1

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE
DOMENIUL DE STUDII DE LICENȚǍ INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE ȘI
ECOLOGICE

Procedee de compostare a deșeurilor

2013
2

Cuprins
COMPOSTAREA GUNOAIELOR..................................................................................2 PROCESELE
DE DESCOMPUNERE PE PARCURSUL COMPOSTĂRII...................................2 FACTORII
PRINCIPALI DE DETERMINARE A PROCESELOR DE DESCOMPUNERE................6 PIERDERILE
DE MATERII CARACTERISTICE PROCESELOR DE DESCOMPUNERE..............11 PRINCIPIILE
DE BAZĂ ALE ELABORĂRII TEHNOLOGIILOR COMPOSTĂRII INDUSTRIALE..15 DIRECTIVE
SANITARE.............................................................................................15 DIRECTIVE
ECONOMICE............................................................................................16 DIRECTIVE PRIVIND
CAUZA CALITATEA CONSTANTĂ A COMPOSTULUI........................17 ELABORAREA UNOR
PĂRȚI ALE TEHNOLOGIILOR.INSTALAȚII UTILIZATE ÎN UZINELE DE
COMPOST...............................................................................................................19 PREGĂTIREA
MATERIILOR PRIME.............................................................................21 MATURIZAREA MATERIEI
PRIME PREGĂTITE.PRODUCEREA COMPOSTULUI PROASPĂT
(CRUD)..................................................................................................................34 PREGĂTIREA
COMPOSTULUI PENTRU VÂNZARE. TRATAREA MATERIILOR REZIDUALE..35 PROCEDEE
DE COMPOSTARE.TIPURI PRINCIPALE DE UZINE DE COMPOSTARE...............36 SISTEMUL
DESCHIS FĂRĂ TRATAREA PREALABILĂ A MATERIEI..................................38 Procedeul Van
Maanen................................................................................................38 SISTEMUL DESCHIS CU
PREGĂTIREA MATERIEI.........................................................39 Procedeul
Brno..........................................................................................................39 Procedeul
Baden-Baden......................................................................................................39 Procedeul
Dorr-Oliver..................................................................................................41 SISTEME PARȚIAL
ÎNCHISE (STATICE).......................................................................43 Procedeul Brikollare
(Caspari-Meyer)...............................................................................43 Procedeul
Prat-Sofraine................................................................................................45 Procedeul
Biotanc-SGEA.............................................................................................46 Procedeul
Humusol-Cifal.............................................................................................47 SISTEME PARȚIAL
ÎNCHISE (TRANZITORII)................................................................48 Procedeul
Thompson...................................................................................................48 Procedeul
Carel-Fouche...............................................................................................48 Procedeul de biostabilizare
Dano....................................................................................49 Stabilizatorul
Buhler-Reinstahl.......................................................................................50 SISTEME PARȚIAL ÎNCHISE
(DINAMICE)....................................................................50 Procedeul
Triga.........................................................................................................50 Turnul de maturizare
Humboldt.......................................................................................51 Procedeul Thomas
(Multibacto)......................................................................................52 Turnul de maturizare
Thomas........................................................................................53 SISTEM
ÎNCHIS.......................................................................................................54 Procedeul
Tecnitalia....................................................................................................54
3

COMPOSTAREA GUNOAIELOR
Una din grupele mari ale metodelor folosite pentru neutralizarea gunoaielor
menajere este cunoscută sub denumirea comună de procedee de compostare
(biotermice).Compostarea gunoaielor menajere este un procedeu cunoscut și
aplicat de multă vreme.Pe parcursul procedeului gunoaiele menajere cu conținut de
substanțe organice se descompun datorită interacțiunii microorganismelor și a
degajării de căldură și ca rezultat se obțin o serie de produse foarte diferite
(compost) utilizabile în special în domeniul agricol.
Procesul are o durată de circa o lună și este insoțit de o degajare intensă de
căldură.Ca urmare a temperaturilor înalte (peste 50°) microorganismele patogene
se distrug cu excepția celor de sporozoare.Materia descompusă deja nu mai are
miros urât,poate fi tratată ușor, iar din punctul de vedere sanitar poate fi
considerată nevătămătoare.Astfel procedeul de compostare poate fi utilizat și
pentru neutralizarea gunoaielor menajere.
Procedeul de compostare folosit pentru tratarea reziduurilor în
gospodărirea orașelor este destinat în primul rând pentru neutralizarea
acestora, iar valorificarea produsului final ( compost ) similar cu
valorificarea căldurii obținută la arderea gunoaielor – poate fi considerată
numai ca un factor secundar.
PROCESELE DE DESCOMPUNERE PE PARCURSUL COMPOSTĂRII
Substanțele organice, după distrugerea forței de organizare a vieții, coeziunii
și a regenerării din ele, încep să se descompună imediat.
Agenții de provocare și de execuție a proceselor de descompunere care au
loc pe parcursul compostării sunt în principal microorganismele:bacterii, ciuperci
microscopice.Iau parte în acest proces și organisme de ordin mai superior (
protozoare, pluricelulare). Din aceasta din urmă fac parte pe primul loc cele din
diferite grupe de viermi, însă rolul dominant îl au totuși microorganismele ( și în
primul rând cele heterotrofe).
Materia și energia necesară pentru înmulțirea și dezvoltarea lor se obține
prin descompunerea substanțelor organice.Aceste organisme, contrar celor
autotrofe nu pot produce substanțe organice prin folosirea bioxidului de carbon
conținut in aer.
Mersul schematic al procesului de descompunere este prezentat in figura
54.
4

Produsele finale ale descompunerii substanțelor organice sunt în primul rând

substanțe gazoase (bioxid de carbon, hidrogen, oxigen, metan, hidrogen sulfurat,
azot, amoniac etc.), apă și alte materii minerale (acid salicilic, oxizi de metale,
compuși fosforici neorganici etc.).În general, se poate spune că se obțin produsele
finale care la producerea și dezvoltarea materiilor supuse compostării au constituit
materiile de bază.
În procesul de descompunere în produse finale se formează o serie de
materii bine cunoscute și altele, intermediare tranzitorii, mai puțin cunoscute.
Corespunzător tendinței generale a procesului, acestea se descompun în continuare
în produsele finale prezentate mai înainte.
Produsele tranzitorii care se formează în procesul de descompunere,
cantitatea și durata existenței lor sunt determinate de raporturile de
echilibru dinamic existente în orice moment în masa materiei.
Acestea depind în fond de condițiile compostării și de calitatea materiei
supusă compostării și de calitatea materiei supusă compostării (gradul de saturație
cu aer, umiditatea, raporturile pH etc.).
Pentru analizarea corectă a proceselor de descompunere
atragem atenția asupra următoarelor aspecte:
1)Chiar de la începutul procesului,și în perioada de formarea a
primelor produse intermediare, se formeaza produse gazoase finale și apă
cu caracter
mineral.O parte din aceste produse finale se cuplează din nou în procesul de
descompunere,o altă parte se elimină din masa materiei ( de exemplu în formă de
gaze și vapori de apă ), iar altă parte se stochează din nou în masa materiei (de
exemplu materiile mineralizate , produsele finale mai puțin sau mai mult stabilizate
etc.).Produsele intermediare formate în proces se descompun în mod similar până
la terminarea integrală a substanțelor organice, adică până când toată cantitatea se
transformă în produse finale.
2)În procesele parțiale ale descompunerii,pe lângă descompunerea
în produse simple au loc procese cu caracter de evoluție.În aceste cazuri
se pot forma și materii care au o construcție mult mai complicată decât
materia de bază.Acest fenomen are loc la dezvoltarea corpurilor
microorganismelor de provocare a descompunerii, dar se formează și la
alte materii nevii, de construcții complicate ( de exemplu humus).Și aceste
materii de dezvoltare au un caracter tranzitoriu (produs intermediar)
întrucât nu ies din procesul general de descompunere.
Organismele vii mor în proces, iar materia corpurilor lor se descompune și
humusul produs ajunge din nou în procesul de descompunere, întrucât organismele
vii descompun și pe acestea chiar dacă fenomenul are un caracter lent.
Fazele principale ale substanțelor organice care au loc în
procesul de circulație binecunoscută în natură sunt următoarele:
1)Sinteza substanțelor organice sub acțiunea organismelor cu
conținut de clorofilă, din bioxidul de carbon, din aer, apă, materii minerale
etc.)
2)Descompunerea substanțelor organice produse sub acțiunea
heterotrofelor în final în produse din care pornește sinteza substanțelor
organice. Compostarea este o formă intermediară a acesteia din urmă
(fig.55).
5
6

În procesul de compostare, descompunerea componentelor care se pretează

ușor acestui fenomen (de exemplu zaharate, pectine, amidon, hemiceluloze,
celuloza) are un ritm mai rapid decât cel al componentelor care se pretează mai
greu (de exemplu lignine, cheratine).Datorită acestui fapt , substanțele care se
descompun mai greu (lignine), cât și substanțele mai stabile care se produc (materii
de humus) pe măsura înaintării compostării au o creștere relativă.
Tendințele intensității de descompunere a gunoaielor menajere, care
de fapt reprezintă un amestec de diferite materii sunt prezentate în figura
56.
Pe durata compostării, într-o măsură mai mică decât al componentelor care
se descompun ușor, scade și conținutul total de substanțe organice, într-o măsură și
mai mică, se micșorează și cantitatea materiilor uscate (totalul substanțelor
organice și a părților minerale).
Din cele expuse rezultă că, compostul nu poate fi definit liber.Compoziția
calitativă a complexului de materii aflate în procesul de descompunere a
compostului depinde, pe de o parte de calitatea materiei de bază, iar pe de altă
parte de faza respectiv stadiul în care se află procesele, cât și de tipul
acestora.Corespunzător acestor stadii deosebim compost proaspăt, compost
maturizat și compost pământ (sol).
7

FACTORII PRINCIPALI DE DETERMINARE A PROCESELOR DE

DESCOMPUNERE
a) Calitatea materiei care se descompune.Materiile care se descompun ușor
(în general hidrocarburi) crează posibilitatea pentru evoluția unei activități
micorbiologice foarte intensive și ca urmare o descompunere rapidă și degajare
intensivă și ca urmare o descompunere rapidă și degajare intensivă de
căldură.Descompunerea materiilor care se descompun greu (lignine, rășine, ceară,
din cele de proveniență animaliere-cheratine) este lentă.Foarte greu se descompun:
în general și materiile plastice (de exemplu folii, butelii, flacoane, burete și altele
prezente în gunoaiele menajere într-o măsură din ce în ce mai mare).
Din unități industriale sunt evacuate destul de frecvent substanțe organice
care conțin materii otrăvitoare (de exemplu vopsele, fenol, tananți etc.).Acestea pot
ajunge ușor în mâlul extras din rețelele de canalizare și bazinele de decantare ale
întreprinderilor industriale.De asemenea și decantoarele finale ale rețelelor de
canalizare din orașe pot conține astfel de materii în cantități destul de însemnate
(de exemplu fenol, resturi de detergenți etc.).Materiile cu conținut de substanțe
otrăvitoare nu pot fi compostate pe loc, sau eventual după un interval de timp
foarte îndelungat,iar în amestec cu materiile ușor compostabile, împiedică acest
proces.Ele au o acțiune defavorabilă putând impiedica activitatea
microorganismelor.O acțiune asemănătoare o au și materiile puternic acide sau
bazice.
b) Raporturile C/N si C/P (carbon/azot, carbon/fosfat).Raporturile cantitative
între atomii C, N, P ale materiilor supuse descompunerii și limitelor largi
nefavorabile micșorează intensitatea descompunerii întrucât microorganismele nu
pot primi o cantitate suficientă de azot sau fosfor, necesară dezvoltării lor (de
exemplu albuminele).În procesul de descompunere azotul și fosforul se găsesc
mereu în circulație.Înmulțirea, dezvoltarea și activitatea micorbilor depinde de
această circulație (cantitate mică de N și P este absorbită de microorganisme și noi
microbi nu se pot naște decât numai după ce microorganismele respective s-au
distrus).Din punct de vedere practic se poate considera ca satisfăcător dacă raportul
C/N este în jur de 30, iar raportul C/P atunci când conținutul de fosfor, calculat
pentru substanțele organice absolut uscate este mai mare de 0,2%.Raporturile mai
sus menționate însă nu pot fi considerate ca fiind general valabile, întrucât poate fi
satisfăcătoare și o limită mai largă față de cea indicată.De exemplu atunci când
componenta care servește ca sursă de carbon în proces de descompune greu, acest
fenomen are o mare influență în ritmul de descompunere.Poate să fie nefavorabilă
și o limită mai strânsă dacă componenta cu conținut de N și P este greu accesibilă
pentru microbi.
8

