Cultura romantismului:

Imaginea stilizată a iubirii și a relațiilor în media

 Iubirea este o experiență umană universală. Indiferent de poziționarea față de
Ecuator sau de densitatea aerului în zona în care locuiesc, majoritatea oamenilor au această
experiență cel puțin o dată în viață. Discuția despre iubire este în mare parte încheiată. Timp de
sute de ani, filozofi, artiști și cercetători au încercat să disece sentimentul, să-i găsească rădăcinile
biologice și culturale. Au ajuns astfel la concluzia că „starea dezirabilă” a romanticilor este în
realitate o reacție chimică a creierului. Cu toate acestea, există factori psihologici și sociali de luat
în calcul atunci când vorbim despre iubire, și, printre aceștia, cel mai interesant pentru mine este
modul în care sentimentul a ajuns să fie îngrădit în ziua de astăzi în relații și cum este folosit pentru
a declanșa comportamente de consum.

Cultura populară glorifică iubirea, romantismul, eliberarea de formele anterioare

de discplină și rigoare socială. De când suntem copii suntem expuși la mesaje care ne încurajează
să ne căutăm sufletul pereche, acesta fiind și singurul mod în care ne putem împlini emoțional, iar
dacă suntem femei, și pe plan material și financiar. Personal, copil fiind, toate aceste mesaje
transmise păreau perfect veridice, ca o continuare a valorilor transmise în basme, însă atunci când
am privit în jurul meu, peste câțiva ani, am realizat că mai nimic din ceea ce apare la televizor sau
în filme nu se aplică în viața reală. Așa că am ajuns să mă întreb, cum de sunt aceste mituri
promovate de cultura populară atât de răspândite și pe ce se bazează.

În prima parte a lucrării voi încerca să definesc subcultura romantică și să explorez

cauzele care au determinat ascensiunea ei în cultura de masă. În continuare, voi răspunde la
întrebările:

1. Care sunt categoriile sociale cele mai puternic influențate de miturile romantice transmise
de cultura pop?
2. Care sunt conseciințele expunerii la aceastea?

Cred că cel mai clar și succint mod de a defini cultura romantismului este acela de
a prezenta miturile prin care este identificată. În „Sex, Love and Romance in the Mass Media”,
Mary-Lou Galician descrie zece astfel de mituri, pe care ulterior le demistifică. Câteva dintre
acestea sunt: dragostea la prima vedere, obligația partenerului de viața de a intui cum te simți sau
la ce te gândești fără a fi nevoie de cuvinte, obligația bărbatului de a fi mai înalt, mai în vârstă, mai
potent financiar decât partenera sa, capacitatea și evident, obligația morală a eroinei de a-și ajuta
partenerul să depășească trauma/limitele autoimpuse, transformându-l din „bestie”, în „prinț”. Pe
lângă acestea, mitul care ilustrează cel mai bine sfera de acțiune a culturii romantice este,
omniprezentul, „Iubirea este tot ce ne trebuie” (Galician, 2004).

Definind genul romance, John G. Cawelti afirmă că acesta se concentreză în jurul

forței atotputernice a iubirii, astfel că majoritatea narațiunilor aparținând acestui gen au ca intrigă
depășirea anumitor obstacole sociale și psihologice, sau o combinație a acestora (Cawelti, 2014,
p. 42). În esență, punctează Cawelti, aceste povești prezintă idealurile de căsnicie monogamă si
feminitate domestică. Spre deosebire de Cawelti, Abigail J. Zweir, consideră creațiile aparținând
acestei culturi ca fiind surse de informare pentru adolescenți și tineri, reprezentând unelte ale
socializării anticipative (Zweir, 2012, p. 2). Conform acesteia, filmele pentru adolescenți cu
tematică romantică, printre care ea a dat ca exemplu American Pie, sunt reprezentări ale unei lumi
în care aceștia abia pătrund, filme ce acționează ca puncte de referință privind subiecte precum
emanciparea sexuală și relațiile romantice.

