TEMA 2/ ȘEDINȚA 2 : LINII DE COMUNICAȚII PRIN CABLU DE CUPRU

În telecomunicaţii, conductoarele de cupru reprezintă cel mai vechi suport fizic

utilizat pentru transmiterea la distanţă a informaţiei. Transmisia informaţiei pe cabluri
cu perechi de conductoare se bazează pe propagarea unui semnal electric care trebuie să
rămână între anumiţi parametrii, pe parcursul drumului între sursă şi destinaţie.
În funcţie de structura lor şi de parametrii specifici ai mediului de transmisie,
cablurille cu perechi de conductoare se împart în două mari categorii:
 cabluri coaxiale
 cabluri torsadate.

Cablul coaxial

Cablul coaxial este un cablu electric care se compune dintr-un conductor central
din cupru, masiv sau liţat, înconjurat de un material izolator (PVC, teflon), urmat de
un înveliş metalic numit conductor exterior sau tresă.
Învelişul metalic este un ecran realizat cu ţesătură din fire subţiri de cupru (tresă),
din bandă (folie) din cupru (rar din aluminiu) sau din fire de cupru paralele înfăşurate pe
izolaţia din jurul conductorului central. Tot cablul este acoperit de un ultim strat
izolator, exterior, numit manta de protecție.
Cablul coaxial este ultilizat pentru transmisiuni de înaltă frecvenţă sau pentru
semnale de bandă largă. Deoarece câmpul electromagnetic purtător al semnalului există
doar în spaţiul dintre cei 2 conductori el nu poate interfera sau permite interferenţe cu
alte câmpuri electromagnetice externe.
Această proprietate face cablul coaxial o alegere bună pentru a transporta semnale
slabe care nu pot tolera interferențele din mediul înconjurător sau pentru semnale
electrice mai puternice care nu trebuie lăsate să radieze sau să se cupleze în structuri sau
circuite adiacente.

Fig.1. Cablul coaxial

Aplicațiile obișnuite ale cablului coaxial includ distribuția video și televiziune,

transmisii RF și microunde.
Clasificarea cablurilor coaxiale:
În funcţie de parametrii specifici, cablurile coaxiale se clasifică astfel:
a) După rigiditatea învelişului:
 cabluri coaxiale rigide;
1
  cabluri coaxiale flexibile.
Cablurile coaxiale rigide au un înveliş dur, iar cele flexibile au un înveliş metalic
împletit din fire subţiri de cupru.
b) După impedanţa caracteristică:
 cabluri coaxiale cu impedanţa de 50Ω (cablul de tip Ethernet);
 cabluri coaxiale cu impedanţa de 75Ω (cablul tip “televiziune prin cablu”).
c) După tipul materialului izolant:
 cabluri coaxiale cu polietilenă [PE - RG59, RG6];
 cabluri coaxiale cu politetrafluoroetilenă [PTFE];
 cabluri coaxiale cu teflon [RG179, RG178, RG180 BU] etc.
d) După dimensiune:
 cabluri coaxiale mici: 1,2/3,5; 1,2/4,2; 1,8/6,4;
 cabluri coaxiale medii: 2,6/9,4;
 cabluri coaxiale mari: 5/18.
Dimensiunile de mai sus sunt specificate prin diametrul conductorului central (d)
şi diametrul interior al conductorului exterior (D), exprimate în mm, ca raport d/D.

Fig.2 Tipuri cabluri coaxiale

Avantaje
Datorită structurii sale și a izolării bune, cablul coaxial prezintă un avantaj major
față de alte tipuri de cablu de cupru deoarece au o comportare foarte bună în frecvență
poate acoperi o bandă foarte largă, de la frecvențe joase până la UHF (Ultra High
Frequency)
Dezavantaje
2
  nu suportă pentru Ethernet o lărgime de bandă mai mare de 10 Mbps.
 este un mediu partajat (shared-media) și nu poate oferi un grad minim
de securitate.
 pentru a oferi o imunitate bună la interferențele electromagnetice trebuie
împământat la un capăt.
Parametrii cablului coaxial:
 lungimea cablului - h;
 diametru exterior la interiorului conductor - d;
 diametrul interior al ecranului - D;
 constanta dielectricului - ἐ;
 permeabilitatea magnetica - µ.
Tipuri de conectori
In cazul cablurilor coaxiale, conectorul trebuie sa aiba aceeasi impedanta
caracteristica cu a cablului:
 Conector F – are o impedanta caracteristica de 75Ω si o bandă utila intre 250
MHz si 1GHz. Acesta se foloseste la conectarea modemului la cablu, la
conectarea la antenna etc.

