Managementul Organizării Și Desfășurarii Activității de Creditare La Nivelul Unei Bănci

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"
FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE

BRAŞOV
LUCRARE DE LICENŢĂ
Absolvent:
Conducător ştiinţific:
Lector univ. dr. CONSTANTINESCU LILIANA AURORA
BRAŞOV
2011
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"
FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE BRAŞOV
SPECIALIZAREA: FINANŢE ŞI BĂNCI
MANAGEMENTUL ORGANIZĂRII
ȘI DESFĂȘURĂRII ACTIVITĂȚII
DE CREDITARE LA NIVELUL
UNEI BĂNCI
Absolvent:
Conducător ştiinţific:
Lector univ. dr. CONSTANTINESCU LILIANA AURORA
BRAŞOV
2011
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” ABSOLVENT:
FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI TUDOR ANDREEA
CONTABILITATE – BRAŞOV
Forma de învăţământ: ZI
Specializarea: Durata studiilor: 3 ani
FINANŢE ŞI BĂNCI Promoţia: 2011
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: VIZA FACULTĂŢII:

Lector univ. dr. CONSTANTINESCU LILIANA
AURORA
1. TITLUL: MANAGEMENTUL ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII ACTIVITĂȚII DE

CRDITARE LA NIVELUL UNEI BĂNCI
2. CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I : SISTEMUL BANCAR
CAPITOLUL II: STUDIU DE CAZ LA RAIFFEISEN BANK PRIVIND ORGANIZAREA
ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII DE CREDITARE
CAPITOLUL III: CONCLUZII ȘI PROPUNERI
3. BIBLIOGRAFIE:
1. Căpraru, B. – Activitatea bancară- sisteme, operațiuni și practici. Editura C.H. Beck, București,
2010
2. Constantinescu, L. A. – Operațiuni și instituții de credit. Editura Lux Libris, Brașov, 2010
3. Stoica, O., Căpraru, B., Filipescu, D. – Efecte ale integrării europene asupra sistemului bancar
românesc. Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2005
4. APRECIEREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ
Lucrarea de licenţă este/nu este unitară, are/nu are o structură corespunzătoare, rezolvă/nu rezolvă
problemele enunţate în temă, este/nu este de nivel ştiinţific ridicat/mediu/satisfăcător/ nesatisfăcător,
conţine/nu conţine contribuţii şi interpretări personale, nu este/este copiată după o altă lucrare similară,
şi în consecinţă poate/nu poate fi susţinută în faţa comisiei de licenţă.
Nota acordată are la bază următoarele criterii de apreciere:
Calificative / Note acordate*
Nr. Satisfă- Nesatis-
Criterii de apreciere Foarte bine Bine
crt. cător făcător
10 9 8 7 6 5 4
1. Actualitatea, complexitatea şi originalitatea temei lucrării
de licenţă
2. Documentarea din literatura naţională şi internaţională
3. Documentarea practică pentru realizarea studiului de caz
4. Utilizarea unor surse statistice din ţară şi din străinătate
5. Prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor din literatura de

specialitate
6. Prezentarea informaţiilor şi rezultatelor în tabele statistice
şi sub formă grafică
7. Elaborarea şi fundamentarea economică a propunerilor
8. Concluziile finale ale lucrării şi contribuţia personală a

autorului
9. Utilizarea surselor bibliografice şi modul de trimitere la
sursele bibliografice
10. Modul de tehnoredactare a lucrării şi utilizarea
diacriticelor
Suma pe coloană a notelor acordate pe criterii:
Suma totală a notelor acordate:
Nota acordată**:
Semnătura conducătorului ştiinţific:
*
Pentru fiecare criteriu de apreciere se trece semnul X, corespunzător calificativului şi notei acordate.
**
Nota acordată de conducătorul ştiinţific se calculează cu relaţia: Suma totală a notelor acordate / 10
5. Declaraţia pe proprie răspundere privind autenticitatea lucrării de licenţă
Subsemnatul / subsemnata ...................................................................................................................

declar pe proprie răspundere, sub rezerva sancţiunilor legale şi morale, că la redactarea
lucrării mele de licenţă nu am folosit decât sursele bibliografice menţionate în text şi în
bibliografia de la finalul lucrării de licenţă. Declar că nu am mai prezentat această lucrare în
faţa unei alte comisii de examen de licenţă.
Semnătura absolventului:
CUPRINS
I N T R O D U C E R E..........................................................................................................................1
1. SISTEMUL BANCAR.....................................................................................................................3
1.1. ORIGINILE SISTEMULUI BANCAR......................................................................................................3
1.2. COORDONATELE SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC.................................................................4
1.2.1. Înființarea sistemului bancar din România.............................................................................................4
1.2.2. Sistemul bancar românesc în perioada socialistă....................................................................................7
1.2.3. Sistemul bancar românesc în perioada tranziției la economia de piață și de preaderare la Uniunea
Europeană......................................................................................................................................................... 8
1.2.4. Sistemul bancar românesc după aderarea la Uniunea Europeană………………………………..…...10
1.2.5. Efectele crizei americane a creditelor ipotecare asupra activității bancare din România.....................12
1.3. STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR................................................................................................13
1.4. CARACTERISTICILE SISTEMULUI BANCAR PRIVIND ACTIVITATEA DE CREDITARE. 15
1.4.1. Activitatea de creditare în sistemul bancar românesc...........................................................................15
1.4.1. Locul activității de creditare în activitatea bancară...............................................................................16
1.5. OPERAȚIUNI DESFĂȘURATE DE INSTITUȚIILE DE CREDIT...................................................17
1.5.1 .Produse și servicii bancare....................................................................................................................19
1.5.2. Instrumente de plată bancare.................................................................................................................21
1.6. INOVAȚIILE TEHNOLOGICE ÎN SISTEMUL BANCAR……………………………………...….24
1.6.1. Implementarea inovațiilor tehnologice în activitatea bancară...............................................................24
1.6.2. Sisteme de plăți electronice...................................................................................................................25
1.6.3. Instrumente de plată electronice............................................................................................................27
2. STUDIU DE CAZ LA RAIFFEISEN BANK PRIVIND ORGANIZAREA ȘI
DEFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII DE CREDITARE......................................................................28
2.1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE BANCARE.............................................................28
2.1.1. Scurt istoric...........................................................................................................................................29
2.1.2. Cadrul legislativ....................................................................................................................................30
2.1.3. Organisme de control............................................................................................................................31
2.1.4. Principalel funcții, activități și operațiuni bancare……………………………………………………31
2.1.5. Organizarea societății comerciale bancare Raiffeisen Bank …………………………………………33
2.1.5.1. Prezentarea și organizarea centralei Raiffeisen Bank S.A.…………………………….…………33
2.1.5.2. Prezentarea și organizarea sucursalei Raiffeisen Bank Brașov.……………………….………….35
2.2. MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚII DE CREDITARE ÎN CADRUL RAIFFEISEN BANK..........39
2.2.1. Principiile de creditare..........................................................................................................................39
2.2.2. Activitatea de creditare a persoanelor juridice la Raiffeisen Bank ......................................................42
2.2.2.1. Tipuri de credite pentru persoane juridice .....................................................................................43
2.2.2.2. Documentația necesară obținerii creditului - constituirea dosarului de credit……………………43
2.2.2.3. Procedura de circulație a dosarului de credit...................................................……………………46
2.2.2.4. Analiza bonității solicitantului de credit.........................................................……………………47
2.2.2.5. Negocierea și aprobarea creditului.........................................................…………………….……54
2.2.2.6. Contractarea și acordarea creditului.......................................................…………………….……54
2.2.2.7. Rambursarea creditului și plata dobânzii...............................................…………………….……54
2.2.3. Riscurile în activitatea de creditare......................................................................................................55
2.2.3.1. Elementele principale de risc în activitatea de creditare....................................…………….……55
2.2.3.2. Metode de diminuare a riscurilor în activitatea de creditare a agenților economici.................. …57
2.3. CREDITAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE ALFA S.R.L. DE CĂTRE RAIFFEISEN BANK. .59
2.3.1. Scurta prezentare a societății comerciale ALFA S.R.L........................................................................59
2.3.2. Analiza financiară internă a societății comerciale ALFA S.R.L...........................................................59
2.3.3. Referatul de credit.................................................................................................................................66
3. CONCLUZII ȘI PROPUNERI......................................................................................................71
B I B L I O G R A F I E.....................................................................................................................74
A N E X E........................................................................................................................................75
INTRODUCERE
Evoluţia actuală a României obligă la o atentă politică de măsurare a riscurilor

provenite din activitatea de creditare, pentru a obţine profituri acceptabile în viitor, în
condiţiile influenţei pe care o bancă o poate suferi din partea factorilor interni şi externi
concurenţiali.Funcţia de bază a unei bănci în economie este creditarea, aceasta conferind
băncilor responsabilitaţi majore privind promovarea unei economii bazate pe criteriul
rentabilităţii și eficienţei.
În procesul de creditare a economiei, băncile trebuie să filtreze afacerile şi să le
promoveze pe cele eficiente, viabile şi legale, impulsionând astfel desfaşurarea unor activităţi
eficiente tuturor celor care fac uz de creditul bancar.
În ultimii ani am fost martorii unei intensificări a impactului negativ al riscului de
creditare pe plan internaţional, în timp ce, pentru economiile în tranziţie, potenţialul său de
producere se poate spune că este supradimensionat de evoluţiile financiare fluctuante ale
societăţilor comerciale şi gradul mare de îndatorare al acestora.
Am ales acestă temă deoarece activitatea de creditare are un rol foarte important în
cadrul sistemului bancar; prin intermediul creditului se asigură redistribuirea resurselor din
economie.
Pentru băncile comerciale româneşti creditul reprezintă un produs de bază, iar
activitatea de creditare deţine ponderea hotârătoare între activităţile desfăşurate de bănci,
reprezentând modalitatea principală de plasament a resurselor financiare atrase de la clienţi.
Activitatea de creditare se bazează în primul rând pe analiza viabilităţii şi realismul
afacerilor în vederea identificării sau evaluării capacităţii de plată a clienţilor. Activitatea de
creditare trebuie să permită băncii obţinerea de profit, iar eventualilor clienţi să le ofere o
variabilă şi accesibilă sursă de finanţare.
În Capitolul 1 este prezentat sistemul bancar încă de la origini, structura acestuia
precum și caracteristicile privind activitatea de creditare și principalele operatiuni desfășurate
de instituțiile de credit, cu accent pe credit – principala sursă de venituri a băncilor. Tot în
capitolul 1 se conturează sistemul bancar românesc, de la înființarea lui și evoluând în ordine
cronologică prin următoarele perioade: perioada socialistă, perioada de tranzitie la economia
de piață și de preaderare la Uniunea Europeană, perioada de după aderarea la Uniunea
Europeană, precum și efectele crizei amricane asupra activității bancare din România.
1
O altă problemă abordată în cadrul capitolului 1 ține de inovațiile tehnologice în

sistemul bancar, o provocare actuală a băncilor.
În Capitolul 2 am prezentat un studiu de caz la Raiffeisen Bank privind organizarea și
desfășurarea activității de creditare. Capitolul debutează cu o scurtă prezentare a societății
comerciale bancare Raiffeisen Bank și continuă cu managementul activității de creditare în
cadrul Raiffeisen Bank, punând accentual pe creditarea persoanelor juridice, pornind de la
constituirea dosarului de credit și etapele fundamentării deciziei de creditare. Capitolul se
încheie cu creditarea propriu-zisă a societății comerciale ALFA S.R.L., prezentând analiza
internă a societății și întocmirea referatului de credit.
2
1. SISTEMUL BANCAR
1.1. ORIGINILE SISTEMULUI BANCAR
Originile sistemului bancar se regăsesc în trecutul îndepărtat.Activitatea bancară s-a

desfășurat încă din Antichitate, perioadă în care templele reprezentau locul de păstrare a
tezaurului și bogățiilor. Acest fapt aducea profit preoților, care erau păstrătorii tezaurelor.
Dovada acestor practici a fost făcuta de o serie de arheologi prin descoperirea tabelelor
de contabilitate1.
Către sfârșitul secolului al IV-lea î.e.n., când din cauza diferitelor războaie din Grecia,
nici templele nu mai erau cruțate de lăcomia cucerătorilor învingători, s-a schimbat locul de
păstrare al averilor și au apărut trapezitae, mici bancheri mijlocitori, care s-au ocupat de
comerțul cu bani.
Trapezitae primeau averile cetățenești spre păstrare și fructificare, mijlocindu-le în
același timp spre celelalte tranzacții bănești. Bancherii greci din acea perioadă au cunoscut
epoci de progres corespunzătoare2. Istoria menționează casele de bancă ale lui Archestratos și
Antisthenes din Atena și de bancherii Pasion si Phormion din veacul al IV-lea i.Hr.
La romani, istoricii nu precizează data apariției bancherilor, împrumutați desigur de la
greci.Prima formă sub care a apărut a fost aceea de numulari, ocupați cu schimbul diferitelor
monede ce se aduceau la Roma din diferite regiuni ale imperiului:Grecia, Orient, Spania etc.,
prin armatele romane sau prin negustori.
Caracteristic pentru comerțul de bancă la romani este multitudinea dispozițiilor legale
referitoare la operațiunile de tot felul întreprinse de bancherii romani.
În Egipt a fost înființată Banca Regala din Alexandria care deținea monopolul
activitaților bancare din acea vreme.
Activitatea băncilor din acea vreme se limita la păstrarea valorilor ce le erau
încredințate de către particulari și la efectuarea de plăți la ordinul clienților.
În secolul al XII-lea, zarafii genovezi se ocupau cu:
schimbul monedelor;
1
tabelele de contabilitate erau niște tabele de argilă pe care erau gravate pictograme reprezentând imaginea
stilizată a obiectului pe care îl reprezentau.Depunătorului i se elibera tot o placuța de argilă drept chitanță, iar pe
o cărămidă din templu se nota operațiunea facută.
2
Slăvescu, V. – Tratat de bancă , Editura Cartea Românească, București, 1930, p. 45.
3
primirea depozitelor de bani spre păstrare;

acordarea împrumuturilor sub forma cambiilor maritime și executarea plăților
pe baza depozitelor.
Cu toate că băncile au cunoscut o prosperitate continuă, adepții religiei creștine s-au
împotrivit permanent ideii de dobândă, astfel că in sec. XIV-XVI au apărut băncile publice în
Italia și Spania.
Beneficiind de poziția maritimă și datorită dezvoltării economice, Europa își
consolidează poziția și introduce banul hârtie.
Forma modernă de organizare bancară își are originea în:
 Banca din Amsterdam, creată în anul 1609 care elibera depunătorilor
certificate negociabile a căror valoare se exprima într-o monedă de cont și care
la randul ei, era cotată față de moneda oficială;
 Banca din Hamburg, creată în anul 1619, care era o bancă de depozite și
viramente locale;
 Banca Angliei, creată în anul 1694, care avea dreptul exclusiv de a emite bilete
de bancă.
1.2. COORDONATE ALE SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
În România primele dovezi ale desfașurării unei activități bancare au fost descoperite
în perioada de debut a relațiilor economice de tip capitalist, cand principala activitate a
zarafilor era aceea de a cumpara și vinde monede în scopul obținerii de câștiguri.
1.2.1. Înființarea sistemului bancar românesc
Primele evocări de activitate cu caracter bancar , în sensul modern al teremenului, apar

în Țările române înca din perioada feudalismului.
În preajma înființării primului sistem monetar național, în anul 1867, se estimează că
circulau peste 80 de tipuri de însemne monetare pe teritoriul Țărilor române, din aur, argint și
aramă, cum ar fi: napoleonul francez, lira sterlină, lira otomană, ducatul austriac, icosarul,
rubla, sfanțicul, creițarul, talerul, paralele, piaștrii, copeicile3 .
Serviciile cămătarilor constau în acordarea de credite cu dobânzi foarte mari, credite
care au îmbrăcat în principal forma creditului de consum și cea a creditului politic (pentru
3
Kirițescu, C. – Sistemul bănesc al leului si precursorii săi, vol. 1, Editura enciclopedică, București, 1997, p.
136.
4
cumpărarea de funcții în ierarhia administrativă, inclusiv pentru cumpărarea tronului domnesc

de la Poarta Otomană4).
Din cauza activităților cămătărești fară scrupule (dobânzile impuse de cămătari, deși
plafonate în Principate la 10%, practic erau mult mai mari, ridicându-se la 12-24%, în
condițiile în care în statele occidentale variau între 4-6%)5 au apărut adeseori tensiuni sociale
și, de asemenea, concentrarea capitalurilor și nașterea oligarhiei financiare.
Odată cu dezvoltarea relațiilor capitaliste, se simțea nevoia apariției unei instituții
financiare reglementate și capabile să susțină finanțarea unor proiecte de anvergură.Într-o
primă fază, o serie de case comerciale străine implementate în centrele comerciale românesti
s-au specializat în domeniul bancar.Între 1830-1860 funcționau 10 asemenea case la Brăila,
21 la Galați, 20 la București și câte una la Buzău, Craiova și Iași6.
În anul 1856 este semnat de către domnitorul Grigore Alexandru Ghica actul de
concesionare pentru înființarea Băncii Naționale a Moldovei de către bancherul german F.
Nulandt.
Deși a fost supravegheată de stat, prin doi comisari, după mai puțin de un de la
primele oprațiuni, banca a dat faliment, cu toate eforturile guvernului de a o redresa.
Un moment important în evoluția activității bancare în Tările române l-a avut
înființarea în anul 1864 a Casei de Depuneri și Consemnațiuni, prima instituție românească de
credit(actuala Casă de Economii și Consemnațiuni). Aceasta își atrăgea resursele din
depunerile de consemnațiuni private, precum și din resurse publice(taxe și disponibilitați ale
instituțiilor publice, administrațiilot locale, etc.).
După acest moment au fost înființate și alte instituții bancare cu capital preponderent
autohton: Banca Românească(1865), Creditul Funciar Rural și Urban(1873-1875), Banca
Albina(1872), Banca Furnica(1883),Banca Agricola(1894), Banca Gelerală Romană(1895),
Banca de scont a României și Banca Comercială din Craiova(1898) etc.
Situația băncilor din România anilor 1900-1945 este prezentată în tabelul 1.1:
Tabelul 1.1 – Numărul băncilor din România anilor 1900-1945