Principalele canale de afirmare ale valorilor culturii romantice sunt romanele de

dragoste și filmele. În secolul precedent a avut loc o creștere dramatică a literaturii, dar și a filmelor
și cântecelor cu tematică romantică. De exemplu, filmul cu cele mai mari încasări din toate
timpurile este Titanic, film ce prezintă povestea unei aventuri ilicite între o tânără logodită
aparținând clasei de sus și un tânăr artist sărac. Analizând firul narativ al filmului, Israel conturează
fundația pe care se bazează aceste mituri, imaginea stilizată a iubirii și a relațiilor. Povestea din
Titanic este atât de memorabilă deorece ea este ireală, improbabilă si ireproductibilă în viața reală.
Scurta lor idilă pasională rămâne în mintea spectatorilor prin faptul că a fost curmată de moartea
lui Jack, acesta fiind idealizat pentru totdeauna în memoria lui Rose. (Israel, 1999, p. 12)

În ceea ce privește emergența acestei culturi, opiniile sunt împărțite. Din

perspectiva lui Sarah K. Balstrup, iubirea a devenit un înlocuitor pentru credință și trăirea
religioasă, câștigând astfel popularitate (Balstrup, 2012, p. 2). Această afirmație se întemeiează pe
idea că, atât iubirea romantică, cât și credința se concentrează în jurul unor valori precum puritatea,
compasiunea, răbdarea și perseverența, valori primordial creștine. De asemenea, se presupune că
dragostea adevărată ridică vălul de pe ochii oamenilor, făcându-i conștienți de binele ce se ascunde
în toate lucrurile pământești, ei experimentând astfel Raiul pe pământ. Persoana iubită, sufletul
pereche, asemenea lui Dumnezeu, are puterea de a oferi sens vieții noastre, de a ne împlini.
 „Iubirea romantică cere de la o persoană ca aceasta să renunțe la temeri și să aibă
încredere în puterea iubirii pentru a putea trăi cu adevărat această relație sacră.”

(Balstrup, 2012, p. 12)

Alte studii punctează mai puțin cauzele spirituale ce au dus la popularizarea
conceptului de iubire adevărată, subliniind mai degrabă factorii economici ce au determinat acest
lucru. Zweir, de exemplu, în studiul ei despre impactul filmelor romantice asupra adolescenților,
consideră că venitul provenit din biletele la film este cel care alimentează industria (p. 111). La
rândul lor, adolescenții se simt motivați să cumpere acele bilete pentru că sunt sunt convinși că
aceste filme oferă modele în materie de comportament, mentalități și comportament sexual. Ceea
ce studiul ei nu reușește să explice, este, de ce sunt aceste valori și noțiuni precum iubirea adevărată
atât de populare în cultura americană.

Cum au ajuns însă aceste mituri ale iubirii adevărate, întâlnite inițial în cultura
americană, universal cunoscute, este explicat de Wanwarang Maisuwong. El afirmă că ne
confruntăm cu fenomenul numit imperialism cultural, prin care America își extinde puterea de
influența asupra restului lumii, impunându-și propria cultură, acesta fiind, așa cum afirmă
Maisuwong, „o formă mai subtilă de colonialism”. Astfel, cultura și ideologia americană se
răspândesc, filmul fiind vehiculul acestor mesaje și valori. Privind filme, explică el, audiența are
senzația de pseudo-implicare în scenele prezentate (Maisuwong, 2012, p. 4). Aceste filme
restructurează modul oamenilor de a gândi, determinându-i să încerce să se asemene cât mai mult
cu persoanjele prezentate și să aibă experiențe de viață asemănătoare.