c) Granulația și omogenitatea materiei.Materiile cu granulație mai mică

asigură pentru microorganisme o suprafață de atac mult mai mare decât cele cu
granulație mare (procesul de descompunere poate avea un ritm mai rapid), datorită
cărui fapt in tehnologia de compostare, înaintea începerii procesului,materialului
este fărămițat destul de frecvent.Acest lucru poate fi favorabil în unele cazuri și
datorită faptului că prin mărunțire se atacă și elementele constructive ale materiilor
care se descompun greu microbiologic, deci prin aceasta se poate favoriza simultan
și accesul microorganismelor la părțile care se descompun mai ușor.
Un factor important este și omogenitatea respectiv repartizarea uniformă în
masa compostului a diverselor componente cu diferite caracteristici și proprietăți
fizice, chimice și biologice.Luând pe ansamblul întregii mase a compostului
raporturilor C/N poate fi favorabil însă el poate fi și nefavorabil dacă componentele
cu diferite raporturi C/N se găsesc la distanțe mari unele față de altele, în formă de
sfere și ca urmare nu se completează între ele.Situația este similară și atunci când
componentele cu conținut mai mare sau mai mic de umiditate sau componentele
mai uscate sunt repartizate neomogen.Aceste influențe nefavorabile pot fi eliminate
prin mărunțirea și amestecarea compostului, respectiv prin omogenizarea lui.Prin
mărunțire se obține un grad de compactare mult mai ridicat și ca urmare
descompunerea poate să se deplaseze in direcția nefavorabilă (anaerobă).
d) Saturația cu aer.În funcție de saturația cu aer se pot distinge două tipuri
limită de descompunere și anume:anaerobă și aerobă.Cunoașterea acestora este
foarte importantă întrucât de ele depinde într-o măsură foarte mare: ritmul de
descompunere,ce fel de produse intermediare se formează, ce efect sanitar va da
compostarea și ce valoare va avea produsul final din punctul de vedere al utilizării
lui in agricultură.
Microorganismele care fac descompunerea anaerobă pot trăi și se pot
dezvolta și fără oxigenul din aer.Acestea obțin oxigenul necesar pentru procesele
lor de dezvoltare din materiile descompuse, respectiv din produsele acestora.
În procesul de descompunere anaerobă denumită și putrefacție, se degajează
un miros puternic neplăcut și se produc materii foarte rău mirositoare (amoniac,
hidrogen sulfurat, indol, scatol, putrescin, cadaverin, diferiți acizi, acid butiric, acid
acetic, acid propionic etc.) care atrag muștele favorizând depunerea a milioanelor
de ouă.În mediul materiilor putrescibile se înmulțesc și rozătoarele.Materialul
putrezit are o culoare închisă, de multe ori unsuros, mucilaginos, sub el pământul
primește o nuanță de culoare albastru închis.Temperatura în procesul de
descompunere nu se ridică deasupra 30- 35°.Ritmul descompunerii este mult mai
lent decât în cazul procesului aerob.În cazul conținutului insuficient de calciu și
magneziu, materia se acidulează.
9

Microorganismele de descompunere aerobă folosesc în principaloxigenul din

aer pentru energia necesară vieții și dezvoltării lor.În procesul de descompunere
aerobă, denumită și putrezire nu se mai emană miros urât,nu avem de a face nici cu
înmulțirea muștelor și a rozătoarelor.În masa materiei este foarte mare conținutul
de ciuperci, de mucegai, ciuperci actinomicote, datorită cărui fapt materia captată,
de multe ori, o culoare albă. Datorită descompunerii rapide acizilor produși, nu
avem de a face cu o acidulare mai importantă.Temperatura se ridică foarte repede
la 60-75°, în special dacă este mare conținutul de elemente care se descompun
ușor,și sunt favorabili și ceilalți factori de influențare a descompunerii.Procesul de
descompunere este mult mai rapid decât în cazul condițiilor anaerobe.
De multe ori se intâlnesc păreri că descompunerea aerobă ar produce și o
serie de materii de stimulare vegetală (hormoni,auxini etc.) datorită activității
intensive a ciupercilor de mucegai și a ciupercilor actinomicete.Astfel s-a constatat
că pe terenurile îngrășate cu un asemenea compost plantele au fost mai sănătoase,
mai rezistente la diferite boli, întrucât o parte din substanțele nutritive se găseau
deja în acest produs, astfel că acțiunea lor nutritivă a fost mai mare.
Procesul de pasteurizare, care are loc ca urmare a temperaturii ridicate timp
mai îndelungat, în descompunerea aerobă (probabil și sub acțiunea antibioticelor
care se produc ca urmare a descompunerii) distruge agenții patogeni umani,
animalieri și vegetali mult mai sigur decât în cazul descompunerii anaerobe.
În tot timpul procesului de descompunere sau numai în anumite faze ale
acestuia unul din cele două tipuri de descompunere devine dominant, dar în același
timp are loc și descompunerea tipului celuilalt.Astfel în condițiile cu aer suficient
putrezirea este dominantă și caracteristică și procesul are loc pe macrosuprafețele
particulelor de materii.Descompunerea în pori în interiorul bulgărelor și a
firmiturilor are caracter anaerob.Ponderea mai mare a descompunerii
anaerobepoate fi provocată de compactarea prea densă a materiei, cât și de faptul
că în masa gunoaielor depuse în straturi relativ afânate în porii existenți se
stochează o cantitate mare de produse gazoase, ca urmare a descompunerii
intensive.În masa materiei aflată în procesul de compostare, chiar și în cazul unei
aerisiri intensive, concentrația bioxidului de carbon din golurile interioare poate
depăși și cu 1500 ori concentrația acestuia din aer liber, iar conținutul de oxigen
poate să se reducă la 1⁄4 față de concentrația lui din aer liber.
Este mai avantajos din toate punctele de vedere dacă în procesul de
compostare predomină descompunerea aerobă, însă nu este neapărat necesar ca
aceasta să fie în exclusivitate.Procesele celor două tipuri de descompunere se
completează reciproc.
e) Umiditatea.Uscarea peste măsură a materiei supusă compostării împiedică
foarte mult activitatea microorganismelor, iar pe de altă parte nici conținutul de
umiditate prea mare nu este favorabil întrucât va conduce la raporturi de
descompunere anaerobă.
Trebuie avută în vedere apa liberă închisă în celulele particulelor de materii
supuse compostării, cât și apele legate cu diferite forțe de suprafețele
particulelor.De asemenea, trebuie avut în vedere că procesul de descompunere este
însoțit de degajarea unor cantități însemnate de apă.În general, se consideră
favorabilă umiditatea când materia în descompunere este strânsă în pumn și nu lasă
apă.
La compostarea unor materii (de exemplu deșeurile de la fabricile de
conserve, resturile de legume și fructe,pepeni etc) după descompunerea peretelui
celular, se eliberează din acestea cantități însemnate de apă și ca urmare intreaga
masă a materiei devine umedă, foarte frecvent aproape fluidă.
În condițiile climaterice din Republica Populară Ungară nu trebuie luată în
considerare umezirea prea puternică a materiilor supuse compostării datorită apelor
din precipitațiile atmosferice căzute.Însă la depozitele incorect amplasate sau în
cazul amenajării insuficiente a terenurilor, apele din precipitații care se adună, cât
și apele freatice pot să umezească puternic materiile supuse compostării.
În unele cazuri, ca urmare a temperaturilor ridicate timp îndelungat în
procesul de compostare, pierderile de apă prin evaporare pot fi foarte mari, datorită
cărui fapt vom putea avea nevoie și de umezire.
f) Valoarea pH-ului determină decisiv activitatea oricărui microorganism
viu.El poate să favorizeze, să împiedice sau să facă imposibilă această
activitate.Datorită acestui fapt evoluția valorilor pH este unul din factorii
importanți, chiar determinanți ai procesului de compostare.
Domeniul valorilor pH ale microorganismelor ce iau parte în procesul
de compostare este aproximativ între limitele 4 și 9.În cazul condițiilor acide
au o activitate mai intensivă ciupercile, pe când în cazul raporturilor
bazice-bacteriile.
Evoluția raporturile pH este determinată, în principal, de calitatea materiei
supusă descompunerii (de exemplu materie cu conținut redus de CaCO
3
și MgCO
3
nu are o capacitate de tampon suficientă și ca urmare tinde spre acidulare), cât și de
relațiile aerobe-anaerobe.În cazul condițiilor anaerobe favorizează acidularea în
special atunci când în materia supusă compostării preponderența o au reziduurile
vegetale (substanțe verzi).În aceste cazuri în loc de compostare va avea loc un
proces de însilozare (fermentare cu caracter butiric, acid propionic).
În țările cu solul sărac în calcar și magneziu, pentru evitarea acidulării este
necesară destul de des tratarea materiei supusă compostării cu var, întrucât
particulele cu pământ și minerale, care însoțesc de regulă reziduurile organice sunt
sărace în calcar si magneziu.În Republica Populară Ungară datorită solului, tratarea
cu var ar putea fi necesară numai în anumite cazuri de excepție.
10
11

Compoziția multicomponentă a materiei supusă compostării poate să reducă

pericolul de acidulare.
În vederea preîntâmpinării raporturilor pH nefavorabile în Republica
Populară Ungaria trebuie avute în vedere următoarele aspecte principale:
• În materia supusă compostării să nu ajungă reziduuri industriale cu
caracter pur acid sau bazic;
• Să fie eliminată posibilitatea apariției descompunerii preponderent
anaerobă;
• Pe cât posibil compostul să fie un amestec format din mai multe sorturi de
componenteș
• Amestecarea compostului să fie cât mai intensivă.
g) Temperatura.Similar cu valorile pH, temperatura apare parțial ca rezultat al
formării proceselor de descompunerii, iar pe de altă parte ca o reacție care
determină și modifică procesul de descompunere.Diferitele game de temperaturi
care se produc în procesul de descompunere favorizează diverse grupe de
microorganisme (mezofilii, termofilii).Microbii adaptați la diferite game de
temperaturi descompun diverse componente ale materiei și produc diverse materii
intermediare.Temperatura are rolul ei bine determinat și în modificările pur fizice
sau chimice (de exemplu în cazul temperaturilor înalte de durată, construcția
țesăturilor materiei se slăbește,modificările chimice endoterme se accelerează,
modificările exoterme se micșorează, se modifică și proprietățile de absorbție a
particulelor de materie etc.).
Măsurarea sistematică a temperaturii constituie una din condițiile principale
pentru reglarea proceselor de compostare.Prin aceasta avem posibilitatea de a
pătrunde în procesele de compostare,întrucât evoluția temperaturii exprimă foarte
clar acțiunea totală a factorilor care iau parte din proces.Pe lângă principalii factori
de determinare a evoluției temperaturii, prezentați anterior (calitatea materiei
supusă compostării , cât și a compostării, cât și a formei de depozitare.
Schimbul de caldură între materia în descompunere și mediul inconjurător este
cu atât mai intensiv cu cât este mai mare diferența de temperatură între cele două
medii.Raportat la masa materiei, schimbul de căldură este cu atât mai intensiv cu
cât este mai mare suprafațe de contact a materiei în descompunere cu mediul
înconjurător.Pierderile de căldură sunt mai mari dacă masa materiei este mică sau
dacă aceasta este depozitată în forme cu suprafețe mari (de exemplu în prisme
înguste și lungi).În cazul în care suprafața față de masa materiei este relativ mică
(de exemplu depozitare în stoguri) se reduce simțitor schimbul de gaze-aer a
materiei și astfel procesul de descompunere poate să
12

devină anaerob.În asemenea cazuri poate să fie nevoite de sisteme artificiale de

aerisire sau materia trebuie să fie întoarsă destul de frecvent.
Scopul principal al compostării este distrugerea agenților patogeni umani,
animalieri și vegetali care se regăsesc în reziduuri.Acest lucru se poate realiza
numai prin compostare la temperaturi înalte de durată (pasteurizare).De aceea
trebuie asigurat ca întreaga masă a materiei supusă compostării să fie menținută la
temperatura de peste 50°C timp de aproximativ 30 de zile (în cazul în care nivelul
mediu al temperaturii este mai ridicat, durata de timp poate să se micșoreze).
PIERDERILE DE MATERII CARACTERISTICE PROCESELOR DE
DESCOMPUNERE
Pentru procesul de descompunere sunt caracteristice pierderile de
materii care au loc și transformarea materiilor nutritive vegetale.Pentru
ilustrarea tendințelor în această problemă vom prezenta încercările
efectuate în Republica Populară Ungară (Eger,Szbolcs-Makay).
Ca materie de bază pentru încercări s-au utilizat gunoaiele menajere colectate și
transportate de vehicule din locuințe cu încălzire prin termoficare, separate de
materiile neutre (metale, pietre, oase, materiale plastice etc.), și concasate intr-un
concasor cu ciocane.La gunoaie a fost amestecată o cantitate de 15,6% din greutate
materii fecale umane, provenite din haznale. Caracteristicile amestecului au fost:
pH 6,1; măsurate in % din masa materiei; umiditatea 50,4; substanțe organice 19,1;
cenușă 30,5; CaCO3, 24; P2O5 total 0,38; K2O total 0,56 ; N ușor dizolvabil 0,02;
P2O5 ușor dizolvabil 0,14; K2O ușor dizolvabil 0,22.Din amestecul de materie
s-au format 8 tipuri de îngrășământ, parțial în termostate echipate cu orificii de
aerisire (aerobă) și parțial în borcane de 5 l inundate cu apă (anaerobă).Aceste
probe au fost fermentate la temperatura camerei timp de 116, 64 și 21 de zile.Pe
parcursul maturizării la probele aerobe s-a asigurat aerisirea necesară (prin
amestecarea zilnică) și umiditate (prin adaos de apă distilată).La probele anaerobe
nu s-a umblat.
Evoluția pierderilor de substanțe organice, azot și materii uscate în
procesul cercetării este prezentată in fig.57.
13

