4.

MOTOARE HIDROSTATICE ŞI PNEUMOSTATICE

Motoarele hidrostatice şi pneumostatice transformă energia potenţială a unui fluid

primită sub formă de presiune de la pompe sau compresoare, în energie mecanică.
Clasificarea motoarelor hidro sau pneumostatice se face după felul mişcării obţinute la
arborele motor, în trei categorii: motoare rotative, motoare rectilinii şi motoare oscilante.

4.2. MOTOARE LINIARE (RECTILINII)

Motoarele hidrostatice sau pneumostatice liniare cunoscute şi sub denumirea uzuală de
cilindri hidraulici sau pneumatici, sunt utilizate în cele mai diverse acţionări, realizând mişcări
alternative rectilinii.
În general, un motor este alcătuit dintr-un cilindru
1, pistonul 2 şi tija (fig.4.9).

Motoarele rectilinii pot fi clasificate după criterii

funcţionale şi constructive în motoare cu simplă acţiune
Fig.4.9 sau cu dublă acţiune, motoare cu piston sau cu plunjer,
motoare mono sau multicilindrii, etc.

În fig.4.10 sunt prezentate mai multe forme constructive ale motoarelor rectilinii.
În funcţie de mărimea presiunilor motoarele hidraulice tipizate pot fi împărţite în
două serii: seria uşoară pentru presiuni p ≤ 160 daN/cm2 şi seria grea pentru presiuni p =
160...250 daN/cm2.

TIPURI DE MOTOARE LINIARE

- monocilindru diferenţial cu acţiune simplă sau dublă,

cu piston mobil,

- monocilindru diferenţial cu acţiune simplă sau

dublă, cu cilindru mobil,

- monocilindru, cu acţiune dublă şi tijă dublă, cu

piston mobil,

107
 - monocilindru, cu acţiune dublă şi tijă dublă,
cu cilindru mobil

- bicilindru cu plunjere, cu acţiune dublă, cu

plunjere mobile,

- bicilindru cu plunjere, cu acţiune dublă, cu

cilindrii mobili,

- bicilindru diferenţial, cu pistoane mobile, cu

acţiune dublă,

- bicilindru, diferenţial, cu piston fix,

telescopic,

- diferenţial bicilindru, telescopic, cu piston

mobil,

- monocilindru, diferenţial telescopic cu

pistoane mobile şi cu plunjer;

108
 Motoare liniare pentru prese

- cu simplă acţiune, cu plunjer principal şi

plunjere auxiliare,

- cu plunjer principal diferenţial cu acţiune

simplă şi cu plunjere auxiliare diferenţiale,

- combinat, cu plunjer principal şi cu

motoare auxiliare cu pistoane cu dublă
acţiune,

- combinat, motor principal cu piston, cu

acţiune dublă şi cu plunjere cu acţiune
simplă,

- combinat, diferenţial, cu dublă acţiune, cu

plunjer cav şi cu piston.

- cu plunjer cu simplă acţiune

Fig.4.10

4.2.1 Construcţia cilindrilor hidraulici

Cilindrii motoarelor rectilinii se pot executa din ţevi de oţel OLT 35, OLT 45, OLT 55
şi OLT 65. Pentru curse şi presiuni mici pot fi folosiţi cilindrii de fontă sau oţel turnat. În
cazul cilindrilor pneumatici se pot utiliza şi unele aliaje neferoase.
Cilindrii hidraulici de dimensiuni mari necesari
pentru prese sau alte utilaje grele sunt executaţi din
materialele:
- oţel turnat de calitate superioară (rar fontă
superioară), aliat ci nichel;
- oţel forjat OLC 35, OLC 45.
Flanşele unor cilindri, necesare pentru fixarea
capacelor (fig.4.12) pot fi fixe – sudate (fig.4.12 a), mobile
cu inel de sprijin (fig.4.12 b) sau cu filet (fig.12 c).
Capacele cilindrilor sunt confecţionate prin turnare
sau prelucrare mecanică din aliaje de aluminiu, fontă sau
oţel – pentru presiuni joase. Pentru cilindrii de înaltă
presiune sunt utilizate capace din oţeluri de calitate forjate.
Asamblarea capacelor 2, pe cilindrii 1, se realizează
prin sudare (fig.4.13 a), cu ajutorul prezoanelor 3, (fig. 4.13
b) sau şuruburilor 4 (fig.4.13 c, d şi e) utilizându-se flanşa
cu filet 5, (fig.4.13 c).
Dacă cilindrii sunt suficient de groşi, capacele se pot
fixa cu şuruburi (fig.4.13 d şi e) sau prin filete (fig.4.13 f).