Pentru a răspunde la întrebarea care sunt efectele și categoriile sociale influențate

de expunerea la această cultură romantică, am adunat informații provenind din diferite surse.
Astfel, Jennifer Techt ilustrează în teza sa de doctorat miturile prezentate în filmele Disney, a
căror audiență este formată majoritar de copii. Conform acesteia, creațiile marca Disney au un rol
important în răspândirea concepțiilor greșite, precum aceea că relațiile romantice sunt ceva ușor
de dobândit și de păstrat, succesul acestora bazându-se în mare parte pe diferențele de forță/putere
dintre cei doi parteneri. Mesajul pe care îl transmit este acela că scopul unei femei este de a-și găsi
un partener, criteriile de selecție constând în atractivitatea fizică și potența materială. Dată fiind
popularitatea Disney și monopolul companiei asupra remake-urilor basmelor clasice, temele
identificate în filmele cu prinți și prințese au toate șansele să influențeze perspectiva copiilor asupra
relațiilor, căsniciei și asupra vieții de familie. (p. 2)

Un alt studiu are ca subiect efectele expunerii la filme cu tematică romantică asupra
adolescenților. Cercetarea justifică acest consum ridicat de mass media în rândul adolescenților
prin faptul că aceștia reprezintă prima generație ce are acces la atât de multă informație și pentru
care utilizarea acestor tehnologii reprezintă un lucru vital pentru a-și desfășura viața de zi cu zi
(Banaag, Rayos și Malabanan, 2014, p. 8). Este evident, deci, că aceștia sunt mult mai vulnerabili
la mesajele provenite din media. Studiul continuă prin a afirma că, cu cât este un individ expus
mai mult timp la acest tip de filme, cu atât este mai probabil ca persoana respectivă să dezvolte
concepții disfuncționale despre relațiile romantice. Concluziile studiului se bazează pe Teoria
Cultivării ce susține că vizionarea prelungită de programe de televiziune sau filme inoculează
individului perspective nerealiste asupra vieții, bazate pe ceea ce vede în acele programe.

Spre deosebire de sursa anterioară, studiul lui Abigail Zweir studiază factorii
sociali ce au determinat creșterea popularității acestor filme în rândul adolescenților. Aceștia ajung
la vârsta la care au nevoie de sfaturi și încurajare, însă privind în jurul lor observă că părinții lor
sunt ori în mare parte divorțați, ori în mariaje nefericite (p. 2 ). În plus, majoritatea filmelor de
acest gen, au ca protagoniști adolescenți care ajung în tot felul de situații nefericite, dar la final își
rezolvă singuri problemele, fără ajutor parental, ceea ce le confirmă tinerilor concepția conform
căreia părinții nu ar trebui să se implice în viața lor amoroasă.

În ceea ce privește efectele consumului acestor filme, James Dowd și Nicole

Palotta le analizează în detaliu într-un studiu de-al lor. Ei afirmă că toate mesajele transmise de
media ne spun că a obține un partener ar trebui să fie scopul nostru și obținerea acestuia reprezintă
încununarea tuturor eforturilor noastre romantice (Dowd și Palotta, 2000, p. 550). Astfel ajungem
să depunem mai puțin efort pentru succesul acelei relații, și, inevitabil, aceasta va eșua. Începutul
unei relații, este marcat întotdeauna de o perioadă de fericire și împlinire emoțională, în care
partenerul pare a reuni toate trăsăturile unui „suflet pereche”. Contrar scenariilor prezentate în
filme, în viața reală, relațiile sunt supuse unor provocări reale, care testează omogenitatea acelui
cuplu, cât de bine se cunosc unul pe celălalt și pe ei înșiși. Și totuși, se pare că în realitate
majoritatea cuplurilor nu sunt destul de închegate pentru a depăși aceste obstacole sau pentru a
continua relația, având în vedere că rata de divorț a primului mariaj este de 50% în America.
 Aceasta este o idee pe care am regăsit-o în toate sursele menționate anterior. În
desenele Disney nu este prezentată niciodată viața de familie a prințeselor, acestea se termină
întotdeauna cu nunta prințesei respective, eveniment ce ar trebui să reprezinte cel mai glorios
moment al vieții ei. Deznodământul filmelor romantice prezintă împacarea/reuniunea
îndrăgostiților și, invariabil, un sărut al iubirii adevărate. Însă nu și cum decurge relația lor după
aceea, ce compromisuri fac, cum se maturizează împreună și cum învață să se accepte unul pe
celălalt, lucrând împreună pentru depăși provocările pe care viața le așterne în fața lor.