Intensitatea pierderilor de substanțe organice și azot în procesul de

descompunere au fost similare.În condițiile aerobe pierderile de substanțe organice
și de azot, la începutul perioadei de descompunere, au fost mai mari decât în cazul
raporturilor anaerobe.
Din figura 58 de prezentare a tendințelor intensității de descompunere a
substanțelor organice, revenită ca medie pe o zi, rezultă destul de bine că
intensitatea descompunerii este cea mai mare în primele 5-10 zile ale perioadei,
atât în condițiile descompunerii aerobe, cât și anaerobe, după care scade brusc și
intensitatea se încetinește foarte mult.
14

Elaborarea tehnologiilor de compostare și a instalațiilor tehnice se poate face

numai după cunoașterea și lămurirea tendințelor schițate mai înainte.
Figura 59 prezintă o imagine despre posibilitatea de dizolvare a 3 substanțe
nutritive (N;K2O;P2O5).Toate aceste substanțe sunt utilizate în procesul de
descompunere și de către microorganisme pentru dezvoltarea lor, legate de proces
(sub noțiunea ușor dizolvabil aici se înțelege că microorganismele și plantele pot
prelua ușor substanțele nutritive în această stare).La analize s-a utilizat o soluție de
3,4% Na-formiat.
În cazul sortimentelor de materii analizate gradul de dizolvare a azotului și a
potasiului nu a avut o modificare însemnată, iar gradul de dizolvare a fosforului
după scăderea de la începutul procesului în cazul raporturilor aerobe este oscilant,
pe când în cazul raporturilor anaeorbe are o tendință de scădere pronunțată.Gradul
de dizolvare al azotului, atât la începutul procesului, cât și pe parcursul acestuia,
s-a evaluat la cel mai jos nivel.
În vederea asigurării raporturilor de materii nutritive favorabile pentru
compostare trebuie realizat în primul rând completarea cu azot (prin adaos de
îngrășăminte artificiale azotoase sau amestecarea materiei de bază cu anumite
substanțe bogate în azot).După completarea cu azot, pe locul 2 urmează adaosul de
fosfor.Completarea cu potasiu nu este necesară.
15

În practică, descompunerea are loc în procesul de compostare capătă un caracter

mixt chiar dacă se tinde spre realizarea unui raport aerob exclusiv, adică atunci
când pe suprafața materiei este preponderentă descompunerea aerobă, iar în porii
interiori ai materiei dominant este procesul anaerob.Datorită acestui fapt, chiar
dacă tendințele prezentate în urma încercărilor de laborator sunt valabile absolute
și relative ale pierderilor sunt variabile.
În practică pierderile de materii (pierderile de umiditate și de substanțe
organice) se obțin prin separarea materiilor străine (metale, pietre, pietriș, beton,
cărămizi, sticle, materiale plastice etc.) cunoscute sub denumirea comună de balast.
Mărimea pierderilor depinde de conținutul de umiditate a materiei inițiale, de
sorturile de materii, de conținutul de materii străine (balast), de faza în care a fost
întreruptă compostarea, de instalațiile cu care se execută compostarea etc.
De exemplu, materiile cu conținut preponderent de resturi legumicole, supuse
compostării, în procesul de descompunere devin fluide.Gunoaiele menajere
provenite din locuințe cu încălzire individuală cu combustibili solizi conțin multă
zgură și cenușă, reziduurile amestecate cu moloz de construcții de asemenea au un
conținut ridicat de balast.În practică sunt și asemenea tipuri de uzine de compostare
unde balastul este măcinat și amestecat cu compost.În cazul acestei tehnologii
pierderile de balast nu trebuie luate în considerație.
Datorită celor arătate, pierderile care apar în procesul de compostare (sau
cantitatea compostului obținut) nu pot fi date decât cu aproximație și în limite
destul de largi.
Luând în considerație toate acestea, în practică, putem să ne așteptăm la
următoarele valori informative:
La 1 t gunoaie menajere se poate amesteca aproximativ 0,25-0,30 t de
mâl fecalo-menajer sau de materie fecală umană (cu umiditatea de 90-
92%).Raporturile de greutate fiind de 4:1 respectiv 3:1.Din cantitatea de 1 t
amestec realizat la aceste raporturi (umiditatea aproximativ 65% se poate
obține 0,4-0,45 t compost maturizat (umiditatea aproximativ 40%).
Evoluția pierderilor de materii în procesul de descompunere este dată în tabelul
14.
16

PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE ELABORĂRII TEHNOLOGIILOR

COMPOSTĂRII INDUSTRIALE
Spre deosebiore de marea majoritate a produselor industriale, compostarea nu
poate fi soluționată cu o tehnologie unitară și bine precizată.Tehnologia de
compostare trebuie să se adapteze foarte mult la condițiile concrete date.La
elaborarea ei trebuie avute în vedere sortimentele de materii care urmează a fi
compostate, cantitatea, calitatea și ritmul de producere a acestora, posibilitățile
tehnice și economice, cât și felul compostului ce dorim sa-l producem.Datorită
acestor factori, cunoscând cele arătate la elaborarea tehnologiilor decizia trebuie
luată pentru fiecare caz concret în parte.În această situație de necunoaștere a
condițiilor concrete date, pentru elaborarea tehnologiilor de compostare nu pot fi
date decât anumite directive generale, respectiv numai probleme care trebuie avute
în vedere.Acestea pot fi împărțite în două grupe și anume:
• Directive de bază valabile general (principii generale)
• Probleme care trebuie avute în vedere la elaborarea detaliilor
tehnologiilor.
DIRECTIVE SANITARE
La amplasarea și realizarea uzinei de compostare trebuie evitată înmulțirea
muștelor și a rozătoarelor, degajarea prafului și a mirosului neplăcut, cât și
poluarea aerului, solului, apelor freatice și a apelor de suprafață.Datorită acestor
factori între amplasamentul uzinei de compostare și localitatea cea mai apropiată
trebuie asigurată o distanță de protecție corespunzătoare (200-500 m), luând în
considerare și tehnologia aplicată (tratarea deschisă sau închisă).
Pentru prevenirea mirosului neplăcut degajat și a înmulțirii muștelor ca
urmare a descompunerii spontane a reziduurilor crude transportate și stocate în
uzină, capacitatea acesteia trebuie astfel dimensionată ca reziduurile aduse să poată
fi prelucrate în continuu pe cât posibil fără o prestocare.
Prin dotare cu echipamente de protecție, prin construirea de spălătoare și băi,
trebuie prevenită infestarea muncitorilor.Trebuie prevenit ca muncitorii să nu aibă
posibilități de a scoate din uzină și de a răspândi agenții patogeni.Trebuie
respectate prescripțiile generale de protecția muncii și normele de tehnica
securității valabile pentru întreprinderi industriale.
Din punct de vedere igienic produsul final, realizat în uzină trebuie să fie
deja inofensiv, pentru ca în timpul transportului și utilizării să nu infesteze mediul
înconjurător, să nu pericliteze sănătatea muncitorilor și să nu contamineze de
asemenea, nici vegetația.
17

Trebuie avut grijă ca amplasarea materialelor reziduale ce nu mai pot fi

valorificate, cât și tratarea celor sortate să fie soluționate ireproșabil din punct de
vedere igienic.
Respectarea directivelor sanitare pe parcursul desfășurării procesului de
compostare trebuie să constituie una din preocupările de bază a uzinei.
DIRECTIVE ECONOMICE
Pricipiul de bază la determinarea economicității trebuie să fie ca rezultatele
compostării să acopere într-o măsură cât mai mare cheltuielile legate de acestea.
Neutralizarea gunoaielor prin compostare este utilă și necesară în primul
rând pentru serviciile sanitare și comunale și ca urmare rezultatele obținute nu pot
fi evaluate în cifre, însă pe baza de ipoteze pot fi determinate, mai mult sau mai
puțin , raporturile.
Veniturile realizate prin valorificarea materiilor care pot fi sortate pe
parcursul compostării și utilizate ca materii prime, denumite și materii utile, pot să
contribuie foarte mult la reducerea prețului de cost al compostării.Ca urmare
trebuie asigurată separarea acestor materii utile pe parcursul compostării într-o
măsură cât mai mare posibilă.
Recuperarea agricolă a produsului final respectiv a compostului se poate
calcula, în general, considerând 1 t compost=50 kg unități de cereale (UC).În cazul
utilizării compostului în legumicultură, această valoare poate să crească.
Prețul de vânzare a compostului este determinat de considerentul că prețul
de cumpărare a acestuia, cât și suma totală a cheltuielilor de transport și cele legate
de utilizare nu pot depăși câștigul care se obține prin utilizarea compostului ca
îngrășământ.
Pentru justificarea acestui lucru trebuie luate în considerație următoarele
aspecte:
Compostarea nu este numai o metodă pentru de îngrășăminte,ci
constituie în primul rând un procedeu de neutralizare a reziduurilor, care
poate fi aplicată și atunci când produsul obținut din compostare nu este
utilizat ca îngrășământ (pe baza unor astfel de ipoteze a fost construită de
exemplu în R.F.G. uzina de compostare din Stuttgard-Mohningen).
Compostarea permite neutralizarea comună a reziduurilor menajere
solide și lichide sau mâloase.Această metodă poate fi mai favorabilă chiar
dacă îngrășământul de compost se va vinde cu mult sub prețul de cost sau
se va da spre utilizare pe gratis.
Rezultă deci că aplicarea sau renunțarea la procedeul de neutralizare
a reziduurilor prin compostare nu depinde exclusiv de faptul dacă
agricultura va
necesitasau nu îngrășământul de compost, și dacă da,în ce măsură și la ce
preț se poate valorifica.
Acoperirea prin alocații de la fondul de stat sau comunale a
diferențelor sensibile mereu existente între prețul de cost al producerii
compostului ( care de fapt este un serviciu de interes sanitar, comunal) și
prețul posibil de valorificare a produsului final, este justificată în toate
cazurile.Calculând în această ipoteză se poate considera că din cheltuielile
totale aproximativ 50-60 % afectează serviciile sanitare, comunale, iar
40-50 % ca având caracter agricol exclusiv. Situația este identică și pe plan
mondial, adică uzinele mari de compostare nu-și acoperă din încasări
cheltuielile lor totale, datorită cărui fapt funcționează cu diferite alocații
sociale.
Din punct de vedere economic însă, trebuie făcut totul pentru
reducerea cheltuielilor de producție, întrucât la producerea compostului
avem de a face cu un produs final de valoare mică și o creștere cât de
mică a cheltuielilor în bani, va provoca creșterea procentuală însemnată a
prețului de cost.
Cheltuielile materiale ale compostării sunt determinate decisiv de
metoda și tipul uzinei utilizate.metodele utilizate în practică. Cât și uzinele
și instalațiile existente sunt prezentate în subcapitolele următoare.
DIRECTIVE PRIVIND CAUZA CALITATEA CONSTANTĂ A
COMPOSTULUI
Calitatea composturilor nu poate fi determinată sau apreciată cu exactitate.
În prezent, pentru caracterizarea calității putem să luăm în considerație conținutul
de substanțe organice , valoare nutritivă vegetală, cât și câteva proprietăți fizice
care din punct de vedere al utilizării compostului au o importanță deosebită
(conținutul de umiditate, granulația, conținutul de materii străine).Calitatea
compostului în multe țări este reglementată prin norme care stabilesc în general
mai multe grupe de calități.Normele valabile în Republica Populară Ungară
stabilesc de exemplu I,II,III grupe de calități, în cadrul cărora se recomandă
stabilirea prețului de valorificare progresiv.Aceasta determină uzinele de a produce
un compost de calitate bună.
Din punct de vedere practic, composturile pot fi considerate cu atât mai
bune, cu cât este mai mare conținutul în ele a substanțelor organice, a materiilor
nutritive vegetale și respectiv cu cât este mai mic conținutul de materii străine.Din
punct de vedere agricol, materiile de balast sunt componente fără vre-o valoare, în
schimb măresc sensibil costurile de transport și de utilizare.Este de primă
importanță și faptul că compostul să nu conțină substanțe otrăvitoare (în special în
cazul prelucrării substanțelor organice industriale).
18
19

În legătură cu problemele referitoare la calitate și eficiență se recomandă a se

lua în considerație și următoarele aspecte principale:
Pentru determinarea valorii ogronomice a compostului răspunsul cel
mai sigur ar putea da sporirea producției de culturi (recolta în plus obținută,
calitatea ei).Însă datorită acțiunii complexe a mai multor factori (felul
solului, felul culturii, starea timpului, întreținerea culturilor, pagubele
provocate de ciuperci, insecte etc.) este foarte greu de a scoate în evidență
aportul îngrășământului de compost în rezultatele recoltei (în răspunsul
plantei).
Rezultatele experimentelor extinse, efectuate pe câmpuri naturale nu
pot fi considerate ca fiind identice cu capacitatea de acțiune (potențială) a
compostului ca îngrășământ.Capacitatea de acțiune posibilă în general
este mai mare decât cea reală, întrucât aceasta nu este epuizată complet.
Și determinările privind eficiența compostului trebuie primite cu
anumite rezerve.În prezent, în practică încă nu avem posbilitatea de a
clarifica eficența cu număr suficient de experiențe realizate pe
amplasamente și în perioade timp corespunzătoare, datorită cărui fapt
chiar și rezultatele obținute din diferite experiențe efectuate până în prezent
trebuie considerate ca fiind aproximative și informative.
În continuare vom prezenta rezultatele cercetărilor de laborator efectuate cu
privire la determinarea calității compostului.
În Republica Populară Ungară calitățile compostului produs de
întreprinderile de compostare industrială au fost analizate în anii 1960-1964 de
către Institutul de Cercetări pentru Industria Locală.Cantitatea analizată a fost de
1551265 t, iar numărul total al probelor analizate a fost de 1283.Rezultatele
obținute sunt prezentate în tabelul 15.
20

