tratamentului și
în momentul creșterii dozei;
NICARDIPINA
- Soluțai injectabilă este utilizată pentru tratarea tensiunii arteriale foarte severe. Poate fi
utilizată pentru controlarea tensiunii arteriale ridicate după operație;
- Reacții adverse: frecvent amețeli, picioare umflate, palpitații, tensiune arterială scăzută,
amețeli, trombocitopenie, ritm cardiac lent, dureri în piept, dureri abdominale;
NIMODIPINA
- Pentru prevenirea și tratamentul deficiențelor neurologice tardive la pacienții cu

hipertensiune arterială ca rezultat al spasmului vascular cerebral;
- În atacul ischemic deoarece crește fluxul saguin colateral;
- Antimigrenos-profilactic;
- Reacții adverse: scăderea presiunii sanguine, tahicardie, bufeuri, creșterea enzimelor
hepatice, tulburări gastrointestinale;
4.3.2. Benzotiazepine
DILTIAZEM
- Absorbție digestivă rapidă și bună;

- Biotransformare hepatică intensă cu efect înalt al primului pasaj hepatic cu
biodisponibilitate mică;
- Vasodilatația ( coronariană și arterială ) mai intensă;
- Arteriolodilatația periferică mai puțin intensă ;
- Reacții adverse asemănătoare cu nifedipinul și verapamilul dar mai puțin ca frecvență;
30
- Contraindicații: tulburări de conducere, insuficiență ventriculară stângă cu stază

pulmonară, bradicardie severă, hipotensiune arterială;
- Doza inițială 120 mg administrat în prize egale. Doza poate fi crescută la 1 – 2 zile de
2 – 4 ori pe zi;
- Doza optimă se situează în intervalul 180 – 360 mg iar în anumite situații poate ajunge
până al 480 mg;
- Nu se administrează perfuzabil: risc de fibrilație ventriculară;
- Asocieri cu prudență:
▪ Alte antiaritmice;
▪ Blocante alfa-adrenergice și beta-adrenergice;
▪ Amiodaronă;
▪ Ciclosporină;
▪ Carbamazepină;
▪ Digoxină;
4.3.3. Fenilalchilamine
VERAPAMIL
- Absorbție orală bună și rapidă;

- Biotransformare hepatică intensă cu biodisponibilitate orală mică, dozele orale vor fi
mai mari;
- Prezintă:
▪ Efect antiaritmic, antianginos, antihipertensiv;
- Reacții adverse:
▪ Cardiace intense: bradicardie marcată, bloc atrio-ventricular sever;
▪ Circulatorii: hipotensiune, amețeli, cefalee, edeme;
- Contraindicații:
▪ Boală sinusală, bloc atrio-ventricular avansat, bradicardie, insuficiență
▪ Asocieri cu beta-blocante, chinidină, digoxină;
- Administrare orală 40 – 160 mg de 3 – 4 ori/zi, i.v. 5 – 20 mg în urgențe, max 100 mg;
- Se reduc dozele la vârstnici, în insuficiența hepatică și renală și sub tratament cu
cimetidină;
31
4.4. Inhibitoare ale sistemului renină-angiotensină

În funcție de mecamismul de acțiune asupra sistemului renină-angiotensină se clasifică în:
o Inhibitoare specifice ale enzimei de conversie;
o Antagoniști ai angiotensinei II
4.4.1. Inhibitoare ale enzimei de conversie

Inhibă specific enzima de conversie a angiotensinei împiedicând transformarea
angiotensinei I în angiotensină II cu următoarele consecințe:
o Reducerea rezistenței periferice;
o Diminuarea secreției de aldosteron cu diminuarea retenției hidrosaline;
o Creșterea secreției de renină;
Acțiuni farmacodinamice:
o Arteriolodilatație cu scăderea rezistenței arteriolare periferice;
o Efect antihipertensiv;
o Ameliorarea performanței inimii;
o Efect cardio-protector, în hipertensiunea arterială cu insuficiență cardiacă;
o Dilatarea arteriolelor glomerulare, fluzul sanguin renal crește, filtrarea
glomerulară nu este modificată;
o Reflexe vegetative circulatorii, frecvența cardiacă și debitul cardiac nu sunt
modificate;
Sunt antihipertensive eficace atât în monoterapie cât mai ales în sociere cu diuretice. De
elecție în unmătoarele cazuri de hipertensiune arterială: insuficiență cardiacă, disfuncția
ventriculului stâng, post infarct miocardic, boli vasculare periferice, nefropatie diabetică
Asocieri indicate:
o Biterapie: IEC + diuretice tiazidice sau blocant al canalelor de calciu;
o Triterapie: IEC + diuretic tiazidic + beta-blocant;
CAPTOPRIL
- Absorbție rapidă pe nemâncate cu biodisponibilitate bună;