Anii 1900 1910 1920 1930 1945
Numărul băncilor 8 120 490 1100 800
Prin Legea din 17 aprilie 1880 lua ființă Banca Națională a României, după modelul
Băncii Naționale a Belgiei.Banca avea atât capital particular(20 milioane lei), cât și de stat(10
4
Pintea, A., Ruscanu, G. – Băncile în economia românească , Editura Economică, București, 1995, p.14.
5
Zane, Gh. – Studii, Editura Eminescu, București, 1980, p. 55.
6
Pintea, A. – op. cit., p. 20.
5
milioane lei).Principalele operațiuni pe care le putea derula Banca Naționala a României erau:
scontul, avansurile pe scrisuri funciare, efecte publice și emisiunea de bancnote.
Înființarea Băncii Naționale a dus la creșterea rolului capitalului intern în dezvoltarea
unor ramuri ale economiei, prin rețeaua sa de sedii din țară putând mobiliza disponibilitățile
bănești și acorda credite mai lesne.De asemenea, prin introducerea bancnotelor se creau
premisele unei circulații bănești elastice, moderne și mai ieftine.
În perioada primului război mondial, băncile românești și-au sporit capitalul social,
contribuind la finanțarea nevoilor țării aflate în război, în timp ce băncile cu capital străin au
avut o atitudine de așteptare și de mare prudență, nemodificându-și capitalul social. Astfel
situația structurii sistemului bancar românesc în funcție de proveniența capitalului, se prezintă
după cum urmează:
Tabelul 1.2 – Structura capitalurilor în sistemul bancar românesc în perioada

primului război mondial
Bănci cu capital Bănci cu
Anul Bănci cu capital străin
românesc capital mixt
1914 62,6 54,5 20,0
1916 98,0 54,5 20,0
1918 108,0 54,5 30,0
(Sursa: Slăvescu Victor , Marea finanță din România în timp de război, Editura Cartea
Românească,București, 1920, p. 8)
Un pas important în modernizarea sistemului bancar românesc a fost contituirea în

anul 1919 a Casei de Compensații în scopul facilitării stingerii prin compensare a creanțelor
reciproce ale membrilor, provenind din cecuri, cambii, facturi, scrisori de trăsură și alte
documente și titluri de plată7.
Perioada următoare a fost caracterizată de avânt economic și cristalizare a relațiilor
capitaliste, apogeul fiind atins în perioada interbelică, după constituirea statului național
unitar. Paralel cu dezvoltarea economică, sistemul bancar românescu s-a extins și întărit.
Criza economică mondială din anii 1928-1933 a afectat puternic și sistemul bancar
românesc, o parte însemnată dintre băncile mici și mijlicii dând faliment sau fuzionând cu
altele mai puternice.
În perioada celui de-al doilea război mondial, băncile românești au contribuit la
susținerea economiei și a nevoilor de război ale țării.În această perioadă sunt înființate o serie
de instituții financiare, unele cu sprijin financiar al statului.Astfel, în 29 aprilie 1941, s-a
înființat Institulul de Credit Românesc, cu scopul finanțării românilor care preluau fonduri
7
Rațiu, M. A. – Drept bancar, Editura C. H. Beck, București, 2007, p.22.
6
industriale și comerciale de la străini sau înființau asemenea întreprinderi.De asemenea, în

anul 1941, mareșalul Ion Antonescu a luat inițiativa creării Caselor Țărănești de Împrumut și
Economii, sub formă de societăți anonime în scopul satisfacerii nevoilor de credit ale micilor
agricultori, meseriași și comercianți din comunele rurale, târguri, comunele suburbane și
comunele urbane care nu erau reședințe de județ.
În această perioadă se remarcă activitatea Casei de Depuneri și Consemnațiuni și a
Casei Autonome de Finanțare și Amortizare, care, prin plasamentele lor, au finanțat
necesitățile de război ale țarii.De asemenea, dintre marile bănci, Banca de Credit Român SA
se remarcă prin plasamentele masive în titluri de stat, finanțând pe această cale, nevoile
crescânde ale bugetului public în scopul sprijinirii efortului de război.
1.2.2. Sistemul bancar românesc în perioada socialistă
Procesul de transformare a sistemului bancar românesc după tipicurile economiei

centralizat-planificate a prevăzut trei etape principale8:
1. etatizarea Băncii Naționale a României la 28 decembrie 1946, devenind Banca
Republicii Populare Române- bancă de stat;
2. a doua etapă a fost legată de actul naționalizării principalelor mijloace de
producție din iunie 1948. Prin acest act a trecut în proprietatea statului cea mai
puternică bancă de creditare pe termen lung a industriei- Societatea Națională
de Credit Industrial;
3. cel de-al treilea moment important îl reprezintă măsura luată prin Decretul nr.
197 din 13 august 1948, prin care băncile societăți pe acțiuni devin proprietate
de stat.
În ceea ce privește trecerea de la sistemul bănesc capitalist la sistemul banesc socialist,
condițiile au fost create prin reforma monetară din august 1947. În aceste condiții, puterea
financiară a băncilor particulare a slabit, BNR devenind aproape singura sursă de creditare a
economiei.
În septembrie 1948, Banca de Credit pentru Investiții a devenit Banca de Investiții(iar
după 1989 Banca Română pentru Dezvoltare).În anul 1967 au fost înființate doua bănci noi:
Banca pentru Agricultură și Industrie Alimentară și Banca Română pentru Comerț Exterior.
După anul 1967, Banca Națională a fost reorganizată, schimbările fiind însoțite de un
anumit grad de deschidere, cu toate că sistemul rămânea centralizat.
8
Turliuc, V.,Basno, C. – Circulație bănească și credit, Editura Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 1981, p. 94.
7
Abia dupa 1989 s-au creat premisele constituirii unui sistem bancar pe două nivele,
asemănător celor din economiile dezvoltate, o dată cu trecerea către economia de piață.
1.2.3. Sistemul bancar românesc în perioada tranziției la economia de piață și de

preaderare la Uniunea Europeană
După evenimentele din decembrie 1989, când a fost schimbat regimul politic de
sorginte socialist-comunistă aflat la putere, s-au pus bazele schimbărilor și în economia
românească, condusă până atunci după directivele planului național unic. Aceste evenimente
au reprezentat și momentul creării structurii bancare pe două nivele și începutul reformei
bancare în România.
Banca Națională a recăpătat funcțiile tradiționale ale unei bănci centrale, iar
operațiunile comerciale pe care le efectuase anterior au fost transferate unei bănci comerciale
nou înființate, Banca Comercială Română, din noiembrie 1990.
Din decembrie 2006, activitatea instituțiilor de credit este reglementată prin Ordonanța
de Urgență a Guvernului nr. 99 din 6.12.2006 privind instituțiile de credit și adecvarea
capitalului și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 98 din 6.12.2006 privind supravegherea
suplimentară a instituțiilor de credit.
Din perspectiva restructurării, sistemul bancar românesc a cunoscut o istorie destul de
zbuciumată.Acțiunile de asanare a sistemului bancar au vizat, în principal, două direcții:pe de
o parte, reabilitarea băncilor care sunt în dificultate, iar pe de altă parte, eliminarea din sistem,
prin procedurile legale, a băncilor neviabile.
Tabelul 1.3. – Băncile românești care au dat faliment după 1990

Denumirea Data Data
Nr. crt.
autorizării radierii
1. Banca Comercială FORTUNA S.A. 26.06.1995 11.07.1996
2. Euro Express Bank 12.04.1996 05.05.1997
3. CREDIT BANK S.A. 24.12.1991 23.04.1999
4. Banca Comercială ALBINA S.A. 05.02.1996 18.05.1999
5. Banca COLUMNA S.A. 08.09.1994 29.06.2000
6. BANKCOOP 01.11.1990 27.09.2000
7. Banca Internațională a Religiilor S.A. 02.03.1994 18.06.2001
8. Banca Româna de Scont S.A. 17.09.1996 11.03.2002
9. Banca de Investiții și Dezvoltare 31.01.2000 04.04.2002
10. Banca Turco-Română S.A. 02.03.1994 15.05.2002
(Sursa: Turcu Ion, Tratat de drept bancar,Ediția a V-a, Editura LuminaLex, Bucuresti, 2004,p. 410-412)
Tot din perspectiva restructurării sistemului bancar, un element esențial îl constituie

mutațiile în ceea ce privește natura proprietății, distingându-se o creștere susținută a
8
numărului de societăți bancare private și a ponderii capitalului privat în industria bancară

românească și, în mod special, a capitalului străin.
Situația participării capitalului străin în cadrul sistemului bancar românesc în
momentul aderării la Uniunea Europeană, se prezintă după cum urmează:
Tabelul 1.4. – Participațiile străine la capitalurile băncilor, persoane juridice române

și al sucursalelor băncilor străine din România la 31.12.2006
Pondere în
Țara
capital(%)
Austria 23,9
Grecia 16,4
Olanda 7,4
Italia 6,7
Ungaria 4,7
Franța 4,4
Cipru 1,6
SUA 1,6
Germania 1,3
Marea Britanie 1,2
Alte țări 2,3
(Sursa: Raportul anual al BNR 2006)
Procesul de privatizare al băncilor cu capital de stat din România a început cu Banca

Română pentru Dezvoltare, prin preluarea pachetului majoritar(51%), de către grupul francez
Societe Generale, achiziție realizată în luna martie 1999.
În anul 2003 procesul de privatizare a continuat cu Banca Comercială Română, prin
cumpărarea de catre BERD și CFI a 25% din capitalul social al băncii. Un pachet de cel mult
8 % va fi preluat ulterior, de către salariații BCR. La sfârșitul lunii octombrie 2006 a avut loc
finalizarea privatizării Băncii Comerciale Române prin achitarea contravalorii pachetului
majoritar de acțiuni de către Erste Bank.
Capitalul străin, la sfârsitul anului 2003 a deținut o cota de 58,2 % din activul bilanțier
agregat, fiind în continuare preponderent. Anul 2006 aduce o creștere spectaculoasă a
ponderii capitalului străin, la nivelul de 88,6% datorată, în special, privatizării BCR.
În perioada premergătoare aderării la Uniunea Europeană, sistemul bancar românesc
se remarcă prin cea mai slabă poziție în ceea ce privește indicatorii ce exprimă intermedierea
financiară din regiune.
O analiză a profitabilității sistemului bancar românesc, reflectată prin indicatorii ROA
și ROE, ne arată ca acești indicatori, începând cu anul 1998 au fost pozitivi și în crestere, cu
excepția anului 1999.
9
Scăderea indicatorilor de profitabilitate este datorită intensificării concurenței în

sistemul bancar românesc, precum și datoritaă evoluțiilor în ceea ce privește marjele dintre
dobânda activă și cea pasivă în direcția diminuării.
30
25
20
15
10
ROA
5
ROE
0
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
-5
-10
-15
-20
Figura 1.1. – Indicatori ai profitabilitații sistemului bancar românesc

în perioada 1998-2006(%)
(Sursa :Rapoarte anuale ale BNR, 2002-2006)
1.2.4. Sistemul banacar românesc după aderarea la Uniunea Europeană
După aderarea la Uniunea Europeană, se va produce o creștere a ponderii capitalurilor

țărilor din Uniunea Europeană, dar și pătrunderea unor bănci din Noua Europă, care au
început sa-și faca deja simțită prezența în peisajul bancar românesc( de exemplu OTP
Ungaria, prin preluarea RoBank).
O dată cu liberalizarea pieței bancare românești și implementarea licenței unice
bancare, băncile străine pot patrunde mai ușor pe teritoriul țării noastre, iar amplificarea
concurenței în activitatea bancară autohtonă va fi determinată și de posibilitatea de a presta
servicii bancare fără o implementare directă.
Modalitățile de pătrundere pe piața bancară românească ar putea fi diferite9 :
deschideri de sucursale;
participații la capitalul social al băncilor autohtone;
fuziuni cu bănci românești;
achiziții ale unor banci românești.
Banca Millennium, cum a fost înregistrată filiala locală a portughezilor de la
Millennium BCP, este primul exemplu de investiție greenfield pe piața bancară dupa mulți
9
Căpraru, B. – Banca centrală și mediul economic, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2009, p. 283.
10
ani în care intrările pe piață au fost realizate prin achiziții. Bank of Cyprus, Caiaxa și Fortis
sunt banci care au deschis sucursale în România.
Din celelalte câteva zeci de instituții de credit care au notificat Băncii Naționale a
României, în buna parte sunt specializate în administrarea averilor private: Lombard Oldier,
Credit Suisse Luxembourg, GE Artesia Bank, Danske Bank Internațional, Investment
Banking UBS.
În anul 2008, a fost autorizată deschiderea BCR Pentru Locuințe, iar o alta sucursală a
unei bănci europene, DEPFA Bank Plc. Dublin și-a deschis porțile.
De asemenea, în urma unor furnizări și achiziții la nivel internațional, unele bănci și-
au încetat activitatea sau au continuat să funcționeze sub altă denumire: preluarea activității
Băncii di Roma-sucursala București de către UniCredit Țiriac Bank; schimbarea denumirii
Băncii Sanpaolo IMI Bank România în Banca Comercială Intesa Sanpaolo România ca
urmare a fuziunii dintre Intesa SpA și SanPaolo IMI SpA; preluarea ABN Amro de cAtre
Royal Bank of Scotland.
Deși competiția la nivelul sistemului bancar este în creștere permanentă, sistemul
bancar românesc se remarcă printr-un înalt grad de concentrare. Primele 5 bănci din România
în funcție de mărimea activelor ( BCR, BRD – Groupe Societe Generale, Raiffeisen Bank,
Banca Transilvania) dețineau 55,9% din activele bilanțiere agregate, 55,1% din creditele
acordate, 54,1% din depozitele atrase și 51,4% din capitalurile proprii ale băncilor comerciale
românești în martie 2008, în scădere față de martie 2007.
În urma aderării țării noastre la Uniunea Europeană, un numar de 190 de instituții
străine au notificat intentia de a desfașura activitate bancară în mod direct pe teritoriul
României, dintre care 174 instituții bancare, 3 instituții financiare nebancare și 13 instituții
emitente de monedă electronică10.
Odată cu integrarea țării noastre în Uniunea Europeană, creditul bancar a suferit o
explozie în ceea ce privește cresterea volumului acestuia, în special a creditului pentru
populație.Astfel, la sfârșutul anului 2007 se poate observa aproape o dublare a soldului
creditelor acordate populației.
10
Raport annual al BNR, 2008, p. 24.
11
250000
200000
150000
100000
50000
0
dec.-04 dec.-05 dec.-06 dec.-07 dec.-08 noi.-09
Credit acordat populației Credit neguvernamental
Figura 1.2. – Situația soldului creditelor acordate populației

și a creditului neguvernamental decembrie 2004-noiembrie 2009
(Sursa :Buletinele lunare ale BNR)
1.2.5. Efectele crizei americane a creditelor ipotecare asupra activității bancare

din România
Efectele crizei financiare internaționale au început să se manifeste în cadrul sistemului

bancar românesc începând cu toamna anului 2008, printr-un atac speculativ la adresa monedei
naționale.Tot atunci Banca Națională a luat o serie de măsuri de temperare a creditării
bancare.Înainte de intrarea în vigoare a acestor reglementări, băncile s-au aruncat cu toate
forțele în lupta privind acordarea de credite persoanelor fizice.
Astfel, după cum se poate vedea în graficul următor, ritmul de creștere a soldului
creditelor acordate populației s-a diminuat, mai mult, în special pe parcursul anului 2009,
acesta a înregistrat scăderi.
7000
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
ian.08
ian.09
feb.
sept.
feb.
sept.
m ar.
aug.
dec.
mar.
m ai.
aug.
m ai
apr.
iun.
oct.
noi.
apr.
iun.
oct.
noi.
iul.
iul.
-1000
-2000
-3000
Figura 1.3. – Variația soldului creditelor acordate populației

în perioada ianuarie 2008-noiembrie 2009 (mil. lei)
(Sursa :Buletinele lunare ale BNR)
Din perspectiva rețelelor de sedii bancare și a personalului, efectele crizei financiare

internaționale s-au simțit încă din primele cinci luni ale anului 2009, 37 de unități bancare
12
fiind închise și 2.077 de angajați ieșind din sistem, față de sfârșitul anului 2008, când s-au
înregistrat maxime istorice ale acestor indicatori. Valorile au continuat să scadă în
următoarele luni, ajungând să înregistreze în luna septembrie 2009 un număr de 6.464 unități
bancare închise și 68.462 de angajați disponibilizați. Majoritatea personalului disponibilizat a
fost din băncile mici și mijlocii.
În septembrie 2009 indicatorii de profitabilitate și prudență bancară prezentau o
anumită deteriorare, după cum urmează:
Tabelul 1.5. – Indicatori de profitabilitate și prudențialitate

Sept. 2008 Sept. 2009
Raport de solvabilitate 11,85 13,73
Rata fondurilor proprii de nivel 1 7,10 7,04
Credite restante și îndoielnice/active 0,22. 0,92
Credite restante și îndoielnice/capitaluri proprii 2,43 10,46
ROA 1,77 0,28
ROE 19,41 3,22
(Sursa: BNR)
1.3. STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR
Sistemul bancar are un anumit specific și are nevoie de un tratament special față de
alte sectoare ale economiei, deși se bazează tot pe mecanismele pieței.
Într-o economie modernă, există o piață specială pe care se tranzacționează
moneda.Sistemul bancar, moneda și masa monetară sunt condițiile necesare pentru
funcționarea pieței monetare.
Într-o economie de piață, sistemul bancar îndeplinește funcția de atragere și
concentrare a economiilor societății și de canalizare a acestora, printr-un proces de alocare a
creditului, către investițiile cele mai eficiente.
Rolul sistemului bancar este unic comparativ cu cel al agentilor economici din sectorul
financiar, dezvoltarea bancară asigurând structura necesară funcționării economiei de piață.
Rolul esențial al unui sistem bancar competitiv trebuie să se bazeze, în afară de
restructurare și recapitalizare, pe un management eficient, pe profesionalism și pe o largă
transparență.
13
Organizarea sistemului bancar din țara noastră are la bază experiența altor țări și
recomandările Fondului Monetar Internațional. Astfel, sistemul bancar din țara noastră este
organizat pe doua niveluri:
1. primul nivel: Banca Națională a României, ca bancă centrală și de emisiune;
2. al doilea nivel: Instituțiile de credit.
Banca Naționala a României asigură emisiunea de monedă, elaborează și aplică
politica monetară și de credit a Romaniei.
Operațiunile cele mai importante efectuate de Banca Națională sunt:
a) emisiunea de monedă și punerea în circulație sub forma de bilete de bancă și
monedă metalică;
b) conlucrarea cu băncile comerciale și instituțiile de credit specializate( scontează și
rescontează efectele de comerț prezentate de societățile bancare și instituțiile de credit, acordă
credite acestora, le deschide conturi curente în vederea efectuării de încasări și plăți între
acestea);
c) conlucrarea cu sistemul trezoreriei statului(ține contul al trezoreriei statului, acordă
împrumuturi statului pentru acoperirea decalajului temporar care apare între veniturile și
cheltuielile bugetului);
d) operațiuni cu aur și valută.
Instituțiile de credit, funcționează în Româniape baza următoarelor legi și norme:
 legea 31/1990 privind societățile comerciale, republicată cu modificările și
completările ulterioare;
 ordonanța de urgență a guvernului nr. 99 din 6.12.2006 privind instituțiile de
credie și adecvarea capitalului;
 legea nr. 227 din 4 iulie 2007 pentru aprobarea, completarea și modificarea
ordonanței de urgență a guvernului nr. 99 din 6 decembrie 2006;
 ordonața de urgență a guvernului nr. 25 din 18 martie 2009 pentru
modificatrea și completarea ordonanței de urgență a guvernului nr. 99 din 2006
privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului;
 legea nr. 270 privind aprobarea ordonanței de urgență a guvernului nr. 25/2009
pentru modificarea și completaraea ordonanței de urgență a guvernului nr. 99
din 2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capiatalului;
 ordonanța de urgență a guvernului nr. 98 din 6 decembrie 2006 privind
supravegherea suplimentară a instituțiilor financiare dintr-un conglomerat
financiar;
14
 ordonanța guvernului nr 10/2004 privind procedura reorganizării judiciare și a

falimentului instituțiilor de credit, cu modificările ulterioare;
 legea nr. 83 din 21 mai 1997 pentru privatizarea societăților comerciale la care
statul este acționar, cu modificările ulterioare;
 norme de implementare.
Instituțiile de credit, persoane juridice române, potrivit legilor în vigoare enumerate
anterior, se pot constitui și funcționa în una din următoarele categorii:
1. bănci;
2. organizații cooperatiste de credit;
3. bănci de economisire și creditare în domeniul locativ;
4. bănci de credit ipotecar;
5. instituții emitente de monedă electronică.
Instituțiile de credit îndeplinesc următoarele funcții:
 de mobilizare a activelor monetare disponibile în economie(atragerea
disponibilităților bănești ale clienților);
 de utilizare a resueselor proprii și atrase prin acordarea de credire clientelei
sale financiare și nefinanciare;
 de decontare între titularii de conturi.
1.4. CARACTERISTICILE SISTEMULUI BANCAR PRIVIND ACTIVITATEA

DE CREDITARE
Activitatea de creditare are un rol foarte important în cadrul sistemului bancar; prin
intermediul creditului se asigură redistribuirea resurselor din economie.
1.4.1. Activitatea de creditare în sistemul bancar românesc
Economia reală românească a evoluat cu o viteză şi perseverenţă uluitoare, chiar dacă