109

Fig.4.12
Pentru presiuni mari se recomandă folosirea unor garnituri 6, amplasate corespunzător
(fig.4.13 c, d, e şi f).
Racordarea motoarelor hidraulice sau pneumatice la reţeaua de alimentare se face prin
orificii practicate în capace. Pentru cilindrii hidraulici se recomandă ca orificiile de alimentare
– evacuare să fie executate în partea superioară a capacelor pentru a uşura eliminarea aerului.
Etanşarea dintre capac şi tije (presetupa) se realizează în mod diferit funcţie de
presiunea de lucru, tipul capacului şi condiţiile de lucru. Cea mai simplă presetupă (fig.4.14 a)
asigură etanşarea dintre capacul 1 şi tija 2, prin garnitura 3, strânsă de inelul 4.
Rezultate
bune se obţin
şi cu garnituri
circulare
3, strânse de
inelul 4 şi bucşa
5, care asigură şi
ghidarea
tijei 2, faţă de
capacul 1
(fig.4.14
b).
Când
cilindrul
lucrează
în medii cu
praf, presetupa
este

Fig. 4.13
demontabilă, în bucşa 3, montându-se o garnitură de etanşare 4 şi una de ştergere 5 (fig.4.14
c).
Pentru cilindrii de înaltă presiune se recomandă presetupele din fig.4.14 d şi e. În
primul caz, garniturile 3, în formă de V sunt strânse de inelul 4, prin intermediul a două piese
metalice 5 şi 6 cu un profil adecvat.

Fig. 4.14
În al doilea caz etanşarea este asigurată de mai multe garnituri 3, cu secţiune
trapezoidală strânse între inelul 4, şi bucşa de ghidare 5.

110
 Garniturile de etanşare sunt confecţionate din şnur de cânepă, bumbac sau azbest,
piele, cauciuc cu sau fără inserţii, moale sau dur, mase plastice, etc.

4.2.1.1. Construcţia pistoanelor

Pistoanele cilindrilor hidraulici sunt realizaţi în diverse forme constructive funcţie de
presiunea de lucru, cursa pistonului şi natura fluidului.
Pistoanele cu canale circulare (fig.4.15) sunt
utilizate pentru cilindrii scurţi cu diametre nu prea mari.
Prelucrarea cilindrului şi a pistonului se face precis,
executându-se în final rodarea împreună. Jocul admis
între cilindru şi piston este de 0,015...0,04 mm.
Canalele circulare au dimensiuni reduse (0,3x0,3
Fig. 4.15 mm) şi joacă un dublu rol: colectează uleiul asigurând
ungerea şi strâng incluziunile scăpate între piston şi
cilindru.
Forţa de frecare maximă dintre cilindru şi piston este dată de relaţia:

 p  p2 v p 
Fmax  D 1  b (4.7)
 2  

în care: D este diametrul cilindrului; p1 – p2 – diferenţa de presiune pe feţele pistonului; δ –

jocul dintre cilindru şi piston; vp – viteza pistonului; η – vâscozitatea fluidului; b – lungimea
pistonului.
Pistoanele cu segmenţi (fig.4.16) au o răspândire mare folosindu-se pentru cilindrii cu
lungimi medii ce pot fi rectificaţi interior şi pentru presiuni cuprinse între 50 şi 100 daN/cm2.
Etanşarea pistonului faţă de cilindru este asigurată de segmenţi metalici (fontă, bronz)
sau nemetalici (textolit, masă metalică).
Segmenţii dezvoltă o presiune de contact asupra pereţilor cilindrului având valoarea de
0,3...0,6 daN/cm2 pentru presiuni medii de lucru 0,7...1,5 daN/cm2 pentru presiuni ridicate.