ELABORAREA UNOR PĂRȚI ALE TEHNOLOGIILOR. INSTALAȚII

UTILIZATE ÎN UZINELE DE COMPOST
Problemele de soluționat în uzinele de compost în procesul de prelucrare a
materiilor reziduale menajere solide și lichide, întregul proces de lucru, pot fi
împărțite în mai multe operațiuni succesive, legate între ele.
Succesiunea și numărul acestora poate să se modifice după tipul prelucrării
însă în fiecare uzină se poate distinge 3 grupe principale și anume:
• Pregătirea materiei prime;
• Maturizarea (producerea compostului crud);
• Producerea compostului. Procesele mecanice și biologice care au loc în
timpul prelucrării nu pot fi despărțite între ele integral.De multe ori acestea se
intercalează, sau unele procese sunt unite voit, pentru ca cheltuielile în cadrul
uzinei să fie limitate la minimul posibil.Datorită acestor tendințe la unele procedee
aplicate la precesele de pregătire și de maturizare sunt unite într-o singură
operațiune.
Însă și în acest caz, procesele de descompunere sunt încetinite forțat și greu
de reglat (de controlat) de multe ori putând deveni anaerobe.Distanța de protecție
față de localități a acestor tipuri de uzine trebuie mărită simțitor (ca urmare a
acțiunii mirosului neplăcut, cât și o eventuală înumlțire a muștelor), iar cantitățile
mari de reziduuri stocate ca urmare a timpului lung de maturizare vor necesita
suprafețe de depozitare mari.
Creșterea densității locuințelor impune luarea de măsuri pentru economisirea
suprafețelor și timpului.Datorită acestui fapt tendința generală în uzina de compost
trebuie să fie accelerarea proceselor de descompunere.Aceasta se poate realiza prin
pregătirea corespunzătoare a reziduuriloe crude și prin adaos de oxigen și aer în
cantitățile necesare pentru descompunerea substanțelor organice.
În figura 60 sunt prezentate fazele de lucru la o uzină de compostare care
prelucrează în comun reziduurile menajere solide și lichide, amplasată pe un teren
cât mai mic posibil, fără emanație de miros neplăcut și fără pericolul de înmulțire a
muștelor, teren care poate fi realizat și exploatat și în afara localităților.
21

Pentru soluționarea unor probleme în uzinele de compost, la executarea unor

operații sunt utilizate diverse instalații, mijloace și mașini.O mare parte din acestea
sunt utilizate și în alte ramuri industriale, în special cele folosite pentru pregătirea
materiei prime, cât și pentru manipularea,transportul și dozarea materiilor.Pentru
maturizare s-au elaborat și instalații speciale (celule de maturizare).
Pentru analiza tehnico-economică a diferitelor procedee de compostare,
cunoașterea acestora este inevitabilă.Raționalizarea aplicării și utilizării unor
procese se poate determina tot pe baza cunoașterii acestor instalații și echipamente.
La compararea mijloacelor și instalațiilor, trebuie luate în considerație nu numai
prețul lor de achiziție, forța de muncă sau energia necesară pentru exploatarea lor,
ci și cheltuielile cu piesele de schimb, reparații și întreținere curentă, de asemenea
și pierderile provenite din timpii de staționare în reparații.
22

Din punct de vedere tehnic la stabilirea tipurilor de instalații, mijloace

și mașini, cerințele de bază sunt în general următoarele: ❖ Construcție
simplă și masivă (durabilă). ❖ Secțiune suficient de mare care să permită
fluxul rapid al materiei,
fără elemente înglobate de ștrangulare a capacității de trecere. ❖ Pe
cât posibil mai puține piese rotative, ușor de reparat și de înocuit. ❖
Instalații de acționare închise (acoperite). ❖ În fluxul de dirijare al materiilor
pe cât posibil mai puține schimbări
de direcție. ❖ Pe cât posibil mai mare rezistență față de acțiunile
corozive, uzuri
mecanice. Tehnologia necesară pentru compostare, elaborată în diferite tipuri de
uzine, chiar și pentru efectuarea operațiilor similare, numărul instalațiilor utilizate,
aplasarea lor poate să difere foarte mult.
În continuare vom recapitula directivele care urmează a fi puse în aplicare în
tehnologia diferitelor procedee de compostare, cât și instalațiile folosite în uzinele
de compost, conform grupării prezentate în figura 60.
PREGĂTIREA MATERIILOR PRIME
a.Directive privind alegerea și utilizarea materiilor. Raporturile cantitative și
calitative ale materiilor utilizate pentru compostare și modificarea acestora trebuie
să fie determinate în prealabil prin analize corespunzătoare.
În general se recomandă ca, compostul să fie produs din mai multe sorturi de
materii, întrucât în procesul de compostare acestea se completează fizic, chimic și
biologic, reciproc, asigurând prin aceasta creșterea valorii de utilizare a
compostului.
Este de dorit prelucrarea comună a materiilor solide și lichide (în primul rând
materiile fecale umane din haznalele zonelor fără canalizare comunală, mâlul
fecalo-menajer provenit din bazinele de decantare individuale sau din instalațiile de
tratare a apelor fecalo-menajere uzate, comunale).Prelucrarea comună este foarte
avantajoasă și din punct de vedere sanitar, întrucât prin acest procedeu se poate
soluționa și problema foarte grea cu privire la neutralizarea reziduurilor menajere
lichide.Aceste două sorturi de materii se completează reciproc foarte bine
(conținutul de umiditate este mai favorabil, raportul C/N este mai bun etc.).Pe cât
posibil pentru amestec să nu utilizăm materii cu conținut de apă mai mare de
90-92%.Dacă acest lucru nu se poate realiza, sau dacă cantitatea materiilor lichide
este mai mare decât cea care se poate amesteca la materiile solide, fără ca acestea
să devină prea diluate, în
23

prealabil materiile lichide să fie concentrate, absorbindu-se umiditatea prin adaos

de turbă.
Se recomandă ca materiile otrăvitoare sau de ștrangulare a descompunerii,
sau cele care se descompun foarte greu (de exemplu reziduuri de piele
sărate de la fabricile de piele, scoarțe de lemn rășinoase etc.) în general
reziduurile cu caracter industrial să fie sortate și compostate, eventula
separat.Aceste materii împiedică sau îngreunează puternic
descompunerea, făcând practic imposibilă și utilizarea compostului. Pe de
altă parte este indicată îmbunătățirea calității compostului prin adaos de
materii de completare, mărind astfel valoarea lui de utilizare.
La acele materii de bază, la care conținutul pământos mineral este
redus, se recomandă adăugarea de argilă, bentonită, pământ coeziv etc.
Prin aceasta favorizăm ca în procesul de descompunere, respectiv în procesul de
compostare, să se formeze complexe argilo-huminice utile.Cantitatea materiei de
adaos este aproximativ 5-15%.
Dintre îngrășămintele chimice ne interesează în ptimul rând cele azotoase.Cele
cu conținut de potasiu sau alte elemente nu sunt necesare ca adaos la
compostare.Utilizarea îngrășămintelor chimice menționate este indicată în acele
cazuri când conținutul de azot și fosfor al materialelor ce urmează a fi prelucrate nu
este suficient și ca urmare procesele de compostare vor avea un ritm scăzut.Prin
completare cu îngrășămintele chimice se mărește și valoarea de utilizare a
compostului.Cantitatea de adaos a îngrășămintelor chimice este de aproximativ
1-2%.
Utilizarea materiilor de adaos cu conținut calcaros este necesară atunci când
materiile supuse compostării sunt sărace în calcar.Calcarul împiedică în primul
rând acidularea.Cantitatea de adaos necesară este 1-2% (calculată pe
CaCO3).Materiile de adaos trebuie amestecate uniform cu materiile de bază
înaintea începerii procesului de compostare.
La folosirea materiilor de îmbogățire se urmărește mărirea sensibilă a
caracteristicilor calitative ale compostului pentru a-l face utilizabil unui anumit
scop.Scopul urmărit poate să fie de asemenea și eliminarea unor caracteristici
calitative sau proprietăți nefavorabile.Aceste îngrășăminte obținute prin folosirea
materiilor de îmbogățire utilizate se numesc composturi îmbogățite (de exemplu
compost îmbogățit cu îngrășământ chimic fosforos, compost îmbogățit cu var
etc.)Gradul de îmbogățire este determinat în general de pretențiile cumpărătorului
de compost.Aplicarea corectă a materiilor de îmbogățire trebuie făcută nu la
pornirea proceselor de compostare, ci după terminarea acestora, respectiv înaintea
valorificării compostului.Unele materii de îmbogățire dozate la începutul
compostării
24

poate să împiedice sau să îngreuneze procesul de compostare (ex:adaos mare de

var).
Dacă se dorește mărirea conținutului de substanțe organice al compostului sau
al conținutului de humus, ca materii pentru îmbogățire se obișnuiește utilizarea
prafului de lignit, a turbei sau a pământului de mocirlă.Cantitățile maxime
utilizabile din aceste materii de îmbogățire sunt prescrise de normele de compost.
Scopul acestor prescripții este prevenirea punerii în circulație sub formă de
compost a unor materii la care preponderența nu este compost, ci vreo materie de
îmbogățire (ex: pământ de mocirlă).
Amestecarea materiilor de îmbogățire trebuie făcută cu mare atenție.
b.Preluarea, stocarea și predarea materiilor prime.Cantitatea mare a reziduurilor
care sosesc zilnic în uzină trebuie cântărită cu cântare basculă
corespunzătoare.Determinarea cantităților va ușura evidența materiilor intrate și
decontarea lor.Acestui scop corespund și cântarele basculă obișnuite utilizate în
practică, însă în uzinele mari este necesară instalarea de cântare automate, cuplate
cu mașini de contabilizat la care datele necesare sunt înregistrate cifric pe cartele
sau benzi.
Cântarele sunt utilizate și pentru determinarea cantității produsului final
expediat din uzină, respectiv și a cantității altor materii (reziduuri, zgură
etc.).Cântarele trebuie să fie amplasate pe arterele de intrare și ieșire din uzină.
Stocarea și depozitarea mai îndelungată a materiilor prime trebuie pe cât posibil
evitată.Aceste materii se descompun spontan, procesul fiind însoțit de degajare de
miros neplăcut și de înmulțirea muștelor.
Capacitatea uzinei și dimensionarea buncărelor de stocare trebuie astfel
determinate încât materiile care sosesc zilnic să fie prelucrate încontinuu.Pentru
dimensionare trebuie luată în considerație acea perioadă de timp când uzina
primește cea mai mare cantitate de reziduuri.
Spațiul anterior al buncărelor de stocare trebuie să fie echipat cu uși care se
deschid și se închid automat.De asemenea trebuie să fie montate instalații de
aspirație a prafului pentru a preveni pătrunderea în exterior a prafului și a mirosului
neplăcut degajate la decărcarea vehiculelor de transport.
Buncărele de stocare a gunoaielor trebuie să fie în concordanță cu instalațiile de
transport cupate după ele pe fluxul tehnologic.
La uzine mai mici și mijlocii, buncărele sunt cuplate cu instalații de transport
montate dedesupt de unde materiile descărcate sunt transportate continuu.În aceste
buncăre de multe ori materiile se îngrămădesc, provocând
25

astfel perturbații în transportul continuu.Pentru a preveni aceste întreruperi, pereții

buncărelor sunt realizați fie verticali, fie în formă de con cu vârful spre
jos.Gunoaiele sunt transportate cu benzi transportatoare având lățimea de 1-2 m, a
căror capacitate poate fi modificată prin schimbarea vitezelor de
transport.Înălțimea stratului este cel mai frecvent de 30-40 cm.Buncărele
îndeplinesc o funcție dublă.Pe de o parte stocheaza gunoaiele, iar pe de altă parte le
dozează pentru prelucrarea în continuare.
Capacitatea de stocare a buncărelor echipate cu transportoare cu benzi de multe
ori nu este suficientă, întrucât aceasta este limitată de lățimea pereților.În uzinele
mai mari pe lângă buncărele echipate cu transportoare se construiesc și buncăre de
depozitare adânci, care sunt golite periodic cu o macara graifăr.Acestea sunt
utilizate și pentru transportul gunoaielor cu dimensiuni mari, a resturilor de ciur la
cuptoarele de ardere, cât și pentru distrugerea bolților formate ca urmare a
îngrămădirii gunoaielor.
La uzinele mari se recomandă despărțirea operațiilor de stocare și dozare, deci
construirea separat de buncăre adânci și separat instalații de dozare.Instalația de
dozare amplasată la înălțimea necesară deasupra buncărului adânc reprezintă un
buncăr mai mic, de regulă cu capacitatea de 10 m3, echipat cu o bandă
transportoare.
Cele mai adecvate mijloace de transport a gunoaielor sunt graifărele cu mai
multe gheare (polip).Acestea față de cele cu două semicupe au avantajul că pot
ridica foarte bine și gunoaiele cu dimensiuni mai mari.În instalațiile noi, realizate
în ultima perioadă sunt utilizate macarale graifăr automatizate cu programare,
astfel că un singur operator, în funcție de necesitate poate să conducă simultan mai
multe macarale.
În afara instalațiilor de dozare amintite, pentru amestecarea gunoaielor pregătite
și mărunțite cu mâlul de ape fecalo-menajere uscate, se utilizează instalații
speciale, care dozează cele două tipuri de materii fie după greutate, fie după
volum.Mâlurile de ape fecalo-menajere sunt dozate cu dozatoare cu șnec, reglarea
cantității efectuându-se fie prin avansarea șnecului , fie prin variația vitezei de
rotație.
 Pentru manipularea continuă, fără întrerupere a materiilor în uzinele de compost
sunt utilizate diverse mijloace de transport, instalații și echipamente.Alegerea
corectă a acestora, proiectarea și realizarea corespunzătoare a fluxului de transport,
au o deosebită importanță întrucât acestea pot deveni la un moment dat locuri
înguste, secțiuni de ștrangulare țin capacitatea de prelucrare a uzinei.
Pentru transportul materiilor în incinta uzinei cele mai adecvate sunt
benzile transportoare de cauciuc cu inserție textilă, sau în scopuri speciale
din materiale plastice, care sunt utilizate de obicei la transportul gunoaielor
26