- Indicații:
▪ Hipertensiunea arterială forme ușoare și moderate, cu funcție renală
normală;
▪ Insuficiența cardiacă congestivă, post infarct miocardic acut;
32
- Preferat la hipertensivii cu insuficiență cardiacă, insuficiență vasculară periferică,

diabet ( beta-adenoliticele sunt contraindicate );
- Reacții adverse:
▪ Hipotensiune pronunțată la începutul tratamentului;
▪ Tuse uscată și obstrucție nazală;
▪ Tulburări de gust;
▪ Erupții cutanate în prima lună;
▪ Edem angioneurotic, rar dar grav;
▪ Insuficiență renală reversibilă;
▪ Hiperkaliemie;
- Posologie:
▪ Inițial 12,5 – 25 mg de 1 – 2 ori/zi;
▪ Doza de menținere 50 – 100 mg pe zi în 2- 3 prize;
▪ Uzual 50 mg/zi ( priză unică dimineața sau 2 prize la 12 ore );
- Asocieri preferențiale: diuretice tiazidice și beta-adrenolitice;
- Contraindicații: asocieri cu diuretice antialdosteronice;
LISINOPRIL
- Efect de lungă durată, administrare o dată/zi;

- Relativ bine tolerat;
- Indicații: hipertensiunea arterială și insuficiență cardiacă congestivă;
- Posologie: oral 2,5 mg pe zi, doza inițială, doza de întreținere ( în doză unică ) în
hipertensiunea arterială 10 – 20 mg/zi ( maxim 40 mg/zi )
- In insuficiența cardiacă doze de 5 – 20 mg/zi;
ENALAPRIL
- Este un prodrog inactiv și se eliberează forma activă – enalaprilat;

- Absorbție orală u este influențată de prezența alimentelor;
- Durată mai lungă de acțiune comparativ cu captoprilul;
- Reacțiile adverse sunt de frecvență mai mică;
- Indicații: in hipertensiunea arterială esențială ( inclusiv formele maligne sau refractare),
insuficiența cardiacă congestivă post infarct miocardic;
- Doza inițială 2,5 – 5 mg pe zi;
- Doza de întreținere ( în 1 – 2 prize ) în hipertensiunea arterială 10 – 20 mg pe zi, fără a
se depăși 40 mg pe zi
- În insuficiența cardiacă 5 – 20 mg/zi;
33
FOSINOPRIL
- Indicat ca antihipertensiv și în insuficiența cardiacă;

- Reacții adverse:
▪ Erupții, senzație de mâncărime, senzație de constricție a pieptului,
dificultăți de respirație sau umflarea feței, buzelor sau mâinilor /
picioarelor;
▪ Amețeală, slăbiciune, stare de lesin, dureri toracice, edeme, sângerări
neobișnuite;
- Doza inițială uzuală 10 mg/zi ( maxim 40 mg /zi );
- Antiacidele pot scădea absorbția;
PERINDOPRIL
- Tratamentul hipertensiunii arteriale, insuficienței cardiace, reducerea riscului de

apariție a evenimentelor cardiace ( infarct miocardic );
- Reacții adverse:
▪ Edeme ale feței, buzelor, limbii;
▪ Dificultăți de respirație;
▪ Senzație de amețeală sau leșin;
▪ Bătăi rapide și neregulate ale inimii;
▪ Tuse, senzație de lipsă de aer;
▪ Cefalee, amețeală și oboseală;
▪ Greață, vomă, dureri de stomac, diaree, modificări ale gustului, erupții
cutanate;
- Doza uzuală este;
o Hipertensiunea arterială – doza inițială 5 mg iar după o lună poate fi crescută la
10 mg;
o Boală coronariană stabilă: 5 mg o dată/zi iar după 2 săptămâni poate fi crescută
la 10 mg/zi;
TRANDOLAPRIL
- Hipertensiune arterială;
- Tratamentul inițial se începe cu 0,5 mg și poate crește la 2 mg/zi într-o singură priză;
- Se evită administrarea de diuretice;
34
RAMIPRIL
- Indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale, reduce riscul accidentelor vasculare și

afectarea rinichiului;
- Reacții adverse: edeme ale feței, buzelor, gâtului, respirație dificilă, erupții cutanate,
tuse, cefalee, amețeală, hipotensiune arterială, dureri de stomac, crampe musculare,
vertij;
- Administrare orală doza recomandată 1,25 mg sau 2,5 mg/zi, doza poate fi crescută
până la 10 mg/zi;
- În cazul în care este administrat pentru reducerea riscului de accidente vasculare doza
este între 2,5 mg și 10 mg/zi;
- Se reduce sau se oprește administrarea diureticului
4.4.2. Antagoniștii angiotensinei I

Indicații: hipertensiunea arterială esențială în caz de tuse la IEC. Au avantajul duratei lungi de
acțiune ( administrare o dată pe zi ).
Contraindicații: sarcină și hiperkaliemie;
Blocarea angiotensinei I va produce:
o Vasodilatație ;
o Crește excreția renală hidrosalină;
o Scade volemia;
o Hiperkaliemie;
o Acțiune uricozurică slabă;
Efectele secundare comune pentru antagoniștii angiotensinei I și inhibitorii enzimei de
conversie:
▪ Hipotensiune arterială;
▪ Hiperkaliemie;
▪ Scăderea funcției renale;
Efectele secundare de tip angiotensină II, proprii antagoniștilor angiotensinei I: efect
antiproliferativ și de reducere a creșterii ( nocive dezvoltării normale a fărului )
35
SARALAZINA
- Blochează receptorii angiotensinei I;