Fig. 4.16
Presiunea de contact se poate calcula şi cu relaţia:

E f
pc  3
D 
7.08D  1
h 
(4.8)

în care: E este modulul de elasticitate, D – diametrul cilindrului; h – înălţimea segmentului; f

– suprapunerea capetelor segmenţilor (fig.4.16 b).
Din relaţia (4.8) se poate calcula înălţimea necesară a segmentului, după care se
stabileşte şi lăţimea acestuia.

b   0,7...1,2  h
(4.9)

111
 Forţa de frecare a pistonului cu segmenţi se calculează cu relaţia:

F    D   b pc  p  (4.10.a)

în care: μ este coeficientul de frecare segment – cilindru (μ = 0,07...0,15); p – presiunea de

lucru.
Fantele segmenţilor se amplasează decalat în canalele pistonului pentru a se realiza o
etanşare cât mai bună prin mărirea rezistenţelor hidraulice.
Pistoanele cu manşete sunt folosite pentru cilindrii lungi, care nu pot fi bine prelucraţi
în interior şi care lucrează la presiuni joase şi medii. Aceste pistoane se mai folosesc şi în
cazul cilindrilor de diametru mare care lucrează la presiuni mici.
Pentru presiuni sub 20 daN/cm2 se folosesc manşete unghiulare “L”, pentru presiuni
mai mari sunt utilizate manşete cu secţiunile în formă de U, V, X sau M. Manşetele sunt
executate din piele, cauciuc simplu sau cu inserţii, obişnuit sau dur, mase plastice, etc.

În

Fig.4.17
fig.4.17 a, este prezentat un piston cu manşete L. Etanşarea acestor pistoane este asigurată de
presiunea fluidului care presează manşeta pe suprafaţa pistonului.
Pistoanele de diametru mare şi curse medii sunt etanşate de obicei cu manşete L.
Pentru presiuni mari de ordinul sutelor de daN/cm 2 şi la temperaturi variind între -30º
şi +50ºC sunt utilizate pistoane cu garnituri V confecţionate din materiale textile şi cauciuc
grafitizat (fig.4.17 b).
Pistoanele cu inele circulare sunt larg utilizate datorită simplităţii constructive,
întreţinerii uşoare şi siguranţei în exploatare. Sunt utilizate pentru presiuni maxime de
100...200 daN/cm2 şi diametre sub 400 mm.
Dacă presiunea de
lucru nu depăşeşte 100
daN/cm2, pistonul este
dotat cu două inele de
etanşare, ca în fig. 4.18 a;
dacă presiunea de lucru
depăşeşte 100daN/cm2,
garniturile sunt prevăzute
Fig. 4.18 cu şaibe de protecţie, ca în
fig.4.18 b. Garniturile sunt
confecţionate din cauciuc, piele sau masă plastică cu grosimile cuprinse între 1,5 şi 8,4 mm
pentru diametre ale pistoanelor cuprinse între 55 şi 400 mm.
Forţa de frecare în pistoanele cu manşete sau alte tipuri de garnituri se poate determina
cu relaţia:

F f    D   b  p (4.10b)

112
în care: μ este coeficientul de frecare (μ = 0,006…0,008 – pentru piele; μ = 0,01 pentru
cauciuc); Σb – suma lăţimilor elementelor de etanşare.
Montajul pistoanelor pe tije se poate realiza în mai multe feluri din care patru variante
sunt prezentate în fig.4.19 (a – cu cap conic de tije; b – cu cap cilindric de tije şi umăr de
sprijin; c – cu piuliţe de strângere; d – cu piston filetat.
Pistoanele plunjer sunt întâlnite la motoarele de lungime mare şi presiuni ridicate,
motoare utilizate în special în construcţia diverselor prese hidraulice.
Pistoanele plunjer sunt executate în două variante: pline, masive – pentru dimensiuni
mai mici (fig.4.20 a) sau cave – cu gaură centrală – pentru dimensiunile mari (fig.4.20 b).

Fig. 4.19
4.2.3.
Calculul cilindrilor hidraulici şi pneumatici
La calculul cilindrilor trebuie să se ţină seama de: forţa necesară a fi dezvoltată pentru
realizarea acţionării; condiţiile de exploatare a dispozitivului; pierderile interne în motorul de
acţionare.
Forţa maximă dezvoltată de un motor linear este dată de relaţia:

F  p  A   p c Ac  F p  Fg   Fd (4.11)

în care: p şi pc sunt presiunile pe suprafaţa activă a pistonului şi pe suprafaţa opusă

(contrapresiune); A şi Ac – suprafeţele active ale pistonului şi cele pe care se manifestă
contrapresiunea; Fp – forţa de frecare dezvoltată în sistemul de garnituri de etanşare ale
pistonului; Fg – forţa de frecare dezvoltată în garniturile capacului pe tija pistonului; F d – alte
forţe rezistente sau active ce intervin în funcţionarea motorului hidraulic (exemplu: forţa
arcului de rapel, forţele de inerţie, etc.).
Suprafaţa activă a pistonului poate fi:

 2
A
D 2
sau A
4
 D  d t2  (4.12)
4

în care: D este diametrul interior al cilindrului; dt – diametrul tijei pistonului.

