Universitatea din București

Facultatea de Sociologie și Asistență socială

România: de la proiect de
modernizare la stat

Bondalici Laura-Elena

Sociologie Anul I

Seria 1 Grupa 2
 Proiecte de modernizare a României

De la proiect de modernizare la stat

Am ales tema această temă pentru eseul de examen la disciplina Istorie socială, întrucât
este o temă de interes pentru mine înca din liceu, și având deja o serie de cunoștințe legate de
acest subiect face mult mai ușoară întelegera acestuia. Întrucât este important să ne
cunoaștem istoria și momentele importante ale acesteia, în deosebit istoria formării statului și
modernizarea acestuia.

În acest eseu doresc să răspund următoarelor întrebări:

Care sunt factorii care au declanșat apariția proiectelor politice ?

1. La ce se referă modernizarea ?
2. Care sunt factorii care au declanșat apariția proiectelor politice ?
3. În ce constă proeictele de modernizare ?
4. Care sunt evenimentele care au dust la apariția statului românesc?

În cursul istoriei, modernizarea a reprezentat un fenomen de amploare divers, ce a

caracterizat diferit fiecare stat aflat în această etapă. Din punctul de vedere al marilor imperii
ale vremii, fenomenul de modernizare s-a rezumat la cursa și rivalitatea pentru menținerea
locului de vârf în istoria modernă. Pentru români, modernizarea a fost punctul culminant în
desăvârșirea existenței naționale și dorința de a o îndeplini concret. În vederea atingerii
acestor obiective, balanța a stat înclinată până în acel punct de marile puteri dominante, între
care românii oscilau. Prin urmare, modernizarea romanească a debutat prin recuperarea
statalității pentru interesul național.
Factorii care au declanșat apariția proiecteleor politice au fost diverși. Românii aflați între
cele 3 mari imperii, Habsburgic, Țarist și Otoman, nu se puteau conforma dorințelor
naționale. De asemenea, lipsa drepturilor și libertăților românilor pe propriul teritoriu era
josnică, drept
pentru care s-au format proiectele politice Supplex Libbelus de către episcopul Inocențiu
Micu-Klein în anul 1744 și prin programul Școala Ardeleană, elita intelectuală a
Transilvaniei redacteaza în anul 1791 proiectul Supplex Libellus Valachorum prin care se
cerea egalitatea românilor cu celelalte nații.
Astfel, contextul celor două imperative care s-au dezvoltat în spațiun românesc în
secolele XVIII-XIX , de altfel și cele mai importante care au stat la baza modernizării
României, au fost nevoia apariției și protecției statului și modernizarea societății.
Simultanitatea acestor două imperative este evidentă, deoarece pe fondul problemelor pe care
românii le înâmpinau în încercarea de a-și afirma naționalitatea, recucerirea statalității era
necesară și nu din dorința elitelor care luptau pentru putere, precum în cazul celorlalte state
occidentale. Așadar, pentru a fi posibilă modernizarea societății românești, este necesară
recuperarea statalității pentru interesul național românesc prin afirmarea Principatelor
române, care la acel moment erau „victime” a „Chestiunii Orientale”, adică pericolul care
amenința granițele – Imperiile Otoman, Rus și Austro-Ungar. Deoarece, Imperiul Austro-
Ungar stăpânea Transilvania, Imeriul Rus stâpânea Basarabia, iar Imperiul Otoman avea sub
dominație Țara Românească.
Prin urmare, principala cauză care a determinat apariția proiectelor politice a fost dorința
românilor de a-și proteja granițele, de a-și consolida conștința națioală si de a forma un stat
unit și idependent.

În contextul român, modernizarea înseamnă renașterea conștiinței naționale prin

intermediul tuturor proiectelor și acțiunilor făcute în scopul formării și obținerii
independenței dar și a recunoașterii statului Român. Astfel, elitele românești au redactat o
serie de memorii, cu scopul de a atrage atenția Marilor puteri asupra dorințelor și problemelor
românilor. „Libertatea națiunii (prima componentă a libertății sociale) (Inochentie Micu
– 1721 și „Jalba Românilor” – Supplex Libellus Valachorum 1791)” [CITATION Bal \y \l
1048 ]. Școala Ardeleană fondată de Samuel Micu, Petru Maior, Gh. Șincai, Ion Budai
Deleanu redactează Supplexul, în care se regăsesc o serie de cereri pe care românii din
Transilvania le doresc, întrucât aceștia se aflau sub dominație Ungară, cele mai importante
cereri sunt: națiunea română să fie recunoscută, să fie recunoscute și respectate drepturile
națiunii române, să se respecte religia și credințele religioase ale românilor, dreptul ca
românii să se poată reprezenta în fața autorității Ungare, numirea românilor în funcții
administrative. Aceste cerințe ale românilor erau motivate de faptul că aceștia sunt cei mai
vechi locuitori ai Transilvaniei. „Aceste postulate sunt precedate de o amplă argumentaţie
luată din trecutul istoric: naţiunea română este cea mai veche dintre naţiunile Transilvaniei,
ea nu poate fi socotită «admisă», mai degrabă ea este cea care le-a «admis» pe
celelalte ...”[ CITATION Ior02 \l 1048 ]