- Inactivă oral, se administrează doar i.v. ;
- Acțiune hipotensivă de scurtă durată;
- Indicată în scop de diagnostic al hipertensiunii arteriale datorată excesului de
angiotensină II;
CANDESARTAN
- Indicat în caz de hipertensiune arterială la pacienții peste 6 ani;

- Reacții adverse: dificultăți de respirație, edeme ale feței, buzelor, limbii, mâncărimi
severe ale pielii, senzație de amețeală, cefalee, infecții respiratorii, hipotensiune
arterială
- Doza inițială 8 mg/zi care poate fi crescută la 32 mg/zi în funcție de răspunsul
pacientului; pacienții de rasă neagră pot prezenta un răscpuns scăzut la tratament
(necsită o doză mai mare );
- Copii și adolescenți: se incepe cu 4 mg/zi care poate fi crescută până la 8 mg sau chiar
16 mg/zi în priză unică;
EPROSARTAN
- Doza uzuală 600 mg pe zi la aceeași oră;

- Nu se utilizează sub 18 ani, pacienții cu probleme ale ficatului și rinichilor ( se reduc
dozele );
IRBESARTAN
- Doza de 150 mg/zi putând fi crescută la 300 mg/zi la aceeași oră cu sau fără alimente;
- Contraindicații: alergie la substanță, în primele 3 luni de sarcină, diabet zaharat sau
funcția rinichilor alterată, asociere cu aliskiren;
LOSARTAN
- Indicații: hipertensiunea arterială, hipertrofie ventriculară stângă, pacienți cu afecțiuni

ale rinichilor, insuficiență cardiacă;
- Contraindicații: trimestrul 2 și e de sarcină și alăptare;
- Administrare orală în doză de 50 – 100 mg/zi. Se poate asocia cu hiroclorotiazida și se
vor micșora dozele la 50 mg
36
- În insuficiența cardiacă dozele sunt de 12,5 – 50 mg/zi;
TELMISARTAN
- Dozele sunt de 40 – 80 mg /zi la aceeași oră pentru hipertensiunea arterială;

- Pentru prevenirea accidentelor vasculare doza este de 80 mg/zi cu monitorizarea
tensiunii arteriale;
- Interacțiuni cu: carbonat de litiu, IECA, AINS, heparină, diuretice, aliskiren, digoxin;
VALSARTAN
- Administrare orală pacienți peste 6 ani doze de 40 – 320 mg/zi funcție de vârstă și
răspunsul la tratament în caz de hipertensiune arterială;
- După un infarct miocardic recent : adulți doze de început de 20 mg crescută săptămânal
până la 160 mg de 2 ori pe zi;
- Reacții adverse: reacții alergice trecătoare, pete de culoare roșu-purpuriu,
trombocitopenie, mialgii, febră, dureri de gât, neutropenie, scăderi ale potasiului în
sânge;
4.5. Diuretice
-vor fi studiate la aparatul renal
5. VASODILATATOARE CEREBRALE ȘI PERIFERICE
Vasodilatatoarele cerebrale și periferice sunt medicamente cu acțiune vasodilatatoare de

mică intensitate și limitată la un anumit teritoriu ( cerebral sau periferic ), capabile să amelioreze
circulația deficitară și să reducă ischemia. Unele ameliorează și proprietățile reologice ale sângelui.
Nu provoacă hipotensiune arterială semnificativă și nu au efect antihipertensiv, deoarece
nu sunt vasodilatatoare sistemice
Farmacoterapia trebuie însoțită de diminuarea factorilor de risc: fumatul, hiperlipemia,
diabetul, hipertensiunea arterială.
37
Farmacoterapia insuficienței circulatorii cerebrale cuprinde:

o Vasodilatatoare cerebrale;
o Antiagregante plachetare ( acid acetilsalicilic, dipiridamol );
o Neurotonice ( piracetam, piritinol );
Farmacotrapia insuficienței circulatorii periferice:
o Vasodilatatoare periferice;
o Antiagregante plachetare;
o Fibrinolitice ( în cazuri grave );
5.1. Vasodilatatoare cerebrale

VINCAMINA
- Alcaloid din Vinca minor;

- Crește circulația cerebrală, stimulează metabolismul neuronal, crește consumul de
oxigen;
- Potențează efectul hipnotic al barbituricelor;
- Nu influențează debitul cardiac și fluxul sanguin renal;
- Hipotensiune moderată la administrare injectabilă;
- Contraindicații: hipertensiune intracraniană, tumori cerebrale, sarcină;
- Indicații:
▪ Insuficiență circulatorie cerebrală; accidente cerebrovasculare
ischemice; sindrom postcomoțional;
▪ Ateroscleroză cerebrală la vârstnici;
▪ Tulburări retiniene și cohleovestibulare de natură ischemică;
- Durata efectului este scurtă;
- Administrare orală 20 mg de 2 – 3 ori pe zi;
- Injectabil 20 mg/zi i.m. iar i.v. diluat în perfuzie lentă 30 – 60 mg/zi
VIMPOCETINA
- Derivat semisinetetic al vincaminei;