Forţele de frecare pot fi calculate cu următoarele relaţii:
- forţa de frecare pentru garniturile tip manşetă:

F p  D  h  p  1  z (4.13)

în care: h este lăţimea de contact a manşetei; μ 1 – coeficientul de frecare dintre manşetă şi

cilindru ( μ1 = 0,05...0,1); z – numărul de manşete.
- forţa de frecare pentru garniturile cu secţiune circulară:

F p  0,23D  d g  hc  p
(4.14)

113
în care: dg este diametrul secţiunii garniturii inelare de etanşare; hc – înălţimea de comprimare
a inelului;
- forţa de frecare pentru garniturile cu secţiunea “V”:

F p  D  bt  k1 (4.15)

în care: bt este lăţimea totală a setului de garnituri; k1 – este presiunea exercitată de garnitură
pe cilindru (k1 = 0,2 daN/cm²);
- forţa de frecare pentru segmenţi:

F  D  b z  k 2  p   2 (4.16)

în care: k2 este apăsarea segmentului pe suprafaţa interioară a cilindrului (k2 = 0,1 daN/cm²);
μ2 – coeficientul de frecare dintre segment şi cilindru (μ2 = 0,07...0,1);
- forţa de frecare pentru garnituri din şnur textil presat cu un inel de strângere.

F p  D  b  k 3 (4.17)
în care: k3 este presiunea de contact dintre garnitură şi cilindru (k3 = 0,6...1,5 daN/cm²).
Aceste relaţii sunt aplicabile şi la calculul forţelor de frecare din presetupe, luându-se
în considerare dimensiunile şi tipul acestora.
Diametrul interior al cilindrului hidraulic sau pneumatic se calculează cu relaţia:

F
D  1,128
p
(4.18)

în care: F este forţa maximă dezvoltată de cilindru; p – presiunea minimă de lucru.

Grosimea peretelui cilindrului se poate stabili cu relaţiile:

pD
  K (4.19)
2 a
sau
D   a  0,4 p 
  1 (4.20)
2   a  1,3 p 

în care: p este presiunea maximă în motor.

Drept presiune maximă poate fi considerată presiunea de încercare a cilindrilor
stabilită cu relaţia:

p inc  1,55...2  p
(4.21)

în care: p este presiunea maximă limită a reţelei hidraulice sau pneumatice; σ a – rezistenţa
admisibilă la întindere (pentru oţel: σa = 500…800daN/cm2); k – coeficient de rezervă; (k =
1…3 mm).
Diametrul tijei pistonului se poate stabili orientativ folosind relaţia:

dt = (0,2…0,3)D

114
 În tabelul 4.1 sunt date diametrele standardizate ale cilindrilor şi tijelor pistoanelor.
Tabelul 4.1
D mm 25 32 40 50 63 80 100 125 160 200 250 300
dt mm 16 18 22 28 35;55 45;70 55;90 70;110 -
hidraulic
dt mm 10 12 16 20 25 32 40 50
pneumatic

Tija pistonului se calculează la compresiune şi flambaj sau

la tracţiune în funcţie de modul de funcţionare al motorului, cu
relaţiile cunoscute din rezistenţa materialelor.
Asupra capacelor cilindrilor hidraulici sau pneumatici
acţionează forţa creată de presiunea fluidului şi forţa de
prestrângere necesară asigurării etanşeităţii. Forţa ce acţionează
asupra capacului va fi (fig.4.27):

 2
F
4
 D  d t2  pc  0,8 pc  15 (4.22)

Fig. 4.27 în care: pc – este presiunea convenţională de calcul (pc = pmax);

0,8pc – presiunea suplimentară necesară asigurării etanşeităţii; 15 –
presiune de siguranţă.
Cu această forţă F se vor calcula: capacele, şuruburile, piuliţele sau tiranţii de
strângere.

115