crude.Acest tip de transportor are avantajul că, pe lângă greutatea proprie relativ
mică are o capacitate de transport destul de mare, este rezistent și
durabil.Dezavantajul îl constituie faptul că nu permite funcționarea decât la un
unghi de înclinare de maximum 20°, în special în cazul transportării gunoaielor
proaspete.Unghiul de înclinare nu poate fi mărit nici cu pene de cauciuc
vulcanizate pe benzi, iar pe de altă parte îngreunează și curățirea benzilor.Lățimea
benzii la aceste transportoare trebuie să fie de cel puțin 800-1000 mm.
Benzile transportoare orizontale sau cu înclinație dulce sunt utilizate și la
operațiile de sortare (de exemplu la sortarea din gunoaie a materiilor cu dimensiuni
mari, care pot fi valorificate direct ca materii prime).
Pentru distanțe scurte și diferențe de nivele mari benzile transportoare simple nu
pot fi utilizate.În acest scop se folosesc benzi transportoare cu cute.Pentru
transportul la unghiul de înclinare mare sunt utilizate benzi transportoare cu
jgheab.La acestea plăcile ondulate montate lateral împreună cu piesele fixate
trasversal pe bandă, alcătuiesc un spațiu în forma unei lăzi.Această instalație poate
să funcționeze până la un unghi de inclinare de 75°.
Pentru transportul pe verticală sunt utilizate elevatoare cu cupe, benzi
transportoare cu ecluze cremaliere, sau benzi transportoare cu carcase.Elevatoarele
cu cupe au dezavantajul că în timpul transportul gunoiul se aglomerează între
pereții puțului și cupe, conducând la oprirea instalației.De asemenea lanțurile de
acționare se uzează destul de repede.Din punct de vedere al durabilității cel mai
avantajoase sunt benzile transportoare cu ecluze cremaliere.La aceste tipuri
speciale de transportoare, în timpul transportului, materialul nu se mișcă, respectiv
nu este mișcat.În comparație cu cele de mai înainte la transportoarele cu jgheab și
lanț, gunoaiele sunt transportate prin alunecare de dispozitive de împingere, fixate
pe un lanț fără sfârșit, montat pe fundul unui jgheab fix.Avantajul acestui dispozitiv
este că lanțul poate fi mișcat în cadrul unui element în direcția orizontală, verticală
sau înclinată, iar locul de încărcare- descărcare a gunoaielor se poate alege liber.
Transportul cu lanț cu jgheab s-a răspândit în primul rând în uzinele de
compostare din Elveția pentru transportul gunoaielor mărunțite și preparate.La
utilizarea acestui tip de transportor pentru transportarea gunoaielor proaspete s-au
produs însă scufundări destul de frecvente.
În cazul distanțelor de transport scurte, în uzinele de compost sunt utilizate și
transportoare cu vibrații, cât și transportoare elicoidale. Transportoarele elicoidale
sunt utilizate în cazul transporturilor în direcția orizontală pentru capacități
mici.Dezavantajul lor este că frecarea dezvoltată
27

în timpul transportului necesită un efort mare de acționare, iar ca urmare a uzurii

intensă, jgheaburile și arborii cu melc se strică repede.Transportoarele elicoidale nu
sunt adecvate pentru transportul gunoaielor crude și a resturilor de ciur, întrucât
materiile textile se infășoară pe arborele cu melc și blochează mișcarea lui.
c.Pregătirea materiilor prime pentru maturizare. Pregătirea are scopul de a
accelera reacțiile biochimice care au loc în procesul de descompunere. În procesul
de pregătire trebuie asigurată separarea prealabilă, la maximum posibil, a
materiilor care nu se descompun și a granulației, compoziției fizice și chimice a
reziduurilor.Pentru ca microorganismele să descompună intensiv substanțele
organice, este necesară amestecarea cât mai omogenă a materiilor.
Una din operațiile cele mai importante ale fazei de pregătire o constituie
ciuruirea având ca scop sortarea după granulație a materiilor care urmează a fi
prelucrate.
Ciururile sunt instalații de bază ale uzinelor de compost și asigură în general
efectuarea următoarelor operații:
1.Separarea prealabilă a materiilor cu granulație fină. 2.Ciuruirea
posterioară a gunoaielor mărunțite, cu scopul de separare de cele
nesfărâmițabile.
3.Ciuruirea posterioară a gunoaielor maturizate prealabil mecanic, cu
scopul de a separa materiile care nu se descompun sau se descompun
greu.
4.Ciuruirea (cernerea) compostului final cu scopul de a obține un
compost de calitate mai bună.
Pentru realizarea acestor operații sunt utilizate tipuri de ciururi folosite și în alte
domenii industriale.Ciururile cu tambur rotatic sunt mai simple și rezistente, însă
necesită o înălțime de construcție mare.Ciururile oscilante însă se înfundă mai
repede.
Pentru continuitatea fluxului tehnologic trebuie asigurată funcționarea ciururilor
fără înfundare.Cu toate că în timpul funcționării ciururile asigură o autocurățire,
este necesară totuși realizarea unor dispozitive de curățire simple.Pericolul de
înfundare este provocat de materiile textile, resturile vegetale, unele materiale
plastice, căt și de cioburile mari de sticlă și ceramică.La unele tipuri de ciururi
trebuie asigurată o lungime de ciuruire cât mai mare, asigurând prin aceasta un
timp de ciuruire mai îndelungat.
Pentru operația de ciuruire prealabilă este corespunzător ori ce tip de ciur, având
mărimea orificiilor 8-20 mm.În acestă fază nu este necesară în general separarea
integrală a gunoaielor.Fracțiunile fine, obținute la ciuruirea prealabilă se amestecă
ulterior la materiile de compost.Separarea prealabilă a
28

fracțiunilor fine va ușura și efectuarea unor operațiuni de pregătire (sortarea

manuală, separarea magnetică, sfărâmarea prealabilă etc)
Pentru operația de ciuruire posterioară a gunoaielor sfărâmate sunt utilizate de
asemenea ciururi cu tambur rotatic sau ciururi oscilante, având mărimea orificiilor
25-40 mm.
Ciuruirea materiilor prematurizate este o operație mai greu de realizat și în
special atunci când gunoaiele sunt prelucrate în amestec cu mâluri fecalo-
menajere.Dacă după ciuruirea posterioară se face și o sfărâmare, atunci la ciururi
sunt suficiente și orificii cu diametrul 15-30 mm.
Materia umedă se lipește de ciur și formează o peliculă.În aceste cazuri ciururile
oscilante sunt mai adecvate întrucât acțiunea forței de accelerare produsă la
oscilarea ciurului se pune în evidență mult mai bine.Pentru prevenirea înfundării cu
materii fibroase pe deasupra ciururilor oscilante perfecționate de firma Dano sunt
mișcate încet, du-te-vino niște lanțuri. Acesta este scopul și la ciurul de compost cu
tambur rotativ realizat în formă de con de către organizația olandeză VAM, în
interiorul căruia un dispozitiv curăță tot timpul suprafața ciurului.
După ciuruirea prealabilă se recomandă ca materiile care pot fi utilizate
direct ca materii prime, cât și materiile străine să fie separate.Scopul
urmărit fiind neîncărcarea inutilă a instalațiilor de sfărâmare cu acestea.
Pentru extragerea materiilor feroase la uzinele de compost sunt utilizate
diverse tipuri de separatoare magnetice.
Pentru extragerea fierului sunt utlizate și benzi magnetice.Acestea reprezintă de
fapt o scurtă bandă de transport montată deasupra benzii principale de transport a
gunoaielor.În partea de mijloc a benzii magnetice sunt montați niște magneți
puternici.Banda magnetică extrage fierul din
29

gunoaiele transportate dedesuptul ei și în procesul rotirii în zona nemagnetică le va

arunca. (figura 62).
Cu ajutorul separatoarelor magnetice, fierul nu poate fi extras în întregime din
masa gunoaielor.Unele reziduuri de fier cum ar fi de exemplu cutiile de conserve,
lame de ras, ace etc., sunt înglobate în masa de gunoaie și în majoritatea cazurilor
practic nu pot fi extrase.În cutiile de conserve pot rămâne substanțe organice în
descompunere care la tratarea în continuare a fierului ar putea să producă anumite
greutăți.Separarea cea mai bună a fierului se poate realiza cu magneți rotativi
atunci când gunoaiele sunt afânate, într-un jgheab cu vibrații, utilizându-se mai
multe separatoare montate în serie, unul după altul.
În vederea mișcării volumului la foarte multe uzine de compost, fierul este
presat în baloturi și valorificat așa.
Materiile dure (de exemplu pietre, sticle, ceramică, metale neferoase etc.) chiar
și în formă sfărâmată înrăutățesc calitatea compostului.Prin ciuruire din aceste
materii pot fi eliminate numai cele cu dimensiuni relativ mari.Datorită acestui fapt
a fost necesară realizarea unor instalații cu ajutorul cărora să fie extrase și
fracțiunile mai mărunte nedorite ale acestor materii dure.Astfel au fost construite
diverse tipuri de asemenea instalații, funcționând după diferite principii.O astfel de
instalație este buncărul de separare, la care materiile sfărâmate ajung prima dată
într-un tambur din care o bară rotativă din oțel, cu viteză mare le aruncă afară
printr-un orificiu.Conform legilor balisticii, reziduurile cu diferite greutăți și formă
sunt aruncate la diverse distanțe, căzând în diferite compartimente ale
buncărului.Cel mai departe ajung materiile dure cu greutatea specifică mai mare și
cel mai aproape cele ușoare (eventual substanțele organice fig. 63 a).
30

O instalație mai simplă este separatorul aruncător la care materialul aruncat de pe

bandă cu viteză mare de deplasare se lovește de o placă montată puțin înclinat (fig.
63,b).Materiile dure sunt ricoșate de la placă la o distanță mai mare și astfel de pe
scutul unui cilindru montat corespunzător sub placă, se vor rostogoli într-un
buncăr, în sens opus materiilor mai ușoare. În ultima perioadă s-a elaborat
separatorul cu bandă înclinată (fig. 63 c).Materiile de pe banda de transport cad pe
o altă bandă înclinată de separare, montată sub aceasta și se mișcă încet în direcția
ascensiunii. Materiile cu greutatea specifică mai mare se rostogolesc în jos pe
banda înclinată în direcția contrară mișcării acesteia, până când cele mai ușoare
sunt antrenate și transportate mai departe.Viteza și unghiul de înclinare a benzii de
separare pot fi modificate după necesități.
31

Pentru separarea materiilor dure, în afara instalițiile prezentate, care sunt

utilizate și în alte domenii industriale, în uzinele de compost au fost construite și
alte tipuri speciale.Până în prezent nu s-a reușit separarea integrală a materiilor
dure cu nici un fel de instalație.
Pentru extragerea din gunoaie a materiilor străine ușoare, a căror pondere este
mereu în creștere (materialele plastice, foliile etc.) sunt instalații de suflare sau de
aspirație.Acestea au fost executate în majoritatea cazurilor de către uzinele de
compost în funcție de necesități prin autodotare.
Scopul sfărâmării este ușurarea, respectiv favorizarea activității
microorganismelor prin mărirea suprafețelor de atac și amestecarea mai
omogenă a materiilor.În general, gunoaiele menajere înainte de maturizare
se efectuează în continuă mișcare și aerisirea, iar mărunțirea necesară
apare de la sine.
Pentru sfărâmare sunt utilizate și în prezent diferite mașini (mori) de
sfărâmare-măcinare folosite și în alte domenii industriale, însă pentru mărunțirea
gunoaielor au fost construite instalații speciale.
Una din primele instalații folosite este tamburul de ciuruire (Egsetor) construit
cu decenii în urmă de către firma Dano.Instalația reprezintă cu ciur cu carcasă
dublă rotativ concentric , la care distanța între barele tamburului interior este de
100-110 mm.Diametrul orificiilor cu tamburul exterior de ciuruire este de 15
mm.Viteza de rotație este de 15 rot/min.În materia aflată în mișcarea de rotație ca
urmare a forțelor de frecare, se naște un efect de sfărâmare;care este însă destul de
mic.Datorită acestui fapt instalația poate fi considerată practic numai ca un ciur
rotativ.Aproximativ jumătate din materiile intrate în tambur trec prin ciur, iar restul
de jumătate trebuie scoasă.Materia fină obținută la marea majoritate a uzinelor este
utilizată pentru acoperirea reziduurilor depozitate în incintă.
Ciurul de sfărâmare (Siebraspel) construit de firma olandeză Dorr- Oliver
reprezintă o instalație specială realizată expres pentru prelucrarea
gunoaielor pentru compostare.Instalația reprezintă o tavă de metal dublă
cu diametrul mare (5,5 m;fig. 64).
32