Primele proiecte politice au fost redactate începând cu secolul XVII, în contextul

„Problemei orientale”, perioadă în care era instaurat regimul Fanariot, majoritatea acestor
proeicte erau prezentate in contextul întrunirii marilor puteri pentru tratative, și aveau ca
constantă revenirea la domnii pământeni și independența. Ulterior, societatea românească a
încercat o serie de „soluții paralele”, s-a recurs la răscoale și revoliuții prin care românii își
revendicau drepturile. Anul 1821 a fost marcat de o mișcare socială și națională condusă de
Tudot Vladimirescu, care a avut ca obiective principale înăturarea domnilor fanarioți și
redobândirea autonomiei și de asemenea înlăturarea dominației otomane. Vladimirescu a
întocmit un program de revoluție numit „Cererile norodului românesc” care viza
modernizarea statului si revendica printre altele desființarea priviilegiilor deținute de domnii
străini și respectarea autonomiei. Asttfel „Revolta lui Tudor Vladimirescu, în ciuda tragicului
ei sfârşit, a avut totuşi consecinţe faste în
Principate: turcii, nemaiavând încredere în greci, au hotărât să asculte cererea boierilor
români
de a li se da din nou un domn pământean.” [CITATION Nea02 \l 1048 ] Realizându se
naționalizarea mecanismului politic, adică abolirea regimului fanariot.

Următoarele prevederi cu privire la modernizarea statului au fost făcute în documentul

internațional Tratatul de Pace de la Adrianopol 1829, ale cărui prevederi aveau consecințe în
teritriul Principatelor Române. Acest tratat crește influența Imperiului Rus ca putere
protectoare. Drept efect al acestui fapt sunt Regulamentel Organice, primele acte cu caracter
constituțional. „Ne aflăm din nou în faţa unui fenomen ciudat: ruşii, în timpul cât ocupă
Principatele după
încă un război (1828-l829), care se termină cu pacea de la Adrianopol (septembrie 1829), vor
impune în Principate un fel de nouă constituţie care se va numi Regulamentul Organic.”
[CITATION Nea021 \l 1048 ]
În secolul al- XIX-lea, elita politică românească a generat de un program de reforme ce
contura proiectul statului român modern. Astfel, un moment crucial în evoliuția societătii
românești spre un stat moder a fost Revoluția din 1848, care a exprimat opțiunea pentru
modeul politic occidental. În programele revoluției românii revendicau drepturi și libertăți
cetățenești, stat și instituții moderne, libertate politică în plan intern și de asemenea unire și
independență.

Aceste proecte politice de modernizare, vor fi înfăptuite ulterior dovedindu-se astfel că

