OLIVIER CLÉMENT, Trei comentarii provenind din epoca patristică, cât
Recenzii
rrugăciuni: Tatăl nostru,
ÎÎmpărate ceresc,
rrugăciunea Sfântului
EEfrem Sirul, trad. Ileana
GGrigore, ediţia a 2-a,
AAlba-Iulia, Editura
RReîntregirea, 2014
Despre rugăciuni devenite indispensabile
vieţii creştine precum ,,Tatăl nostru”1, ,,Împă-
rate ceresc” sau ,,Rugăciunea Sfântului Efrem
Sirul” s-a mai scris destul de mult de-a lungul
timpului,2 teologia răsăriteană cunoscând atât
1
Cf. SAINT BASILE LE GRAND, Le traité du Saint-Esprit,
trad. A. Maignan, Pierre-Thomas Camelot, col. „Les
Péres dans la foi”, Paris, Editions de Desclée de Bro-
uwer, 1979; SFÂNTUL AMBROZIE AL MILANULUI, Despre
Sfântul Duh, trad. Vasile Răducă, col. ,,Pneuma”, Bu-
cureşti, Editura Anastasia, 1997; SFÂNTUL GRIGORE DE
NAZIANZ, Despre rugăciunea domnească, trad. Dumi-
tru Stăniloae, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi
de Misiune Ortodoxă, 2009; SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR,
Tâlcuire la Tatăl Nostru, col. ,,Mărgăritare duhovni-
ceşti”, Beiuş, Editura Buna Vestire, 2005; SFÂNTUL LUCA
AL CRIMEEI, Tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem
Sirul, trad. Adrian Tănăsescu-Vlas, Bucureşti, Editura
Sophia, 2014; SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL, Scurtă
tâlcuire a rugăciunii Tatăl nostru – cuvânt ascetic,
trad. Dumitru Stăniloae, col. ,,Lumini pentru suflet”,
Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Or-
todoxă, 2010; SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI, Tâlcuire la
Tatăl nostru, trad. Adrian Tănăsescu-Vlas, Bucureşti,
Editura Predania, 2008; SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL,
Psaltire sau cugetări evlavioase şi rugăciuni scoase
din facerile Sfântului Efrem Sirul şi aşezate după rân-
duiala Psalmilor lui David, trad. Adrian Tănăsescu-
Vlas, Bucureşti / Alexandria, Editura Sophia / Editura
Cartea Ortodoxă, 2011.
2
A se vedea, de exemplu: ***, Rugăciunile Sfântului
Efrem Sirul – către Mântuitorul, plânsurile către
Maica Domnului, Bucureşti, Editura Scara, 2006;
SERAFIM ALEKSIEV, Curăţia – tâlcuire la Rugăciunea
Sfântului Efrem Sirul, trad. Gheorghiţă Ciocioi,
Bucureşti, Editura Sophia, 2007; Idem, Dragostea –
tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, trad.
Gheorghiţă Ciocioi, Bucureşti, Editura Sophia, 2007;
Idem, Răbdarea – tâlcuire la Rugăciunea Sfântului
Efrem Sirul, trad. Gheorghiţă Ciocioi, Bucureşti, Editura
Sophia, 2007; Idem, Smerita cugetare – tâlcuire la
Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, trad. Gheorghiţă
Ciocioi, Bucureşti, Editura Sophia, 2007; Idem,
şi scrieri de mai târziu dedicate lor . În acest
context, cititorul s-ar putea întreba ce utilitate
are un nou demers dedicat acestor subiecte, fie
el şi rod al ostenelii unei personalităţi a teolo-
giei contemporane precum Olivier Clément.
Lectura acestei lucrări, ajunsă la ediţia a
doua (fapt ce arată interesul publicului cititor
pentru o astfel de lucrare), va demonstra
însă cât de importantă şi de utilă este ea. Ea
apare, după cum ţine să arate autorul însuşi în
prefaţa pe care, într-un mod deloc întâmplă-
tor, o intitulează ,,avertisment”, ca răspuns la
diferite necesităţi pastorale:
,,Nu aş fi îndrăznit niciodată cu de la mine
putere să comentez aceste texte simple, dar
fundamentale: Tatăl nostru, rugăciunea către
Sfântul Duh («Împărate Ceresc, Mângâieto-
rule...») şi rugăciunea de pocăinţă a Sfântului
Efrem Sirul. Primul text, extrem de pretenţios
pentru toţi creştinii, iar celelalte două aparţi-
nând Bisericii celei Una, pe care ortodoxia îl
păstrează şi îl oferă tuturor. Nu am nici cunoş-
tinţele ,,tehnice” şi nici calitatea duhovniceas-
că pentru a dezvolta un astfel de comentariu.
Pur şi simplu nu m-am sustras unei cereri pre-
cise şi stăruitoare, din dorinţa de a sluji, chiar
dacă termenul poate părea învechit” (p. 5).
Textul este structurat urmând modele
patristice ale unor exegeţi deveniţi deja clasici
în teologia noastră precum Sfântul Chiril al
Ierusalimului3. Autorul analizează pas cu pas
conţinutul fiecărei rugăciuni, vorbind despre
textul biblic sau despre fundamente scripturis-
tice acolo unde este cazul, valorificând aspecte
ale teologiei trinitare sau ale celei mariologice,
realizând bogate incursiuni în istoria Bisericii
sau redactând adevărate pagini filocalice.
