CAP. II.

DRUMUL IN PLAN DE SITUAŢIE

2.1. Aliniamente şi curbe

Drumul în plan se compune din porţiuni rectilinii numite aliniamente, racordate prin
curbe.
Aliniamentele şi curbele constituie elementele geometrice ale unui traseu în plan
orizontal.
"
Racordarea aliniamentelor poate fi făcută prin curbe interioare C1, C2, C3,
C4' , C4 ,
cazul curent, sau prin curbe exterioare, C4, numite şi serpentine (fig.2.1)

În cazul curbelor de sens contrar apropiate între ele, cea de a doua curbă se numeşte
contracurbă.
Lungimea unui aliniament este socotită ca fiind distanţa dintre punctele de tangenţă ale
curbelor de racordare adiacente cu aliniamentul considerat. În aparenţă, traseul cel mai indicat
ar fi alcătuit din aliniamente cât mai lungi, mai ales în terenuri neaccidentate. Cu toate
acestea, condiţii de estetică şi de siguranţă impun ca aliniamentele să fie limitate ca lungime
la 3...4 km.
Pe de altă parte, lungimea aliniamentelor trebuie să respecte şi o anumită valoare
minimă. - cel puţin 1,4 V (V fiind viteza de proiectare exprimată în km/h).

2.2. Metoda axei zero

2.3. Racordarea aliniamentelor cu ajutorul curbelor circulare

Curbele circulare interioare se caracterizează prin următoarele elemente principale:

 Unghiul dintre aliniamente (U) care se determină pe teren prin măsurători directe sau
indirecte, iar pe planuri, pe cale grafică. Unghiul U este suplimentar unghiului la centru () al
curbei şi se exprimă în grade şi minute (centezimale sau sexagesimale);

 Raza curbei (R) a cărei mărime se alege în funcţie de viteza de proiectare, de configuraţia
terenului şi de condiţiile tehnico-economice ce se impun la stabilirea traseului (lungimea
minimă a curbelor, distanţa minimă dintre două curbe consecutive, lucrări minime de
terasamente, etc.).

R< 25 m, …….................................... din metru în metru

25 < R < 100 m, ......................................... din 5 în 5 m,
100 < R < 200 m, ......................................... din 10 în 10 m,
200 < R < 500 m, ......................................... din 20 în 20 m,
500 < R < 1000 m, ......................................... din 50 în 50 m,

 Tangenta (T) cuprinsă între vârful de unghi (V) şi punctele de tangenţă ale curbei cu
aliniamentele Ti (tangenta de intrare) şi Te (tangenta de ieşire) şi care se calculează cu relaţia:
U 
T  R  ctg  R  tg (2.2)
2 2
 Lungimea curbei de racordare (C) cuprinsă între punctele de intrare (Ti) şi de ieşire (Te) din
curbă:

R(200 g  U g )
C (2.4)
200 g
 Bisectoarea (B) cuprinsă între vârful de unghi V şi mijlocul arcului TiTe (punctul B). Pentru
calcul se utilizează relaţia:

R U 
B  VO  BO   R  R (cos ec  1) sau B  R (sec  1) (2.5)
U 2 2
sin
2
Mărimile U, R, T, C, B, reprezintă elementele principale ale curbelor circulare şi se
menţionează în mod obligatoriu pentru fiecare curbă, atât pe planul de situaţie cât şi pe profilul
longitudinal al drumului.

2.4. Trasarea curbelor circulare

Determinarea unghiului dintre aliniamente se poate face şi prin metode indirecte (fără
teodolit), măsurând cât mai exact, pe teren, distanţele a, b, c, (fig. 2.5.) şi calculând:
b U c
tg  ; U = 200g -  sau sin  (2.7)
a 2 2a
Această metodă poate fi utilizată şi în cazul studierii traseului pe planuri cu curbe de
nivel când segmentul "a" se alege arbitrar (obişnuit 1, 2, 3, ... 10 cm) rezultând, prin
măsurătoare, lungimea "b" respectiv "c".

a. b.
Fig. 2.5. Măsurarea unghiurilor prin metoda indirectă.
a). pentru unghi obtuz; b). pentru unghi ascuţit
 2.5 Necesitatea introducerii curbelor de racordare progresivă

În mişcarea curbilinie, asupra autovehiculelor (fig.2.6.) acţionează forţa centrifugă:

v2 P v2
Fc  m    ( 2.8)
 g 
în care:
m - masa vehiculului, în kg;
P -greutatea vehiculului, în daN
v - viteza, în m/s;
 - raza de curbură, în m;
g - acceleraţia gravitaţiei (9,81 m/s2)

Această forţă este aplicată în centrul de greutate al autovehiculului şi dirijată spre

exteriorul curbei.