Tava superioară este o placă metalică compusă din segmenți parțial cu orificii
cu diametrul de 22-25 mm și parțial cu dinți destrămători înglobați fix.Deasupra
tăvii superioare se rotesc cu viteza de 8-10 rot/min, niște brațe fixate de un ax
montat în centrul tăvilor.Gunoaiele încărcate în partea superioară a tăvii sunt
împinse mereu în fața brațelor, respectiv se rotesc cu acestea.În timpul rotirii
componentele moi se sfărâmă ușor și împreună cu fracțiunile mai mici de diametrul
orificiilor vor cădea pe placa inferioară.Materiile dure sau cele care nu se sfărâmă
vor rămâne cu placa superioară de unde brațele rotative le elimină de 2-4 ori/8 h,
prin deschiderea unui orificiu lateral.Ponderea reziduurilor nesfărâmate
(Raspeltest) compuse în general din materii textile și dure, este aproximativ 8-20%
din masa inițială a gunoaielor crude, ele fiind în funcție de proprietățile acestora și
de mărimea orificiilor.
33

Materialele adunate pe placa inferioară sunt eliminate printr-un orificiu de

descărcare, cu ajutorul unor brațe de curățire fixate de asemenea de axul central și
care se rotesc deasupra tăvii inferioare.
Efectul de zdrobire a ciurului de sfărâmarea este mult mai mare decât a
tamburului de ciuruire, însă volumul materialului rămas pe ciur este încă destul de
mare și conține cantități însemnate de materii care pot fi utilizate la compost.
Folosirea ciurului de sfărâmare tip Dorr-Oliver este destul de extinsă, fiind
utilizat în uzinele mici și mari de compostare în mai multe orașe din Europa.
Micșorarea cantității materiilor rămase după ciuruire de sfărâmare, asigurând
astfel folosirea la maximum a materiilor prime pentru producerea de compost, se
poate realiza și prin sfărâmarea prealabilă a reziduurilor, în concasoare cu
ciocane.În tehnica compostării sunt utilizate concasoare cu ciocane de foarte multe
tipuri și capacități variate.Tipurile de concasoare mai cunoscute și caraceristicile
lor sunt prezentate în figurile 65 și 66.
În concasoarele cu ciocane materialele dure din gunoaie pot fi măcinate la
granulație foarte fină.Materiile prime astfel obținute sunt mai bogate în substanțe
minerale și materii de balast, decât cele obținute din alte instalații de sfărâmare
(ex:ciur de sfărâmare).Dezavantajul concasarului cu ciocane este că necesită pentru
funcționarea lui o cantitate de energie foarte mare, cât și faptul că se uzează foarte
repede.
Astfel, în funcție de compoziția și granulația gunoaielor, după prelucrarea a
800-1200 t reziduuri, ciocanele trebuie să fie înlocuite.Înlocuirea ciocanelor
durează aproximativ 1,5-3 h.Gradul de uzură a elementelor concasoruluii se poate
micșora prin ciuruirea prealabilă a
34

reziduurilor, folosind în acest scop un ciur cu ochiurile de 8-10 mm, din tipurile
prezentate mai înainte, respectiv prin separarea prealabilă a fracțiunilor fine de
materii minerale, care dau un efect de șlefuire în concasor.
De asemenea, este avantajos ca înaintea începerii operațiilor de sfărâmare,
materiile prime utilizabile direct să fie sortate manual, iar conținutul de fier să fie
extras cu separatoare magnetice.
Praful produs în timpul funcționării concasoarelor și în special a celor cu
ciocane se degajează în atmosferă și poluează mediul înconjurător, chiar și în cazul
execuției închise a acestora.La amplasarea instalației acest lucru trebuie avut în
vedere și trebuie asigurată aventual aspirația prafului degajat.
În cazul utilizării diferitelor materii și în primul rând a adosului la gunoaie a
mâlurilor de ape fecalo-menajere, este necesară asigurarea dozării și amestecării
corespunzătoare a materiilor.Amestecarea trebuie să fie cât mai uniformă, iar
dozarea să aibă un raport astfel încât materiile de adaos să nu împiedice începerea
proceselor de descompunere (conținutul de umiditate, raportul C/N).
Alegerea tipului instalației de amestecare este determinată în toate
cazurile de calitatea mâlurilor de ape fecalo-menajere.
Tipul cel mai corespunzător este amestecătorul cu două axe, care asigură
amestecarea foarte bună a gunoiului și mâlurilor de ape fecalo- menajere în formă
de pastă.
35

Pentru amestecarea mâlurilor de ape fecalo-menajere în unele cazuri mai

rare se utilizează amestecătoare elicoidale.Atât amestecătoarele cu două axe, cât și
cele elicoidale au flux de funcționare continuă.
În unele cazuri sunt utilizate și malaxoare cu beton, de tipul celor folosite în
industria construcțiilor.
MATURIZAREA MATERIEI PRIME PREGĂTITE.PRODUCEREA
COMPOSTULUI PROASPĂT (CRUD)
Operația cea mai importantă a procesului de compostare o constituie
maturizarea, respectiv descompunere substanțelor organice pe cale
biochimică.Acest poate fi despărțit în mai multe faze și este determinat decisiv de
compoziția, omogenitatea și umiditatea substanțelor organice, cât și de cantitatea
de aer asigurată procesului de descompunere.
Faza de început a maturizării, adică producerea compostului proaspăt se
poate accelera cu mijloace tehnice, respectiv prin metoda maturizării prealabile a
materiei prime.
La unele tipuri de uzine de compost maturizarea prealabilă a materiei prime
este realizată în sisteme de instalații închise (în cilindri mari rotativi, celule, turnuri
etc.). În aceste instalații, prin amestecarea și rotirea materiei prime, aerisirea
intensivă, reglarea umidității și a temperaturii, procesul de descompunere poate fi
dirijat și accelerat astfel încât compostul proaspăt se valorifică imediat sau este
transportat și depozitat pe un teren special în formă de prisme, stoguri sau conuri,
pentru continuarea procesului de maturizare.La unele uzine compostul proaspăt
este reintrodus parțial în materia de bază ca portaltoi.
La aprecierea tehnico-economică a diferitelor tipuri de celule de maturizare,
din punctul de vedere al evoluției costurilor, este necesară analizarea cu atenție a
cheltuielilor de investiții, întreținere și exploatare.Între diversele tipuri de celule,
din acest punct de vedere sunt diferențe foarte mari.Costurile pentru realizarea
celulelor de construcție mai simple staționare, însă au o capacitate mult mai mare,
sunt complet automatizate, iar deservirea lor necesită mai puține forțe de
muncă.Soluțiile cu sisteme staționare sunt folosite numai la uzinele de compostare
mici și mijlocii.
La procedeele fără celule de maturizare, materia primă este transportată
direct pe platforma de maturizare și întregul proces de compostare se face pe
această platformă.
Instalațiile de maturizare speciale, realizate în general pe bază de licențe,
sunt strict legate de numele firmelor producătoare și de procedeele
36

de compostare elaborate de acestea, datorită cărui fapt principiile de funcționare,

soluțiile tehnice aplicate, vor fi prezentate în capitolul Procedee de compostare.
PREGĂTIREA COMPOSTULUI PENTRU VÂNZARE TRATAREA
MATERIILOR REZIDUALE
Dacă granulația materiilor deja compostate nu este corespunzătoare, este
necesară o ciuruire posterioară. Cu această ocazie trebuie eliminate din compost și
acele materii străine care prin ciuruirea inițială nu au putut fi separate.Pentru
separarea acestora se utilizează instalațiile prezentate anterior.
Datorită faptului că utilizarea compostului este legată de anumite
anotimpuri, trebuie avute în vedere posibilitățile de valorificare sezoniere. Datorită
acestui fapt, produsul final trebuie să fie depozitat într-un timp oarecare.
Trebuie să avem în vedere că în compostul proaspăt procesele de
descompunere se continuă încă cu o intensitate destul de mare.Datorită acestui
fenomen, depozitarea compostului în uzină trebuie evitată pe cât posibil, fiind
recomandabilă producerea compostului la comandă, livrarea imediată.
Compostul maturizat (pământul de compost) trebuie să fie depozitat în mase
mari.Forma geometrică a compostului depozitat trebuie să fie pe cât posibil mai
mică față de masa lui.În timpul depozitării, apele provenite din precipitațiile
atmosferice nu trebuie să aibă posibilitatea de a pătrunde în masa de compost, sub
aceasta sau să le spele. De asemenea trebuie împiedicată împrăștierea compostului
de vânturi și mișcările de aer.
Materiile străine separate, care nu mai pot fi utilizate (balastul), trebuie să fie
depozitate de asemenea organizat.La aceste materii, datorită conținutului mai mare
sau mai mic de substanțe organice, descompunerea trebuie să se continuie și în
timpul depozitării, procesul fiind însoțit de degajare de miros urât și poate să apară
pericolul de înmulțire a muștelor, cât și pericolul de autoaprindere.Ca urmare
aceste materii neutrilizabile trebuie transportate cât mai repede posibil la locul de
depozitare definitivă.
Pentru arderea materiilor reziduale și a gunoaielor de dimensiuni
mari, în uzinele de compost sunt utilizate foarte des cuptoare de ardere.
 După ardere cenușa și zgura este cernută.Cenușa fină este amestecată la
compost, iar zgura transportată și eventual valorificată.Scopul arderii este
micșorarea volumului materiilor neutilizabile, cât și neutralizarea lor.Aceste
37

cuptoare sunt instalații de ardere mici, speciale, care sunt recomandate și

pentru arderea gunoaielor la întreprinderile industriale.
În unele uzine, compostul prematurizat se usucă, oprind prin aceasta
continuarea procesului de maturizare.Compostul uscat practic poate fi depozitat
timp nelimitat întrucât conținutul de substanțe organice în această perioadă nu mai
scade.Pentru uscarea în mai multe cazuri se utilizează căldura degajată în
cuptoarele de ardere a gunoaielor.Se întâlnesc și cazuri când pentru uscare se
folosește un generator de aer fierbinte, în care încălzirea se face cu păcură sau gaze
naturale.Tehnica uscării compostului încă nu este perfecționată, datorită cărui fapt
în prezent se fac întinse cercetări în acest domeniu.
PROCEDEE DE COMPOSTARE.TIPURI PRINCIPALE DE UZINE DE
COMPOSTARE
Procedeele simple, primitive de compostare sunt cunoscute de milenii. După
cel de al doilea război mondial, în special în țările din Europa de Vest au fost
întreprinse foarte multe cercertări în acest domeniu. Ca urmare a rezultatelor
obținute, în scopul satisfacerii cerințelor locale foarte variabile de neutralizare a
gunoaielor menajere (protejarea mediului înconjurător, prescripții sanitare,
cerințele agriculturii, aspecte economice etc.). cât și a diferitelor pretenții au fost
elaborate foarte multe procedee de compostare și tipuri de uzine de
compostare.Aceste uzine pot fi grupate în diferite feluri.
Conform clasificării din R.F.G., uzinele de compostare sunt grupate în 4
categorii:
1.Compostare fără sfărâmare 2.Compostare după sfărâmare
3.Compostare cu prematurizare fără sfărâmare 4.Compostare cu
prematurizare după sfărâmare
După clasificare elaborată în Ungaria (după Szabolcs I.), uzinele de
compostare sunt grupate în 3 categorii principale și anume: 1) Sistem de
compostare deschis (întregul proces de compostare are loc pe
teren deschis în aer liber) 2) Sistem de compostare închis (întregul
proces de compostare și toate
 operațiile de lucru au loc în spații închise). 3) Sistem de compostare
parțial închis (o parte din proces – de exemplu prematurizarea- cu durata
de timp mai lungă sau mai scurtă- se petrece
38

în spații închise, iar în continuare compostarea se face pe terenuri

deschise în aer liber).
Sistemele deschise pot fi clasificate în două grupe, în funcție dacă se face sau
nu o tratare prealabilă a gunoaielor.
Sistemele închise pot fi clasificate în funcție dacă în timpul maturizării
gunoaiele sunt în mișcare continuă (dinamică) sau nu există mișcare (statică),
respectiv este mișcare, dar numai periodică (tranzitorie);(fig.67).
39