în această recucerire mai rămân încă faţete neclare, îndeosebi sub aspectul direcţionării practic
aplicative. Realitatea incontestabilă a acestor ani este însă recunoaşterea caracterului
monetarist, al rolului băncilor în antrenarea şi împingerea înainte a producţiei, comerţului,
serviciilor şi altor sectoare economice, în care operatorii independenţi şi autonomi se repliază
mereu, dar cu ochii, cu gândul şi cu mâna pe bani şi cu speranţa la bancă.
15
Într-o perioadă extrem de scurtă sistemul bancar românesc s-a reaşezat şi consolidat pe
baze ştiinţifice dar şi pragmatice, asumându-şi rolul de tractare şi aducere la ordine a unei
economii în reformare şi pe alocuri sălbatică.
În acest proces succesul s-a datorat atât Băncii Naţionale, care şi-a jucat perfect
funcţia de coordonator de joc al unei economii dificile, dar mai ales unor mari profesionişti
bancheri care şi-au pus mintea, sufletul, imaginaţia şi timpul în slujba unei idei generoase, mai
presus de orice alte preocupări cotidiene.
România şi-a îmbunătăţit practica bancară cu noi tehnici şi instrumente, obiectivul
principal al acestor îmbunătăţiri fiind cel de a construi o reţea de bănci comerciale eficiente şi
viabile, care să ofere o gamă largă de servicii bancare necesare susţinerii creşterii economice
într-o economie de piaţă. Creditul este una dintre principalele pârghii de dezvoltare a
activităţii economice. Resursele din depozite constituie temeiul redistribuirii capitalurilor prin
creditele acordate de bănci.
Creditul îndeplinește următoarele funcții:
 Funcția de mobilizare – atragerea depozitelor, ca sursă importantă de
fonduri în vederea distribuirii acestora sub formă de credite;
 Funcția de calcul (management) – instituția de credit, în cadrul politicii în
domeniul creditelor, are în vedere cu preponderență garanția rambursării
creditului, inclusiv a perceperii dobânzilor și comisioanelor aferente.
Creditul este datoria reală sau potenţială. Datoria este reală atunci când debitorul
foloseşte creditul pentru a face plăţi sau pentru a reeşalona plăţile pe care altfel, ar trebui să le
facă, iar potentială atunci când s-a aprobat un credit, dar debitorul nu l-a folosit încă.
Activitatea de creditare suportă numeroase riscuri ce trebuie gestionate cât mai corect de către
bancă. Centrala Riscurilor Bancare (CRB) este un centru de intermediere care gestionează în
numele BNR informaţia de risc bancar pentru scopurile utilizatorilor, în condiţiile păstrării
secretului bancar. Utilizatorii informaţiei de risc bancar sunt toate societăţile bancare din
România şi Banca Naţională a României. Raportarea informaţiei de risc bancar la CRB se
efectuează de către societăţile bancare până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna
precedentă.
1.4.2. Locul activității de creditare în activitatea bancară
Din punct de vedere al activităţii bancare, operaţiunile de creditare reprezintă

componenta cea mai importantă a operaţiunilor de plasament, atât ca volum de activitate, cât
şi ca participare a acestei categorii de operaţiuni la realizarea profitului băncii. Principiile de
16
creditare, obiectul creditului şi tipurile de credit au devenit elemente comune ale

reglementărilor interne în domeniu la majoritatea băncilor comerciale.
Fiecare bancă, pe baza strategiei ce o promovează, stabileşte periodic niveluri privind
plafoanele de creditare pentru sucursale şi filiale, cu menţiunea că acestea pot diferi, chiar în
cazul aceleiaşi bănci, de la sucursală la sucursală sau de la filială la filială, în funcţie de
importanţa şi volumul activităţii desfăşurate.
Activitatea de creditare se bazează în primul rând pe analiza viabilităţii şi realismul
afacerilor în vederea identificării sau evaluării capacităţii de plată a clienţilor. Activitatea de
creditare trebuie să permită băncii obţinerea de profit, iar eventualilor clienţi să le ofere o
variabilă şi accesibilă sursă de finanţare. Potrivit legi privind activitatea bancară, persoanele
cu atribuţii în activitatea de creditare vor păstra confidenţialitatea asupra tuturor faptelor,
datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi asupra oricărui fapt,
dată sau informaţie aflată la dispoziţia sa care priveşte persoana, proprietatea, activitatea,
afacerea, relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor, ori informaţii referitoare la conturile
clienţilor, la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienţii11.
1.5. OPERAȚIUNI DESFĂȘURATE DE INSTITUȚIILE DE CREDIT
În cadrul sistemului bancar românesc își desfășoară activitatea atât personae juridice
române constituite în societăți comerciale bancare, cât și sucursale din România ale unor
bănci, personae juridice străine.
OUG 99/2006 aprobată și modificată prin Legea 227/2007 definește instituția de credit
ca o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile
de la public și de acordarea de credite în cont propriu.
Instituțiile de credit din România desfașoara în conformitate cu legislația în vigoare
următoarele activități:
 atragerea de depozite și alte fonduri nerambursabile;
 acordarea de credite, incluzând printer altele: credite de consum, credite
ipotecare, factoring cu sau fără regres, finanțarea tranzacțiilor comerciale,
inclusiv forfetare;
 leasing financiar;
 operațiuni de plăți;
11
Legea nr. 51/1998 privind activitatea bancară cu modificările și completările ulterioare.
17
 emitere și administrare de mijloace de plată, cum ar fi: cărți de credit,

cecuri de călătorie și alte asemenea, inclusiv emitere de monedă
electronică;
 emitere de garanții și asumare de angajamente;
 tranzacționare în cont propriu și/sau pe contul clienților, în condițiile legii,
cu: instrumente ale pieței monetare, cum ar fi: cecuri, cambia, bilete la
ordin, certificate de depozit, valută, contracte futures și options financiare;
instrumente având la bază cursul de schimb și rata dobânzii; valori
mobiliare și alte instrumente financiare transferabile;
 participare la emisiunea de valori mobiliare și alte instrumente financiare,
prin subscrierea și plasamentul acestora, ori prin plasament și prestarea de
servicii legate de astfel de emisiuni;
 servicii de consultanță cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri
și alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni și
achiziții și prestarea altor servicii de consultanță;
 administrare de portofolii și consultanță legată de aceasta;
 custodie și administrare de instrumente financiare;
 intermediere pe piața interbancară;
 prestare de servicii privind furnizarea de date și referințe în domeniul
creditării;
 încheiere de casete de siguranță;
 operațiuni cu metale și pietre prețioase și obiecte confecționate din
acestea;
 dobândirea de participații la capitalul altor entități;
 orice alte activități sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu
domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care
reglementează respectivele activități, dacă este cazul.
Definirea conțiunutlui noțiunii de activitate bancară poate să difere de la o țară la alta,
în funcție de legislația în vigoare. Legislația românească a fost aliniată la cerințele directivelor
europene: Directiva 77/780/CEE, Directiva 89/646/CEE.
Produsele bancare sunt cele oferite de instituția de credit clientelei sale, iar serviciile
bancare sunt cele solicitate de clienți acestor societăți bancare.
18
1.5.1. Produse și servicii bancare
Principalele produse oferite de instituțiile de credit clienților săi sunt următoarele:

a) produse bancare de creditare: creditul și împrumultul
Creditul se referă la contractul încheiat între o instituție de credit cu o persoană fizică
sau juridică căreia i se acordă o sumă de bani pentru a o folosi o perioadă de timp, într-un
anumit scop. Pentru folosința sumei acordate de bancă, beneficiarul creditului trebuie să
plătească dobândă, comisioane și speze bancare (costul creditului), iar suma trebuie
rambursată la termenele prevăzute în contract.
Împrumutul se referă la o sferă mai largă de operațiuni, incluzând și alte bunuri
materiale, care sunt cedate temporar în folosință pe termen scurt, de multe ori prin convenție
verbală și deseori fără a pretinde foloase materiale.
Funcțiile creditului bancar12:
1.Funcția distributivă – cu ajutorul creditului se colectează economii latente și se
dirijează către domenii eficiente;
2.Funcția de reglare a cererii și ofertei de bunuri prin creditarea consumului și
stocurilor;
3.Funcția de creștere a vitezei de rotație și de circulație a banilor cât și de multiplicare
a monedei scripturale;
4.Funcția de reducere a inflației prin prețul creditului care este dobânda;
5.Funcția de generator de venituri pentru bănci – creditul este produsul bancar
principal și pentru cele mai multe bănci, este sursa principală de venituri.
Clasificarea creditelor:
I. Din punctul de vedere al calității debitorului, se disting:
 credite pentru personae fizice: credite imobiliare, credite ipotecare, credite de
nevoi personale, credite de consum, credite auto, credite pentru studii/vacanțe,
credite pentru profesii liberale, linii de credit atașate cardurilor, credit de
refinanțare, alte tipuri de credite;
 credite pentru personae juridice: credite de exploatare, credite de mobilizare
sau de trezorerie, credite de prefinanțare, credite de echipament, credite de
leasing;
 credite acordate altor bănci (interbancare);
12
Tudorache, D. – Monedă,bănci,credit, Editura Universitară, București, 2009, p.110.
19
 credite acordate statului.

II. În funcție de destinația creditului, se disting:
 credite de producție, care sunt credite pentru activitatea curentă a agenților
economici și pentru investiții;
 credite de circulație, reprezentând un avans pentru mărfurile ce pot fi vândute;
 credite de consum,care sunt acordate pentru procurarea unor bunuri de
folosință personală sau pentru satisfacerea unor nevoi imediate de trezorerie a
persoanelor fizice.
III. În funcție de maturitatea acestora, se disting următoarele categorii de credite:
 credite pe termen scurt (pâna la un an);
 credite pe termen mediu (1-5 ani);
 credite pe termen lung (peste 5 ani).
IV. După natura garanției creditului, există:
 credit real, care are drept acoperire materială garanții mobiliare și imobiliare, și
altele;
 credit personal a cărei garanție este garanția morală acordată clientului
creditat;
 credit cu rată de dobândă fixă;
 credit cu rată de dobândă indexată.
b) produse bancare de economisire
Operațiunile de acceptare de depozite sunt principala categorie de operațiuni prin care
societățile bancare își atrag resursele necesare desfășurării activității de intermediere pe piață.
Prin depozite se înțelege o sumă de bani încredințată de către clienți unei instituții de
credit, cu condiția ca suma de bani să fie rambursată în totalitate.
Principalele categorii de depozite sunt:
 contul current în lei;
 contul curent în valută;
 contul de deposit la termen;
 certificatul de depozit;
 certificatul de deposit cu discount;
 carnete de economii sau librete de economii;
 alte produse financiare de economisire.
c) alte produse bancare
 închirieri de casete de valoare;
20
 activități de consultanță bancară și financiară;

 bancassurance-ul;
 factoringul;
 forfetarea;
 leasingul financiar.
1.5.2. Instrumente de plată bancare
Principalele instrumente de plată bancare sunt:

I. Numerarul
Numerarul în circulație cuprinde bancnote și monede metalice aflate atât la personae
juridice, cât și fizice (deținători nonbancari).
Principalele caracteristici ale numerarului sunt următoarele:
a) este un mijloc de plată general, adică este accesibil și acceptabil pentru orice
membru al societății;
b) este un mijloc de plată cu efect imediat, deoarece remiterea numerarului
beneficiarului are ca rezultat stingerea definitivă a obligației;
c) este un mijloc de plată nedeterminat deoarece suma cuvenită beneficiarului îi este
remisă fără a fi grevată de nici o altă obligație.
II. Ordinul de plată
Ordinul de plată este o dispoziție necondiționată, dată de către emitentul acestuia unei
instituții de credit receptoare, de a pune la dispoziția unui beneficiar o anumită sumă de bani
la o anumită dată.
O astfel de dispoziție este considerată a fi ordinul de plată dacă instituția de credit
receptoare intră în posesia sumei respective fie prin debitarea unui cont al emitentului, fie prin
încasarea ei de la emitent și nu prevede că plata trebuie să fie făcută la cererea beneficiarului.
Ordinul de plată pune în legătură, emitentul, care este persoana ce emite ordinul,
plătitorul, care este clientul băncii, și o terță persoană care este clientul partener al plătitorului.
Pe circuitul parcurs de ordinul de plată, de la plătitor la beneficiar, se pot interpune
mai multe instituții de credit, acestea efectuând succesiv operațiuni de recepție, autentificare,
acceptare și executare a ordinului de plată. Toată această serie de operațiuni poartă denumirea
de transfer-credit:
1. Operație de vânzare-cumpărare;
2. Emiterea ordinului de plată de către plătitor;
21
3. Instituția de credit a plătitorului debitează contul clientului și remite ordinul de plată

instituției de credit a beneficiarului;
4. Instituția de credit a beneficiarului creditează contul clientului beneficiar, operație
prin care se stinge creanța între cei doi (transferarea sumei la dispoziția beneficiarului);
5. Stingerea creanței.
1
Plătitor Beneficiar
(cumpărător) (furnizor)
5
2
4
Instituția de credit 3 Instituția de

a plătitorului credit a
beneficiarului
Figura 1.5. – Circuitul ordinului de plată

(Constantinescu, L.A. – Operațiuni și instituții de credit, Editura Lux Libris, Brașov, 2010, pag.275)
III. Cambia
Cambia este un instrument de plată și titlu de credit negociabil prin care o persoană
denumită trăgător ordonă unui debitor al său denumit tras, să plătească unei a treia persoane
denumită beneficiar sau la ordinal acesteia, o sumă de bani determinată, la vedere sau la o
scadență fixată și la locul stabilit.
O cambie, ca document, trebuie să conțină:
 denumirea de cambia în limba în care a fost redactat înscrisul;
 ordinul necondiționat de plată/ de a plăti o sumă determinată (exprimată în
cifre și litere);
 numele trasului;
 scadența (termenul de plată, care poate fi exprimat ca dată calendaristică fixă,
la un anumit număr de zile de la data emiterii);
 locul efectuării plății;
 beneficiarul (numele și adresa);
 data și locul emiterii;
22
 trasul (numele și adresa);

 semnătura autografă a trăgătorului.
IV. Biletul la ordin
Biletul la ordin (promissory note) este socotit a fi o variantă a cambiei și este un
înscris prin care o persoană fizică sau juridică (emitentul) își ia angajamentul să plătească unei
alte personae (beneficiarul), sau la ordinal acestuia, o sumă de bani la scadență.
V. Cecul
Cecul este un instrument de plată utilizat pe scară largă în țările cu economie avansată,
fiind utilizat în plăți interne și internaționale.
În România cadrul legal al plății prin cec este dat de Legea nr.59/1934 asupra cecului
modificată prin Legea nr. 83/1994 și normele BNR cu modificările și completările ulterioare.
Premisele juridice ale emiterii cecului sunt reprezentate de convenția dintre trăgător și
instituția de credit precum și de acoperirea/previziunea (provizionul) reprezentând soldul
creditor al contului bancar al trăgătorului sau autorizația de descoperire a contului, acordată
de bancă (descoperirea contului-overdraft).
Cecul este un înscris ( pus la dispoziție de către instituții de credit pentru titularii de
conturi de cecuri) prin care o persoană (trăgător, emitent) dă ordin unei bănci (tras), la care
persoana respectivă are un disponibil în cont, de a plăti o sumă de bani determinată unei terțe
personae (beneficiarul cecului), plata facându-se la vedere.
Circuitul cecului este următorul:
23
Livrare/prestare (1)
Trăgător Beneficiar
Remitere cec (2)

Eliberare carnet Stingerea creanței prin
de cecuri (1’) Depunere cec plata cecului (6)
spre încasare (3)
Transfer bancar (5)

Banca Banca
plătitoare(tras) beneficiarului
Remitere cec la
plată (4)
Figura 1.6. – Circuitul ordinului de plată

(Constantinescu, L.A. – Operațiuni și instituții de credit, Editura Lux Libris, Brașov, 2010, pag.283)
1.6. INOVAȚIILE TEHNOLOGICE ÎN SISTEMUL BANCAR
În ultimele decenii, inovațiile tehnologice își găsesc tot mai mult loc în sistemul
bancar. Dispozitivele electronice, aplicațiile soft, internetul, telecomunicațiile etc. sunt tot mai
des utilizate în diverse domenii ale industriei bancare, cu aplicații majore asupra derulării
activității acesteia.
1.6.1. Implementarea inovațiilor tehnologice în activitatea bancară
Inovațiile tehnologice sunt utilizate în gestiunea informației bancare (clienți, conturi,

operațiuni etc.), în managementul riscului, în facilitarea relației bancă-client (în special în
derularea operațiunilor bancare la distanță), în derularea operațiunilor bancare (plăți bancare,
acordare a creditelor, construire de depozite, emisiuni de titluri financiare etc.).
În acest context, inovațiile tehnologice implementate în activitatea bancară sunt
utilizate atât în fundamentarea și luarea deciziilor, cât și în activitatea de execuție. De
asemenea, unitățile bancare oprative din rețeaua fiacărei bănci (agenții, filiale, sucursale) au
24
posibilitatea să-și transmită informațiile reciproc, în legătură cu operațiunile derulate,

folosindu-se de echipamentele electronice.
Principalii factori care au condus și conduc la lărgirea implementării inovațiilor
tehnologice în activitatea bancară sunt:
 noile descoperiri în planul inovațiilor tehnologice;
 dezvoltarea relațiilor economice și a numărului de tranzacții;
 restructurarea și metamorfoza activității bancare;
 creșterea și diversificarea cererii clienților, în special pe fondul creșterii
gradului de educație în domeniul bancar;
 creșterea exigențelor clienților pentru produsele și serviciile bancare;
 creșterea costurilor cu întreținerea și dezvoltarea rețelelor bancare tradiționale;
 extinderea cheltuielilor cu personalul;
 accentual tot mai mult pe resursa “timp”.
Inovațiile tehnologice, aplicate în domeniul bancar, au ca principal rol automatizarea
procesului de obținere a informațiilor și de fundamentare a deciziilor. Ele se prezintă sub
forma unui ansamblu de componente aflate în interconectare, care împreună, pot forma un
sistem informatic la nivel de activitate bancară.
Sistemul informatic reprezintă o componentă a sistemului informațional și vizează
culegerea, verificarea, transmiterea, stocarea și prelucrarea automată a datelor.
Din punct de vedere al sferei de cuprindere a noțiunii de sistem informațional și sistem
informatic, tendința este de egalare, odată cu dezvoltarea inovațiilor tehnologice13.
Introducerea și extinderea inovației tehnologice în activitatea bancară presupune
parcurgerea mai multor etape14:
 alegerea unei teme ce urmează a fi proiectată și analiza situației existente;
 stabilirea si aprobarea obiectivelor ce urmează a se realiza;
 proiectarea propriu-zisă a informaticii bancare;
 experimentarea;
 introducerea și extinderea informaticii bancare proiectate.
Introducerea tehnologiei înalte în activitatea bancară produce o îmbunătățire a muncii
personalului operativ din bănci, orientându-se tot mai mult către activitatea de îndrumare,
13
Dănilă, N., Anghel, L. C., Dănilă, M. I. – Managementul lichidității bancare,Editura Economică, București,
2002, p. 236.
14
Cocriș, V. – Tehnici și operațiuni bancare, Editura Universității “ Al. I. Cuza”, Iași, 1992, p. 33-35.
25
coordonare și consiliere a clienților. În acest context, crește vizibil calitatea serviciilor bancare
și deservirea clientelei bancare.
Marea provocare pentru bănci rămâne în continuare preocuparea în implementarea și
utilizarea optimă a tehnologiei înalte în activitatea bancară. Noile descoperiri tehnologice pun
într-o continuă competiție băncile. Schimările și upgradările de echipamente și software,
abordarea de noi canale de distribuire, schimbările de sisteme de management al riscurilor,
recrutarea și instruirea angajaților rămân preocupări permanente pentru bănci.
Băncile trebuie să facă față totodată costurilor implementării noilor tehnologii în
schimbare, punând în balanță avantajele aduse de acestea (reducere de costuri, pătrundere pe
noi piețe, atragere de noi clienți, fidelizarea clienților existenți, creșterea volumului activității,
îmbunătățirea portofoliului de produse și servicii, îmbunătățirea managementului etc.) și
costurile pe care le implică, costuri care nu sunt deloc de neglijat (în special în contextul
ritmului exponențial al schimărilor tehnologice)15.
1.6.2. Sisteme de plăți electronice
Plățile electronice reprezintă organizarea relațiilor de plăți sub formă electronică, pe

baza unui set de reguli și proceduri stbilite. Aceste plați electronice se bazează pe o serie de
mijloace electronice, cum ar fi:calculatoare, conexiuni, internet și telefonie, servere, ATM-uri,
POS-uri etc.
Conform legislației românești16 , plățile electronice sunt definite ca orice oprațiune de
plată inițiată prin intermediul instrumentelor de plată electronică.
Exemple de sisteme electronice de plăți:
I. Fedwire
Este un sistem de transfer electronic de fonduri de tip RTGS (Real Time Gross
Settlement), destinat în special transferurilor de fonduri mari (peste 50.000 USD), care
aparține și este operat de banca centrală a SUA prin cele 12 Bănci Federale de Rezerve.
II. Transfond
Domeniul principal de activitate îl constituie furnizarea de servicii de compensare și
decontare a plăților fără numerar în moneda națională, pentru instituțiile de credit, Banca
Națională a României, Trezoreria Statului și alte instituții financiare (Bursa de Valori
București, CreditCoop Casa Centrală)17.
15
Căpraru, B. – Retail banking, Editura Ch. Beck, București, 2009, p. 146.
16
Regulamentul nr.4 din 13 iunie 2002, privind tranzacțiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plată
elecronică și relațiile dintre participanții la aceste tranzacții (M.O. partea I, 50312. iul.2002)
17
http://www.transfond.ro/
26
III. SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecomunication)

Pentru realizarea de transferuri SWIFT, cumpărătorul (debitorul plății) realizează
operațiile uzuale oricărei plăți către un beneficiar. Totodată, banca lansează mesaje codificate
în rețeaua interbancară solicitând asemenea oricărui alt procedeu executarea viramentului
către banca beneficiarului.
Prin intermediul SWIFT se realizează o gama largă de operațiuni bancare, ca de
exemplu: transferuri de depozite bancare dispuse de clienții băncilor, transferuri de depozite
rezultate în urma tranzacțiilor interbancare, acordări de credite, confirmări de cumpărări sau
vânzări de titluri, deschideri de acreditive documentare, extrase de cont, etc.
Avantajele utilizării rețelei SWIFT sunt: siguranța, rapiditatea, costul redus și
fiabilitatea.
III. TARGET (Transeuropean Automated RealTime Gross-Settlement Express
Transfer)
Înființată în anul 1995 de către Institutul Monetar European, devenit ulterior Banca
Centrală Europeană, și funcționabilă începând cu ianuarie 1999, are ca scop asigurarea
efectelor plăților între băncile centrale europene, pe bază brută și în timp real, indiferent de
sistemul folosit în fiecare țară, și minimizarea riscului de neplată.
IV. CHIPS (Clearing House Interbank Payments System)