Acesta este prezentat ca fiind unul dintre motivele pentru care în ziua de astăzi este
mult mai greu de menținut o relație. Există sute de narațiuni despre curtarea protagonistei, despre
pericolele la care se expune masculul pentru a-i dovedi că este vrednic de ea și despre finalul lor
fericit, însă puține redau în vreun fel realitatea. Și mult mai puține prezintă într-un mod realist ce
se întâmplă după cei doi cad de acord să formeze un cuplu. Un exemplu bun de astfel de scenariu
este Titanic, o poveste memorabilă tocmai prin faptul că nu ne putem imagina protagoniștii
continuând povestea de iubire și în viața reală. Presupunând că Jack ar fi supraviețuit.

Consecințele ingerării acestei culturi romantice sunt prezentate și într-un studiu al

lui Victor Karandashev. Acesta prezintă idea cum că noi am trăi într-o cultură individualistă ce
promovează satisfacerea plăcerilor cu orice preț și cât mai curând. Media ne încurajează în această
direcție. Problema constă în faptul că tot media este cea care ne încurajează să găsim un partener,
însă având în vedere că punem pe primul loc plăcerea personală sunt slabe șanse ca noi să ne
sacrificăm dorințele de dragul persoanei iubite, ceea ce, în perspectivă, anunță sfârșitul relației
(Karandashev, 2015, p. 12).

În concluzie, aș dorii să reafirm că scopul acestei lucrări a fost acela de a ilustra

principalele coordonate ale culturii romantismului, ale modului în care aceasta este prezentată, și
care sunt efectele expunerii la aceasta, precum și categoriile sociale cele mai ușor influențabile de
către mesajele ei. Prin cultura romantică am definit totalitatea miturile romantice promovate de
cultura pop, precum: suflet-pereche și dragoste la prima vedere. Persoanele cel mai puternic
influențate de aceste mituri sunt copiii și adolescenți, aceștia fiind și printre primele generații ce
sunt expuse relativ constant la informații provenind din mass-media. Printre consecințele
promovării acestor mituri, am arătat că se numără: standarde irealizabile privind partenerul,
incapacitatea de a menține o relație stabilă, dar și lipsa de profunzime în ceea ce privește relațiile
interumane.
 BIBLIOGRAFIE

Balstrup Sarah K. (2012) To Believe In Love: The Religious Significance of the Romantic Love
Myth in Western Modernity
Disponibil pe https://ses.library.usyd.eEl definesdu.au/handle/2123/14714 [Accesat la data de 12
ianuarie 2020]
Banaag, M. E. K. G., Rayos, K. P., Malabanan, M., & Lopez, E. (2014). The Influence of media
on young people’s attitudes towards their love and beliefs on romantic and realistic
Relationships. International Journal of Academic Research in Psychology, 1(2), 7-16.
Cawelti, J. G. (2014). Adventure, mystery, and romance: Formula stories as art and popular
culture. University of Chicago Press.
Dowd, J. J., & Pallotta, N. R. (2000). The end of romance: The demystification of love in the
postmodern age. Sociological Perspectives, 43(4), 549-580
Galician, Mary. J. (2004) Sex, Love, Romance in the Mass Media. Analysis & criticism of
unrealistic portrayals & their influence. Lawrence Erlbaum Associates Publishers.
Hecht, J. (2011).Happily ever after: Construction of family in disney princess collection films.
Disponibil pe: https://scholarworks.sjsu.edu/etd_theses/4094/ [Accesat la data de 13 ianuarie
2020]
Israel, I. (1999). The myth of romantic love in western culture, its recent portrayal in American
popular cinema, and its relation to finitude.
Disponibil pe http://www.geocities.ws/ra_sully66/myth.pdf [Accesat la data de 16 ianuarie
2020]
Karandashev, V. (2015). A cultural perspective on romantic love. Online Readings in
Psychology and Culture, 5(4), 2.
Maisuwong W. (2012) The Promotion of American Culture through Hollywood Movies to the
World. Thammasat University
Zweir, Abigail J. (2012) Just another teen movie: Analyzing portrayals of teenage romantic
relationships across a decade of top-engrossing teen films. Fort Collins, Colorado.