Fig.3 Conector F
 Conector BNC- are o impedanta caracteristica de 50Ω si o banda utila intre 0 si 4
GHz. Este folosit pentru semnalele video, pentru conectarea la antena, pentru
interconectarea modulelor electronice din aviatie precum si pentru conectarea
dispozitivelor de masura.

3
 Fig.4 Conector BNC
 Conector N- are o impendata caracteristica de
50Ω sau 75Ω si banda intre 0 si 5 GHz. Acest tip de
conector are urmatoarele avantaje: zgomot de cuplaj
mic, rezistenta sporita la umezeala, socuri su vibratii. Se
foloseste in retelele radio de date, sistemele de paging
etc.

Fig.5 Conector N
 Conector UHF- are banda utila cuprinsa intre 0 si
300MHz. Interconecteaza
cabluri de tipul RG8, RG9, RG58, RG59. Este utilizat in
aplicatii radar. Utilizarea
lui s-a diminuat pentru ca tinde sa fie inlocuit cu BNC si
conector N.

Fig.6 Conector UHF

 Conector FME – are banda cuprinsa intre 0 si 2

GHz. Este utilizat pentru
conectarea cablului coaxial de tip RG-85 si in
echipamentele mobile.

Fig.7 Conectori FME

4
Mai exista si alte tipuri de conectori ca: APC-7, mini-UHF, GR900BT,SMA,TNC.
Benzile de frecventa ale conectorilor coaxiali sunt reprezentate in figura:

Fig.8 Benzi de frecvențe cabluri coaxiale

Sertizare mufă BNC pe cablu coaxial (https://www.youtube.com/watch?v=y_CdUhWF1K0)

Sertizare mufă F pe cablu coaxial prin compresie (https://www.youtube.com/watch?
v=5_9H3dW9C6k)

Cablul torsadat
Cablul torsadat este realizat din fire de cupru răsucite unul în jurul celuilalt.
Numărul de perechi de fire este variabil. Astfel, prin răsucirea firelor de cupru, se vor
atenua semnalele parazite provenite de la diverse surse de zgomot sau fire alăturate.
Cablurile torsadate pot fi împărţite în două categorii:
1) neecranate (Unshielded Twisted Pair – UTP) – fig. 9
2) ecranate (Shielded Twisted Pair – STP) – fig. 10

Fig. 9 Cablul UTP

Fig. 10 Cablul STP

Cablul cu perechi răsucite neecranat (UTP) este un tip de cablu des întâlnit
care conţine 4 perechi de conductoare. Fiecare conductor al unei perechi este răsucit
în jurul celuilalt, în scopul anulării interferenţei electromagnetice, eliminând astfel
diafonia.
Numărul de răsuciri pe o distanţă de un metru face parte din specificaţiile
constructive ale fiecărui cablu. Cu cât acest număr este mai mare, cu atât diafonia este

5
mai redusă. Perechile de conductoare sunt răsucite între ele, având un pas de torsadare
cuprins între (80–200) mm, care diferă de la o pereche la alta.
Pentru a reduce diafonia, perechile de conductoare sunt torsadate între ele cu un
pas de 300 mm. La exterior, cablul UTP are o manta de protecţie mecanică, realizată din
material plastic.

1 – conductor
2 – izolaţie
3 – pereche
4–cămaşă

Fig. 11 Structura cablului UTP

Cablul UTP nu este protejat faţă de interferenţele electromagnetice şi undele

radio externe. De aceea instalarea lor se face separat faţă de alte cabluri.
Caracteristicile cablului UTP :
 Impedanţa caracteristică a unei perechi de conductoare are valoarea de
100Ω;
 Diametrul exterior al cablului este de 0,43 cm;
 Izolaţiile conductoarelor sunt de culori diferite, pentru a permite
identificarea perechilor de conductoare şi corespondenţa lor la capetele
cablului;
 Pentru lungimi mai mari de 100m, necesită folosirea repetoarelor de
semnal care să compenseze atenuarea proprie a cablului;
 Deşi este considerat cel mai rapid mediu de transmisie bazat pe cupru, este
mai vulnerabil în faţa zgomotelor electrice în comparaţie cu alte categorii
de cabluri.

Cablul cu perechi torsadate în folie (FTP) este un cablu UTP în care

conductorii sunt înveliţi într-o folie exterioară de ecranare. Folia de ecranare are scopul
de a proteja împotriva interferenţelor externe şi rolul de conductor de împământare.