- Similar cu vincamina;
CINARIZINA
- Antagonizează efectele unor autacoide vasoactive ( histamina, serotonina,

noradrenalina, dopamina );
38
- Vasodilatație arteriolară cerebrală;

- Favorizează intrarea oxigenului și glucozei în neuroni și crește rezistența la hipozie;
- Nu scade tensiunea arterială;
- Reacții adverse: somnolență, tulburări extrapiramidale; tulburări digestive dispeptice;
- Indicații:
▪ Tulburări circulatorii cerebrale; ateroscleroză cerebrală, sechele după
accidente vasculare cerebrale, migrenă;
▪ Tulburări circulatorii labirinice ( rău de mișcare, sindromul Meniere,
tinitus, tulburări de echilibru );
▪ Tratamentul de lungă durată ( câteva luni ). Posologia crescută
progresiv, oral 25 – 50 mg de 3 ori pe zi;
ACIDUL NICOTINIC
- Acțiune modestă în tulburări circulatorii cerebrale, ateroscleroză cerebrală, tulburări

circulatorii la hipertensivi, tulburări circulatorii retiniene, tulburări circulatorii din sfera
ORL ( amețeli, sindrom Meniere, migrene );
- Contraindicații: hemoragii recente, insuficiență cardiacă, infarct miocardic, ulcer
gastro-duodenal, se evită în primul trimestru de sarcină;
- Administrare orală, doză de 50 – 500 mg de 2 – 3 ori pe zi la mese dizolvate în apă
pentru acțiune vasodilatatoare;
- Pentru a reduce la minimum efectele adverse se începe cu doze mici și se cresc gradat,
3 g/zi la mese în 3 – 4 prize pentru acțiunea hipolipemiantă
NICERGOLINA
- Indicat sa adjuvant:
▪ Tratamentul simptomatic al afecțiunilor caracterizate prin deteriorarea
funcției cognitive asociată demenței vasculare, afecțiunilor
degenerative asociate demenței;
▪ Efecte favorabile și asupra tulburărilor de comportament și dispoziție;
▪ Tulburări vasculare și metabolice cerebrale apărute în cazul accidentelor
vasculare cerebrale trombotice;
▪ În terapia de recuperare la pacienții cu hemiplagie;
▪ Tratamentul tulburărilor cohelor-vestibulare;
- Administrarea orală, doza inițială este de 30 – 60 mg ( în 1 – 2 prize ). Doza uzuală
zilnică pentru adulți este de 30 mg, temporar poate fi crescută la 60 mg;
- În cazul afecțiunilor urechii interne sunt recomandate 15 – 30 mg pe zi;
39
- Se recomandă administrarea comprimatelor dimineața înaintea mesei cu o cantitate

suficientă de lichid;
5.2. Vasodilatatoare periferice

XANTINOL NICOTINAT
- Derivat de acid nicotinic și teofilină;

- Produce:
▪ Arteriolodilatație, mai intensă în periferie și mai slabă la nivel cerebral;
▪ Îmbunătățește proprietățile reologice ale sângelui;
▪ Previne agregarea plachetară: scade fibrinogenul ;
▪ Reduce hiperlipidemia;
▪ Stimulează metabolismul neuronal;
- In perfuzie provoacă vasodilatație intensă ( cefalee, senzație de căldură, congestia
tegumentelor );
- Contraindicații:
▪ Insuficiență cardiacă decompensată;
▪ Infarct acut de miocard;
▪ Hemoragie cerebrală acută;
▪ Ulcer gastro-duodenal evolutiv;
- Indicații:
▪ Insuficiență circulatorie cerebrală;
▪ Tulburări ischemice vestibulare, labirintice, retiniene;
▪ Tulburări ischemice periferice;
- Posologie: oral, după mese 150 mg de 1 – 3 ori/zi; i.m. 150 mg de 1 – 2 ori/zi; perfuzie
diluat în glucoză 5 % 1500 mg în 5 ore;
PENTOXIFILINA
- Produce:
▪ Vasodilatație periferică moderată, arteriolar și capilar;
▪ Îmbunătățește proprietățile reologice ale sângelui;
▪ Ameliorează insuficiența microcirculatorie cronică;
▪ Previne agregarea plachetară și eritrocitară;
- Contraindicații:
o Ateroscleroză avansată cerebrală și coronariană;
o Insuficiență cardiacă decompensată, infarct miocardic acut;
- Indicații:
▪ Insuficiență vasculară periferică, arteriolară și venoasă;
40
▪ Tulburări circulatorii cerebrale și retiniene;

