Auditul financiar contabil

Curs 1 Definirea si rolul auditului financiar-contabil

In societatea moderna fenomenele social-economice si consecintele lor devin tot mai

complexe, ele nu mai pot fi cercetate multilateral decat cu ajutorul unor specialisti de inalta
calificare, care poarta denumirea de experti.
In general prin expertiza se intelege activitatea depusa de unul sau mai multi experti, care pe
baza cunostiintelor lor teoretice si practice si in urma insarcinarilor primite de la anumite organe,
cerceteaza si lamuresc anumite fapte si imprejurari.
In functie de domeniul la care se refera, de cunostiintele necesare pentru efectuarea lor,
expertizele pot fi: tehnice, medicale, psihologice, grafologice, bancare, contabile, etc. Etimologia
cuvantului isi are originea in latinescul „audire” a asculta si a transmite mai departe.
Prin audit se intelege examinarea profesionala a unei informatii in vederea exprimarii unei
opinii responsabile si independente prin raportarea ei la un criteriu de calitate in vederea satisfacerii
nevoilor unor utilizatori de informatii.
Auditul financiar-contabil consta in verificarea si certificarea conturilor anuale de catre un
profesionist competent si independent, in vederea exprimarii opiniei acestuia asupra realitatii
datelor cuprinse in documentele anuale de sinteza.
Utilizatorii de informatii contabile manifesta o lipsa de incredere in informatiile furnizate de
contabilitate, deoarece producatorii de informatii contabile nu sunt de regula independenti fata de
operatiunile efectuate si situatiile anuale prezentate, fapt ce pune la indoiala impartialitatea si
obiectivitatea aparatului financiar-contabil. Intre activitatea producatorilor de informatii si
utilizatorii de informatii este necesar sa se interpuna activitatea auditorilor, care au menirea de a
restabili o incredere rezonabila intre producatorii si utilizatorii informatiilor contabile.
Libertatea pietei se bazeaza pe liberul acces la informatii corecte. Din aceste motive se
dezvolta, in toate tarile democratice, auditul financiar – contabil, ca un control independent fata de
autoritatea publica si fata de unitatile patrimoniale si ca un demers competent exercitat de catre
specialisti reuniti in organizatii profesionale.
Auditul are rolul de a asigura utilizatorii de informatii asupra:
 respectarii principiilor contabile general acceptate si a procedurilor interne stabilite de
conducerea intreprinderii;
 reflectarii de catre contabilitate si conturile anuale a imaginii fidele, clare si complete a
patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de catre intreprindere.
Realizarea obiectivelor unei intreprinderi se bazeaza pe combinarea si sincronizarea
ciclului de gestiune a mijloacelor materiale, financiare si umane cu ciclul contabil de culegere si
prelucrare a datelor dupa anumite principii si cu ajutorul anumitor procedee.
Asigurarea imaginii fidele este dependenta de respectarea principiilor referitoare la
regularitatea si sinceritatea contabilitatii.
1. Regularitatea presupune organizarea si conducerea contabilitatii in conformitate cu
principiile contabile general admise:
- principiul prudentei;
 principiul permanentei metodelor;
 principiul continuitatii activitatii;
 principiul independentei exercitiului;
 principiul intangibilitatii bilantului de deschidere;
 principiul necompensarii.
La aceste principii se adauga regulile de evaluare a elementelor patrimoniale la data intrarii
in patrimoniu, cu ocazia inventarierii la inchiderea exercitiului si cu ocazia iesirii din patrimoniu.
 2. Sinceritatea presupune aplicarea cu buna credinta a principiilor si regulilor contabilitatii.
Personalul din compartimentele de contabilitate are obligatia profesionala si legala sa
analizeze legalitatea si eficienta operatiunilor reflectate in documentele primare inainte de
inregistrarea lor in contabilitate.
Indiferent de metodele, mijloacele si tehnicile utilizate, auditul are sarcina sa urmareasca:
a) realitatea, sinceritatea si integritatea informatiilor furnizate de catre evidenta economica;
b) realitatea, legalitatea, necesitatea si economicitatea operatiunilor economico-financiare
consemnate in evideta, precum si integritatea patrimoniului agentului economic.
Urmarind aceste doua grupe de obiective, auditul se poate confrunta cu urmatoarele situatii:
a) documentele si registrele contabile sunt corect intocmite, sunt tinute la zi, respecta cerintele
normelor legale si ale hotararilor consiliilor de administratie;
b) neregulile constatate in intocmirea, circulatia si prelucrarea documentelor si in tinerea registrelor
contabile au numai un caracter formal, cum ar fi: documentele contin corecturi neadmise, evedintele
nu sunt tinute la zi, nu se respecta corespondenta dintre conturi, nu se asigura concordanta dintre
evidenta operativa, contabilitatea analitica si contabilitatea sintetica.
c) neregulile constatate in organizarea si conducerea contabilitatii determina, favorizeaza sau
mascheaza cazurile de proasta gospodarire.
Prin verificarea documentara se stabileste natura deficientelor si se impun masuri pentru
prevenirea si eliminarea lor si pentru sanctionarea celor vinovati.
Specialistii care autentifica si legitimeaza informatiile furnizate de catre contabilitate
respectand cerintele de independenta si compatibilitate fata de operatiunile si persoanele pe care le
verifica si prezintand garantii moral-profesionale sunt chemati sa-si indeplineasca misiunea fara sa
se lase influentati de interesele adeseori contradictorii ale utilizatorilor de informatii.
1. Managerii considera contabilitatea ca pe un mijloc de comunicare si informare, ca un
instrument de gestiune si control. Daca nu sunt actionari importanti doresc ca situatiile de
sinteza sa reflecte realitatea.
2. Actionarii si asociatii vor sa cunoasca situatia patrimoniului, marimea profitului si modul
lui de repartizare. O societate care nu distribuie dividende pierde treptat increderea
actionarilor in eficienta plasamentului facut si acestia isi manifesta nemultumirea fata de
consiliul de administratie.
3. Organele fiscale sunt preocupate sa cunoasca marimea impozitului pe profit si a celorlalte
impozite si taxe datorate de catre contribuabili. In ciuda reglementarilor aparent riguroase,
exista posibilitatea deformarii unor rezultate.
4. Bancherii incearca sa evalueze rentabilitatea intreprinderilor si sa aprecieze riscurile pe care
le ridica creditarea acestora. Furnizorii vor sa stie daca solvabilitatea pe termen scurt a
beneficiarilor le permite continuarea livrarilor cu un risc minim.Producatorii de informatii
contabile care doresc sa contracteze credite bancare sunt tentati sa prezinte o situatie
financiara sanatoasa.
5. Organizatiile sindicale pentru sustinerea revendicarilor resimt nevoia unei mari autonomii
si independente in ceea ce priveste analiza informatiilor contabile.

Economistii din domeniul contabilitatii si expertii contabili nu trebuie sa se lase antrenati in

acest joc de interese, ei sunt chemati sa asigure o informare corecta, pe baza de documente legal
intocmite. Menirea lor este de a asigura prezentarea prin conturile anuale a imaginii fidele, clare si
complete.