Izbăvirea de păcate – tâlcuire la Rugăciunea Sfântului
Efrem Sirul, trad. Gheorghiţă Ciocioi, Bucureşti,
Editura Sophia, 2008; Idem, Vederea păcatelor noastre
– tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, trad.
Gheorghiţă Ciocioi, Bucureşti, Editura Sophia, 2008;
Idem, Tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul,
Tabor, nr. 6, iunie, 2019
trad. Gheorghiţă Ciocioi, Bucureşti, Editura Sophia,
2011; SEBASTIAN SEBASTIAN, Efrem Sirul, trad. Mircea
Ielciu, Ioan Ică, col. ,,Philosophia Christiana”, Sibiu,
Editura Deisis, 1998.
3
SFÂNTUL CHIRIL AL IERUSALIMULUI, Cateheze, trad. Du-
mitru Fecioru, Bucureşti, Bucureşti, Editura Institutu-
lui Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
2003.
103
 Pornind de la existenţa celestă a divinităţii,
Recenzii
părintele Olivier îl familiarizează pe cititor cu
teologia negativă şi implicaţiile ei, vorbeşte
despre sfinţenie şi harul ce se răsfrânge din
numele ei, sesizează implicaţiile mariologice
ale pnevmatologiei şi hristologiei sau abor-
dează într-un duh filocalic însă într-un limbaj
actualizat anumite patimi precum trândăvia .
Abundenţa referirilor patristice, la fel ca po-
menirea numelor unor scriitor mari ai zilelor
noastre precum René Girard (p. 69), Dosto-
ievski (p. 56) sau Virgil Gheorghiu (p. 31),
constituie un pas în faţă înspre depăşirea spa-
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • •
SANDU FRUNZĂ, Între
moartea politicii şi
m În fiecare capitol al cărţii, autorul îşi ex-
m
moartea lui Dumnezeu
– Eseuri despre litera-
tu
tură, religie şi politică,
E
Ed. Tritonic, Bucureşti,
2
2016.
Noua carte semnată Sandu Frunză se
remarcă prin originalitate şi ancorarea în
realitatea fenomenului politic şi religios, ca un
răspuns la celebra afirmaţie lansată de André
Malraux: „Secolul XXI va fi religios sau nu
va fi deloc”1. În acest fel, actualitatea temei
pentru secolul în care trăim nu poate fi pusă la
îndoială.
Între moartea politicii şi moartea lui
Dumnezeu – Eseuri despre literatură, religie
şi politică constituie o culegere de texte în
care autorul îşi expune căutările pentru o
poziţionare corectă, în înţelegerea relaţiei
Tabor, nr. 6, iunie, 2019
dintre politică şi religie. Cele şapte eseuri
(capitole) despre literatură, religie şi politică
sunt precedate de o prefaţă în care autorul
întreprinde o scurtă prezentare a cărţii, atră-
gând atenţia asupra rolului important pe care
1
ANDRÉ MALRAUX, Hôtes de passage, Editeur Galli-
mard, Paris, 1975.
104
ţiului teologic de referinţă, în care, adesea se
blochează teologii noştri, la fel cum limbajul,
ce depăşeşte clişeismul de-a dreptul jargonat
al teologiei de şcoală, face din lucrare o operă
accesibilă mai multor categorii de cititori.
Din pricina acestor lucruri, nu putem decât să
salutăm reeditarea unei astfel de lucrări care, prin
succintul abordării, limbajul plăcut şi accesibil,
accentele noi şi referinţele bogate, este de mare
folos atât cititorilor care doresc o prezentare teo-
logică savantă a subiectului, cât şi celor care iau
contact pentru prima dată cu spaţiul ortodox.
MAXIM MORARIU
relaţia dintre puterea politică şi cea religioasă
îl deţine în raport cu societatea.
primă convingerile prin folosirea unei bogate
bibliografii: Elie Wiesel, Richard Rubenstein,
Benjamin Fondane, Franz Rosenzweig, Martin
Buber, Emmanuel Levinas, Dumitru Stăniloae,
Marius Jucan, Ioan Aurel Pop, Vasile Sebas-
tian Dâncu, Sever Voinescu, Aurel Codoban
ş.a. În jurul scriiturii celor enumeraţi, autorul
construieşte, cu migală, fiecare capitol.
În primele trei secţiuni ale lucrării (cap. I
Etica politică – între etica biblică şi mitolo-
gia morţii lui Dumnezeu, cap. II Perspectiva
lui Fundoianu asupra relaţiei dintre iuda-
ism şi creştinism în lumina reflecţiilor sale
privind gândirea lui Martin Buber, cap. III
- Elemente pentru o nouă conştiinţă iudaică,
politică şi culturală) se reflectă preocuparea
şi respectul autorului pentru cultura şi filo-
sofia evreiască. Nu putea lipsi, din paginile
acestei părţi dedicate culturii evreieşti, Elie
Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru pace
(1986) şi supravieţuitor al Holocaustului (p.
21). Sandu Frunză aduce în discuţie, pentru a
descrie mitul morţii lui Dumnezeu şi pentru a
ilustra capacitatea de auto-salvare interioară
a omului prin experienţa divinităţii, expli-
caţiile lui Elie Wiesel asupra nazismului şi
asupra Holocaustului. Tot în acest registru al
Holocaustului, Sandu Frunză face trimitere la
Richard Rubenstein, gânditor american ce s-a
remarcat în special pentru contribuţiile sale la