- Interacțiuni: potențează efectul hipoglicemiant al insulinei și a altor antidiabetice orale;
asocierea cu anticoagulantele sau antiagregantele plachetare se monitorizează atent
timpul de sângerare sau de protrombină;
- Aadministrarea orală 200 – 400 mg de 3 ori/zi; i.v. perfuzie 100 – 300 mg ( diluat în
250 ml glucoză 5% ) timp de1 ½ - 3 ore;
NAFTIDROFURIL
- Produce vasodilatație cerebrală și periferică ; în mușchii striați stimulează

metabolismul aerob în efort, crește rezerva energetică și scade lactatul în ischemie;
- Contraindicații: insuficiență cardiacă decompensată, infarct miocardic acut,
hipotensiune arterială, hemoragii;
- Indicații:
▪ Tulburări vasculare periferice;
▪ Tulburări vasculare cerebrale , cohleo-vestibulare, retiniene;
- Tratamentul în cure ( 20 de zile pe lună ) cu pauze de 10 zile;
- P.o. 50 mg de 3 ori/zi, i.m. sau i.v. lentr 40 mg de 2 ori/zi;
- Perfuzie i.v. 160 – 320 mg ( în 250 – 500 ml glucoză ) în timp de 2 – 3 ore;
ILOPROST
- Produce arteriolodilatatie și venodialatație, crește perfuzia în rețeaua capilară ; scade

hiperpermeabilitatea capilară; antiagregant plachetar, fibrinolitic;
- Reacții adverse: congestia feței, erupții, cefalee, febră, frisoane, transpirații, greață,
vomă, crampe abdominale, diaree, hipotensiune arterială la doze mari;
- Contraindicații: sarcină, risc de hemoragie;
- Indicații: ischemie cronică severă a membrelor inferioare, la pacienții cu risc de
amputație, boala Raynaud, formă severă cu tulburări trofice:
- Administrare în spital i.v. cu perfuzor automat;
5.3. Alte vasodilatatoare

EXTRACT DE GINKGO BILOBA
- Vasodilatator , vasoregulator, antiischemic;

- Mărește circulația arterială în creierși membre;
- Crește rezistența capilară, efect antiedematos;
- Crește tonusul venos;
41
- Antagonist al factorului de activare plachetară ( PAF ); previne agregarea plachetară;

- Psihostimulator, stimulează metabolismul energetic neuronal;
- Indicații:
▪ Tulburări circulatorii ischemice cerebrale , retiniene, vestibulare și
periferice;
▪ Tulburări psihocomportamentale la vârstnici; tulburări de memorie;
- Administrare orală 40 mg de 3 ori/zi timp de 3 luni minim.
6. VASOCONSTRICTOARE
Hipotensiunea arterială este considerată tensiunea cu valori maxime sub 110 mmHg și
minime sub 55 mmHg. Ea poate fi esențială sau secundară.
Mecanismele implicate în hipotensiunea arterială pot fi:
▪ Deficit de funcție cardiacă;
▪ Vasodilatație periferică;
▪ Reducerea volemiei;
Tratamentul hiptensiunii arteriale acute:
o Corectarea parametrilor hemodinamici: perfuzii cu sânge și substituienți de
volum plasmatic, soluții saline; medicamente vasoconstrictoare sistemice;
o Corectarea tulburărilor metabolice: glucocorticoizi în doze mari, inhibitori de
protează ( aprotinină );
Tratamentul cu vasoconstrictoare sistemice se face în insuficiența circulatorie de tip
hipoton și este contraindicată în insuficiența circulatorie d tip hiperton.
6.1. Vasoconstrictoare generale ( antihipotensive )

6.1.1. Simatomimetice vasoconstrictoare
NORADRENALINA
- Nu se administrează oral;
- Produce arterioloconstricție puternică;
- Crește forța de contrație miocardică;
- Injectarea paravenoasă produce necroză;
- Perfuzia se intrerupe treptat;
42
6.1.2. Musculotrope
ANGIOTENSINA
- Are acțiune vasocontrictoare intensă dar de durată ultrascurtă ( câteva minute după
perfuzie );
- Produce: arterioloconstricție diferită ca intensitate în diferite teritorii: este maximă la
nivelul arterei mezenterice;
- Reduce fluxul sanguin în teritoriul splahnic, renal, cutanat;
- Nu reduce fluxul la nivelul creierului și mușchilor striați;
- Crește consumul de oxigen la nivelul miocarului;
- Reacțiile adverse produse de supradozare sunt reduse ( hipertensiune arterială, dureri
anginoase, bradicardie ); toleranța acută la administrări repetate și frecvente;
- Indicații: colaps, șoc datorat tulburărilor circulatorii hipotone;
- Nu se amestecă cu sânge sau plasmă;
DIHIDROERGOTAMINA
- Utilizat în migrene alături de alte produse;

- Hipotensiune ortostatică;
- Hipotonie venoasă;
6.2. Vasoconstrictoare locale

6.2.1. Vasoconstrictoare simpatomimetice
ADRENALINA
- Vasoconstricție arterială și venoasă;

- Vasodilatație la concentrație mică;
- Provoacă hipertensiune arterială, bronhodilatație;
- Indicații:
o Urgențe alergice: șoc anafilactic, angioedem laringian;
o Stop cardiovascular;
o Hemoragii vasculare de suprafață;
o Se asociază cu anestezice locale vasodilatatoare ( procaina, lidocaina ) pentru a
le prelungi acțiunea și a le diminua toxicitatea generală;
o Criză de astm bronșic ( ca tratament curativ );
- Contraindicații:
▪ Hipertensiune arterială, boli miocardice;
▪ Cardiopatia ischemică, tahicardia;
▪ Infarct miocardic;
43
▪ Cord pulmonar, hemoragii interne;