Fig. 2.8. Variaţia curburii în cazul racordării cu arc

2.6 Clotoida
 Clotoida sau spirala lui Euler, (fig. 2.12.), este curba mecanică prin excelenţă care
corespunde traictoriei unui autovehicul care se deplasează cu viteză constantă şi rotire a
volanului uniformă, la trecerea de pe aliniament pe arcul de cerc şi invers.
Ea este radioida cel mai frecvent utilizată la racordarea aliniamentelor drumurilor,
datorită proprietăţilor pe care le are.
Clotoida este curba plană pentru care produsul dintre raza de curbură  în orice punct
şi arcul corespunzător s este constant:

 s  A2 (2.10)

La limită, adică la punctul de tangenţă al arcului de clotoidă cu arcul de cerc,

proprietatea de definiţie devine:

A2    s  R  L (2.11)

Ecuaţiile parametrice ce definesc coordonatele oricărui punct de pe clotoidă sunt:

t
x  A 2  cos t 2 dt (2.12)
0

t
y  A 2  sin t 2 dt (2.13)
0

unde variabila independentă , adică unghiul pe care îl face tangenta la clotoidă în punctul
considerat cu sensul pozitiv al axei absciselor, a fost înlocuită:  = t2.

Fig. 2.12. Elementele clotoidei de bază

Aceste elemente pot fi calculate pentru o clotoidă de referinţă sau de bază, al cărui
modul sau parametru A = 1.
 2.7 Raze de racordare caracteristice:

Se disting următoarele raze caracteristice:

1. Raza minimă (Rmin) care asigură circulaţia autovehiculelor numai dacă profilul
transversal al drumului este supraînălţat la maximum.
Valoarea razei minime rezultă din relaţia (2.23), scrisă pentru deverul pozitiv:

V2
R (2.23).
127( f m  i )
unde: - fm este coeficientul de frecare între roată şi cale;
- i este supraînălţarea maximă admisă.
Trecerea de pe aliniament pe curba circulară de rază Rmin se face prin intermediul
radioidelor, raza cercului primitiv fiind Rmin + R.
Curbe cu raze mai mici decât Rmin nu sunt admise pe drumurile publice.
2. Raza maximă până la care supraînălţarea căii este obligatorie (Rmax.s). Aceasta
reprezintă raza pentru care valoarea supraînălţării "i" calculată cu relaţia 1.24, tinde spre
valoarea "p" a pantei transversale a profilului în aliniament.

Pentru p = 2...2,5% (panta transversală curentă la îmbrăcăminţile moderne) şi L  0,9

V , se obţine R  0,30 m, adică Rmax.s reprezintă în acelaşi timp şi raza limită sub care
introducerea radioidelor este obligatorie.
Rezultă că pentru Rmax.s  R  Rmin, arcele de cerc se racordează cu aliniamentele
obligatoriu prin arce de tranziţie, iar profilele transversale au pante unice supraînălţate spre
interiorul curbei.

3. Raza maximă de convertire (Rmax.c) sau limita până la care se impune convertirea
profilului transversal. Aceasta este raza critică pentru deverul negativ şi se calculează cu
relaţia 2.27:

V2
R (2.27)
127( f m  p)

Pentru R  Rmax..c, racordarea aliniamentelor se face cu arce de cerc, modificarea

profilului transversal al căii nefiind necesară (circulaţia autovehiculelor se poate face pe
deverul negativ, fără ca siguranţa şi confortul să fie periclitate).
 Pentru Rmax..c  R  Rmax.s, profilul transversal al căii se execută cu pantă unică spre
interiorul curbei cu valoarea din aliniament, iar arcul de cerc poate fi racordat direct cu
aliniamentele (introducerea radioidelor nu este obligatorie).