SISTEMUL DESCHIS FĂRĂ TRATAREA PREALABILĂ A MATERIEI

Procedeul Van Maanen.Gunoaiele transportate la uzină (pe cale ferată cu
vagoane speciale sau cu autovehicule de transport gunoaie) sunt descărcate și
stivuite pe terenul de compostare în halde prismatice de 6 m înălțime. Operațiile de
descărcare și stivuire sunt realizate cu ajutorul unor macarale graifăr rotative,
deplasabile pe șine de cale ferată sau automacarale cu cupă graifăr.Maturizarea în
halde durează 6-8 luni.
Reziduurile de dimensiuni mari (cutiile metalice, cutii de carton, lăzi de lemn,
alte mijloace de ambalaj etc.), rămase în halda de gunoaie, formează în interiorul
acesteia goluri mari în care se acumulează și aerul necesar pentru
descompunere.Materia maturizată este ciuruită fără sfărâmare. Din materia ciuruită
se extrage fierul cu magneți, iar corpurile străine de balast sunt separate cu ajutorul
separatoarelor balistice.Materialele rămase după ciuruire sunt depozitate și utilizate
pentru umplerea diferitelor gropi.
Procedeul permite compostarea unor cantități relativ mari de gunoaie cu
mijloace mecanice reduse.Cheltuielile de investiții și de exploatare sunt destul de
reduse.Timpul de maturizare este foarte lung. Cantitatea materialului rezidual este
mare, iar calitatea compostului final de multe ori lasă de dorit.Datorită timpului
lung de compostare suprafața de teren necesară este foarte mare și din cauza
fenomenelor de poluare a atmosferei, trebuie amplasată față de localități la o
distanță de cel puțin 500 m.
Aceste tipuri de uzine sunt în funcțiune în Olanda de foarte mult timp (orașele
Wijster, 800000 locuitori, 1931; Mierlo, 350000 locuitori, 1955). Aceste zone
deservesc câte o zonă foarte mare, gunoaiele fiind aduse și de la distanțe de până la
230 km.
40

SISTEMUL DESCHIS CU PREGĂTIREA MATERIEI

Procedeul Brno. Acest procedeu constituie o uzină de compostare mare,
similară cu sistemul Van Maanen, care funcționează pe teren deschis cu
maturizarea în stoguri înalte de 4-6 m și lățime de 8-10 m, prelucrând mai
multe feluri de reziduuri (gunoaie menajere, mâluri de ape fecalo-menajare,
mâluri provenite din fabrici de zahăr și spirt, praf de lignit etc.).
Gunoaiele în prealabil sunt sfărâmate și ciuruite.Mâlul lichid de ape
fecalo-menajare este transvazat în uzină prin pompare de la o stație de tratare a
apelor fecalo-menajere uzate, aflată la o distanță de aproximativ 1,5
km.Amestecarea mâlului fecalo-menajer cu gunoiul se face prin împrăștiere cu
ajutorul unei instalații speciale.Materialul este amestecat cu macarale graifăr, de
două ori.
Aerisirea pe parcursul maturizării nu este corespunzătoare, datorită cărui fapt
procesele de descompunere pot deveni anaerobe.Ca urmare aceste tipuri de uzine
pot fi amplasate față de zonele locuite la distanțe mari.O asemenea uzină a fost
realizată în R.S.C., în apropierea localității Modrice, aflată la o distanță de 15 km
de orașul Brno.
De asemenea o uzină cu caracter similar funcționează la o distanță de 15 km de
orașul Praga, în apropierea localității Jenec, cu deosebirea că reziduurile nu sunt
sfărâmate în prealabil. La această uzină sunt aduse de la instalațiile de ardere a
gunoaielor din Praga, numai materialele cu granulație fină, și în loc de mâluri de
ape fecalo-menajere sunt utilizate pentru amestec 15% din greutate materii fecale
umane și o cantitate importantă de turbă (31% din greutate).
Uzina de lângă Praga produce anual 40000 t de compost, iar cea de lângă Brno
o cantitatea de 100000 t.
Procedeul Baden-Baden.La această uzină, mijloacele de transport descarcă
gunoaiele colectate din bazine de stocare construite din beton armat. Din aceste
bazine, gunoaiele sunt încărcate cu macarale graifăr pe o bandă rulantă și
transportate într-o clădire închisă, unde sunt ciuruite. Fracțiunile fine sunt
transportate parțial la terenul de compostare realizat în aer liber, unde sunt utilizate
pentru acoperirea prismelor. Din fracțiunea grosieră, reziduurile de dimensiuni
mari sunt sortate manual, iar fierul extras cu magneți și presat în baloturi. Materiile
compostabile sunt amestecate într-un tambur de amestecare cu mâluri de ape
fecalo- menajere fermentate și uscate pe paturi de uscare. Amestecul este
transportat cu vehicule pe terenul de compostare și depozitat în stoguri
41

înalte de 3,5 m și late de 8 m.Maturizarea durează 8 luni, fără întoarcerea

materialului.Temperatura în stoguri atinge 65-70 °C.Pentru aerisire, în partea de jos
a stogurilor, în direcția longitudinală sunt montate o serie de conducte de beton
perforate. Gazele degajate în timpul procesului de descompunere sunt aspirate prin
tuburile menționate cu ventilatoare și introduse într-un coș de fum înalt de 25 m,
sau sub grătarul cuptoarelor de ardere ale uzinei.Stogurile sunt acoperite cu
acoperișuri mobile.
După maturizare, materiile din terenul de compostare sunt măcinate cu un
concasor cu ciocane și ciuruite.Resturile de ciur sunt arse în cuptoare de ardere ale
uzinei sau sunt utilizate pentru umpluturi (fig. 68).
42

Ca urmare a timpului lung de compostare, procedeul necesită o suprafață de

teren relativ mare. Aerisirea insuficientă provoacă din când în când o serie de
perturbații în desfășurarea proceselor de descompunere. Când roza vânturilor nu
este prielnică mirosul degajat în procesul de descompunere se simte și în oraș. Ca
urmare se recomandă ca aceste tipuri de uzine să fie amplasate față de localități la
distanțe mari (cel puțin 500 m).
Prima uzină de acest tip a fost realizată în anul 1953, în orașul Baden- Baden
(R.F.G) de unde provine și denumirea procedeului. Uzina a fost realizată pe lângă
stația centralizată de epurare a apelor fecalo-menajere uzate.Funcționează periodic
(iarna nu funcționează).
Procedeul Dorr-Oliver.Esența acestui procedeu o constituie ciurul special de
sfărâmare, construit de firma Dorr din Olanda, cu ajutorul căruia materia primă
înainte de maturizare este nu numai ciuruită, dar și sfărâmată (fig. 69).
Pe parcursul maturizării, ca urmare a aerisirii insuficiente, poate să se întâmple
ca procesul să devină anaerob. În asemenea cazuri se intervine prin întoarcerea
materialului, respectiv prin realizarea unor orificii de aerisire prin străpungere. Este
foarte mare și cantitatea reziduurilor rămase după ciuruire. Necesarul de teren
pentru acest procedeu este relativ mare, necesitând de asemenea și o muncă
manuală apreciabilă. Tehnologia este destul de simplă. Costurile de investiții și de
exploatare sunt reduse. Ciururile speciale de sfărâmare sunt utilizate și în alte tipuri
de uzine, ca instalații de sfărâmare.
Procedeul Buhler.La uzinele de acest tip, în locul ciururilor speciale de
sfărâmare construite de firma Dorr, sunt utilizate concasoare cu ciocane de mare
capacitate. Acest procedeu prevede sfărâmarea a două ori, ceea ce asigură o
utilizare foarte bună a materiei prime.
43
44

SISTEME PARȚIAL ÎNCHISE (STATICE)

Procedeul Brikollare (Caspari-Meyer). Pe baza acestui procedeu gunoaiele
sfărâmate cu ajutorul ciurului de sfărâmare (Raspelel) sau în concasoare cu ciocane
nu sunt maturizate (compostate) în stare afânată de depozitare în aer liber, ci la
început sunt presate în formă de cărămizi (brichete) cu un conținut de apă de
aproximativ 50 %, după ce în prealabil au fost amestecate cu mâluri de ape
fecalo-menajere deshidratate prin filtrare.Cărămizile presate sunt depozitate în
șoproane acoperite de înălțimi nu prea mari. Brichetele, astfel depozitate timp de
10 zile, se mucegăiesc foarte tare, trecând printr-un proces de descompunere se
încetinesc, materia practic se conservă. La aproximativ trei săptămâni de la presare,
materia depozitată este desfăcută (conținutul de umiditate scăzând în acest timp la
aproximativ 20 %). În acest caz de necesitate, brichetele sunt sfărâmate și
depozitate în aer liber în prisme cu înălțimea de 3 m.Prin umezire și după o
depozitare de 3 luni de zile se poate obține un compost maturizat (fig. 70).
Cu acest procedeu materia primă este tratată în spații închise și stabilizată prin
conservare, nu prin maturizare. Ca urmare a timpului scurt de maturizare procedeul
necesită o suprafață de teren relativ mică, fiind avantajoasă și prelucrarea împreună
cu mâluri fecalo-menajere. Pe de altă parte însă multitudinea operațiilor conduce la
creșterea simțitoare a cheltuielilor de exploatare și întreținere.
Prima uzină de acest tip a fost realizată în anul 1965 în orașul Scweinfurt
(R.F.G.).Uzina prelucrează gunoaiele produse de aproximativ 120000 locuitori.
45
46

Procedeul Prat-Sofraine.Pe baza acestui procedeu, elaborat în Franța,

reziduurile brute sunt compostate în celule de maturizare de dimensiuni
mari (60-100 m3) amplasate în hale închise.
Celulele concepute din firma Prat-Sofraine, constituie de fapt niște cotețe
realizate din plasă de sârmă, în care materia este încărcată prin partea superioară
fără nici o tratare prealabilă. Materia primă este depozitată în aceste cotețe timp de
5 zile și măsurată cu un termometru temperatura de caracterizare a procesului de
descompunere.Înălțimea gunoaielor în aceste celule este de 3 m. Celulele sunt asfel
dimensionate încât cantitatea de gunoaie zilnice să încapă într-o singură celulă sau
eventual în mai multe. Circulația aerului în celule este asigurată cu hornuri cu
zăbrele metalice în formă de coșuri, iar la anumite intervale de timp masa
gunoaielor este străpunsă cu bare de oțel ascuțit la vârf. În scopul unei manipulări
mai ușoare, au fost propuse și realizate și celule deplasabile pe roți (firma
Still-Reck-linghausen).
Temperatura gunoaielor din celule atinge 65°C.Produsele sunt valorificate fie
pentru compost proaspăt, fie sunt depozitate în prismele de dimensiuni mari pentru
compostare în continuare, fără întoarcere (fig 71). Timpul de prematurizare a
procedeului este mic, reziduurile practic sunt prelucrate integral.Costurile de
investiții sunt relativ mici.
Procedeul a fost aplicat în general în Franța în unele orașe mici.Din experiențele
de până în prezent rezultă că uzinele funcționează corespunzător.
47

Procedeul Biotanc-SGEA.Pe baza acestui procedeu materia primă sfărâmată în

prealabil este depusă în prisme înalte de 5 m în spații închise (biotanc) în formă de
cort, care se deplasează pe șine. În aceste spații închise (biotanc) gunoaiele sunt
prematurizate timp de 2-3 săptămâni.
Gunoaiele sunt introduse în cort prin partea superioară cu ajutorul unei benzi
rulante rotative. Stuțurile amplasate lateral și dedesuptul cortului asigură insuflarea
de aer la gunoaiele proaspăt încărcate.După prematurizare, biotancul este deplasat
și fără a se desfcae sau a se amesteca gunoaiele sunt lăsate pentru maturizare în
continuare timp de 2- 3 luni, în prisme. Prisma are formă de inel, iar biotancul
ajunge înapoi la punctul de plecare dupa aprox. 8 luni (fig.72).
Pentru sfărâmare se utilizează instalația de tip Gondard combinată cu separarea
materiilor dure.
Caracteristica procedeului este că după prematurizarea realizată în biotancul
deplasabil cu aerisire forțată, maturizarea este continuată în aer liber fără mișcarea
materiei. Uzina necesită în general o suprafață de teren relativ mică. Cantitatea
materiilor reziduale este redusă.
48

Procedeul Humusol-Cifal. Pe baza acestui procedeu gunoaiele brute, sfărâmate

în prealabil, sunt maturizate în celule de dimensiuni mai mari (volumul de 60 m3).
Celulele Humusol-Cifal sunt realizate din beton armat, având pereții laterali
închiși.Partea superioară a peretelui din spate este deschisă, orificiul fiind închis cu
plasa de sârmă. Pe pereții frontali ai celulelor sunt montate uși metalice cu
deschidere spre exterior. Încărcarea gunoaielor în celule se face cu un transportor
cu lanț în jgheab. Materia primă este în prealabil sfărâmată (ciuruită) și amestecată
cu un produs special de bacterii. La o săptămână după încărcarea celulelor, ușile
metalice se deschid și materialul este scos cu ajutorul macaralelor graifăr mobile,
fiind în continuare depozitat în prisme pentru continuarea procesului de maturizare
(fig. 73).Procedeul de fapt este similar cu sistmul biotanc, cu deosebirea că aici
materialul este evacuat din celule cu macarale graifăr mobile, care asigură în
același timp și o amestecare.
Acest tip de instalație a fost realizată în Franța în anul 1967, în orașul Vierson.
49

SISTEME PARȚIAL ÎNCHISE (TRANZITORII)