Este un sistem american privat de transfer electronic de fonduri, atât de valori mici, cât
și de valori mari, final și irevocabil, în timp real, folosind numai dolari SUA și funcționând
atât la nivel național, cât și internațional.
V. Eurogiro
Creată în 1990, este o modalitate de trasfer de fonduri de mică valoare pe plan
internațional, între organizații poștale, la care au aderat și instituțiile de credit interesate în
astfel de transferuri.
Eurogiro funcționează în România prin BancPost și Poșta Română.
VI. Western Union
VII. Money Gram
27
1.6.3. Instrumente de plată electronice
Instrumentul de plata electronică este instrumentul de plată care permite deținătorului

să efectueze, cumulative sau nu, următoarele operațiuni18:
 retragerea de numerar, respective încărcarea și descărcarea unităților valorice
în cazul unui instrument de plată de tip monedă electronică, de la terminale
precum distribuitoarele de tip numerar și ATM, de la ghișeele
emitentului/băncii acceptante sau de la sediul unei instituții, obligata prin
contract să accepte instrumental de plată electronică;
 plata bunurilor sau a serviciilor achiziționate de la comercianții acceptanți și
plata obligațiilor către autoritățile administrației publice, reprezentând
impozite, taxe, amenzi, penalități etc., prin intermediul inprintelor, terminalelor
POS sau prin alte medii electronice;
 transferurile de fonduri între conturi, altele decât cele ordonate și executate de
instituțiile financiare, efectuate prin intermediul instrumentului de plată
electronică.
Instrumentele de plată electronice sunt:
cardul;
ordinele de plată electronice;
eCec-urile;
direct debitul executat în mediul electronic;
standing order în mediul electronic;
instrumente de plată cu acces la distanță;
instrumente de plată de tip monedă electronică (e-money).
Este un sistem american privat de transfer electronic de fonduri, atât de valori mici, cât
și de valori mari, final și irevocabil, în timp real, folosind numai dolari SUA și funcționând
atât la nivel național, cât și internațional.
18
Regulamentul nr. 4 din 13 iun. 2002 privind tranzacțiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plata
electronice și relațiile dintre participanții la aceste tranzacții ( M.O. partea I, 50312.iul.2002)
28
2. STUDIU DE CAZ LA RAIFFEISEN BANK PRIVIND

ORGANIZREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII DE
CREDITARE
2.1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE BANCARE
Raiffeisen Bank este o bancă universală de top pe piața românească, oferind o gamă
completă de produse și servicii de calitate superioară persoanelor fizice, IMM-urilor și
corporațiilor mari, prin multiple canale de distribuție: unitati bancare, rețele de ATM si EPOS,
phone-banking (Raiffeisen Direct), mobile banking (myBanking) și internet banking
(Raiffeisen Online).
Raiffeisen Bank are o rețea de 540 agenții în toată țara care deservesc aproximativ 2
milioane clienți, dintre care aproape 105.000 de IMM-uri si 8.000 corporații mari și medii.
Pe segmentul corporatist, Raiffeisen Bank deservește companii cu o cifră anuală de
afaceri ce depasește 5 milioane EUR, entitați publice și institutii financiare. De asemenea,
banca are reprezentanți in 8 centre regionale corporatiste, oferind clienților marele avantaj de
a beneficia de soluții bancare adaptate cerințelor acestora in orice zonă a țării.
De asemenea, Raiffeisen Bank este un jucător important pe piața cardurilor – a lansat primul
card de credit co-branded, primul card de credit cu cip și oferă clienților săi toata gama de
carduri: de debit și de credit, pentru persoane fizice și juridice, în lei sau în valută, cu utilizare
națională sau internațională, de tip Visa sau Mastercard.
Raiffeisen Bank a fost apreciată și premiată de prestigioase publicații pentru
activitatea din timpul anului 2010:
"Cel mai echilibrat și curat portofoliu corporate” (Finmedia);
"Premiul de Excelență" pentru cea mai eficientă activitate corporatista din
sistemul financiar-bancar (Business Press);
“Banca Corporate a anului 2010” pentru că a raspuns mai bine decât orice altă
bancă la nevoile clienților sai corporații (Business Arena Magazin);
"Banca anului” pentru calitatea excelentă și dezvoltarea echilibrată a activelor
băncii și, totodată, pentru faptul că Raiffeisen Bank reușește să se mențină
drept un pol de stabilitate într-o perioadă plină de turbulențe și într-un context
economic neprielnic, dovedind soliditate și siguranță chiar și atunci când
economia este dominată de incertitudini (Piața Financiară);
29
“Compania cea mai creativă a anului” pentru proiectul "ABCdar Bancar"

(Debizz)19.
Căluții încrucișați reprezintă emblema Raiffeisen Bank.
În vechime, căluții încrucișați completau vârful unui acoperiș de casă protejând

ocupanții acesteia de orice tip de pericol.Organizația Raiffeisen a transformat acest simbol al
protecției în propria marcă deoarece membrii se protejează reciproc de dificultățile
economice, colaborând unul cu celălalt.
2.1.1. Scurt istoric
Friedrich Wilhelm Raiffeisen (1818-1888), primar al mai multor oraşe germane, a

întemeiat în 1862 o uniune de credit în Anhäusen, Germania. În 1886, apare prima uniune
bancară Raiffeisen în Mühldorf, Austria.
Grupul Raiffeisen devine cel mai mare grup bancar privat din Austria şi are o structură
pe trei niveluri. Primul nivel cuprinde 680 de bănci locale care, la rândul lor, au un total de
1.680 de sucursale. Numărul total de unităţi Raiffeisen ajunge astfel la 2.360. Cel de-al doilea
nivel este format din băncile regionale (Landesbanks), care se numară şi printre principalii
acţionari ai Raiffeisen Zentralbank Österreich AG (RZB-Austria), deţinând împreună mai
mult de 80 % din capitalul social. RZB Austria, acţionarul principal al reţelei de bănci din
Europa Centrală şi de Est, constituie cel de-al treilea nivel şi reprezintă instituţia centrală a
grupului bancar.
RZB-Austria a fost fondată în 1927 pentru a coordona activităţile şi politicile
financiare ale întregului grup bancar Raiffeisen şi este responsabilă cu tranzacţiile şi
operaţiunile efectuate în numele grupului la nivel naţional şi internaţional.
19
http://www.raiffeisen.ro/despre-raiffeisen-bank/scurt-istoric
30
Prezența Raiffeisen Zentralbank Oesterreich (RZB) în România a început în anul 1994

prin deschiderea unei reprezentanțe la București. În 1998, reprezentanța a fost transformată
într-o subsidară a RZB , oferind produse și servicii pentru companii.
În acelasi timp, una dintre cele mai mari bănci deținute de statul român – Banca
Agricolă – se află într-o situație economică dificilă. Datorită măsurilor luate de autoritățile
române, precum preluarea creditelor neperformante de către stat, banca a fost pregătită pentru
privatizare în anul 2000.
2.1.2. Cadrul legislativ
Legea bancară 58/1998 privind activiatea bancară - activitatea bancară în România se

desfăşoară prin instituţii de credit autorizate, în condiţiile legii. De asemenea legea
reglementează activităţile desfășurate de instituţiile bancare. Raiffeisen Bank s-a constituit
sub formă juridică de societate comercială pe acţiuni, în baza aprobării Băncii Naţionale a
României, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, aplicabile ; Legea aduce reglementări
în ceea ce priveste secretul profesional în domeniul bancar şi schimbul de informaţii între
autorităţi, precum şi asupra colaborării cu autorităţile competente şi cerinţe de notificare. La
fel de importante sunt şi cerinţele de capital :capitalul social al unei bănci trebuie vărsat,
integral şi în formă bănească, la momentul infiinţării. Nivelul minim al capitalului iniţial este
stabilit de Banca Naţională a României prin reglementări, fără a putea fi mai mic decât
echivalentul în monedă naţională a 5 milioane euro.
Legea nr. 485/2003 prevede că: "Acţionarii băncilor care, la data intrării în vigoare a
prezentei legi, au dreptul de vot suspendat trebuie să-şi vândă acţiunile deţinute la bancă în
termen de luni de la această dată.
Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancar, cu modificările ulterioare
(„Legea nr. 83/1998”):o instituţie de credit este considerată în stare de faliment, dacă se află
într-una din urmatoarele situaţii:
1. banca nu a onorat integral creantele certe, lichide şi exigibile, de cel putin 7
zile;
2. cooperativa de credit nu a onorat integral creanţele certe, lichide şi
exigibile, de cel putin 30 de zile;
3. indicatorul de solvabilitate (calculat în conformitate cu reglementarile
emise de Banca Nationala a Romaniei) a scazut sub 2%.
Procedura falimentului va începe pe baza unei cereri întroduse de către instituţia de
credit debitoare sau de către creditorii acesteia ori de către Banca Naţionala a Romaniei.
31
Creditorul nu va putea putea întroduce cererea fără să facă dovada că, în prealabil, ca urmare
a întroducerii unei acţiuni de executare silită asupra contului instituţiei de credit debitoare,
Banca Naţională a României, în calitate de terț poprit, a comunicat că instituţia de credit
respectivă se afla în încetare de plăţi. Toate procedurile prevăzute de Legea nr. 83/1998
modificată, cu excepţia recursului, sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în jurisdicţia
caruia se află sediul instituţiei de credit debitoare şi sunt exercitate de un judecător sindic.
Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, poate hotărî măsuri de
instituire a supravegherii speciale şi de administrare specială a băncilor.
2.2.3.Organisme de control
Ministerul de Finanţe – ca organ specializat al administraţiei centrale ce

coordonează întreaga activitate financiară;
Banca Naţională a României – ca instituţie autorizată de supraveghere asupra
sectorului bancar;;
Curtea de conturi – organul suprem de control financiar, funcţioneaza pe lângă
Parlamentul ţării;
Organele de Control Intern – integrate la nivelul stucturilor funcţionale ale
instituţiilor financiar – bancare.
2.1.4. Principalele funcții, activități și operațiuni bancare
Deschidere de conturi pentru administarea mai facilă şi mai eficientă a banilor

clienţilor băncii, efectuare încasări şi plăţi şi transferuri bancare în lei şi în valută.
Serviciile ataşate:
 my Banking – ofera informaţiile financiare privind contul tau bancar şi cursul
valutar şi poţi efectua transferuri intra şi interbancare în lei
 Raiffeisen Direct - banca ta este mai aproape de tine, fără să faci cel mai mic
efort şi fără să plăteşti comisioane sau taxe suplimentare
 Sweep - oferă posibilitatea de a transfera automat sumele care depășesc un

nivel prestabilit în alt cont indicat de către client
 Smart Tel – oferă informaţiile despre cont care sunt disponibile 24 de ore din
24,7 zile pe săptămână, direct pe ecranul telefonului mobil, sub forma unor
mesaje text de tip SMS.
32
 Programul – Asigurarea ta în caz de incendiu - propune o asigurare de viaţă

titularilor de conturi curente în lei deschise la Raiffeisen Bank
 Plăţi directe furnizor - Raiffeisen Bank va plăti, din contul curent, clientului
toate facturile pentru telefonul fix şi mobil, la gaze, la lumină şi altele
Creditarea:
persoanelor fizice;
intreprinderi mici şi mijlocii;
corporaţii.
Activitatea de depozitare pentru asigurarea flexibilităţii şi obţinere profit (Eveniment,
Bonus, Depozite la termen clasice, Acces Plus);
Efectuare de trasferuri electronice de bani fără a folosi conturi deschise, cărți de credit
sau ordine de plata (WesternUnion);
Operaţiuni de schimb valutar;
Finanţări structurale care vizează crearea de valoare adaugată pentru fiecare client al
băncii (servicii de factoring, credite de prefinaţare a exporturilor, finanţarea comerţului cu
bunuri fungibile etc.);
Consiliere financiară în orice domenii de afaceri care vizează activitatea băncii
Servicii Cash-Management care vizează satisfacerea cerinţelor generale ale mediului
de afaceri din românia:
 Multi-cash - o soluţie software structurată care permite gestionarea optimă a
plăţilor şi încasărilor;
 FREe-WAY – permite confirmarea electronică a plaţilor (în mai puţin de doua
ore) către diverse birouri vamale direct de către bancă, fără a mai fi nevoie de
confirmarea acestora pe hârtie şi, deci, de deplasarea reprezentantului
companiei la bancă pentru preluarea exemplarului verde al ordinului de plată;
 Administrarea încasărilor – se adresează firmelor ce primesc încasări de la un
număr foarte mare de clienţi cu largă răspândire geografică (de exemplu,
companii de telecomunicaţii, de asigurări, de utilităţi);
 Concentrarea lichidităţilor- se adreseaza companiilor cu prezenţă teritoriala,

care realizează încasări local (prin orice instrument: numerar, ordin de plata,
cec, bilet la ordin), dar administreaza aceste încasări în mod centralizat: lanţuri
de magazine de retail, distribuitori, utilităţi etc.
33
În ceea ce priveşte diferite operaţiuni bancare care vizează activitatea băncii şi locul în
care se realizează, acestea se împart în:
operaţii front – office;
operaţii back – office.
2.1.5. Organizarea societății comerciale bancare Raiffeisen Bank
2.1.5.1. Prezentarea și organizarea centralei Raiffeisen Bank S.A.
Structura reţelei de unităţi ale băncii Raiffesein s-ar prezenta astfel:

 Centrala băncii;
 Sucursale judeţene – in fiecare judeţ din ţară se afla amplasat un sediu al
băncii;
 Filiale (subordonate organizatoric şi funcţional sucursalelor) în unele oraşe ale
ţării şi, în unele cazuri, la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti;
 Agenţii, subordonate filialelor sau, în unele cazuri, chiar sucursalelor.
Această reţea naţională de sucursale, agenţii şi reprezentanţe ajung la un număr de
210 de locaţii (41 de sucursale, 146 de agenţii, 23 de reprezentanțe).Sediul central al
Raiffeisen Bank România se află în Bucureşti.
Funcţiile și atribuţiile centralei Raiffeisen Bank:
 elaborează strategia de dezvoltare a băncii;
 stabileşte politica de creditare, dezvoltare în ţară şi străinătate sau de fuziune şi
achiziţii;
 efectuează studii de marketing;
 acordă servicii de consultanţă, audit;
 organizează acţiuni de pregătire a cadrelor;
 iniţiază colaborări cu bănci din ţară ş străinătate;
 asigură lichidităţi şi fonduri de creditare unităţilor subordonate (filiale,
sucursale, agenţii);
 stabileşte nivelul dobânzilor şi comisioanelor;
 stabileşte plafoane de credite pentru unităţile subordonate;

 contactează împrumuturi şi plasamente de pe piaţa interbancară;
 asigură echilibrul între resurse şi plasamente;
34
 elaborează norme pentru fiecare activitate şi serviciu în parte (decontări,

operaţiuni de casă, încasări şi plaţi, evidenţa contabilă, creditare etc.);
 angajează, promovează, concediază personalul de conducere din unităţile
subordonate.
Consiliul de supraveghere al Raiffeisen Bank S.A. este compus de:
1.Herbert Stepic – președinte al Consiliului de Supraveghere, doctor în economie și
managementul afacerilor și lucrează în cadrul Raiffeisen Bank din 1973;
2.Martin Gruell – membru;
3.Heinz Wiedner – membru,este COO al Raiffeisen Bank Internațional AG și are o
experiență bancară de 23 de ani lucrând la Citibank Viena, Bruxelles, Buenos Aires, Miami,
Londra.
4.Aris Bogdaneris – membru;
5.Peter Lennkh – membru;
6.Anca Ileana Ioan – membru independent; după 10 ani de experiență strategică și 3
ani la conducerea grupului Țiria, în prezent conduce Smart Management Consultans care
oferă servicii de consultanță și de administrare a investițiilor.
Din cadrul directoratului societății comerciale Raiffeisen Bank fac parte20:
1. Steven Cornelis van Groningen, Președinte al Raiffeisen Bank S.A.;
2. Marinel Burduja, Prim-Vicepreședinte, Divizia Corporații;
3. James Daniel Stewart Jr.,Vicepreședinte, Trezorerie și Piețe de Capital;
4. Carl Rossey, Vicepreședinte, Divizia Operațiuni și IT;
5. Vladimir Kalinov, Vicepreședinte, Divizia Retail.
20
http://www.raiffeisen.ro/despre-raiffeisen-bank/structuri-de-administrare
35
Președinte și Vicepreședinți
ai Consiliului de administrație
Control financiar și contabilitate Risc și credit Management
Audit și control Resurse Umane
Juridic Relații publice
Secretariat general
Divizia Retail Divizia Trezorerie și Divizia Corporații Divizia Operațiuni

Piețe de capital și IT
Marketing Arbitraj și Corporații Mari și Prelucrarea

Trezorerie Multinaționale Tranzacției
Consumer
Managementul Corporații Back Office
Bilanțului și
IMM Portofoliului
Sector Public Informații și
Comunicații
Carduri
RCI Instituții
Financiare Organizare
Dezvoltare și
Management RFAR
Productiv Cash Logistică
Management
Management
active clienți Securitate bancară
Consumer Risc Credite Corporații
Canale de Finanțări Achiziții

distribuție Structurate și
Project Finance
Figura 2.1. – Organigrama Raiffeisen Bank S.A.
2.1.5.2. Prezentarea și organizarea sucursalei Raiffeisen Bank Brașov
Sucursala Raiffeisen Bank Brașov are în subordine 18 agenții:

 Agenția Astra;
 Agenția Bârsei;
 Agenția Bartolomeu;
 Agenția Brașov;
 Agenția Brașov1;
 Agenția Calea București;
 Agenția Codlea;
 Agenția Făgăraș;
36
 Agenția Ghimbav;
 Agenția Piața Sfatului;
 Agenția Predeal;
 Agenția Răcădău;
 Agenția Râșnov;
 Agenția Rupea;
 Agenția Săcele;
 Agenția Star;
 Agentia Tractorul;
 Agenția Zărnești.
Director
Secretar
Consilier juridic
Dep. Relații cu Departament Departament Departament Credit Departament

Clienții Retail Corporații Operațiuni
Manager Manager Retail Manager Manager Manager

Dep. Rel. Cu Corporații Credite Operațiuni
Clienții
Responsabil Responsabil Analist Risc Ofițer
Clientelă clientelă Tranzacții
Ofițer de
Cont
Analist Credite Analist Credite Ofițer Adminiastrator
Administrare Logistică
Credite
Ofițer suport
produse card Informatician
Ofițer Garanții
Casier
Figura 2.2. – Organigrama Raiffeisen Bank , sucursala Brașov
37
Structura organizatorică a sucursalei, așa cum reiese din organigramă, se prezintă sub
următoarea formă:
Directorul Sucursalei – are ca principală atribuţie supervizarea activităţii bancare ce
se desfăşoară în sucursală, precum şi a activităţii bancare desfăşurată de agenţiile şi
reprezentanţele aflate în subordinea sucursalei. Este unul din membrii comisiei de creditare
care aprobă creditele corporatiste şi cele preferenţiale, fiind de asemenea una dintre
persoanele care alături de Managerul Departamentului Relaţii cu Clienţii semnează hotărârea
de creştere a liniei de creditare.
Este răspunzător pentru deciziile luate în cadrul departamentului de Risc alături de
managerul acestui departament precum şi de supervizarea urmăririi creditelor în cadrul celor
două departament de Retail şi Corporate.
participă la şedinţele de decontare interbancare ce au loc la sediul sucursalei BNR unde este
arondată respectiva sucursală.
supervizează şi activitatea de Back Office ce se desfăşoară în sucursală şi în agenţiile
subordonate sucursalei.
Secretariatul – are ca principal obiectiv trierea documentelor externe pe departamente
precum şi întocmirea de rapoarte şi comunicate oficiale.
Biroul Juridic – are două mari atribuţii: să se asigure că activitatea desfăsurată de
sucursală nu contravine legilor şi regulamentelor în vigoare ce reglementează activitatea
bancară precum şi verificare veridicităţii şi legalităţii documentelor ce sunt puse la dispoziţie
de către clienţii băncii ca urmare a activităţii pe care o desfăşoară aceştia cu banca.
Departamentul de Relaţii cu Clienţii – are la conducere un manager care are în
subordine mai mulţi ofiţeri contabili. Principala lui responsabilitate este asigurarea bunei
desfăşurări a activităţii în Front Office. Principalele operaţiuni care sunt executate în cadrul
Departamentului de Relaţii cu Clienţii sunt: operaţiunile de deschidere de cont, operaţiunile
curente de plăţi şi încasări, operaţiunile de cont curent, contractarea de credite precum şi
informarea clientelei asupra serviciilor puse la dispoziţie de Raiffeisen Bank.
Departamentul Operaţiuni – are la conducere un manager căruia îi sunt subordonaţi
mai mulţi ofiţeri de tranzacţii, ce îşi desfăşoară activitatea în Back Office, pe ultima treaptă
ierarhică in acest departament regăsindu-se casierii. Operaţiunile curente care se desfăşoară în
Back Office sunt cele de triere a documentelor de plată, în vederea decontării interbancare
ulterioare, operaţiuniule de caserie, operaţinile de contabilizare şi înregistrare a creditelor şi
depozitelor, informaţiile necesare fiind preluate din Front Office.
38
Departamentul Retail – în cadrul căruia se regăseşte un responsabil clientelă care are

