Subiectul: Mucoasa cavităţii bucale. Generalităţi. Histofiziologia mucoasei cavităţii bucale.

Planul lecţiei:
1. Aspectul macroscopic al mucoasei bucale:
- gingia
- limba
- palatul dur
- paltul moale
2. Tipurile epiteliale ale cavităţii bucale:
- epiteliile profunde
- epiteliile superficiale
3. Funcţiile mucoasei

Mucoasa bucală face parte din structurile epiteliale ale corpului. Ea aparţine atît embriologic, cît şi
morfofuncţional, mucoasei tubului digestiv, fiind formată dintr-un epiteliu pavimentos stratificat,
aşezat pe un corion. Ea formează o barieră între mediul extern și structurile interne ale corpului,
pregătind astfel o importantă funcție de protecție împotriva noxelor chimice, fizice și biologice ce ar
putea afecta organismul.

Aspectul macroscopic al mucoasei bucale:

Mucoasa bucală acoperă structurile anatomice profunde, tapițînd cavitatea bucală. Se întinde pe
părțile moi vecine, mușchi, spații topografice (loji), de ex.loja sublinguală, recesus –ul lojii
submandibulare. Se continuă posterior cu mucoasa faringiană, în exterior cu tegumentele feței.
Joncțiunea cutaneo – mucoasă se face de-a lungul unei zone cu aspect particular- roșul de buză.
Mucoasa bucală prezintă anumite particularități morfologice, în funcție de diferitele zone
topografice ale cavității bucale.
Gingia
Mucoasa gingivală se subîmparte în mai multe zone:
- Marginea gigngivală liberă sau gingia marginală este porțiunea situată deasupra procesului
alveolar, care se inseră pe suprafața dinților. La acest nivel, ea dă naștare unei structuri
specializate de inserție numite fundul de sac gingival.
- Gingia fixă este poprțiunea de mucoasă care acoperă procesul alveolar propriu-zis. Are o
culoare roz-pală, un aspect punctat (”în coajă de portocală”) și este keratinizată. La acest
nivel mucoasa nu prezintă corion, iar epiteliul este strîns conectat cu periostul.
Limba
Este un organ specializat cu multe funcții:masticație, deglutiție, gust, vorbire etc.Mucoasa linguală
acoperă o structură musculară complexă. Aspectul său este diferit pe fața dorsală în comparație cu
fața ventrală.
Fața dorsală prezintă un aspect mat, rugos, datorită prezenței pe suprafața ei a numeroaselor papile
care prezintă ungrad variabil de keratinizare. Putem observa papile filiforme subțiri și alungite,
papile fungiforme rotunjite, 1-2 mm,cu o culoare roșu mai închis, diseminate ici –colo printre
papilele filiforme. La limita celor 2/3 anterioare cu 1/3 posterioare se observă papilele
circumvalate,dispuse în forma de V cu vîrful posterior. Ele sunt în număr de 8-10, dispuse în două
linii ce formează V –ul lingual. Numeroși muguri gustativi se află în mucoasa acestor papile.
La vîrful V-ului lingual se deschide foramen caecum, vestigiu al canalului tireoglos. Uneori el se
prezintă ca un fund de sac, alteori ca un canal permeabil. Pe marginile limbii, în porțiunea mijlocie,
se observă papilele foliate, mici fisuri verticale paralele între ele, care conțin în grosime muguri
gustativi. Printre papilele foliate și posterior de ele, spre plica gloso – amigdaliană, se pot observa
uneori mici mase rotunjite, ce sunt date de foliculii limfatici ai amigdalei linguale. Acești foliculi
(noduli limfatici)pot fi observați uneori și pe fața dorsală a limbii în 1/3 posterioară. Fața dorsală a
limbii prezintă în general un aspect uniform. Uneori însă ea este fisurată, plicaturată, aspect numit
limbă fisurată.
Fața ventrală a limbii prezintă o mucoasă foarte subțire,relativ transparentă, prin grosimea căreia se
pot observa frecvent venele sublinguale situate în submucoasa paralel cu marginile limbii. Pe linia
mediană, mucoasa linguală formează frenul lingual – plica subțire de mucoasă ce unește fața
ventrală a limbii cu planșeul bucal.