- Administrare:
▪ Astm bronșic 0,3 mg subcutanat ( 0,3 ml din fiolă ) eventual repetat la
20 minute;
▪ Șoc anafilactic: i.v. lent 0,1 – 0,5 mg diluate în 10 ml soluție salină sau
0,3 – 0,5 mg subcytanat sau 1 mg sublingual ( o fiolă );
▪ Sincopă cardiacă i.v. lent 0,5 – 1 mg repetat la 5 – 15 minute;
- Reacții adverse: palpitații, tahicardie, aritmii ectopice, dureri anginoase, anxietate,
neliniște, slăbiciuni, amețeli, cefalee, parestezii în extremități, creșterea glicemiei;
EFEDRINA
- Indicații:
▪ Astm bronșic ( prevenirea bronhospasmului );
▪ Combaterea hipotensiunii în decursul rahianesteziei;
▪ Tratament adjuvant în miastenia gravis și enurezis;
▪ Bloc cardiac cu sincopă, narcolepsie;
- Contraindicații:
▪ Hipertensiune arterială, leziuni miocardice organice;
▪ Insuficiență cardiacă;
▪ Hipertrofie de prostată, hipertiroidism;
- Administrare subcutan 1 fiolă a 10 sau 50 mg. Copii subcutan 2 – 10 mg/zi ( în funcție
de vârstă);
NAFAZOLINA
- Decongestionant și antialergic utilizat în tratamentul conjunctivitelor acute și cronice

provocate de factori nebacterieni, iritații minore ale conjunctivei datorate unor factori
de mediu ( fum, vânt, apă de la piscină );
- Tratamentul local al afecțiunilor congestive ale mucoasei rinp-faringiene;
- Contraindicații la hipertensivi ( inclusiv glaucom ), coronarieni, hipertiroidieni iar la
copii între 3 – 7 ani se administrează diluat;
- Adulți 1 – 2 picături de 3 ori/zi în fiecare nară;
- Copii diluție 1:1 în ser fiziologic : 1 picătură de 3 ori pe zi;
- Reacții adverse: senzație locală de uscăciune a mucoasei;
44
XILOMETAZOLINA
- Decongestionant nazal utilizat și în tratamentul infecțiilor urechii pentru a ajuta la

decongestionarea mucoasei nazo-faringiene;
- Precauții: hipertensiune arterială, boală cardiacă, hipertiroidie, glaucom, diabet zaharat;
- Nu trebuie utilizat mai mult de 10 zile;
- Administrare 1 – 2 doze de 1 – 2 ori pe zi concentrația de 0,1 % pentru adulți și 0,05
% pentru sugari și copii mai mici de 6 ani;
TETRIZOLINA
- Decongenstionant antialergic de uz oftalmologic;

- Ameliorează edemul și înroșirea ochilor car nu sunt cauzate de infecții bacteriene;
- Nu se administrează în glaucom, copii mai mici de 2 ani, sarcină și alăptare, iritații
cauzate de infecții bacteriene;
- Doza recomandată 1 – 2 picături de 2 – 3 ori pe zi, timp limitat 7 – 10 zile;
DIHIDROERGOTAMINA
- Tratamentul de fond al migrenelor și altor forme de cefalee vasculară, hipotensiune

arterială, profilaxia trombozei venoase postoperatorii;
- Contraindicații: prudență în timpul sarcinii, la hipertensivi, coronarieni, în insuficiența
cardiacă, hepatică și renală;
- Prudență la asocierea cu propranolol ( favorizează vasoconstriția )
- Administrare: oral 10 – 30 picături ( 1 – 3 mg ) de 3 ori pe zi într=o jumătate de pahar
de apă imediat înainte sau în timpul meselor;
6.2.2. Vasoconstrictoare serotoninergice

SUMATRIPTAN
- Biodisponibilitate orală scăzută, T ½ mic;

- Risc de spasm coronarian;
- Indicat în tratamentul crizelor migrenoase, înlătură durerea, greața și fotofobia;
- Nu se asociază cu antimigrenoase din ergot;
45
NARATRIPTAN
- Indicate în tratamentul migrenelor;

- Contraindicat în:
▪ Alergie la substanță;
▪ Boală cardiacă ischemică, angină pectorală, infarct;
▪ Probleme de circulație la nivelul picioarelor;
▪ Accident vascular cerebral, hipertensiune arterială;
▪ Afecțiuni grave ale rinichilor și ficatului;
- Doza uzuală este de 2,5 mg pe zi iar în cazuri grave se poate repeta administrarea după
4 ore. Nu se administrează mai mult de 5 mg pe zi;
6.2.3. Vasoconstrictoare musculotrope

VASOPRESINA
- Este inactivată de enzimele digestive, administrare exclusiv i.v.;