în subordine mai mulţi analişti de credite specializaţi pe persoane fizice şi persoane juridice.
Principalul obiect de activitate al acestui departament îl constituie managementul creditelor
pentru persoane fizice şi I.M.M.-uri. Astfel responsabilul clientelă trebuie să se ocupe atât de
clienţii care se găsesc deja într-o relaţie cu banca cât şi de noii clienţi. Analiştii de credite au
ca principală sarcină urmărirea desfăşurării creditului, având în vedere atât utilizarea
corespunzătoare a acestuia cât şi returnarea către bancă a creditului. Responsabilul cu
clientela se ocupă atât de acordarea de credite de consum, achiziţii de autoturisme, nevoi
personale şi ipotecare precum şi de atragerea de depozite şi de economii, de serviciile de plăţi
şi activităţile cu titluri.
Departamentul Corporatist – are aceeaşi organizare ca şi cea a departamentului de
Retail, singura diferenţă fiind aceea că numai persoanele juridice cu o cifră de afaceri de peste
5.000.000 euro vor fi înregistrate în evidenţa acestui departament. Principalele activităţi sunt
acelea de acordare de credite, atragerea de depozite, administrarea de numerar, activităţi de
comerţ exterior, leasing, consultanţă de investiţii, planificare financiară, tranzacţii de titluri
proiecte şi tranzacţii de finanţare structurată, credite sindicalizate şi tranzacţii de garantare.
Departamentul Risc – în cadrul căruia activează un manager de risc, analist de risc,
evaluator de risc şi un administrator de credite. Obiectul de activitate al acestui departament
este acela de a evalua riscurile la care se supune banca în momentul în care se ia decizia de
creditare a unei persoane (fie ea fizică sau juridică), de emitere a unor scrisori de garanţie, de
efectuare a unor investiţii sau de intermediere a unor activităţi de plasament şi acordare de
credite în numele clienţilor săi. Activitatea de evaluare a riscurilor este independentă de cea a
celorlalte departamente, astfel că decizia pe care o ia departamentul de risc nu ţine cont de
mărimea sau natura activităţii în care banca vrea să ia parte ci doar de criteriile de evaluare a
riscului folosite de departament.
Atribuţiile Sucursalei Raiffeseisen Bank Brașov :
 controlul operaţiunilor cu clienteala, a documentelor inițiate și utilizate,
introducerea datelor în sistemul informatic, raportări, contabilitatea
operațiunilor , verificarea constantă a operaţiunilor ;
 asigurarea respectării conduitei interne și extrene pentru gestiunea
regulamentară operaţiunilor de caserie;
 realizarea de investiţii in limitele aprobate in buget si in conformitate cu
imbunătăţirea poziţiei pe piaţă;
39
 angajări ale salariaţilor in conformitate cu nevoile organizaţionale ale băncii şi

in limitele aprobate in buget, concedieri ale acestora in condiţiile si temeiurile
legale;
 mandatare din partea centralei de reprezentare în fața Autorităţilor Legale atât
pentru sucursale căt şi pentru agenţiile în subordine;
 analiza şi evaluarea stării pieţei regionale , studierea concurenţei cu privire la
gama de produse bancare oferite de aceasta şi înaintarea către centrala a unor
propuneri de modificare, diversificare, completare a celei oferite de banca;
 preocuparea constantă în vederea atragerii şi menţinerii unui portofoliu optim
de clienţi, finanţarea acestora în conformitate cu procedurile băncii, oferirea
consultanţei pentru constituirea plasamentelor;
 coordonarea și controlul activităţii agenţiilor subordonate.
2.2. MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚII DE CREDITARE ÎN CADRUL

RAIFFEISEN BANK
Raiffeisen Bank are o politică de creditare îndreptată spre creditarea atât a persoanelor
fizice cât şi a întreprinderilor şi agenţilor economici (persoane juridice). Creditul este o
modalitate simplă şi convenabilă de a obţine bani de la bancă pentru o nevoie personală. Se
poate alege suma de bani de care ai nevoie şi poţi stabili perioada pentru care iei creditul, în
funcţie de disponibilităţile tale financiare şi, indiferent de planuri există un credit pentru
fiecare.
2.2.1. Principiile de creditare
Creditarea nu este o ştiinţă exactă; nu este posibil ca prin utilizarea unei formule sau
aplicarea unei teorii sã se garanteze cã suma acordată unui client va fi rambursată cu dobânda
aferentă. Există, totuşi, principii generale de creditare care, dacã sunt aplicate consecvent,
permit reducerea gradului de incertitudine şi prin urmare, a riscului implicat în creditare.
Aceste principii se referă la:
solicitantul creditului (debitorul);
cererea de creditare (obiectivele urmărite);
rambursare (rate şi termene);
dobânzi şi comisioane bancare (remunerarea creditului);
garantarea (modalităţi de asigurare şi recuperare).
40
Solicitantul creditului (debitorul)

Problemele cheie asupra cărora se pune accentul, când se analizează situaţia unui
client care a solicitat un credit, se pot împâţi în patru grupe (pentru o persoană juridică):
1. Domeniul de activitate al firmei;
2. Situaţia financiară a firmei;
3. Calitatea managementului firmei;
4. Performanţele viitoare ale firmei.
Analiza împrumutului din punct de vedere al problemelor prezentate mai sus este
cunoscută şi sub denumirea de caracterul şi capacitatea de rambursare a clientului.
Cererea de creditare
Aspectele şi întrebările determinate care vor fi luate în considerare atunci când se
analizează cererea de creditare sunt:
Competenţa legală a solicitantului ;
Destinaţia creditului, denumită şi obiectul creditului ;
Ce sumă estimaţi că ar fi necesară clientului ?
Pentru cât timp este solicitat creditul ?
Cum propune clientul să ramburseze creditul şi dacă propunerea este realistă
pentru perioada de timp solicitată ?
Cum doreşte clientul să garanteze creditul solicitat?
Marja de profit pe care o va încasa banca din credit.
Rambursarea
Prognoza fluxului de fonduri disponibile (cash flow – flux de numerar) indică durata
realistă a rambursării creditului. Pentru ca o afacere să aibă succes, ea trebuie sã aibă
suficiente lichidităţi. Dacă persoana juridică încearcă să ramburseze creditul prea repede, s-ar
putea să rămână fără lichidităţi şi să nu poată să-şi desfăşoare corespunzător activitatea în
continuare sau chiar sã dea faliment.
Este preferabil ca rambursarea creditului să se realizeze în rate mai mici, valoric,
eşalonate pe o perioadă mai mare, dar pe care afacerea le poate acoperi într-un mod realist,
decât sã fie efectuată într-o perioadă mai scurtă, în rate mari. Însăşi banca va constata cã este
dificil sã câştige suficient din alte activităţi bancare încât să acopere costul unui credit
neperformant, fiind preferabilă rambursarea în rate mai mici, decât forţarea rambursãrii
rapide, cu riscul de a nu se mai putea rambursa creditul.
41
Banca nu va dori ca împrumutul sã rãmână nerambursat pentru o perioadă mai mare

decât consideră ea necesar sau prudent, deoarece cu cât creşte durata rambursării, cu atât
creşte şi posibilitatea apariţiei situaţiilor care pot împiedica rambursarea creditului.
Dobânzi şi comisioane bancare
Cheltuielile pe care le presupune pentru bancă procesul complex al analizării cererii de
creditare (inclusiv cu personalul implicat în acest proces) trebuie, la rândul lor, să fie
recuperate. În unele ţări se obişnuieşte ca băncile să perceapă clienţilor un comision de
negociere, pentru acoperirea costului de instrumentare a creditului. În practica românească,
aceste costuri urmează să se acopere prin rata dobânzii, deşi comisioanele se plătesc, adesea,
din credit. Prin urmare, băncile trebuie sã se asigure că percep o rată a dobânzii (sau impun un
comision) care să asigure profitabilitatea fiecărei acţiuni de creditare
Garanţia
Cel solicitat să ofere o garanţie suplimentară băncii, privind îndeplinirea obligaţiei de
rambursare a creditului are, în principiu, două alternative:
poate garanta cu bunuri materiale, imobile, terenuri sau active financiare pe
care le pune la dispoziţia băncii, sub forma ipotecii, gajului, depozitului bancar
etc., acestea fiind denumite garanţii reale;
poate apela la o terţă persoană – numită garant, care să-şi asume obligaţia că va
achita datoria (sau va despãgubi bãneşte banca), în cazul în care cel pentru care
garanteazã (debătorul, clientul băncii) nu îşi îndeplineşte obligaţia asumată
prin contractul de împrumut. Instrumentul garantării poate fi în acest caz
scisoarea de garanţie bancară, avalul cambial etc., acestea făcând parte din
garanţiile personale.
Indiferent de tipul garanţiei (reală sau personală), aceasta trebuie să răspundă anumitor
cerinţe de bază:
 existenţa unui patrimoniu independent de relaţia contractuală, suficient de
mare şi cert în timp, pentru a acoperi obligaţia garantată;
 garanţia să fie astfel concepută încât să asigure băncii dreptul şi posibilitatea de
a o executa fără ca debitorul să se poată opune acestei executări;
 banca, în calitate de beneficiar al garanţiei, să aibă asigurată posibilitatea de a
transforma garanţia în bani, rapid şi fără pierderi. Astfel spus, garanţia să aibă
un grad ridicat de lichiditate, dacă trebuie executată în cazul în care clientul nu
îşi rambursează datoria.
42
Deci, în relaţia de garantare pot apare:

 două persoane – beneficiarul garanţiei (banca) şi debitorul (clientul bãncii),
când acesta din urmă garantează cu propriul său patrimoniu (ipotecă, gaj), sau
 trei persoane – când debitorul apelează la o terţă persoană, garantul, ca acesta
din urmă să garanteze obligaţia lui de plată. În ambele cazuri, beneficiarul este
banca, în poziţie de creditor.
Tipuri de garanţii
Cele mai uzuale tipuri de garanţii sunt:
 garanţia principalã a creditorului;
 depozitul bancar;
 ipoteca;
 gajul.
2.2.2. Activitatea de creditare a persoanelor juridice la Raiffeisen Bank
Pentru a li se putea acorda credite, întrepinderile trebuie să îndeplinească mai multe

criterii:
1. să nu ai aibă datorii faţă de stat;
2. să nu aibă datorii restante la alte bănci;
3. să îndeplinească criteriile de bonitate impuse de Raiffeisen Bank.
Principiile generale pe care se bazează creditarea bancară sunt:

respectarea normelor legale - mijloacele şi instrumentele de plată utilizate de
către bancă sunt definite în conformitate cu legea şi normele internaţionale;
profesionalismul - personalul implicat în activităţi legate de operaţiuni de plată
trebuie să acţioneze într-o manieră riguroasă în ceea ce priveşte verificarea
documentelor, analiza riscului;
control contabil - personalul trebuie să se implice în controlul securităţii
operaţiunilor, în raportarea şi standardizarea riscului.
În cazul acordării unui credit, o bancă trebuie să urmărească atent derularea
următoarelor etape ale creditării bancare:
 purtarea unei discuții cu caracter de informare-documentare cu privire la client;
 documentarea necesară în vederea fundamentării deciziei de creditare;
43
 analiza bonității clientului;

 negocierea și aprobarea creditului;
 contractarea și acordarea creditului;
 analiza modului de utilizare, verificarea respectării destinației creditului, a
existenței și conservării garanțiilor;
 plata dobânzilor, a comisioanelor și rambursarea integrală a creditului.
2.2.2.1. Tipuri de credite pentru persoane juridice
Oferta produselor de creditare a Raiffeisen Bank pentru persoanele juridice este

următoarea:
credite clienți Medii: Scrisoare de garanție bancară,Overdraft, Credit Capital,
Credit Invest, Credit imobiliar, Credit Flexi IMM,, Business Credit Card IMM,
Credit Avarie;
credite clienți Micro: Overdraft, Credit invest, Overdraft fără garanții
materiale;
credite Corporații: Overdraft, credit Factoring intern, Creditul la termen, Credit
Capital.
2.2.2.2. Documentația necesară obținerii creditului – constituirea

dosarului de credit
Pentru a se constitui dosarul de credite sunt necesare următoarele documente pe care

agentul economic trebuie să le aducă sau să le completeze, dar şi documente pe care le
întocmeşte şi le obţine banca. Documente necesare se împart în 6 secţiuni:
Secțiunea1 :Documente legate de cererea de credit a clientului:
 Cererea de credit (vezi Anexa1);
 Acordul de consultare a bazei de date CRB;
 Call Report;
 Oferta Indicativă (semnată de client şi de reprezentantul băncii);
 Rezultatul consultării CIP şi CRB.
Secțiunea 2: Documente legale ale clientului (privind constituirea şi funcţionarea
legală):
 Copie act constitutiv (statut, contract de societate), cu încheierea de
autentificare sau încheierea de dată certă;
44
 Copie hotarârea de autorizare a functionării şi dispunere a înregistrării la

Registrul Comerţului şi la Administrarea Financiară;
 Copie după actele adiţionale cu încheierea de autentificare sau încheierea de
dată certă, de modificare a actului constitutiv, încheierea judecătorului delegat
de dispunere a înscrierii în Registrul Comerţului a modificării respective şi
certificatul de înscriere menţiuni;
 Copie după certificatul de înrergistrare cu Codul Unic de înregistrare şi
Anexele la certificat cu autorizaţiile necesare funcţionării sau certificat
constatator privind declaraţia pe propria raspundere;
 Copii după autorizaţii, avize, acorduri, licenţe, certificate specifice, etc.
necesare desfăşurării obiectului de activitate şi realizării proiectului;
 Certificat Constatator în original eliberat de către Oficiul Registrului
Comerţului;
 Hotărâre AGA, în cazul SA, privind contracararea facilităţii, constituirea de
garanţii şi împuternicirea administratorilor în vederea semnării în numele
societăţii a documentaţiei de credit şi garanţii;
 Dovada înscrierii hotărârii AGA respective în egistrul Comerţului şi publicarea
Monitorul Oficial;
 Copii dupa actele de identitate ale asociaţiilor/administratorilor;
 Copii dupa actele de identitate ale asociaţiilor/reprezentanţilor legali;
Toate aceste documente vor avea menţiunea: “conform cu originalul”, numele şi
semnătura reprezentantului băncii.
Secțiunea 3: Situaţii financiare:
 Copii ale bilanţurilor şi conturilor de profit şi pierdere la 31.12.2009-
31.12.2010, înregistrate la organele fiscale;
 Copii a ultimei balanţe de verificare;
 Copii ale raportului administratorilor şi cenzorilor (dacă este cazul);
 Rapoarte de audit (dacă e cazul);
Toate aceste documente vor avea menţiunea: “conform cu originalul”, numele şi
semnătura reprezentantului băncii.
Secțiunea 4: Informaţii privind managementul clientului, informaţii necesare în
procesul de analiză a creditului:
45
 Declaraţia administratorilor societăţii privind participarea la capitalul social

şi/sau administrarea altor societăţi;
 Declaraţia administratorilor societăţii privind sumele înscrise în conturile de
asociaţi;
 Centralizator al contractelor şi comenzilor încheiate cu furnizorii (incluzând
număr, dată, valoare, perioada de valabilitate, etc.)
 Copii după contractele aferente împrumuturilor la alte bănci, alţi
creditori/debitori inclusiv pentru capitalul împrumutat (împrumuturi de la/către
persoane fizice sau alte firme);
 Situaţia datoriilor la bugetul statului, semnată de client şi reprezentantul băncii;
 Copii după viramentele la buget aferente soldurilor din balanţa la care s-a facut
analiza;
 Situaţia rulajelor prin conturile RBR pentru ultimii doi ani, pentru toate firmele
din grup;
 Chestionar IMM;
Secțiunea 5: Documentele privind garanţiile:
Pentru construcţii:
 Extras de Carte Funciară la zi;
 Acte de proprietate (Contract de vânzare cumpărare pentru teren/construcţie,
Certificat de moştenitor, încheiere judecătorească);
 Documentaţia cadastrală;
 Certificat de atestare fiscală, eliberat de Primărie.
Pentru utilaje:
 Facturile de achiziţie;
 Documentele de plată aferente facturilor respective, declaratie vamală;
 Centralizator întocmite de firmă;
 Procesul verbal de punere în funcţiune pentru utilajele de montaj;
 Copii după actele de identitate ale garanţiilor.
Secțiunea 6: Documentele privind aprobarea facilităţilor:
 Raportul de evaluare a garanţiilor ;
 Opinia consilierului juridic privind situaţia juridică a garanţiilor;
 Raportul consilierului juridic privind angajarea creditului.
46
2.2.2.3. Procedura de circulație a dosarelor de credit

Circulaţia dosarelor de credit cuprinde următoarele etape:
Inițierea;
Analiza;
Întocmirea documentației contractuale;
Controlul;
Administrarea dosarelor de credit;
Monitorizarea.
Tabelul 2.1. – Etapele circulației dosarelor de credit

INIŢIEREA:
Responsabilul de Iniţiază dosarele de credite, prin colectarea documentaţiei de analiză, care
cliectelă împreună cu va fi conformă structurii mai sus menţionate.
analistul de credit
ANALIZA:
Responsabilul de După colectarea documentaţiei de analiza Responsabilul de clientelă predă
clientelă împreună cu dosarul analistului de credit pentru întocmirea analizei economico-
analistul de credit financiare.
Acesta organizează dosarul în ordine cronologica, pe fiecare secţiune.
APROBAREA:
Managerul de În procesul de analiză a riscului, Managerul de risc/Analistul de risc poate
risc/analistul de risc colecta, eventual documente suplimentare de la departamentele din cadrul
băncii.
După aprobarea dosarelor, Managerul de risc/analistul de risc ataşează la
dosar, secţiunea de copii ale documentelor de aprobare, copii ale
următoarelor documente: comunicările de aprobare şi avizul de la Viena,
după caz, nota CRM, UAF, sumarul executiv cu anexele aferente, inclusiv
sinteza situaţiei financiare prelucrata (Coala) şi proiecţiile/previziunile
financiare, etc.
ÎNTOCMIREA DOCUMENTAŢIEI CONTRACTUALE, CONTROLUL ŞI ADMINISTRAREA
DOSARELOR DE CREDIT
Responsabil clientelă, Responsabilul de clientelă va comunica clientului termenii aprobării. După
consilier juridic/analist ce obţine acordul clientului, va preda dosarul persoanei desemnate pentru
credite redactarea contractelor de credit (consilier juridic/analist credite), care va
redacta contractele de credit. În cazul în care contractele de credite sunt
redactate de analistul de credit sau de responsabilul de clientelă, aceştia vor
preda consiliului juridic dosarul de credit şi contractele redactate pentru
verificarea lor şi redactarea contractelor de garanţii.
Consilier juridic Acesta va verifica contractele de credit care trebuie să conţină toti termenii
aprobării, va redacta contractele de garanţii, anexele la acestea şi îşi va
exprima opinia scrisă asupra eventualelor aspecte juridice şi documente care
au fost analizate înainte de aprobarea tranzacţiei.
47
În final se va iniţializa fiecare pagină a contractelor de credit si a celor de

garantii, dupa care se va preda dosarul şi documentaţia contractuală
managerului de risc care trebuie să dea avizul de control preventiv pentru
semnarea documentaţiei contractuale.
Manager de risc Apoi Managerul de risc predă responsabilului de clientelă documentaţia
contractuală pentru semnare.
Responsabil clientelă După semnarea documentaţiei contractuale, publicitatea garanţiilor şi
îndeplinirea tuturor condiţiilor precedente, responsabilul de clientelă predă
Managerului de Risc documentaţia contractuală în original şi documentele
ce dovedesc îndeplinirea condiţiilor precedente, iar aceasta din urmă trebuie
să autorizeze prima tragere sau să semnaleze neîndeplinirea condiţiilor
precedente.
Manager de risc După autorizarea primei trageri, Managerul de risc predă administratorului
de credit, secţiunea destinată copiilor documentaţiei contractuale.
Originalele documentelor contractuale vor fi inserate în dosarul de
documente originale a fiecărui client, în secţiunea noi tranzacţii, iniţiată deja
de Managerul de risc/analistul de risc, în care deja se găseste documentaţia
originală de aprobare. Acest dosar va fi păstrat separat în seif.
Administratorul de credite va trimite prin poştă, la Dep. Administrare
Credite Retail/Risc Corporate din Centrala, de două ori pe lună, copii ale
secţiunilor 5 ale dosarelor de credite în vederea monitorizării la nivel central.
Documentaţia originală nu se scoate din seif decât în cazuri pe deplin
justificate cu avizul Managerului de risc.
Administrator credite În cursul administrării tranzacţiei, toate documentele specifice derulării
creditului, note de tragere, documente justificative, fise de monitorizare, etc.
inclusiv corespondenţă, vor fi inserate în dosarul de credit, în secţiunile
aferente.
2.2.2.4. Analiza bonității solicitantului de credite