1 – conductor
2 – izolaţie
3 – pereche
4 – folie
5 – cămaşă

Fig.12 Structura cablului FTP

6
 Cablul cu perechi torsadate neecranat, cu tresă (S/UTP) este un cablu FTP
căruia i s-a adăugat o tresă împletită în locul foliei de ecranare. Tresa înveleşte toate
perechile de conductoare.

1 – conductor
2 – izolaţie
3 – pereche
4 – tresă
5 – cămaşă

Fig.13 Structura cablului S/UTP

Cablul cu perechi torsadate ecranat (STP) este format din 4 perechi de

conductoare. Fiecare pereche conductoare este torsadată şi ecranată cu o folie metalică.
Cele 8 conductoare sunt ecranate electromagnetic cu un ecran suplimentar de tip folie
sau panglică metalică.
La exterior, cablul STP are o manta din material plastic pentru a fi protejat
mecanic şi împotriva factorilor de mediu. Acest cablu combină trei tehnici legate de
transmisia datelor: shielding (protejarea), cancellation (anularea) şi torsadarea firelor.

1 – conductor
2 – izolaţie
3 – pereche
4 – folie
5 – cămaşă

Fig.14 Structura cablului STP

Învelişul protector folosit în cablul STP nu face parte din circuitul electric aşa
cum se întamplă în cazul cablului coaxial. Astfel, la o conectare incorectă, învelişul
protector va acţiona ca o antenă, absorbând semnalele electrice din cablurile aflate în
vecinătate.

Caracteristicile cablului STP:

 Impedanţa caracteristică a unei perechi de conductoare are valoarea de
150Ω;
 Capacitatea de transmisie: se pot realiza transferuri de pâna la 500 Mbps la
100m. Cea mai utilizată rată este de 16 Mbps;
 Pentru lungimi mai mari de 100m, necesită folosirea repetoarelor de
semnal care să compenseze atenuarea proprie a cablului;

7
  Cablul STP este mai scump decât cablul UTP dar oferă protecţie împotriva
tuturor tipurilor de interferenţe.

Cablul cu perechi torsadate ecranat, cu tresă (S/STP) conţine 4 perechi de

conductoare, fiind o combinaţie între cablurile UTP şi STP. Nu prezintă ecran pentru
fiecare pereche conductoare, în schimb prezintă un ecran suplimentar de tip folie sau
panglică metalică care înveleşte toate perechile. Ecranul suplimentar, numit si ecran de
grup, este eficient doar dacă este împământat la ambele capete şi nu prezintă
discontinuităţi.
1 – conductor
2 – izolaţie
3 – pereche
4 – folie
5 – tresă
6 – cămaşă

Fig. 15 Structura cablului S/STP

Caracteristicile cablului S/STP:

 Impedanţa caracteristică a unei perechi de conductoare are valoarea de
100Ω sau 120 Ω;
 Pentru lungimi mai mari de 100m, necesită folosirea repetoarelor de
semnal care să compenseze atenuarea proprie a cablului.
Categoriile de cabluri UTP sunt următoarele:
 Categoria 1 se referă la cablul telefonic UTP tradiţional, care poate transmite
vocea, însă nu şi date.
 Categoria 2 conţine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de până
la 4 Mbps. Are în compunere patru perechi torsadate.
 Categoria 3 este folosită pentru sistemele telefonice şi pentru Ethernet în reţele
locale care funcţionează la viteze de 10 Mbps. Are 4 perechi de fire.
 Categoria 4 a fost inițial definită în standardul TIA/EIA 568 și a fost utilizată în
rețelele jeton în inel, fiind capabilă a transmite date la o viteză de 16Mbps, având o
frecvență de 20MHz. În prezent este perimată, nerecunoscută de TIA/EIA și neutilizată.
 Categoriile 5 si 5e au patru perechi de fire cu o rată de transmisie de 100 Mbps.
Acestea sunt cele mai frecvent folosite. Cablul UTP de categoria 5e are mai multe
torsadări pe metru decât cel de categoria 5. Aceste torsadări suplimentare previn
interferenţele din surse exterioare cablului sau cele datorate celorlalte perechi din cablu.
 Categoria 6 folosesc un perete desparţitor de plastic pentru a separa perechile de
fire, fapt care impiedică interferenţele. Perechile au de asemenea mai multe torsadări
decât Categoria 5e. În unele medii de afaceri sau de acasă sunt instalate cabluri Cat6
8
pentru a fi pregatite pentru cerinţele de lăţime de bandă din viitor. Aplicaţiile precum
video, conferinţele video şi jocurile folosesc cantităţi mari din lăţimea de bandă.
 Categoria 7 este un standard de cablu pentru Ultra Fast Ethernet și alte tehnologii
de interconectare ce poate fi compatibil cu categoriile tradiționale cat.5e și cat.6.
Caracteristicile cat.7 privind diafonia și zgomotul de sistem sunt și mai stringente decât
cele ale cat.6. Pentru a atinge aceste caracteristici, s-a adăugat ecranare atât pentru
fiecare pereche în parte cât și pentru întreg cablul.