cererile românilor au fost ascultate. Așadar, primul eveniment care marchează apariția
statului român este Unirea Principatelor Române, înfăptuită într-un cadru destul de tensionat,
întrucât la mijlocul secolului al XIX-lea survine o nouă criză în relațiile dintre Rusia și
Imperiul Otoman. Urmarile acestei confruntări vor fi dicutate la Congresul de Pace de la
Paris în 1856, unde marile Puteri Europe au luat în discuție problema românească și dorințele
românilor. Astfel, prin acțiunile unioniste ale liderilor Partidei Naționale, s-a realizat dubla
alegere al lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei în 5 ianuarie 1859 și domn al Țării
Românești în 24 ianuarie 1859, înfăptuindu-se Mica Unire, așa cum a rămas astazi în istorie.
După înfăptuuirea unirii Al. I. Cuza a înfaptuit un plan de reforme care să modernizeze
societatea românească. Însă, aceste reglementări și măsuri pe care le ia Cuza nu sunt bine
văzute de toată elita românească, astfel încât 1866 abdică in urma unei lovituri de stat ( de
palat) organizată de monstruasa coaliție.
Următoarea etapă o reprezintă Constituția. Realizată după model străin, Constituția de la
1866 a marcat definitiv opțiunea occidentală a României. România devine primul stat
constituțional în Europa de SE. Prin urmare, ideea instalării unui prinț străin pe tronul
Principatelor Unite era vechem fiind cuprinsă în cererile partidei nationale și ale adunărilor
Ad-Hoc din 1857. Tronul României este accesptat de Carol de Hohenzollern-Sigmaringen,
iar la data 10 mai 1866 în urma plebiscitului a fost procalamat Domn (Principe) al României.
În acest contrxt, necesitatea unei constituții care să reglementeze prerogativele și organizarea
și funcționarea statului era necesară.
Constituția din 1866 este prima Constituție internă Românească, carea a avut drept model
Constituția belgiană. Forma de guvernământ reglementată de Constituție a fost Monarhia
Constituțională, organizarea și funcționarea statului avea la bază cele 3 principii: principiul
guvernării reprezentative, cel al suveranității și separarea puterilor în stat. Această Constituție
a stat la baza regimului politic până în 1923. Importanța acestei legi fundamentale constă în
faptul că a introdus legea în locul arbitrarului și a întărit și modernizat statul român.
După unirea din 1859 și modernizarea statului prin reformele lui Al. I. Cuza, și intraurarea
unui prinț pe tronul României, românii doreau înlăturarea dominației otomane și să câștige
suveranitatea țării. În contextul redeschiderii Problemei Orientale care a împărțit statele
Eurpopei în două tabere: statle protejate de Rusia și cele aflate sub dominație Otomană. Prilej
favorabil pentru România să se implice în acceasă chestine cu scopul de a-și câștiga
independența semnând o convenție romano-rusă.
România este în acest punct independentă de orice putere străină. Este firesc ca următoarul
pas pe care românii îl vor este unire deplină. Astfel, în contextul în care celelalte state
balcanice continuă lupta contra Imperiului Otoman, va surveni un râzboi mondial, care oferă
românilor șansa de a-și îndeplini dorința. Participarea României la Primul Râzboi Mondial a
avut astfel un caracter drept de eliberare a teritoriilor aflate sub dominație străină și de unire a
lor cu țara mamă. Unirea s-a înfăptuit în mai multe etape, prima etapă a fost unirea Basarabiei
cu țara mamă la 27 martie 1918, a doua etapa a fost unirea Bucovinei cu Regatul României la
15 noiembrie 1918 și ultima etapă a fost unirea Transilvaniei cu toate teritoriile românești la
1 decembrie 1918.
Astfel, Unirea de la 1918 a încununat aspirațiile de veacuri ale românilro de a viețui într-un
stat naținal unitar. Aceasta a favorizat dezvoltarea și modernizarea societății românești.
„Odată construcția statală încheiată efortul istoric se mută spre dezvoltarea socială.”
[ CITATION Rad20 \l 1048 ]
În concluzie, proiectele de modernizare au fost pasul de pornire a poporului român spre
formarea unui stat moder și unit, în acest proces de formare pe care națiunea română l-a
parcurs un rol foarte important l-a avut conștiința națională, astfel fenomenul de
modernizarea şi-a lăsat puternic amprenta în reîntrăgirea poporului român. De asemenea,
acest proces este chiar şi astăzi baza statalității noastre, deoarece privind în decursul istoriei
moderne, Romănia şi-a scris singură istoria ca şi stat independent, prin toate încercările la
care a fost supus poporul romăn. Pornind de la monarhul de Hohenzollern, regele Carol I şi
războiul de independență, , urmat de participarea în Primul Război Mondial cu scopul
reîntregirii naționale până la împlinirea idealului național prin Marea Unire din 1918.
Ulterior, vremurile urmate de dezastrul celui de-al doilea Razboi Mondial și destramarea
Romăniei Mari, au adus o dată cu sfârşitul războiului instaurarea comuniştilor până în
decembrie 1989, revolutia anti-comunistă. Pâna la prezentul de astăzi al României, stat
democratic, membră a Uniunii Europene şi NATO. Ceea ce demonstrează că, gloria
vremurilor în care România a fost Monarhie vor rămâne stralucind în istoria neamului nostru,
întrucât acestea reprezintă apogeul idealurilor românilor, înfăptuite sub nobilul sceptru a unei
dinastii regale care a schimbat în acel moment soarta românilor și cu ajutorul căreia s-a
înfăptuit visul României Mari, pornind de la proiecte de modernizare și ajungând la un stat
bine închegat.
Bibliografie

Baltasiu, R., 2020. Curs de Istorie socială. În: București: s.n.

Baltasiu, R., 2020. Curs de Istorie Socială. În: București: s.n.

Djuvara, N., 2002. O scurtă istorie a românilor pe înțelesul tinerilor. În: Capitolul 5.
București: s.n., p. 160.

Dujuvara, N., 2002. O scurtă istorie a românilor pe înțelesul tinerilor. În: Capitolul 6.
București: s.n., p. 164.

Iorga, N., 2002. Istoria Românilor. În: Volumul VI. s.l.:s.n., p. 570.