Procedeul Thompson.Materia primă pregătită este maturizată în celule
suprapuse în formă de turnuri, în care sunt amplasate una peste alta 5-6 celule.
Plăcile de fund ale celulelor sunt perforate, putând fi deschise prin rabatare în jos.
Gunoaiele sfărâmate în prealabil sunt încărcate cu o bandă rulantă în celula
superioară. Gunoaiele sunt stocate în fiecare celulă timp de o zi, după care prin
deschiderea fundului acestora, vor cădea succesiv în celula aflată imediat dedesupt.
Astfel gunoaiele mișcate o dată pe zi sunt stocate în turn aproximativ o săptămână,
în care timp va avea loc procesul de prematurizare. După acest interval, gunoaiele
prematurizate sunt depuse pentru compostare în continuare în șoproane în aer liber.
Procedeul Carel-Fouche. Conform acestui procedeu aerisirea naturală
din turnul de prematurizare este intensificată prin insufare de aer printr-un
sistem de conducte înglobate (fig.74).
În drumul lor de sus în jos, gunoaiele din turn se amestecă și se aerisesc foarte
bine.După o perioadă de 7 zile se obține un compost proaspăt. Mișcarea gunoaielor
în turn este relativ simplă și sigură.
Instalații după sistem Thompson în Europa funcționează numai în Anglia, în
combinație cu ciurul de sfărâmare tip Dorr.
50

Procedeul de biostabilizare Dano. Principiul procedeului elaborat de firma

daneză Dano constă în maturizarea gunoaielor fără sfărâmare într- un cilindru de
oțel rotativ de dimensiuni mari (diametrul=3,5 m), montat cu o pantă ușoară, având
viteza de rotație relativ mică și aerisit continuu forțat prin insuflare de aer. În marea
majoritate a cazurilor, gunoaiele sunt amestecate cu adaos de mâluri
fecalo-menajere putrezite.
Lungimea cilindrilui este aleasă în funcție de capacitatea de prelucrare necesară.
Lungimea cea mai mare a cilindrului realizat până în prezent este de 28 de m.
Cilindrul este montat în general în aer liber , dar sunt și asemenea cilindri care sunt
amplasați în hale închise (fig. 75).
Gunoaiele nesfărâmate sunt introduse în partea de sus la capătul superior al
cilindrului, cu un transportor cu jgheab de alunecare. Timpul ciclului durează 3-5-7
zile, în care componentele din gunoaie care se sezagregă ușor se descompun într-o
măsură oarecare (se stabilizează). În timpul rotirii cilindrului, gunoaiele se
amestecă, apărând și un efect de sfărâmare oarecare. Aerul proaspăt pentru
favorizarea descompunerii este produs de ventilatoare și introdus în spațiul interior
al cilindrului rotativ prin sistemul de conducte montate pe exteriorul acestuia. O
aerisire corespunzătoare în interiorul cilindrului este necesară numai în cazul
încărcării acestuia cu gunoaie nesfărâmate. Aerul saturat cu gaze și vapori rezultate
din procesul de descompunere este evacuat printr-un filtru de pământ.Scopul
urmărit este filtrarea mirosului urât degajat.
Materia evacuată din cilindrul rotativ este ciuruită, sfărâmată cu concasoare cu
ciocane maturizată în continuare în aer liber și depozitată în forme de prismă.
Acest tip de uzină necesită un teren relativ mic, nu există pericol de degajare a
mirosului urât și nici al înmulțirii muștelor, și ca urmare poate fi realizată chiar și
în perimetrul localităților. În urma măcinării și ciuruirii gunoaielor după
prematurizare, gradul de utilizare a materiei prime este foarte ridicat, respectiv
cantitatea materiilor reziduale este
51

redusă. Datorită costului ridicat al cilindrului de maturizare, cheltuielile sunt destul

de ridicate.
Asemenea tipuri de uzine sunt realizate în prezent în toate părțile lumii,
în peste 100 de orașe, în formă de unități mici, mari și mijlocii. Principalele
uzine mai mari, cunoscute în Europa sunt: Edinbourgh, 140000 locuitori;
Leicester, 300000 locuitori; Roma, 600000 locuitori.
Stabilizatorul Buhler-Reinstahl.Acest procedeu reprezintă o variantă dezvoltată
a sistemului Dano (propunerea inginerului olandez De Rouver). Procedeul se
deosebește de sistemul Dano prin faptul că materia primă este în prealabil
concasată grosier cu concasoare cu ciocane, iar la gunoaiele evacuate din cilindru
se face numai o ciuruire grosieră. Ciurul montat la ieșirea cilindrului este dublu,
care sortează gunoaiele descompuse în 3 fracțiuni. Masa fracțiunii mijlocii
(mărimea granulelor 25-100 mm) este reintrodusă în cilindru, la începutul acestuia
asigurând astfel recircularea acestei fracțiuni. Prin acest procedeu timpul de
descompunere se poate reduce la jumătate.
SISTEME PARȚIAL ÎNCHISE (DINAMICE)
Procedeul Triga.În uzinele care aplică acest procedeu, materia primă pregătită
în prealabil (sfărâmată) este supusă procesului de maturizare prin mișcare continuă
într-un turn de maturizare celulele sunt amplasate nu suprapuse, ci la același nivel
una lângă alta. Întregul spațiu al turnului este împărțit cu pereți verticali în 4 secții.
Gunoaiele sunt introduse în celule prin partea lor superioară cu un elevator și
evacuate cu transportoare elicoidale montate pe fundul celulelor.Aceste
transportoare alicoidale în marea majoritate a cazurilor încarcă gunoaiele tot
într-un elevator care le mută în celula următoare. Descompunerea este accelerată
de multe ori și prin insuflare de aer cald. La umplerea celulelor gunoaiele sunt
amestecate de fiecare dată complet (fig. 76).
Higienizatorul poate fi construit în loc de 4 secții, în formă hiperboloidă, lărgită
la partea inferioară (Versailles).
52

Turnul de maturizare Humboldt.Acest procedeu este de asemenea o variantă a

sistemului Triga. Gunoaiele sfărâmate și introduse în partea superioară a turnului
sunt transportate de o placă acționată în mișcare de un șurub fără sfârșit, montată în
partea de jos a turnului. În turn sunt înglobate conducte de aerisire, care pătrund în
partea inferioară a acestuia. Din experiențele de până acum rezultă că este mai bine
dacă gunoaiele sunt sfărâmate grosier, deoarece li se asigură deja o serie
corespunzătoare. Aerisirea ar fi fost favorizată și mai mult dacă materiile dure ar fi
fost eliminate înainte de maturizare.
Descompunerea reziduurilor aflate în continuă mișcare în turnul de maturizare
nu este satisfăcătoare, întrucât materiile prime fiind depuse pe o înălțime de 10 m,
se naște o presiune mare și apare fenomenul de autocompactare, datorită cărui fapt
aerul se propagă numai în anumite canale de aerisire.
Uzine cu sistem Triga funcționează în Franța în două orașe (Plaisil, Dinard), iar
din anul 1967 și în Versailles, și prelucrează gunoaiele produse după 200000
locuitori.
În orașul Landau funcșionează din anul 1967 o uzină de sistem similar sub
denumirea de procedeu Herbold-Diefenbacher. Acest procedeu se deosebește de
sistemul Triga prin faptul că turnurile de maturizare au o secțiune trapezoidală. La
acest procedeu, înainte de maturizare, în afara sfărâmării se face o ciuruire în două
trepte.Reziduurile sunt sfărâmate grosier, după care se face o nouă ciuruire și
sfărâmare. După cea de a
53

doua ciuruire, fracțiunea mijlocie a reziduurilor este recirculată, iar restul de

materii brute sunt arse. La materia fină, sfărâmată, se amestecă și mâluri de ape
fecalo-menajere. În acest sistem nu se practică ciuruirea posterioară.Pentru
asigurarea unei ventilații mai bune, în turnuri se produce aer preîncălzit cu un
ventilator.
Procedeul Thomas (Multibacto). Principiul acestui procedeu se bazează pe
faptul că reziduurile depuse în turnul de maturizare sunt mișcate și aerisite în
continuu cu niște brațe rotative montate pe axul median al turnului. Prin procedeul
său, Thomas a propus ca pentru accelerarea procesului de descompunere materiile
prime încărcate în celulele de maturizare să fie altoite cu anumite bacterii speciale.
Datorită acestei propuneri, procedeul se numește Multibacto. În turnul de
maturizare, construit de firma intaliană Fertilia, se folosește de asemenea substanțe
de altoire.Această instalație este cunoscută sub denumirea de procedeu
Fertilia-Thomas. Analizele ulterior au demonstrat că descompunerea se petrece
destul de rapid și fără adaos de bacterii, dacă materiile prime au o compoziție
corespunzătoare și sunt în continuă mișcare și aerisire (fig.77).
54

Turnul de maturizare Thomas reprezintă o construcție etajată cu diametrul de

5,5-7 m. Numărul etajelor este 7-10. Pe un ax, montat în centrul turnului se fixează
la fiecare etaj 4 brațe rotative, care mișcă și amestecă continuu materiile prime de
pe pardoseala etajelor.Paleții montați pe brațe au formă de plug și prin poziționarea
lor corespunzătoare, materiile prime sunt mișcate la fiecare etaj, alternativ din
exterior spre interior și invers. Prin orificiile existente în pardoseală, la fiecare etaj ,
materiile prime cad din etajul superior în cel imediat inferior. Materiile prime
încărcate la etajul cel mai superior, aflându-se în continuă mișcare și amestecare
ajung la nivelul cel mai jos în 24 de h. Pentru aducerea aerului proaspăt, respectiv
pentru evacuarea gazelor degajate, la peretele lateral al turnului sunt racordate două
sisteme de conducte. Aerul proaspăt este asigurat fie prin tiraj natural, fie forșat cu
ventilatoare.
Avantajul procedeului constă în faptul că mișcarea și amestecarea continuă a
materiilor prime încărcate, cât și sistemul de aerisire înglobat, asigură
descompunerea intensivă și raăidă a reziduurilor. Din aceste turnuri de maturizare
se poate obține un compost proaspăt după 24h. Execuția închisă și etajată a
întregului sistem favorizează amplasarea uzinei pe un teren relativ mic, fiind mai
ușor realizabilă.
În aceste tipuri de turnuri este admisă folosirea numai a reziduurilor fine,
întrucât cele fibroase lungi, prin înfundarea orificiilor sau înfășurarea pe brațele
rotative pot provoca deranjamente în funcșionare, respectiv vor mări foarte mult
forța necesară rotirii brațelor. Dezavantajul cel mai important al acestui procedeu îl
constituie tocmai deranjamentele enunțate.
Instalații de acest tip cunoscute în Europa sunt în Italia (Verona, 100000
locuitori, construită de firma Fertilia în anul 1967), în Elveția (Turgi, 60000
locuitori, 1961, construită de firma Wartmann) și în Grecia (Saloniki, 250000
locuitori, 1966).
55

SISTEM ÎNCHIS
Procedeul Tecnitalia.Principiile instalației realizată de firma italiană Tecnitalia:
fiecare operație (pregătirea materiilor prime, compostarea, arderea materialelor
reziduale, cât și toate operațiile legate de acest proces) este efectuată în hale
închise. Toate operațiunile de manipulare a reziduurilor sunt realizate cu o macara
graifăr, având cupa de 1 m3.
Macaraua este montată pe o construcție metalică deasupra liniei tehnologice și
comandată de un singur operator dintr-o cabină ermetic închisă (fig.78).
Reziduurile aduse de vehiculele de transport sunt descărcate într-un siloz de
stocare din beton armat, închis cu o ușă de intrare acționată prin fotocelule. Din
silozul de stocare reziduurilr sunt încărcate cu macaraua graifăr în instalația de
sfărâmare prealabilă. După sfărâmare, cu ajutorul unui ciur cu tambur se face o
sortare în 3 fracțiuni și anume: fină (granulație sub 15 mm), mijlocie (granulație
15-50 mm) și grosieră (granulație peste 50 mm).Fracțiune fină este depozitată în
grămezi pe pardoseala unei hale închise, pe o înălțime de câțiva m și supusă
maturizării timp de 7 zile, după care este valorificată drept compost proaspăt sub
denumirea comercială de Nutrisol.
Fracțiunea mijlocie este depozitată de asemenea în grămezi și supusă
maturizării timp de 30-40 zile, după care este readusă la instalația de sfărâmare și
uscată într-un tambur rotativ, după care este arsă în cuptoare de ardere. Pentru
uscarea aceste fracțiuni sunt folosite gazele de ardere. După ardere, fierul este
extras cu magneți, din zgură și cenușă și presat în baloturi de câte 30 kg. Zgura și
cenușa este cernută. Cenușa fină este amestecată la fracțiunea fină, iar zgura
rămasă se transportă pentru umpluturi.
Avantajul procedeului este că toate operațiile sunt executate în spații închise. În
procesul de maturizare, materiile sunt recirculate. Prin aceasta se asigură o
amestecare și aerisire foarte bună și ca urmare intensitatea descompunerii crește.
Tot procesul de lucru este realizat mecanizat, complet automatizat și ca urmare
numărul personalului de exploatare este foarte mic. Uzina poate fi realizată pe un
teren mic și în apropierea localităților. Este foarte avantajoasă neutralizarea
fracțiunilor grosiere prin ardere. Cuptoarele de ardere sunt folosite și pentru
arderea reziduurilor industriale. Timpul de maturizare a fracțiunilor fine este scurt,
durează până la 7 zile. Aerisirea este insuficientă. Construirea uzinei necesită
fonduri de investiții relativ mari.
56

Uzine de acest tip au fost construite în multe orașe din Italia. Dintre acestea cea
mai mare este uzina din Lucca, aplasată la o distanță de 4 km de oraș; prelucrând
gunoaiele produse de la 100000 locuitori. Tot procesul de lucru este realizat de 4
muncitori.
57