În tabelul 2.1 sunt cuprinse valorile razelor caracteristice prescrise de STAS 863-85.
DRUMUL IN PLAN DE SITUATIE
.

Tabelul 2.1. Elemente de racordare conform STAS 863-85

Elemente geometrice Viteza de bază, km/h

100 80 60 50 40 30 | 25
1 Razele arcelor de cerc centrale, 450 | 240 125 95 60 35 25
minime, m excepţional 400...449 215...239 115...124 85...94 55...59 32...34 22...24
22...25
2 Razele arcelor de cerc cuprinse intre 400...425 215...290 115...150 85...110 55... 70 32...35
razele minime (excepţionale) şi razele
curente, m, la deveruri în %: maxim
7
6,5 426...500 291...315 151...170 111...125 71... 75 36...40 26...30
6 501...565 316...345 171...195 126...140 76... 80 41...45 31...35
5.5 566...625 346...375 196...226 141...155 81. . . 90 46..-v50 36...40
5 626...685 376...405 227...245 156...170 91... 95 51...55 41. . . 45'
4,5 686...745 406...445 246...270 171...185 96...105 56...60 46...50
4 746...805 446...485 271...295 186...200 106...115 61. . . 65 51...55
3,5 806...865 486...525 296...320 201...220 116...125 66...70 56...60
Tab
3 866...920 526...565 321...345 221...240 126...140 71...80 61...65
elul 2,5*) 921...985 566...600 346...370 241...260 141...160 81...85 66...68
1Nr. 2 986...1000 601...620 371...380 261...270 161...170 86...90 69...70 - 18 -
3
crt. Razele curente, In m 1000 620 380 270 170 90 70
4 Razele recomandabile, in m 1600 1000 575 400 250 150 100
5 Lungimile c, ale arcelor de cerc cu 150 140 115 •
raze R sau R + AR, minime, in m,
III...V
pentruşidrumuri
drumuride
declasa
exploatare
tehnica II 140 120 95 70 60 45 . 40
(40) (35)
 2.8. Tipuri de racordări

Racordarea în boltă este racordarea a două aliniamente paralele situate la distanţa D,

cu ajutorul a două arce simetrice de clotoidă când direcţia de mers se schimbă cu 180o.
Din figura 2.13 , cunoscând D, se poate scrie:
2
D = 2 (R + R) = 2R ( 1+ ) (2.28) Deoarece    /2
6
rad, rezultă: R = 0,354 D (2.29)
L = 2 R  = 3,142 R (2.30)
Cunoscând R, L şi , utilizând ecuaţiile parametrice ale clotoidei, (relaţiile 2.12 - 2.22),
se pot determina toate datele necesare trasării curbei.

Fig. 2.13 Racordarea in boltă

Racordarea în dusină cu arce simetrice de clotoidă a două aliniamente
paralele situate la distanţa D, se face cu ajutorul a patru arce de clotoidă egale între ele (
cazul racordării simetrice). Pentru determinarea unui arc de clotoidă se consideră un
aliniament secundar V1V2 înclinat cu 45o faţă de aliniamentele principale înclinarea
aliniamentului secundar poate fi oricare, în concordanţă cu condiţiile de relief.
 Fig. 2.14 Racordarea în dusină
D
R respectiv: L = 2 R 
  t5 t9   2 
2 sin u1  2   t   ......  sin    1   
  10 216   6 


Racordarea în turnantă cu arce simetrice de clotoidă, se foloseşte în cazul racordării a

două aliniamente divergente ce formează între ele unghiul u1 ( cazul buclelor la serpentină).
Din figura 2.15 se observă că există două posibilităţi de determinare ale elementelor
serpentinei şi anume:
- cunoscând u1 şi R, rezultă distanţa V1O şi apoi celelalte elemente ale clotoidei;
- cunoscând u1 şi distanţa V1O, rezultă R şi apoi celelalte elemente ale clotoidei.
u1
Cunoscând   90o  şi stabilind poziţia centrului cercului de rază R (V1O =a),
2
relaţiile de calcul sunt urmatoarele:
u1
R  R  a  sin respectiv: L = 2 R 
2