- Acțiune vasoconstrictoare, de durată scurtă;
- Intensitatea acțiunii vasoconstrictoare diferă funcție de teritoriu, intensitate mai mare
la nivel splahnic;
- Fluxul sanguin este redus intens în teritoriile splahnice, cutanat , coronarian;
- Are acțiune antidiuretică;
- Contraindicații: cardiopatie ischemică, administrarea paravenoasă conduce la
ischemie, cu evoluție posibilă la cangrenă;
- Indicații:
▪ Ca hemostatic vasoconstrictor în sângerări gastrointestinale, sângerări
esofagiene, în intervenții chirurgicale la pacienții cu hipertensiune
portală;
▪ Ca antidiuretic în diabetul insipid;
TERLIPRESINA
- Indicații: ca hemostatic vasoconstrictor, în varice esofagiene, ulcerații

gastroduodenale, hemoragii urogenitale, sângerări intra și post operatorii;
- Reacții adverse: paloare, necroză la locul injectării;
- Precauții: hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică;
- Posologie: soluție injectabilă 0,1 mg/ml; i.v. în bolus, inițial 1 mg apoi câte 1 mg la 6
– 8 ore ( maxim de 4 ori/zi ); timpul tratamentului maxim 7 zile;
46
7. MEDICAȚIA VENELOR ȘI CAPILARELOR

7.1. Medicația venelor
Varicele reprezintă cea mai comună boală a venelor, cauzată de o disfuncție valvulară.
Sindromul varicos implică dilatația venelor superficiale ( insuficiență venoasă, stază venoasă,
edem local, tromboflebită.
Tratamentul :
o În cazul varicelor membrelor inferioare: sistemic și topic;
o În cazul hemoroizilor uzual topic;
TROXERUTIN
- Efect protector al țesutului conjunctiv, celulelor endoteliului capilar și membranei

bazașe a capilarelor;
- Reduce permeabilitatea capilarelor și reduce edemele;
- Efect antiinflamator;
- Efect antitrombotic ( prin inhibarea agregării plachetare );
- Indicații:
o Varice ale membrelor inferioare, în faza incipientă și complicații
(tromboflebite, ulcer varicos );
o Hemoroizi:
- Administrare orală 300 mg de 2 ori pe zi, local sub formă de gel;
TRIBENOZID
- Antagonizează efectele autacoidelor implicate în inflamație, edem, reacții alergice;

- Diminua fragilitatea capilară;
- Reduce adezivitatea plachetară;
- Efect decongestiv și antiinflamator de intensitate medie;
- Indicații: sindromul varicos al membrelor inferioare, în faza incipientă și complicații
(flebite, ulcer varicos ), hemoroizi;
- Administrare p.o. 400 mg de 2 ori/zi
DIOSMIN
- Tratamentul simptomelor legate de insuficiența venolimfatică, senzație de greutate la

nivelul picioarelor, sindromul picioarelor neliniștite, simptome funcționale în
hemoroizi;
47
- Administrare 500 mg de 2 ori pe zi ăn timpul meselor;

- În criza hemoroidală 6 cpr pe zi în primele 4 zile, apoi 4 comprimate pe zi în
următoarele 3 zile;
TETRADECIL SULFAT DE SODIU
- Tratamentul venelor varicoase și venelor pânză de păianjen;

- Este un agent sclerozant, se administrează în venă pentru a determina lipirea pereților
și închiderea venei;
- Contraindicații:
▪ Nu puteti merge;
▪ Inflamație venoasă gravă;
▪ Tromboze, trombofilie;
▪ Obezitate;
▪ Concomitent cu contraceptive;
▪ Cancer în evoluție;
- Administrarea de către cadre medicale: 0,1 – 2 ml pentru fiecare injectare, se pot folosi
maxim 10 ml din dozele cele mai mici ( 0,2 % ) și maxim 4 ml din dozele cele mai mari
( 0,5 % )
SULODEXIN
- Tratamentul curativ pentru patologia vasculară cu risc de tromboză;

- Reacții adverse: cefalee, disconfort abdominal, dispepsie, flatulență, vărsături, eczeme,
urticarie; foarte rar hemoragie gastrică, edeme ale picioarelor; frecvent amețeală,
diaree, dureri de stomac;
- Doza recomandată 1 – 2 capsule a 250 uis de 2 ori/zi între mesele principale;
7.2. Medicația capilarelor

Proprietățile capilarelor : rezistență și permeabilitate ;
Diminuarea rezistenței capilarelor și creșterea permeabilității are repercursiuni patologice:
o Favorizează extravazarea plasmei, cu apariția edemelor;
o Favorizează friabilitatea capilară, cu formarea hematoamelor la traumatisme
ușoare;
Pentru tratamentul afecțiunilor capilare se utilizează flavonoizii ( rutozid, troxerutin,
diosmin ), antocianozide, tribenozid, dobesilat de calciu, esculina ( Aesculus hippocastanum ),
oligomeri procianidolici ( extras din Vitis vinifera );
48
RUTOZID
- Absorbția digestivă este redusă pentru flavonoidele naturale ( se administrează oral

doze mari + asociere cu acid ascorbic ) și este bună pentru chelatul rutozid-magneziu;
- Mecanisme de acțiune:
▪ Direct asupra substanței conjunctive intercelulare din endoteliul capilar;
▪ Indirect prin intermediul catecolaminelor și acidului ascorbic ( datorită
capacității de a forma sisteme redox și de a proteja de oxidare aceste
substanțe );
- Acțiuni:
▪ Mențin integritatea funcțională a capilarelor;
▪ Măresc rezistența și scad permeabilitatea capilarelor;
▪ Efect antihialuronidazic, antiinflamator și antihistaminic de intensitate
medie;
- Indicații:
▪ Fragilitate capilară, spontană sau în traumatisme foarte ușoare;
▪ Hemoragii nazale ( epistaxis ), pulmonare ( hemoptizii ), retiniene,
digestive, renale;
▪ Varice ale membrelor inferioare și hemoroizi;
- Posologie: oral pe nemâncate 100 – 300 mg pe zi în 3 – 6 prize; i.m. 80 – 160 mg/zi;
DOBESILAT DE CALCIU
- Crește rezistența și scade permeabilitatea capilară;

