Subiectul: Erupţia dinţilor.

Planul lecţiei:
1. Perioada de ridicare fiziologică a ocluziei.
2. Perioadele dentiţiei temporare.
3. Termenii de erupţie a dinţilor temporari şi permanenţi.

Erupţia dentară este un proces fiziologic, îndelungat, complex, dictat genetic care
aparţine odontogenezei şi care este strâns corelat cu creşterea şi dezvoltarea
restului structurilor craniofaciale.
Erupţia dentară reprezintă procesul prin care un dinte se deplasează din locul
germinativ iniţial (poziţia sa de formare intraosoasă din grosimea oaselor maxilare)
până la atingerea planului de ocluzie şi intrarea în funcţie.

ETAPELE CARACTERISTICE ERUPŢIEI DENTARE

Erupţia dentară se desfăşoara în trei etape caracteristice în funcţie de mişcările
eruptive:
- Etapa preeruptivă care cuprinde mişcările pe care dintele le face din zona unde s-
a format până la atingerea mucoasei bucale. În această etapă, intraosoasă, mugurele
dentar începe mișcările predominant axiale, de mica amplitudine, în momentul în
care coroana este complet mineralizată, iar formarea rădăcinii este doar începută.
La sfârșitul acestei perioade se va forma între o treime și maximum jumătate din
lungimea totală a rădăcinii. În cursul acestui process este demonstrate rata de
multiplicare foarte rapidă a celulelor pulpare de la baza germenului dentar, având
drept consecință o creștere rapidă a volumului pulpei în acest sector. În concluzie,
în timpul etapei preeruptive au loc următoarele procese:
 Deplasarea dentară intraosoasă poate fi apreciată drept o consecință a
dezvoltării rapide a celulelor pulpare
 Direcția deplasării este asigurată de multiplicarea resturilor epiteliale din
jurul mugurilor dentari
- Etapa eruptivă (prefuncţională) care cuprinde mişcările pe care le face dintele în
cavitatea bucală din momentul apariţiei primului punct de sub mucoasă până la
atingerea planului de ocluzie şi întâlnirea cu anatgoniştii. Este etapa care durează
cel mai mult. Elementul determinant în asigurarea deplasării dinților îl prezintă
modificările osului alveolar, care sunt caracterizate prin creșteri importante pe
fundul alveolei, și mai reduse pe pereții laterali ai acesteia, însoțite de continuarea
formării rădăcinii. Mișcările dinților în erupție sunt predominant axiale, iar direcția
deplasării este influențată de musculature periorală și de limbă.
- Etapa posteruptivă (funcţională), care cuprinde perioada din momentul intâlnirii
cu dintele antagonist şi intrarea în funcţie. Este reprezentată de mișcările parcurse
de dinte de când atinge planul de ocluzie, intră în funcție și până când își încetează
existența pe arcadă.
Ordinea de nidaţie a dinţilor determină şi ordinea de erupţie a acestora. Acei dinţi,
care au fost nidaţi în prima perioadă de până la 5 luni de viaţă intrauterină,erup
primii şi sunt dinţi deciduali, iar cei nidaţi în perioada de după 5 luni de viaţă
intrauterină şi până la 5 ani de viaţă a copilului-erup în al doilea rând, şi sunt
permanenţi.
La momentul naşterii sunt prezente primordiile incisivilor şi caninilor permanenţi,
nidaţi în saculii dentari, şi primordiile primului molar. Lipsesc primordiile
molarilor II şi III , şi ale premolarilor.
Către debutul erupției se finalizează dezvoltarea coroanei dintelui de lapte, și
începe formarea rădăcinii acestuia.
În procesul erupției coroana dintelui începe a se deplasa către eminența alveolară,
parcurgând în maxilar o cale considerabilă, iar migrația dintelui este însoțită de
modificări oarecare, cele fundamentale fiind:
- Dezvoltarea rădăcinii dintelui
- Dezvoltarea periodonțiului
- Restructurarea osului alveolar
- Modificări ale țesuturilor,care acoperă dintele în proces de erupție.

La apropierea dintelui către memebrana mucoasă a cavității bucale se produc

modificări regresive în țesutul conjunctiv,care desparte dintele de epiteliul
membranei mucoase. Epiteliul adamantin redus, care acoperă coroana dintelui în
formă de cîteva straturi de celule aplatizate,secretă enzime care contribuie la
distrugerea țesutului conjunctiv, care desparte dintele de epiteliul membranei
mucoase. Apropiindu-se de epiteliul, ce tapetează cavitatea bucală, epiteliul
adamantin redus proliferează și ulterior se contopește cu acesta.