Pe baza documentelor prezentate de către client, instituția de credit va analiza
documentația în vederea acordării creditului.
Inspectorul bancar urmărește concordanța datelor cuprinse în documentele prezentate
cu evidența unității și cu raportările efectuate către organele fiscale, precum și modul de
organizare și conducere a evidenței contabile, apoi interpretează indicatorii economici și
financiari pe baza datelor din cererea de credite și situațiile financiare din dosarul de credite.
Pentru acordarea creditului, banca efectuează o analiză amănunțită a activității
economico-financiare a solicitantului, cunoscută sub denumirea de analiză a bonității.
Bonitatea reprezintă performanța financiară a întreprinderii și se determină prin calculul
următorilor indicatori financiari ai întreprinderii:
I.Indicatori de structură
48
 Cifra de afaceri- reprezintă veniturile relizate de client la finele perioadei (luna,

trimestru, an) din relaţiile cu terţii. Evoluţia cifrei de afaceri trebuie să fie una
ascendentă. În cadrul analizei cifrei de afaceri se va ţine cont de influenţa
creşterii preţurilor şi de evoluţia producţiei fizice la principalele produse.
 Capitalul propriu- se acordă importanţă analizei capitalurilor proprii în sens
larg şi strict, cât şi a capitalurilor nete în sens strict. Se pune accent pe
determinarea stocurilor, cheltuielilor şi a altor active incerte care le diminuează
valoarea.
 Rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere)- este un indicator sintetic care
caracterizează eficienţa activităţii desfăşurate, influenţând direct capitalurile
proprii în sensul majorării lor cu profitul şi diminuării lor cu pierderile. Banca
nu intră în afaceri cu clienţii care înregistreză pierderi, iar afacerile cu clienţii
cu profit mic se vor face cu mare prudenţă.
 Fondul de rulment-în cazul unei bune gestionări activele imobilizate trebuie să
fie acoperite integral de pasivele pe termen lung.
Fondul de rulment = Pasive pe termen lung - Active imobilizate
În cazul în care pasivele pe termen lung finanţează nu numai activele imobilizate dar
şi o parte din activele realizabile avem de a face cu un excedent al pasivelor pe termen lung
faţă de activele imobilizate se numeşte fond de rulment negativ.
În cazul unui fond de rulment negativ, preocuparea clienţilor este îndreptată spre
echilibru prin sporirea capitalurilor proprii, a rezervelor şi a altor fonduri din profitul realizat,
obţinerea de subvenţii, vânzarea de active imobilizate, etc. evitându-se acoperirea cu credite
pe termen scurt a surplusului de active imobilizate.
Mărimea fondului de rulment este determinată de elementele componente ale
pasivelor pe termen lung şi activelor imobilizate astfel:
Creşterea fondului de rulment este determinată de creşterea capitalului propriu şi
majorarea datoriei pe termen mediu şi lung sau ca urmare a diminuării activelor imobilizate
(datorită procesului de amortizare sau vânzarea unor active)
Scăderea fondului se datorează diminuării capitalului propriu (retrageri din capital,
înregistrări de pierderi, retragerea unor asociaţii) sau rambursarea datoriei pe termen lung şi
mediu, creşterea activelor imobilizate.
 Necesarul de fond de rulment- reprezintă diferenţa dintre activele realizabile şi
datoriile curente cu scadenţa mai mică de 1 an. Necesarul de fond de rulment
se caracterizează prin variaţii mai mari decât fondul de rulment datorită
49
instabilităţii atât a activelor imobilizate cât şi a datoriilor curente cu scadenţa

mai mică de 1 an.
NFR=Active realizabile-Datorii curente < 1 an
Necesarul de fond de rulment poate fi:
Pozitiv – Atunci când activele realizabile sunt mai mari decât datoriile curente
cu scadenţa mai mică de 1 an, deci există o ineficienţă de resurse la nivelul
bilanţului, care trebuie acoperită prin excedent de fond de rulment sau prin
credite pe termen scurt.
Negativ – Atunci când activele realizabile sunt mai mici decât datoriile curente
cu scadenţa mai mică de 1 an, rezultă că avem un surplus de resurse atrase.
 Trezoreria netă - reflectă diferenţa dintre fondul de rulment şi necesarul de
fond de rulment. Ea este definită ca fiind diferenţa dintre trezoreria pozitivă şi
trezoreria negativă.
TN = FR –NFR sau
TN = trezoreria pozitivă – trezoreria negativă
Factorii care influenţează necesarul de fond de rulment sunt:
1) tipul de activităţi desfăşurate;
2) volumul activităţii;
3) sezonabilitatea activităţii;
4) viteza de rotaţie a principalelor elemente care constituie necesarul de fond de
rulment:rotația stocurilor, rotația clienților, rotația furnizorilor.
Dacă fondul de rulment este mai mare decât necesarul de fond de rulment rezultă o
trezorerie netă pozitivă.
Dacă fondul de rulment este mai mic decât necesarul de fond de rulment rezultă o
trezorerie netă negativă.
Variaţia trezoreriei nete este datorată necesarului de fond de rulment care evoluează în
funcţie de ciclul de exploatare, respectiv în funcţie de termenele de plată ale furnizorilor şi de
termenele de încasare a creanţelor. În general întreprinderile au un necesar de fond de rulment
pozitiv cu atât mai mare cu cât ciclul de fabricaţie este mai lung.
II.Indicatori de bilanț
1. Lichiditatea curentă – reprezintă capacitatea unei societăți de a face față datoriilor
sale pe termen scurt prin transformarea rapidă a activelor sale circulante în disponibilități.
50
 Lc= Active curente / Pasive curente x 100

Modul de interpretare a lichidității se efectuează pe baza unei scale, astfel:
 Lc <100% : lichiditate necorespunzătoare;
 100% < Lc <120 % :lichiditate satisfăcătoare;
 120 % < Lc < 150 % : lichiditate bună;
 Lc > 150 % : lichiditate foarte bună.
2. Solvabilitatea – reflectă capacitatea generală a societății de a transforma toate
activele sale în cash pentru plata datoriilor.
 Solvabilitate = Active totale / Datorii totale x 100
3. Gradul de îndatorare – reflectă cât din capitalul propriu este afectat de datoriile
totale, fiind inflențat numai de elementele din pasivul bilanțului.
 Gî = Datorii totale / Capitaluri nete în sens strict x 100
4. Rentabilitatea financiară, a cărei modalitate de calcul este următoarea:
 Rf = Rezultatul brut / Capitaluri proprii x 100
5. Viteza de rotație a activelor circulante arată numărul de cicluri efectuate de activele
circulante în decursul unei perioade si este determinată după relația:
 Vrac = Cifra de afaceri / Active circulante
6. Acoperirea dobânzii – data de formula:
 Ad = Profit din exploatare / Cheltuieli cu dobânzile x 100
Pentru cunoaşterea şi evaluarea situaţiei economico-financiare prezente şi a
perspectivelor clientului şi pentru aprecierea riscurilor bancare, banca trebuie să asigure
crearea unei baze de date cu informaţii referitoare la fiecare client, actualizată periodic.
Principalele surse de informaţii sunt:
 informaţii obţinute de la client: cererea de deschidere a contului bancar,
contractul de societate, situaţiile financiare anuale, raportul Consiliului de
Administraţie;
 informaţii din evidenţele bancare privind volumul total de credite acordate,
volumul încasărilor şi plaţilor lunare, rapoarte de întâlnire dintre consilierul de
clientelă şi client;
 informaţii din surse externe, ce pot fi obţinute de la Oficiul Registrului
Comerţului, agenţii economici ce au relaţii contractuale cu clientul, Camera de
Comerţ şi Industrie.
51
Aspectele non financiare privind clientul se referă la forma juridică şi structura

acţionariatului, capacitatea managerială, relaţiile şi reputaţia pe piaţa, etc.
Performanţa financiară a agentului economic reflectă potenţialul economic şi
soliditatea financiară a acestuia şi se stabileşte pe baza analizei factorilor cantitativi şi
calitativi stabiliţi de către banca. Din punct de vedere al performanţei financiare, agenţii
economici pot fi grupaţi în cinci categorii, notate de la litera A la E, astfel:
 Categoria A – cuprinde împrumutații care desfășoară o activitate rentabilă,

avănd asigurate toate condițiile de aprovizionare, desfacere, tehnologice,
organizatorice si de personal care sa-i permită rambursarea la termen a ratelor
scadente din credite si plata dobânzilor bancare;
 Categoria B – împrumutații care au o situație economico-financiară bună în
present, își realizeaza indicatorii de bonitate, dar pentru perioada următoare nu
sunt perspective privind menținerea performanțelor financiare la același nivel;
 Categoria C – împrumutații care au în prezent o situație economico-financiară
satisfăcătoare, existând situația de înrăutățire a indicatorilor de producție, a
eficienței activității organizatorice și de personal;
 Categoria D – împrumutații care înregistrează o situație economico-financiară
caracterizata prin indicatori de producție, tehnologici, organizatorici și de
personal inferiori, oscilând în perioade scurte de timp între o activitate
nesatisfăcătoare și una satisfăcătoare;
 Categoria E – împrumutații care desfășoară o activitate nerentabilă,
înregistrând pierderi, care nu au capacitatea necesară rambursării creditelor
acordate și a dobânzii aferente.
Clienții din categoriile D și E sunt cei care au cel mai ridicat risc de creditare, cei
pentru care deciziea de creditare nu este una pozitivă.
Tabelul 2.2. – Punctajele oferite de bancă în funcție de indicatorii de bonitate

Nr. de puncte
INDICATORUL REZULTATUL obținute
52
Lc ≤ 80% -2
81%< Lc ≤ 100% -1
Lichiditatea curentă 100% < Lc ≤ 120% 1
(Lc) 120% < Lc ≤ 150% 2
150% < Lc ≤ 170% 3
Lc > 170% 4
S ≤ 80% 0
80 < S ≤ 100% 1
100% < S ≤ 120% 2
Solvabilitatea (S) 120% < S ≤ 140% 3
140 < S ≤ 160% 4
160% < S ≤ 180% 5
S > 180 % 6
Gî > 100% -1
80% < Gî ≤ 100% 0
Gradul de îndatorare
60% < Gî ≤ 80% 1
(Gî)
40% < Gî ≤ 60% 2
Gî ≤ 40% 3
Viteza de rotație a Vrac < 4 1
activelor circulante 5 < Vrac ≤ 10 2
(Vrac) Vrac > 10 4
Rf ≤ 0 0
0 < Rf ≤ 10% 1
Rentabilitatea
10% < Rf ≤ 30% 3
financiară (Rf)
30% < Rf ≤ 50% 4
Rf > 50% 5
0 < Ad ≤ 20% 2
20% < Ad ≤ 40% 1
Acoperirea dobânzii 40% < Ad ≤ 60% 0
(Ad) 60 < Ad ≤ 80% -1
Ad > 80% -2
Garanții:
- garanții necondiționate guvernamentale 4
- garanții bancare irevocabile 4
- depozitul bancar 3
- ipoteca 2
- gajul cu deposedare 2
- cesiunea de creanță 1
- cauțiunea 1
- gajul general 0
(Sursa: Nedelescu, M. – Finanțele agnților economici,Editura ProUniversitaria, București, 2007, pag.
171-172)
Tabelul 2.3. – Categorii împrumutați

Total punctaj Pâna la 5
6 - 10 11 - 16 17 - 25 Peste 25
inclusiv
Categorii
E D C B A
împrumutați
(Sursa Nedelescu, M. – Finanțele agnților economici,Editura ProUniversitaria, București, 2007, pag. 171-172)
53
Pentru agenții economici care în urma analizei au fost încadrați în categoria A,

aprobarea creditelor solicitate de aceștia prezintă cel mai mic risc pentru bancă, situația
economico-financiară, cât și perspectivele viitoare asigurând în cel mai înalt grad condițiile
pentru restituirea creditelor și plata dobânzilor la termen.
În cazul agenților economici din categoriile B și C, decizia de aprobare a creditelor are
suficiente argumente favorabile, dar și unele de îngrijorare, mai ales în ceea ce privește
perspective viitoare a activității economico-financiare a acestora.
Aprobarea unor credite pentru agenții economice din ultimele două categorii
presupune riscuri majore pentru instituția de credit, în cazul agenților economici din categoria
D și chiar înregistrarea de pierderi datorită imposibilității rambursării ratelor scadente și plății
dobânzii datorate în cazul agenților economici din categoria E.
În analiza criteriilor luate în considerare în decizia de creditare se includ cei 5 C:
CARACTER (analiza calitativă). Se verifică integritatea activităţii:
împrumuturile sunt negociate cu persoane iar rambursarea lor este controlată
de persoane. Capacitatea, politica, pozitia morală, integritatea şi stilul de
activitate al membrilor din management au o deosebită importanţă în a se
stabili dacă un imprumut trebuie acordat.
CAPACITATE (analiza cantitativa). Capacitatea clientului de a respecta
obligaţiile de credit prin fluxuri de numerar din exploatare .
CAPITAL. Sursele de finanţare ale societăţii trebuie sa fie adecvate şi să aibă
un caracter susţinut.
CONDIŢII. Vulnerabilitatea societăţii la factorii externi şi capacitatea acesteia
de a se proteja împotriva lor.
COLATERAL (garanţia). Valoarea intrinsecă şi protecţia oferită împotriva
riscurilor globale de tranzacţie.
2.2.2.5. Negocierea și aprobarea creditului

După efectuarea analizei situației economico-financiare a solicitantului, inspectorul
sau ofițerul de credite va stabili condițiile de creditare ale clientului, pe care le va negocia
apoi cu acesta.
54
Condițiile de creditare se referă la:

volumul creditului;
durata de acordare a creditului;
termenul de rambursare;
cuantumul ratelor;
dobânda;
perioada de grație;
garanțiile.
Decizia de aprobare a creditelor este o decizie colectivă, luată în cadrul Comitetului de
Credit, Garanții și Risc, pe baza normelor și regulamentelor aprobate de Centrala Bancară.
Pentru aprobarea creditului este necesar ca dosarul de credit să fie analizat la nivelul
fiecărei unități teritoriale, după caz. Astfel, la nivelul sucursalei, inspectorul de credite, în
baza documentației de credit primită de la solicitantul de credit, solicită Direcției de Credite
din cadrul centralei băncii, consultarea bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare, pentru a
întocmi un referat specific care se anexeaxă dosarul de credit. Dosarul de credit se va înainta
spre aprobare Comitetului de Credit, Garanții și Risc, al cărui președinte este directorul
sucursalei.După verificare, Direcția Creditare transmite rezultatul Comitetului de Credit,
Garanții și Risc din cadrul sucursalei, după care, aprobarea creditului se va aduce la
cunoștința clientului. După aprobarea acestuia, se va semna contractul de credit.
2.2.2.6. Contractarea și acordarea creditului
Prin contractul de credit se stabilesc drepturile și obligațiile părților contractante,
respectiv pentru bancă și pentru împrumutat. Semnarea acestuia de către împrumutat
semnifică acceptarea necondiționată a tuturor clauzelor acestuia.
Dupa semnare, contractul de credit se înregistrează în registrul de evidență a
contractelor de credite și intră în vigoare după prezentarea documentelor corespunzătoare ce
privesc garanția acceptata de bancă, asigurarea acesteia și plata comisioanelor datorate.
2.2.2.7. Rambursarea creditului și plata dobânzii
Rambursarea creditului se face pe baza graficului de rambursare cu respectarea
termenlor de plată prevăzute în acesta. Pentru fiecare întârzâiere în rambursarea ratelor
scadente, banca va calcula dobânzi majorate, conform clauzelor din contractul de credit.
Moderatorul de credit reprezintă persoana care menține legătura permanentă cu împrumutatul
și care răspunde pentru derularea creditului în condițiile în care a fost aprobat.
Rambursarea anticipată a creditului se poate realiza numai cu acordul băncii și dacă a
fost prevăzută drept clauză în contractul de credit.
55
În cazul nerambursării creditului și neplății dobânzii se va începe procedura de

urmărire si se va recurge la recuperarea datoriei prin vânzarea sub supraveghere a bunurilor
aduse în garanție.
2.2.3. Riscurile în activitatea de creditare
Înainte de luarea unei decizii de creditare, inspectorul de credite ia în considerare o

mulţime de criterii, iar obiectivul principal urmărit de acesta este descoperirea şi evaluarea
riscului în vederea diminuării gradului de incertitudine, inerent rambursării împrumutului.
Diagnosticul riscului se face în două moduri:
în funcție de variabilitatea profitului în corelatie cu indicatorii de activitate
internă (media rentabilității anterioare sau cifra de afaceri) și în corelație cu
renttabilitatea generală a pieței de capital;
în funcție de solvabilitate (capacitatea firmei de a-și plăti la scadență toate
datoriile) și lichiditatea firmei (capacitatea firmei de a-și achita datoriile pe
termen scurt).
2.2.3.1. Elementele principale de risc în procesul de creditare

Primul pas în orice relaţie de creditare este strângerea sistematică a informaţiilor de
ordin financiar, economic, de piaţă, industrial, de producţie referitoare la solicitantul
creditului, toate având o natură specifică sau generală, în scopul determinării tipului de risc
implicat şi a cuantificării acestuia.
Sarcina inspectorului de credite este de a cântări diverşi factori şi de ajunge la o
concluzie privitoare la gradul de siguranţă al solicitării de credit.
Acest proces va folosi la determinarea următoarelor elemente:
limita maximă a expunerii la risc în funcţie de politica băncii;
produsele bancare necesare;
structura creditului;
condiţiile de creditare;
necesarul de garanţii;
cerinţe de control;
comisionul şi structura dobânzii.
Un factor cheie în evitarea pierderilor este înţelegerea faptului că gestionarea riscului
este un proces continuu şi că, pe măsură ce mediul în care orice agent economic îşi desfăşoară
activitatea, se schimbă riscurile şi semnificaţia lor relativă ce se modifică de asemenea. În
56
consecinţă controlul periodic al mediului în care funcţionează agentul economic, constituie o

parte vitală a procesului de creditare; o bancă prudentă trebuie să obţină o confirmare
periodică a faptului că evaluarea pe care s-a bazat acordarea împrumutului este încă validă.
Adevăratul risc de creditare constă în aprecierea angajamentului de plată.
Gradul de certitudine şi sursele de acoperire ale angajamentului de plată trebuie
identificate chiar de la început. Această capacitate de plată a serviciului datoriei în termenii
dobânzii şi a valorii creditului trebuie corelată cu termenii contractului de credit.
În general băncile consideră că riscul financiar depinde de mărimea întreprinderii
debitoare. Cu cât o întreprindere are cifra de afaceri mai mare, cu atât riscul este mai mic la
creditele pe termen scurt şi invers. De aceea, banca clasifică întreprinderile după mărimea
cifrei de afaceri, ultima categorie constituind-o debitorii ocazionali la care banca aplică cota
cea mai mare de risc. În limbaj bancar această cotă de risc se numeşte majorarea dreptului
comun.
Pentru stabilirea cotei de risc intervine şi cunoaşterea întreprinderii de către bănci din
relaţiile anterioare, estimarea riscului depinzând de aprecierile proprii ale băncii, ceea ce face
ca întreprinderile să beneficieze de condiţii mai mult sau mai puţin favorabile în raport cu cota
normală de risc aplicată întreprinderilor din categoria respectivă, de mărime (după cifra de
afaceri).
Cota de risc mai depinde şi de calitatea garanţiilor oferite de debitori: efecte
comerciale acceptate sau neacceptate, garanţii personale ale acţionarilor sau conducătorilor
întreprinderii.
În acordarea facilităţilor şi împrumuturilor, banca îşi asumă un risc de credit, adică
riscul nerecuperării creanţei asupra debitorului. Acesta este legat de posturi bilanţiere precum:
disponibilităţile, împrumuturile acordate, titlurile de valoare purtătoare de dobândă sau
elementele extrabilanţiere. Concentrarea riscului de credit ar putea să rezulte într-o pierdere
materială pentru Bancă dacă o schimbare în circumstanţele economice, ar afecta o industrie
întreagă sau întreaga ţară. Banca minimizează riscul de credit prin: evaluarea atentă a
solicitanţilor de credite, stabilirea unor limite de expunere şi aplicarea unei politici prudente
de provizionare atunci când riscul de pierdere pentru bancă devine posibil.
2.2.3.2. Metode de diminuare a riscurilor în activitatea de creditare a
agenților economici
În cazul debitorilor băncii se diferenţiază 2 mari categorii pentru care riscul de
creditare se manifestă diferit:
agenţi economici;
57
agenţi economici externi (debitori din alte ţări).