- Contraindicat în primul trimestru de sarcină;
- Indicații:
▪ Fragilitate capilară, cu hemoragii frecvente în diferite teritorii;
▪ Retinopatie diabetică;
▪ Tulburări capilare în hipertensiunea arterială;
- Posologie: oral 250 mg de 2 – 3 ori pe zi
49

Curs 5 - Sistemul Cardiovascular

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 5 - Sistemul Cardiovascular

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 5 – Sistemul cardiovascular © Costi Platon

- Insuficiența cardiacă stângă:

- Deficitul de concentrație ( prin tulburări metabolice miocardice );

1.1. Glicozizi cardiotonici

Are următoarele caracteristici;

- Absorbție digestivă ( prin difuziune simplă ) înaltă, p.o. și intrarectal;

- Se obține din Digitalis purpurea

1.1.2. Grupa digoxinei

- Este cardiotonicul tip al grupei cu latență și durată medie;

1.1.3. Grupa strofantinei

- Absorbție digestivă foarte mică ( practis nesemnificativă );

- Tonicardiac cu acțiune rapidă și foarte energică cu administrare strict i.v.;

1.2. Alte stimulante cardiace

- Soc cardiogen, sincopă cardiacă, asistolie, bloc atrio-ventricular complet;

- Stimularea pompei cardiace ( crește forța și scade durata ), tahicardie;

- Derivat de sinteză al dopaminei;

1.2.2. Inhibitorii fosfodiesterazei

- Efect inotrop pozitiv slab;

- Efect inotrop – pozitiv la doze mari cu ameliorarea debitului de pompă cardiacă;

Cauze: dereglări ale pacemakerului, tulburări de conducere atrioventriculară sau de ramură,

- Indice terapeutic mic, zonele concentrațiilor plasmatice terapeutice și toxice fiind

- Reducerea simptomelor asociate aritmiei ( palpitații , sincopă, stop cardiac );

2.1. Blocantele canalelor de sodiu

2.1.1. Antiaritmice tip chinidină;

- Absorbție orală bună, cu biodisponibilitate orală mare;

- Profil farmacocinetic asemănător chinidinei;

- Profil asemănător chinidinei;

- Efect cronotrop, dromotrop, batmotrop negative;

2.1.2. Antiaritmice tip lidocaină ( clasa 1 B )

- Absorbție rapidă p.o., biodisponibilitate redusă;

- analog structural cu lidocaina;

- analog structural al lidocainei;

- acțiunile principale: anticonvulsivantă, antiaritmică;

2.1.3. antiaritmice tip flecainidă ( 1 C )

- tratamentul și prevenirea recidivelor în tahiartimii ventriculare cu putențial letal;

- tulburări severe ale ritmului cardiac, tahicardii, fibrilație atrială paroxistă;

2.2. Beta-adrenolitice ( clasa II )

- Metabolizare rapidă în sânge, T ½ este scurt de aproximativ 9 minute;

2.3. blocante ale canalelor de potasiu ( clasa III )

- biodisponibilitate orală foarte variabilă;

- Tahiartimii ventriculare, tulburări de ritm cardiac;

- Neurosimpatolitic cu acțiune antihipertensivă;

2.4. Blocante ale canalelor de calciu ( clasa IV )

- Absorbție orală bună și raidă;

- Utilizat în insuficiența coronariană, angină pectorală, hipertensiune arterială, în

2.5. Alte antiaritmice

- Captare activă în multe celule inclusiv endoteliul vascular;

- Profilaxia sau suprimarea crizelor anginoase;

3.1. Nitrații orhanici + molsidomin

Toleranța ( de tip tahifilaxie ): dispariția efectului antianginos în cazul administrării de mai

- Lichid exploziv, termen de valabilitate scurt datorită volatilității;

- Oral prezintă biodisponibilitate mai bună;

- Metabolitul activ al isosorbidului dinitrat;

- În tratamentul de fond, boală cardiacă ischemică, profilaxia crizelor de angină;

- Absorbție rapidă și aproape completă, nesemnificativ efectul primului pasaj hepatic;

3.2. Beta blocante

3.3. Blocante ale canalelor de calciu

- Cardiopatie ischemică cronică, profilaxia și tratamentul anginei pectorale și a

- Indicat ca antihipertensiv și în angina pectorală;

- Indicat ca antihipertensiv și antianginos;

- Absorbție orală bună și rapidă;

- Absorbție digestivă rapidă și bună ( 70 – 90 % );

- Reacțiile adverse asemănătoare cu nifedipinul și verapamilul doar că mai puțin