Membrana mucoasă a gingiei treptat se subțiează și devine mai moale. Mai tîrziu
prin membrana mucoasă a gingiei,începe a se profila conturul coroanei dintelui.
Epiteliul,care acoperă coroana dintelui, este supus în zonele centrale tensiunii și
degenerează; prin orificiul format coroana dintelui erupe în cavitatea bucală.
Pătrunzînd în cavitatea bucală, coroana dentară continuă să erupă cu aceeași viteză,
până nu atinge poziția finală în plan masticator. După erupția incisivilor deciduali
se mai păstrează contactul proceselor alveolare edentate în segmentul lateral. El
dispare după erupția primilor molari deciduali(prima creștere fiziologică a
ocluziei). După împlinirea a 2,5 ani copilul are sistemul dentar complet de dinți
deciduali. După perioada de dezvoltare începe perioada de funcționare a sistemului
dentar decidual. Aceasta duce la abrazia treptată a dinților deciduali.Încep să
dispară punctele de contact proximale dintre dinți. La vîrsta de 4 ani,în urma
 creșterii oaselor maxilare apar spații fiziologice,în special între dinții frontali.
Erupția corectă a dinților permanenți poate avea loc doar în cazul,cînd dinții
deciduali sunt păstrați pe parcursul perioadei de funcționare. Dinții deciduali joacă
un important rol de protectori ai spațiului pentru dinții permanenți.

Încă pînă la schimbarea dinților, la a 6-lea an de viață, erup molarii permanenți I

inferiori, iar apoi cei superiori.Coroanele molarilor permanenți I inferiori și cei
superiori se instalează într-un raport oarecare una față de alta.Conform acestor
dinți are loc ”aranjarea” și ” instalarea” celorlalți dinți permanneți. Deaceea
coraporturile primilor molari ai arcadelor dentare superioară și inferioară se
numesc ”cheia de ocluzie” a sistemului dentar.Un timp oarecare acești dinți
permanenți funcționează împreună cu dinții deciduali. Dar în curând îcepe
schimbul dinților: dinții deciduali cad, fiind înlocuiți de cei permanenți. Pe măsură
ce dintele permanent începe deplasarea sa verticală rapidă, el exercită o presiune
asupra osului alveolar, care înconjoară dintele decidual.Continuînd deplasarea
verticală,dintele permanent începe să exercite o presiune asupra rădăcinii dintelui
decidual. În țesutul conjunctiv în jurul ultimului desemenea se diferențiază
osteoclastele, care pornesc să resoarbă rădăcina dintelui decidual. Etapa inițială de
distrucție a țesuturilor rădăcinii dintelui(cement și dentină) de către odontoclaste
include demineralizarea lor.

Căderea dinților temporari decurge, de regulă, simetric la hemiarcada dreaptă și

stîngă a fiecărui maxilar, la fete mai repede decît la băieți.

Perioada dentiţiei temporare poate fi împărţită în 2 etape:

- Perioada de formare a ocluziei dinţilor de lapte: de la 6 luni-pînă la 3 luni
- Perioada ocluziei formate: de la 3 ani pînă la 6 ani. Se împarte în următoarele faze
cu particularităţi specifice:

1 fază 4-4,5ani:
a) o abraziune a dinţilor temporari pe tot parcursul arcadei dentare
b) o aşezare compactă a dinţilor arcadei dentare,apar ”tremele primatilor”adică
spaţiere la dinţii
I şi II superiori, III şi IV inferiori
c) o acoperire 1/3 de dinţii superiori pe cei inferiori
d) suprafeţele distale a dinţilor V superiori şi inferiori sînt situate într-un plan

2 fază 6-6,5 ani:

a) toate semnele se schimbă,între toţi dinţii apar spaţii,aceste spaţii ne vorbesc ca
oasele maxilare cresc şi are loc o pregătire a arcadei dentare pentru schimbul
dinţilor
b) apare abraziunea pronunţată a dinţilor, care este uniformă pe toată arcada
c) dinţii frontali se instalează în raport cap-la-cap
d) suprafeţele distale în regiunea dinţilor V formează un prag mezial,datorită
dezvoltării rapide a arcadelor dentare.

Termenii de erupție a dinților temporari

I incisivii frontali inferiori și superiori – 6-8 luni

II incisivii laterali inferiori și superiori – 8-12 luni
III caninii – 16-20 luni
IV primii molari - 12- 16 luni
V molarii doi – 20-30 luni

Termenii de erupție a dinților permanenți

6-7 ani: eruptia primilor molari superiori si inferiori, incisivii centrali inferiori
erup.
7-8 ani: erup incisivii centrali superiori si cei laterali inferiori.
8-9 ani: erup incisivii laterali superiori
9-10 ani:erup caninii inferiori
10-12 ani: erup caninii superiori si premolarii 1 si 2 permanenti (atat pe arcada
inferioara cat si pe cea superioara)
12-13 ani: erup molarii 2 permanenti
17-21 ani: erup molarii 3 ("de minte")