Din punct de vedere al scadenţei acordarea creditelor pentru toate categoriile de
debitori se face pe termen scurt, pe termen mediu şi pe termen lung.
Acordarea creditelor agenţilor economici pe termen scurt presupune analiza cererii de
creditare şi a nevii de finanţare a agentului economic.
Studiul cererii de creditare presupune identificarea, evaluarea şi protecţia împotriva
riscului. Identificarea şi evaluarea riscului înseamnă de fapt identificarea şi evaluarea
factorilor care pot duce la rambursare.
În cadrul acestor factori se deosebesc factori interni legaţi de activitatea agentului
economic, de realizarea sau nerealizarea obiectivelor propuse şi factori externi, legaţi de alţi
agenţi economici cu care agentul economic vine în contact, şi care nu şi-au plătit datoriile,
legaţi de un blocaj financiar în sectorul respectiv sau de conjunctura economică (criza
economică generală, sectorială).
Evaluarea nevoii de finanţare, determinată de deficitele temporare în fluxul de încasări
şi plăţi, presupune analiza contractelor agenţilor economici respectivi, fluxul cash-flow,
angajamentele faţă de alţi creditori, documentele de evidenţă care reflectă situaţia economico-
financiară a întreprinderii (bilanţ, conturi de profit şi pierdere). Se determină după această
analiză sume de care are nevoie agentul economic, iar între bancă şi agentul economic se va
negocia scadenţa şi dobânda.
Pentru protecţia împotriva riscurilor se pot cere garanţii sau se pot înăspri condiţiile de
creditare prin limitarea sumei totale a creditului acordat.
În acordarea creditelor agenţilor pe termen lung, pentru investiţii, analiza nevoii
financiare necesită un proiect de investiţii care este întocmit de agentul economic care solicită
creditul, de firme specializate sau de bancă.
Şi în acordarea creditelor pe termen lung se are în vedere identificarea, evaluarea şi
protecţia împotriva riscului care vizează acele grupe de factori interni determinaţi de
necesitatea, eficienţa şi oportunitate proiectului investiţiei şi factori externi legaţi de mediul
economic în care agentul economic respectiv apelează la credit, factori de natură politică,
economică (import, export).
Protecţia împotriva riscului în mod cert este legată de evaluarea garanţiilor. În acest
caz creditelor pentru investiţii, evaluarea garanţiilor este necesară pentru că există
incertitudinea evoluţiei preţurilor în timp şi a calităţii activităţii în care investeşte agentul
economic.
58
Este de reţinut faptul că nici o investiţie nu se finanţează în întregime de către bancă,

preîntâmpinându-se în acest mod riscul moral.
Selectarea cererilor de creditare se poate face prin: evaluarea creditelor pe bază de
punctaj această metodă fiind cunoscută sub denumirea de credit-scoring.
Credit-scoring-ul se exprimă ca o cotaţie de apreciere sau de evaluare a atributelor
solicitantului în vederea acordării creditului şi îşi propune să stabilească un mod de ierarhizare
a solicitanţilor de credit printr-o notă medie sau punctaj. În acest scop sunt necesare:
stabilitatea unui număr de variabile;
statuarea unui sistem de agregare care să permită transpunerea variabilelor într-
un calificativ comun, de expresie globală.
Aplicarea punctelor sistemului credit-scoring înseamnă adunarea punctelor întrunite de
solicitant considerând câte un punctaj pentru fiecare din criteriile stabilite în fişa de evaluare a
agentului economic şi compararea cu numărul stabilit ca limită de acordare şi respingere.
Activitatea de creditare implica un risc prin însasi elementele de anticipare pe care se bazeaza
decizia de creditare pentru banca fiind de maxima importanta cunoasterea acestui risc,
evaluarea sa cât mai aproape de realitate si acceptarea lui în cunostinta de cauza.
În scopul diminuarii riscului în activitatea de creditare, banca va urmari respectarea
urmatoarelor conditii :
 împrumuturile acordate de o societate bancara unui singur debitor nu pot
depasi, cumulate 20 % din capitalul si rezervele bancii ;
 capitalul si rezervele bancii includ capitalul propriu si capitalul suplimentar,
care se determina, potrivit regulamentului B.N.R. privind fondurile proprii ale
societatii bancare.
Pentru eliminarea riscului, banca nu acorda credite :
 agentilor economici care înregistreaza pierderi si sunt fara perspective de
redresare, cu exceptia cazurilor în care prin acte normative s-a reglementat
altfel ;
 agentilor economici care nu contribuie cu capital propriu la finantarea
mijloacelor circulante sau la realizarea proiectelor de dezvoltare (investitii) ;
 unitatile economice pentru care s-a instituit procedura de reorganizare sau
lichidare judiciara, cu exceptia cazurilor în care instanta judecatoreasca
hotaraste ca pot fi acordate credite în vederea reorganizarii si redresarii
activitatii debitorului.
59
2.3. CREDITAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE ALFA S.R.L. DE CĂTRE

RAIFFEISEN BANK
2.3.1. Scurtă prezentare a societății comerciale ALFA S.R.L.
S.C. ALFA S.R.L. cu sediul social în localitatea Zărnești, Str. Izvorului, nr.7, jud.
Brașov, are ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al mărfurilor alimentare și
nealimentare.
Ramura în care societatea își desfășoara activitatea are o tendință în ascensiune, cu
perspective bune de dezvoltare.
Activitatea societății se desfășoară în spațiile comerciale situate în localitatea Brașov
(standuri de vânzare închiriate în complexe comerciale).
Societatea comercială cu răspundere limitată, înmatriculată la registrul comerțului sub
nr. J13/5444/1944 are un capital subscris și vărsat în sumă de 12.380 lei, iar capitaluirile
proprii sunt în sumă de 56.900 lei.
2.3.2. Analiza financiară internă a societății comerciale ALFA S.R.L.
În acordarea creditelor, un rol major îl reprezintă analiza internă a întreprinderii,

efectuată de către bancă.
Pe baza analizei Bilanțului și a Contului de profit și pierdere banca întocmește Bugetul
de venituri și cheltuieli (Tabelul 2.4.), Situația financiară sintetică a clentului (Tabelului 2.5.),
Indicatorii de performanță (Tabelul 2.6.), Indicatori de structură (Tabelul 2.7.) și Fluxul de
fonduri (Tabelul 2.8.), întocmind analiza financiară și internă a societății.
Analiza financiară internă are rol decisiv în fundamentarea deciziei de creditare a
societății comerciale ALFA S.R.L.
Contul de profit și pierdere arată modul în care s-a ajuns la situația patrimonială de la
începutul anului la cea de la finele perioadei, prin intermediul veniturilor și cheltuielilor.
Performanța întreprinderii este analizată cu ajutorul situațiilor financiare.
Bugetul de venituri si cheltuieli este, deci, programul financiar al întreprinderii cu
ajutorul caruia se prevad veniturile, cheltuielile si rezultatele financiare ale activitatii acestuia,
fondurile proprii si cele împrumutate, relatiile cu agentii economici, cu salariatii, varsamintele
la buget, etc.
60
Bugetul de venituri si cheltuieli are drept scop ținerea sub control a activității
agentului economic prin intermediul prognozarii și urmăririi cheltuielilor ce pot fi acoperite
din venituri sau din alte surse punând în evidenta posibilitatile de finantare a cheltuielilor
unitatilor patrimoniale.
La elaborarea si controlul bugetelor de venituri si cheltuieli ale companiei contribuie
toata echipa manageriala și specialiștii în finantele firmei, care trebuie sa aiba o viziune
comună.
Bugetul unei companii este stabilit anual. Un buget terminat cere, de obicei, un efort
considerabil si poate fi vazut ca un plan financiar pentru noul an financiar. In timp ce in mod
traditional departamentul de finante stabileste bugetul companiei, softul modern permite
sutelor si miilor de oameni din diferite departamente (resurse umane, IT) sa contribuie prin
veniturile si cheltuielile asteptate, la bugetul final.
Bugetul de venituri și cheltuieli al societății comerciale ALFA S.R.L. se prezintă
astfel:
Tabelul 2.4. – Bugetul de venituri și cheltuieli– mii lei-

Nr. Denumirea indicatorilor Trim. Trim.
Total an Trim. I Trim. II
crt. III IV
01 Venituri din exploatare 11435 2400 2680 2855 3500
02 Venituri financiare 36,63 7,2 8,01 9,52 9,9
03 VENITURI TOTALE 11469,63 2407,2 2688,01 2864,52 3509,9
04 Cheltuieli pentru exploatare 11154,18 2363,88 2628,6 2770,83 3390,87
05 Cheltuieli financiare 34,45 8,32 8,41 8,69 9,03
06 CHELTUIELI TOTALE 11188,63 2372,2 2637,01 2779,52 3399,9
07 REZTLTATUL BRUT AL
281 35 51 85 110
EXERCIȚIULUI
08 Impozit pe profit 70,25 8,75 12,75 21,25 27,25
09 REZULTATUL NET AL
210,75 26,25 38,25 63,75 82,5
EXERCIȚIULUI
10 DATE INFORMATIVE
11 Venituri din vânzarea mărfurilor 11435 2400 2680 2855 3500
12 Cifra de afaceri 11435 2400 2680 2855 3500
13 Cheltuieli privind vânzarea mărfurilor 11094,57 2350,97 2614,31 2755,35 3373,94
În baza acestui tabel se constată că agentul economic înregistrează creșteri de la un

trimestru la altul.
Cifra de afaceri a înregistrat la 31.12.2009 un volum de 5.532.900 lei faţă de
8.801.300 lei cât înregistra la 31.12.2010 .Asta înseamnă că agentul economic desfășoară o
activitate rentabilă și viabilă.
61
4000
3500
3000
2500
Evoluția veniturilor pe
2000 baza bugetului de
venituri și cheltuieli
1500
1000
500
0
1 2 3 4
Figura 2.3. – Evoluția veniturilor 2010
În baza acestui grafic se constată că societatea înregistrează creșteri în fiecare

trimestru al anului 2010, dar creșterile au mici fluctuații.
4000
3500
3000
2500
Evoluția cheltuielilor pe
2000 baza bugetului de
venituri și cheltuieli
1500
1000
500
0
1 2 3 4
Figura 2.4. – Evoluția cheltuielilor 2010
După cum se observă în grafic, deși cheltuielile întegistrează creșteri în fiecare

trimestru, acestea nu au o valoare mai mare decât cea a veniturilor totale, ceea ce conduce
societatea comercială la obținerea de profit.
Tabelul 2.5. – Situația financiară sintetică a clientului – mii lei-

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERI –
2009 2010 2011
DATE DE BAZĂ
Vânzări de mărfuri+prod. exercițiului 55329 89013 43479
Rezultatul curent al exercițiului -893 960 552
62
Rez. înaintea dobânzii și impozit. pe profit -918 966 552

Rezultatul net al exercițiului -945 953 417
Rezultatul reportat -9 -954 1
CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERI -

2009 2010 2011
INDICATORI
Rata valorii adăugate -%- 1,61 0,24 0,58
Rentabilitatea netă din exploatare -%- 2,11 0,05 0,14
Rantabilitatea netă financiară –%- - 631,13 -
Acoperirea dobânzii –nr.- - 107,33 -
BILANȚ - DATE DE BAZĂ 2009 2010 2011

Total bilanț 7318 4291 5336
Capitaluri proprii -807 151 569
Datorii totale 8117 4139 4765
Active circulante 6879 3792 4794
Disponibilități în cont 182 4 155
Stocuri materii prime 0 61 0
Stocuri de mărfuri 5274 2401 2745
Clienți și conturi asimilate 289 933 1590
Furnizori și conturi asimilate 575 1314 750
BILANȚ - INDICATORI 2009 2010 2011

Lichiditate curentă -%- 84,75 91,62 100,61
Solvabilitate curentă -%- 90,06 103,65 111,94
Rentabilitatea din exploatare exprima capacitatea societății comerciale de a obtine

profit din activitatea propriu-zisă.
Lichiditatea cutentă are o valoare de 100,61% la jumătatea anului 2011, ceea ce
demonstrează capacitatea entității economică de a face față datoriilor sale pe termen scurt prin
transformarea rapidă a activelor circulante în disponibilități.
Solvabilitatea are o valoare de 111,94%. În analiza acestui indicator, banca urmărește
evidențierea ponderii contribuției personale a acționarilor la finanțarea datoriilor, comparată
cu participarea terțilot.
Tabelul 2.6. – Indicatori de performanță

C.1.1. Valoarea adăugată 2009 2010 2011
Rata valorii adăugate (aferente cifrei 1,61
0,24 0,58
de afaceri) -%-
Rata valorii adăugate (aferenta
vânzării de mărfuri+prod. exercițiului) 1,61 0,24 0,58
-%-
C.1.2.Rentabilitatea de exploatare
Brută (%) 4,646 47,6 105,71
63
Netă (%) 2,11 0,05 0,14

C.1.2. Rentabilitatea economică
Excedent brut curent/total bilanț -%- 11,51 23,56 11,26
Rezultatul curent/total bilanț -%- 12,20 22,37 10,34
Capacitate de autofinanțare/total bilanț
12,22 23,72 8,73
-%-
Rezultatul net al exercițiului/total 12,91
22,21 7,81
bilanț %
C.1.4. Rentabilitate financiară
Capacitatea de
- 674,17 81,90
autofinanțare/CPNSS/CPNSL -%-
Rezultatul brut al
- 633,77 97,01
exercițiului/CPNSS/CPNSL -%-
Rezultatul net al
- 631,13 73,29
exercițiului/CPNSS/CPNSL -%-
C.1.5. Riscul financiar
Gradul de îndatorare generală -%- 1005,82 2741,06 837,43
Acoperirea dobânzii –nr.- - 107,33 -
(chelt. fin.+ dat. fin. <1 an)/excedent -
1,38 2,16
brut curent -%-
(chelt. fin.+ dat. fin. <1 an)/excedent -
1,39 2,16
brut total -%-
Cheltuieli cu dobânda/excedent brut -
0,89 -
curent -%-
Cheltuieli cu dobânda/excedent brut -
total 0,89 -
-%-
Cheltuieli cu dobânda/datorii -
0,01 -
financiare totale -%-
Se poate observa că în fiecare din perioadele analizate, societatea a inregistrat profit

din activitatea de exploatare, ceea ce demonstrează ca este o afacere profitabilă.
Tabelul 2.7. – Indicatori de structură

2009 2010 2011
Lichiditatea curentă -%- 84,75 91,62 100,61
Lichiditatea imediată -%- 19,77 32,13 43
552
Solvabilitatea curentă -%- 90,06 103,65 111,94
Rotația activelor circulante –nr. rotații- 8,04 23,47 9,07

Durata medie de încasare a clienților –zile- 1 2 4
Durata medie a stocurilor de materii prime 0
1 1
–zile-
Durata medie a stocurilor de mărfuri –zile- 0 0 0
64
Durata medie de plată a furnizorilor –zile- 0 0 0
Fondul de rulment net -1139 -341 35

Necesarul de fond de rulment -1321 -345 -120
Trezoreria netă pozitivă sau negativă 182 4 155
CALCULUL CAP. PR. NETE ÎN SENS

-807 151 569
STRICT –mil lei-
Capitaluri proprii sens strict -799 4 155
Imobilizări necorporale 0 1 2
Decontări din op. în curs de lămurire 8 0 0
CALC. CAP. PR. NETE ÎN DENS

-807 151 569
LARG – mil lei -
Capitaluri proprii sens larg -799 152 571
Imobilizări necorporale 0 1 2
Decontări din op. în curs de lămurire 8 0 0
Fondul de rulment are în anul 2011 o valoare pozitivă, ceea ce ilustrează o bună
gestionare financiară a întreprinderii.
Tabelul 2.8. - Fluxul de fonduri –mii lei-

2009 2010
1.Profit(+) sau pierderi (-) 953 417
2.Amortizare 65 49
3.Variația stocurilor 2812 -283
4.Variația creanțelor 97 -568
5.Variația furnizorilor și a altor creditori
-3981 626
comerciali cu sc. < 1an
6.Variația altor elemente de activ 93 0
A.Flux de fonduri din activitatea de
39 241
bază (1la 6)
7.Variația altor pasive 1 2
65
8.Variația subvențiilor pentru investiții 0 0

9.Variația furnizorilor și a altor creditori
0 0
comerciali cu sc. < 1 an
10.Variația activelor imobilizate -153 -43
11.amortizarea activelor imobilizate -65 -49
B.Flux de fonduri din activitatea de
-217 -90
investiții (7 la 11)
C.Flux de fonduri net (A + B) -178 151
D.Disponibilități bănești la începutul
182 4
perioadei
E.Disponibilități bănești la sfârșitul
4 155
perioadei (C+D)
Conform tabelului 2.3. întreprinderea a acumulat un total de 13 puncte, astfel:

Lichiditatea curentă – 1 punct;
Solvabilitatea – 2 puncte;
Gradul de îndatorare –1 punct;
Viteza de rotație a activelor circulante – 2 puncte;
Rentabilitatea financiară – 1 punct;
Acoperirea dobânzii –4 puncte;
Garanții – 3 puncte.
Acumularea celor 11 puncte, determină banca să încadreze întreprinderea în Categoria
C, conform următorului tabel:
Tabelul 2.9. – Categorii împrumutați

Total punctaj Pâna la 5
6 - 10 11 - 16 17 - 25 Peste 25
inclusiv
Categorii
E D C B A
împrumutați
(Sursa Nedelescu, M. – Finanțele agnților economici,Editura ProUniversitaria, București, 2007, pag. 171-172)
2.3.3. REFERATUL DE CREDIT
Partea I: ELEMENTE DEFINITORII

Nume client: Societatea Comercială ALFA S.R.L.
Scopul referatului: finanțarea activității curente de aprovizionare și desfacere prin
acordarea unui credit Overdraft la nivelul unui plafon de 60.000 lei.
Riscuri și metode de micșorare: grad de îndatorare generală ridicat 837,43%.
Propuneri privind limita totală: 60.000 lei
Ratingul creditului actual: 2,76
66
Descriere tranzacție: finanțarea activității de aprovizionare și desfacere

Sursa de rambursare: încasările curente din activitatea de exploatare așa cum rezultă
de fluxul de lichidități întocmit pentru perioada creditării
Garanții:
 cesionarea în favoarea băncii a casw-flow-lui împrumutatului derulat prin
bancă;
 contract de cauțiune cu ipotecă asupra imobilului compus din construcție
(birouri și spațiu commercial) și 242,37 mp. Teren situate în localitatea Brașov,
admis în garanție la 79.000 lei;
 billet la ordin emis de împrumutat în favoarea băncii în sumă de 60.000 lei.
Termen de rambursare: 180 de zile de la data acordării.
Preț: dobânda 43% pe an revizuibilă în funcție de costul resurselor.
ParteaII: DETALII SEMNIFICATIVE PRIVIND CREDITUL

Afacerea,riscul de ramură și de țară
Obiectul de activitate al S.C. ALFA S.R.L. este comerțul cu ridicata al mărfurilor
alimentare și nealimentare.
Activitatea societății se desfășoara în spațiile comerciale situate în localitatea Brașov.
Activitatea agentului economic are caracter permanent și se dsfășoară în baza unor
contracte de vânzare-cumpărare încheiate de S.C. ALFA S.R.L. cu furnizorii și clienții săi.
Perioada de valabilitate a contractelor acoperă perioada de creditare.
Menținerea și dezvoltarea pieței de desfacere este influențată favorabil de următoarele:
 diversitate mare a produselor oferite;
 aprovizionarea se face direct de la producători, pe bază de contracte încheiate
cu aceștia;
 calitatea produselor oferite;
 prețuri avantajoase;
 transport asigurat prin mijloace de transport proprii.
Conducerea, forma de proprietate, structura organizatorică
Societatea comercială cu răspundere limitată, înmatriculată la Registrul Comerțului
sub nr. J13/5444/1994 are un capital social subscris și vărsat în sumă de 12.380 lei, din care
12.180 – aport în natură și 200 de lei – aportîn numerar se divide în 1238 părți sociale a 10 lei
fiecare și aparține asociatului unic.
67
Personalul societății numără 12 salariați (studii medii și superioare) cu contract de

muncă pe perioadă nedeterminată cu următoarea structură:
3 salariați TESA;
2 șoferi;
1 director de vânzări;
6 vânzători.
Structura creditului, riscul garanției
Obiectul creditului solicitat
S.C. ALFA S.R.L. solicită prin cererea nr. 1912/04.07.2011 acordarea unui credit de
descoperire de cont pe tremen de 180 de zile, la nivelul unui plafon de 60.000 lei pentru
finanțarea activității de aprovizionare-desfacere.
Situația creditelor angajate
La data analizei agentul economic nu are angajate credite.
Garanții:
Agentul economic garantează creditul solicitat cu următoarele garanții acceptate de
Raiffeisen Bank Brașov:
 cesionarea în favoarea băncii a casw-flow-lui împrumutatului derulat prin
bancă;
 contract de cauțiune cu ipotecă asupra imobilului compus din construcție
(birouri și spațiu commercial) și 242,37 mp. Teren situate în localitatea Brașov,
admis în garanție la 79.000 lei;
 billet la ordin emis de împrumutat în favoarea băncii în sumă de 60.000 lei.
Garanțiile necesare pentru a acoperi creditul și dobânda pe o perioadă de 180 de zile
sunt în sumă de 72.900 lei.
Din verificarea faptică rezultă integritatea fizică și funcțională a garanțiilor.
Se poate aprecia faptul că garanțiile prezentate de agentul economic și accesptate de
Raiffeisen Bank Brașov sunt certe, cu posibilități reale de valorificare.
Riscul financiar
Referitor la datele prezentate în analiza internă, se fac următoarele precizări:
Total patrimoniu la 30.06.2011 – 533.600 lei
Imobilizările corporale la data de 30.06.2011 sunt în sumă de 53.400 lei și au
următoarea structură:
- mașini și utilaje 22.800 lei
- alte imobilizări corporale 30.600 lei
68
Imobilizările corporale au o pondere de 10,01 % în totalul activelor.