Planșeul bucal
Prezintă o mucoasă fină, foarte subțire, care acoperă multiple structuri anatomice din profunzime.
Anterior, mucoasa planșeului se continuă dintr-o parte în alta a linie mediane, separate doar uneori
de frenul limbii. Ea formează la acest nivel peretele superior al lojii gkandei sublinguale și se
continuă lateral cu mucoasa alveolară mandibulară. Pe suprafața mucoasei planșeului, în cele 2/3
anterioare, se observă o plică mai mult sau mai puțin proeminentă,numită plica sublinguală.
Ea este ridicată de canalul Warthon și de glanda sublinguală pe care o interisează.

În 1/3 posterioară, planșeul lingual se îngustează foarte mult, devenind practic un șanț numit șanțul
paralingual. El se termină posterior la plica gloso amigdaliană. Mucoasa sa este subțire, se continuă
medial cu mucoasa feței ventrale a limbii, iar lateral cu mucoasa procesului alveolar mandibular din
dreptul molarilor 2 și 3. La acest nivel mucoasa șanțului paralingual formează singură peretele
superior al lojii glandei submandibulare.

Palatul dur
Mucoasa palatului dur are o culoare roz pal, este în general keratinizată și prezintă un aspect
neuniform. În 1/3 anterioară este rugoasă, prezentînd rugile palatine, plici transversale de mucoasă
ce pornesc dinapoia papilei retroincisive. Papila retroincisivă este o mică proeminență de mucoasă
ce se suprapune peste orificiul incisiv. În cele două treimi posterioare, mucoasa paltină prezintă un
aspect neted. O mică fosetă poate fi observată uneori în dreptul molarului 2, la locul de emergență
osoasă a mănunchiului vasculo – nervos palatin mare. Uneori, pe linia mediană poate fi observat
torusul paltin, formațiune osoasă alungită, de dimensiuni variabile.
Mucoasa palatină este strîns aderentă de os datorită continuității corionului direct cu periostul. În
corion există numeroase glande salivare mici, ale căror orificii de deschidere por fi uneori observate
cu ochiul liber.
Palatul moale
Continuă posterior palatului dur, formînd un unghi cu acesta din urmă. Mucoasa prezintă uneori un
aspect gălbui, datorat țesutului conjunctiv din corion; în submucoasă există numeroase glande
salivare mici. Pe linia mediană se observă rafeul median. La limita cu palatul dur se observă două
mici fosete, numite foveole palatine, ce corespund spinei nazale posterioare și inserției mușchiului
luetei.
Lateral, spre limita procesului alveolar și distal de el, se poate observa uneori o proeminență
simetrică, ridicată de hamulus –ul pterigoidian.

Tipurile epiteliale ale cavităţii bucale

Substructurile epiteliale ale cavității bucale pot fi împărțite din punct de vedere embriologic în două
grupe mari:
- Epitelii profunde
- Epitelii superficiale
Epiteliile profunde se subîmpart în:
- Epiteliile odontogene derivă din țesutul ectodermal primitiv al stomodeum-ului, dînd naștere
următoarelor structuri; epiteliu adamantin extern și intern, reticulul stelat, lama dentară, teaca
Hertwig, resturile epiteliale Malassez de la nivelul parodonțiului.
- Epiteliile glandulare vor da naștere glandelor salivare majore și minore.
Epiteliile superficiale sunt formate din mucoasa bucală și din mugurii gustativi. Mucoasa bucală, la
rîndul ei, se subîmparte în trei tipuri din punct de vedere funcțional:
- Mucoasa masticatorie reprezintă circa 25% din totalul suprafeței cavității bucale. Acoperă
gingiile și paltul dur, regiuni supuse permanent solicitărilor masticatorii. Ea este formată
 dintr-un epiteliu keratinizat, strîns legat de periostul subiacent. Acest țesut suferă un proces
de diferenciere terminală, în care straturile superficiale de celule keratinizate vor da naștere
unui strat de keratină asemănătoare pielii.
- Mucoasa de acoperire reprezintă circa 60% din suprafața mucoasei bucale. Tapetează
regiunile jugală, labială, planșeul, fața ventrală a limbii, precum și palatul moale. Acest tip
de mucoasă prezintă o deosebită flexibilitate, fiind adaptată astfel masticației, fonației și
deglutiției. Este formată dintr-un epiteliu nekeratinizat, situat pe un corion conjunctiv lax,
bogat keratinizat, care o leagă de structurile subiacente.
- Mucoasa specializată (senzorială) reprezintă circa 15% din suprfața mucoasei bucale și
acoperă fața dorsală a limbii. Este o mucoasă cu un grad variabil de keratinizare, fără corion,
legată direct de suprafața musculară.

Funcţiile mucoasei