Stocurile la 30.06.2010 sunt în sumă de 274.500 lei, fiind compuse în totalitate din
mărfuri.
Stocurile reprezintă 51,44% în totalul activelor, iar durata medie a stocurilor de
mărfuri este de 17 zile.
Creanțele comerciale cu scadență mai mică de un an însumează 1.894 mil. Lei și au
următoarea componență:
- clienți cu scadență mai mică de 1 an 159.000 lei
- alte creanțe 28.900 lei
- furnizori debitori 1500 lei
Clienții reprezintă 29,8% din totalul activelor, iar durata medie de încasare a clientilor
este de 4 zile.
Disponibilitățile bănești ale agentului economic la 31.12.2010 sunt în sumă de 15.500
lei (casă).
Capitalurile proprii nete în sens strict sunt în suma de 569 mil lei.
Datoriile nefinanciare cu scadență mai mică de 1 an însumează 476.200 lei și se
compun din:
75.000 lei – furnizori cu scadență mai mică de 1 an;
384.200 lei – alte datorii(creditori);
17.000 lei – avansuri primite.
Furnizorii reprezintă 14,06% în totalul pasivului, iar durata medie de plată a
furnizorilor este de 3 zile.
Contul de profit și pierderi se prezinta astfel:
95.300 lei la 31.12.2010
41.700 lei la 30.06.2011
Cifra de afaceri are următoarea evolutie:
5.532.900 lei la 31.12.2009
8.901.300 lei la 31.12.2010
4.347.900 lei la 30.06.2011
Cifra de afaceri și profitul net au o evoluție bună, ceea ce reflectă faptul că agentul
economic desfășoară o activitate rentabilă și viabilă, având capacitatea de a-și achita la termen
obligațiile de plată inclusiv creditul și dobânda aferentă.
Evoluția indicatorilor de bonitate
69
Tabelul 2.10. – Evoluția indicatorilor de bonitate

31.12.2010 30.06.2011
-lichiditatea curentă 91,62% 100,61%
-solvabilitate curentă 103,65% 111,94%
-gradul de îndatorare
2,741% 837,4%
general
-rotația activelor
23,47 9,07
circulante
-rentabilitatea
631,13% 73,29%
financiară
Indicatorii lichiditate curentă și solvabilitate curentă au valori bune, societatea poate

face față datoriilor pe termen scurt și are capacitatea de a transforma activele sale în
disponibilități pentru plata obligațiilor.
Gradul de îndatorare este ridicat (837,4%), fiind influențat de datoriile mari ale
societății raportate la capitalurile proprii.
Capacitatea societății de a obține profit din activitatea proprie este exprimată prin
indicatorul rentabilitate, care la finele lunii iunie este 73,29% și reflectă faptul că societatea
desfășoară o activitate viabilă și rentabilă.
Din analiza contului de profit și pierderi se constată că veniturile financiare au
ponderea cea mai mare datorită specificului activității. Dat fiind că obiectul de activitate este
comerțul cu ridicata, agentul economic nu practică adaosul comercial, ci primește de la
furnizori discount-uri care se înregistrează la veniturile financiare.
Rata valorii adăugate este de 0,58%.
Ratingul de credit este de 2,76.
Prin determinarea fluxului de lichidități în perioada creditării rezultă că încasările ce
se vor realiza nu vor acoperi plățile curente, rezultând un necesar de lichidități de peste 60.000
lei.
Prin determinarea capacității de rambursare rezultă că agentul economic are
capacitatea de a rambursa din încasările prognozate a se realiza în perioada creditării, creditul
solicitat și dobânda aferentă pe o perioadă de 180 de zile.
S.C. ALFA S.R.L. nu este înregistrată la CRB.
Societatea nu figurează la CIP, nu are titluri executorii introduse in bancă.
Relația cu Raiffeisen Bank și cu alte bănci
S.C. ALFA S.R.L. este clientul băncii din anul 2008, efectuează operaținui de încasări
și plăți prin bancă frecvent și manifestă seriozitate în relația cu aceasta.
70
La data anlizei agentul economic nu are contracte de credite.

Comisioanele încasate de bancă de la S.C. ALFA S.R.L. la 31.12.2010 însumează
7.500 lei, iar la 30.06.2011 sunt în sumă de 2.900 lei.
Rulajul creditului al contului curent la 30.06.2011 a fost de 3.841.500 lei, iar rulajul
debitor a fost de 3.841.800 lei.
Nu are conturi deschise la alte bănci.
Partea a III-a: RISCUL ŞI DISTRIBUIREA LUI IN CAZUL DEBITORULUI UNIC

Nu este cazul.
PARTEA a IV- a: PROPUNERI
Având în vedere elementele de analiză prezentate mai sus, propunem aprobarea

creditului solicitat.
3. CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Lucrarea de față își propune o înțelegere mai bună a procesului de creditare a agentilor
economici, fiind descrise pas cu pas și detaliat toate operațiunile pe care trebuie să le
efectueze în solicitarea creditelor.
În urma depunerii documentației de creditare pentru obținerea creditului Overdraft de
către societatea ALFA S.R.L., banca a aprobat acordarea creditului. Din datele puse la
dispoziție de client, banca a concluzionat următoarele:
 În ce privește proiecția activelor și a pasivelor se observă că societatea
înregistrează în 2010 fată de 2009 o creștere a activului de peste 20, ceea ce
constituie un rezultat pozitiv;
71
 Din analiza contului de profit și pierderi se trage concluzia că societatea obține

profit și nu înregistrează pierderi, deci este o unitate credibilă și eficientă
 Cifra de afaceri și profitul net au o evoluție bună, ceea ce reflectă faptul că
agentul economic desfășoară o activitate rentabilă și viabilă, având capacitatea
de a-și achita la termen obligațiile de plată inclusiv creditul și dobânda
aferentă.
 Capacitatea societății de a obține profit din activitatea proprie este exprimată
prin indicatorul rentabilitate, care la finele lunii iunie este 73,29% și reflectă
faptul că societatea desfășoară o activitate viabilă și rentabilă.
 Din analiza contului de profit și pierderi se constată că veniturile financiare au
ponderea cea mai mare datorită specificului activității. Dat fiind că obiectul de
activitate este comerțul cu ridicata, agentul economic nu practică adaosul
comercial, ci primește de la furnizori discount-uri care se înregistrează la
veniturile financiare.
 Prin determinarea capacității de rambursare rezultă că agentul economic are
capacitatea de a rambursa din încasările prognozate a se realiza în perioada
creditării, creditul solicitat și dobânda aferentă pe o perioadă de 180 de zile.
Singura îndoială a băncii a fost bonitatea clientului. În urma calculului indicatorilor de
bonitate, societatea acumulează cu greu 11 puncte ce o încadrează în grupa C de împrumutați,
dar, totuși banca ia decizia de a credita întreprinderea.
Raiffeisen Bank a cărei activitate de creditare a fost studiată în prezenta lucrare face
parte din categoria băncilor comerciale pentru care creditul reprezintă produsul de bază şi
principala ofertă făcută clienţilor săi. În contextul unui climat de afaceri în permanentă
schimbare, Raiffeisen Bank. a continuat să rămână în frunte. În pofida unei competiţii tot mai
agresive pentru cote de piaţă, banca şi-a consolidat poziţia de lider ca furnizor de servicii
financiare integrate din punct de vedere al volumelor de afaceri, al dezvoltării de produse şi al
profitabilităţii.
Deși aflat în perioada de recesiune, sistemul bancar a pus un accent pe controlul
activității de creditare. Creditul continuă să fie principalul produs solicitat de către firmele
româneşti, cea mai mare cerere înregistrându-se pentru liniile de credit(credit Overdraft),
creditele pentru investiţii şi creditele pentru finanţarea stocurilor.
Raiffeisen Bank urmăreşte menţinerea unui echilibru între obiectivul propriu privind
dispersia riscului şi cel de interes general, care vizează dezvoltarea economiei naţionale în
ansamblu, cu susţinerea prioritară a unor ramuri considerate strategice şi potenţial competitive
72
pe piaţa externă şi internă, precum şi evitarea concentrării riscului de credit la nivelul

sectoarelor de activitate care nu au perspective de dezvoltare sau care acumulează pierderi şi
arierate.
Înainte de acordarea oricărui tip de credit, indiferent de nivelul expunerii totale a BCR
faţă de clientul respectiv, este obligatorie consultarea informaţiei de risc bancar înscrisă în
arhiva Centralei Riscurilor Bancare (CRB), banca limitând accesul la credite acelor clienţi
care sunt înregistraţi la CRB cu incidente de plăţi.
Banca întreprinde măsurile necesare în vederea menţinerii unor relaţii stabile cu
furnizorii resurselor de finanţare pentru asigurarea unei diversificări corespunzătoare a acestor
resurse, prin evitarea concentrărilor în domeniul finanţării.
Adevăratul risc de creditare constă în aprecierea angajamentului de plată.
Gradul de certitudine şi sursele de acoperire ale angajamentului de plată trebuie
identificate chiar de la început. Această capacitate de plată a serviciului datoriei în termenii
dobânzii şi a valorii creditului trebuie corelată cu termenii contractului de credit.
În general băncile consideră că riscul financiar depinde de mărimea întreprinderii
debitoare. Cu cât o întreprindere are cifra de afaceri mai mare, cu atât riscul este mai mic la
creditele pe termen scurt şi invers.
Un factor cheie în evitarea pierderilor este înţelegerea faptului că gestionarea riscului
este un proces continuu şi că, pe măsură ce mediul în care orice agent economic îşi desfăşoară
activitatea, se schimbă riscurile şi semnificaţia lor relativă ce se modifică de asemenea. În
consecinţă controlul periodic al mediului în care funcţionează agentul economic, constituie o
parte vitală a procesului de creditare; o bancă prudentă trebuie să obţină o confirmare
periodică a faptului că evaluarea pe care s-a bazat acordarea împrumutului este încă validă.
Evitarea şi minimizarea riscului se realizează prin luarea unor decizii şi găsirea unor
tehnici juridice cât mai coerente.
Minimizarea riscurilor suportate de către bancă contribuie la minimizarea
pierderilor înregistrate de către bancă şi maximizarea rentabilităţii acesteia.
Pentru ca banca să poată controla şi evalua riscul trebuie să existe un personal
calificat superior în domeniu cu experienţă, care însă să nu devină un obstacol pentru
creditarea agenţilor comerciali, motorul economiei contemporane.
Ca propuneri se pot formula următoarele:
 realizarea unei mai bune şi consistente coordonări a tuturor riscurilor, în cadrul
unui departament specializat;
 folosirea mai eficientă a sistemului informatizat;
73
 creşterea operativităţii în derularea procesului de creditare;

 îmbunătăţirea managementului riscului de credit, pe baza unor proceduri
adecvate, printr-o analiză atentă a clienţilor creditaţi şi o mai bună pregătire a
personalului;
 monitorizarea lichidităţii în timp real, prin implementarea sistemelor IT
necesare între sucursale şi Centrală.
74
BI BLIO G RAFI E
1. Căpraru, B. – Activitatea bancară-sisteme, operațiuni și practici. Editura C.H. Beck,

București, 2010
2. Căpraru, B. – Banca centrală și mediul economic. Editura Universității „ Al. I. Cuza”, Iași,
2009
3. Căpraru, B. – Retail banking, Editura C.H. Beck, București, 2009
4. Constantinescu, L. A. – Operațiuni și instituții de credit. Editura Lux Libris, Brașov, 2010
5. Cocriș, V. – Tehnici și operațiuni bancare, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 1992
6. Dănilă, N., Anghel, L.C., Dănilă, M. I. – Managementul lichidității bancare, Editura
Economică, București, 2010
7. Gheorghe, C. A. – Drept bancar. Editura C.H. Beck, București, 2009
8. Kirițescu, C. – Sistemul bănesc al leului și precursorii săi. Editura Enciclopedică,
București, 1997
9. Păun, M. , Hartulari, C., Păun R. M. – Analiza, diagnoza și modelarea sistemelor
financiar-bancare. Editura ASE, București, 2005
10. Pintea, A., Ruscanu, G. – Băncile în economia romănească. Editura Economică,
București, 1995
11. Rotaru, C. – Sistemul bancar românesc și integrarea europeană. Editura Expert,
București, 2000
12. Slăvescu, V. – Marea finanță din România în timp de război. Editura Cartea Românească,
București, 1920
13. Slăvrscu, V. – Tratat de bancă. Editura Cartea Românească, București, 1930
14. Stoica, O., Căpraru, B., Filipescu, D. – Efecte ale integrării europene asupra sistemului
bancar românesc. Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2005
15. Tudorache, D. – Monedă, bănci, credit. Editura Universitară, București, 2009
16. Tudorache, D., Ivan, M. – Monedă și credit: operațiuni,tehnici, produse
bancare,elemente de asigurări. Editura Expert, București, 2003
17. Turliuc, V., Basno C. – Circulație bănească și credit. Editura Universității „Al. I. Cuza”,
Iași, 1981
18. Vijoli, A. – Din prefacerile sistemului bănesc și de crdit. Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1980
19. Zane Gh. – Studii. Editura Eminescu, București,1980
20. Legea 31/1990
21. Legea 83/ 21 mai 1997
22. Legea 227/ 4 iulie 2007
23. Legea 270
24. O.G. 10/2004
25. O.U.G. 25/18 martie 2009
26. O.U.G. 98/ 6 decembrie 2006
27. O.U.G. 99/ 6 decembrie 2006
75
A N E X E
Anexa nr.1 – Cerere de credit
Către :
RAIFFEISEN BANK
SA
Sucursala/Agenţia BRAȘOV
CERERE DE CREDIT
 Client (S.C./ A.A.P.L./I.P)21: S.C . ALFA S.R.L.

 Sediul (adresa, telefon, fax): Localitatea Zărnești, Str. Izvorului,nr.7, Brașov.
 Persoana de contact: Blaj Stelian Vlad, Telefon 0763616803
 CREDITUL SOLICITAT:
 (Clientul) : S.C. ALFA S.R.L. solicită un împrumut în suma de 60.000 Lei pe un termen de 180 zile
pentru finanțarea activităţii de aprovizionare-desfacere.
 GARANŢII PROPUSE :
Va rugam sa completaţi această listă de garanţii disponibile. Indicaţi proprietarul.
Tip garanţie Proprietar, Elemente de Valoare de piaţa

cf. actului de identificare
proprietate
Ipotecă asupra S.C. ALFA S.R.L. 79.000 lei
imobilului situat C.F.100219-Brașov
în loc. Brașov
Bilet la ordin S.C. ALFA S.R.L. 60.000 lei
Prin semnarea cererii de credite declaram ca suntem de acord sa achităm:

- comisionul de 70 lei RON (pentru credite pe termen scurt) sau 100 lei RON (pentru credite
pe termen mediu) pentru întocmirea şi analiza documentaţiei de credit perceput de banca,
indiferent daca solicitarea va fi aprobată sau respinsă. Plata se va efectua după cum
urmează:
21
Se va completa denumirea completa a clientului solicitant; în cazul autorităţilor administraţiei publice locale se
vor completa datele de identificare specifice: Autoritatea administraţiei publice locale (A.A.P.L.)/Instituţie
publica (I.P.)
76
- OP nr…….. (anexat)
- Foaie de varsamant nr………..
- Din contul curent nr…………… prin debitarea automată a acestuia de catre
bancă,îin care sens imi/ne dau/dam acordul ».
La prezenta anexăm:
- chestionar22
- documentaţie pentru societăţi comerciale:
- proiecţia fluxului de lichidităţi prognozat (cash-flow);
- bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul in curs;
- bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere încheiat la 31.12.2009,
31.12.2010 şi balanţa de verificare pe luna iunie 2011;
- alte documente specifice ______________________
- documentaţie pentru A.A.P.L./I.C.:
- aprobarea A.A.P.L. din care să rezulte natura creditului care se va solicita,
valoarea, perioada de creditare;
- bugetul de venituri şi cheltuieli prognozat pe perioada creditării;

- bilanţul contabil ( întocmit potrivit normelor emise de M.F.P.);
- dovada informării M.F.P. asupra aprobării angajării de credite de catre
A.A.P.L.;
- gradul de realizare a veniturilor şi cheltuielilor in ultimii trei ani, comparativ
cu veniturile / cheltuielile prognozate pentru aceeaşi perioadă
Nota :
Raiffeisen Bank îşi rezervă dreptul să contacteze orice persoană sau organizaţie (inclusiv furnizorii şi clienţii
săi), despre care Raiffeisen Bank crede ca poate furniza informaţii utile pentru luarea deciziilor în ceea ce
priveşte creditul solicitat. Daca Clientul doreşte sa nu aducă la cunoştinţa unor persoane cererea sa de credit,
trebuie sa specifice numele şi motivul (ex. companie concurenta ).
Clientul declară şi garantează că toate informaţiile conţinute în Cererea de Credit, Chestionarul cu Informaţii
Personale şi în celelalte documente depuse, inclusiv documente financiare, sunt adevărate şi corecte şi în
concordanţă cu faptele relevante. Prin semnătura sa, Clientul confirmă ca a citit şi a înţeles în întregime
conţinutul cererii.
RAIFFEISEN BANK va păstra aceste informaţii în condiţiile respectării
cerinţelor legale de confidenţialitate.
Numele persoanelor Funcţia Semnătura

împuternicite
Administrator
Data depunerii cererii
22
chestionarul se va completa pentru noile solicitari de credite, iar in cadrul chestionarului se vor completa
numai rubricile continând informaţii care au suferit modificari faţă de cele prezentate la solicitarea anterioara
77

Managementul Organizării Și Desfășurarii Activității de Creditare La Nivelul Unei Bănci

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Managementul Organizării Și Desfășurarii Activității de Creditare La Nivelul Unei Bănci

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ "DIMITRIE CANTEMIR"

FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: VIZA FACULTĂŢII:

1. TITLUL: MANAGEMENTUL ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII ACTIVITĂȚII DE

3. Documentarea practică pentru realizarea studiului de caz

4. Utilizarea unor surse statistice din ţară şi din străinătate

5. Prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor din literatura de

8. Concluziile finale ale lucrării şi contribuţia personală a

5. Declaraţia pe proprie răspundere privind autenticitatea lucrării de licenţă

Subsemnatul / subsemnata ...................................................................................................................

Evoluţia actuală a României obligă la o atentă politică de măsurare a riscurilor

O altă problemă abordată în cadrul capitolului 1 ține de inovațiile tehnologice în

1.1. ORIGINILE SISTEMULUI BANCAR

Originile sistemului bancar se regăsesc în trecutul îndepărtat.Activitatea bancară s-a

primirea depozitelor de bani spre păstrare;

1.2. COORDONATE ALE SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC

1.2.1. Înființarea sistemului bancar românesc

Primele evocări de activitate cu caracter bancar , în sensul modern al teremenului, apar

cumpărarea de funcții în ierarhia administrativă, inclusiv pentru cumpărarea tronului domnesc

Tabelul 1.1 – Numărul băncilor din România anilor 1900-1945

Tabelul 1.2 – Structura capitalurilor în sistemul bancar românesc în perioada

Un pas important în modernizarea sistemului bancar românesc a fost contituirea în

industriale și comerciale de la străini sau înființau asemenea întreprinderi.De asemenea, în

1.2.2. Sistemul bancar românesc în perioada socialistă

Procesul de transformare a sistemului bancar românesc după tipicurile economiei

1.2.3. Sistemul bancar românesc în perioada tranziției la economia de piață și de

Tabelul 1.3. – Băncile românești care au dat faliment după 1990

Tot din perspectiva restructurării sistemului bancar, un element esențial îl constituie

numărului de societăți bancare private și a ponderii capitalului privat în industria bancară

Tabelul 1.4. – Participațiile străine la capitalurile băncilor, persoane juridice române

Procesul de privatizare al băncilor cu capital de stat din România a început cu Banca

Scăderea indicatorilor de profitabilitate este datorită intensificării concurenței în

Figura 1.1. – Indicatori ai profitabilitații sistemului bancar românesc

1.2.4. Sistemul banacar românesc după aderarea la Uniunea Europeană

După aderarea la Uniunea Europeană, se va produce o creștere a ponderii capitalurilor

Credit acordat populației Credit neguvernamental

Figura 1.2. – Situația soldului creditelor acordate populației

1.2.5. Efectele crizei americane a creditelor ipotecare asupra activității bancare

Efectele crizei financiare internaționale au început să se manifeste în cadrul sistemului

Figura 1.3. – Variația soldului creditelor acordate populației

Din perspectiva rețelelor de sedii bancare și a personalului, efectele crizei financiare

Tabelul 1.5. – Indicatori de profitabilitate și prudențialitate

1.3. STRUCTURA SISTEMULUI BANCAR

 ordonanța guvernului nr 10/2004 privind procedura reorganizării judiciare și a

1.4. CARACTERISTICILE SISTEMULUI BANCAR PRIVIND ACTIVITATEA

1.4.1. Activitatea de creditare în sistemul bancar românesc

Economia reală românească a evoluat cu o viteză şi perseverenţă uluitoare, chiar dacă

1.4.2. Locul activității de creditare în activitatea bancară

Din punct de vedere al activităţii bancare, operaţiunile de creditare reprezintă

creditare, obiectul creditului şi tipurile de credit au devenit elemente comune ale

1.5. OPERAȚIUNI DESFĂȘURATE DE INSTITUȚIILE DE CREDIT

 emitere și administrare de mijloace de plată, cum ar fi: cărți de credit,

1.5.1. Produse și servicii bancare

Principalele produse oferite de instituțiile de credit clienților săi sunt următoarele:

 credite acordate statului.

 activități de consultanță bancară și financiară;

1.5.2. Instrumente de plată bancare

Principalele instrumente de plată bancare sunt:

3. Instituția de credit a plătitorului debitează contul clientului și remite ordinul de plată

Instituția de credit 3 Instituția de

Figura 1.5. – Circuitul ordinului de plată

 trasul (numele și adresa);