Fig. 15 Marcarea cablului UTP

Conectori pentru cabluri UTP şi STP
Pentru aceste tipuri de cabluri, cei mai utilizaţi sunt conectorii de tip RJ
(Registered Jack). Aceştia au 4, 6, 8 sau 10 pini. Deoarece nu întotdeauna se folosesc
toţi pinii, s-a adoptat o notaţie care precizează numărul total de poziţii de pini ai
conectorului (eng. Positions) şi numărul de pini efectiv conectaţi (eng. Connected).
De exemplu, 6P4C, reprezintă un conector cu un număr de 6 pini, dintre care sunt
conectaţi numai 4. Pentru fiecare astfel de combinaţie, există un cod RJ. Montarea
conectorilor RJ se face prin sertizare, cu ajutorul unor cleşti speciali.

Fig. 16 Codificare conectori RJ

9
Fig. 17 Conectori RJ

Fig. 17 Clește de sertizat

Conectorul RJ45 (Registered Jack 45) este un conector cu 8 fire, folosit în reţele
locale, în special de tip Ethernet.

Fig. 18 Conectori RJ-45 mama/tata

Cablarea structurată reprezintă baza pe care este construită întreaga reţea de

calculatoare şi telefonie a unei companii. O reţea bine construită determină un grad
scăzut de probleme în cadrul reţelei de calculatoare. Există în momentul de faţă soluţii

10
de reţele fără fir (wireless), dar acestea nu oferă fiabilitatea, calitatea şi viteza unei reţele
la standardele CAT5e sau CAT6.
Avantajele cablării structurate:
 mutarea cu uşurinţă a departamentelor fară cheltuieli suplimentare
 trafic de date la viteză mare
 modificări de structură a reţelei de date şi voce extrem de simplu de efectuat
 integrarea cu centrale telefonice
 identificarea şi remedierea problemelor de reţea mult mai uşor şi într-un
timp foarte scurt
 problemele de reţea sunt foarte rare şi de cele mai multe ori sunt izolate
 fiabilitate care tinde spre 100%

Codul culorilor
Pentru mufarea cablurilor UTP există două standarde care specifică ordinea
firelor în mufă: EIA/TIA 568A şi EIA/TIA 568B.

Fig. 19 Conectori RJ-45 - numerotare pini Fig. 20 Conectori RJ-45 – cod culori

Fig. 21 Aranjarea firelor în cadrul standardelor T568A şi T568B

În general în Europa se foloseşte standardul 568B, iar în Statele Unite 568A.
În funcţie de ce tipuri de echipamente se conectează, există 3 mari tipuri de
cabluri:

11
  Cablul normal, sau direct (straight-through) - are ambele capete
sertizate folosind acelaşi standard (fie A-A - în SUA, fie B-B în Europa). Este folosit
atunci când conectăm o staţie într-un switch sau un hub. Aceste echipamente, în
momentul în care trimit biţii de la un port la altul, inversează Tx-ul cu Rx-ul. În general,
se foloseşte un cablu straight-through pentru a conecta (echipamente diferite):
• Switch de router
• Switch de PC
• Hub de PC

Fig. 22 Cablu straight-through

 Cablul inversor (cross-over) – inversează perechile 2 şi 3 între cele două

capete. Când se conecteză direct două staţii între ele fără a mai folosi un alt echipament,
trebuie să avem în vedere că ceea ce transmite o staţie trebuie să ajungă la cealaltă în
pinii de Rx, iar pentru că nu există un echipament care să facă această inversare se
utilizează cablul inversor. Acest cablu inversează pinii 1 şi 2 cu pinii 3 şi 6. Acest cablu
se realizează făcând o mufă pe standardul A şi una pe standardul B (se inversează
perechile portocaliu cu verde). În
general, se foloseşte un cablu de
tip cross-over pentru următoarele
situaţii (echipamente de acelaşi
tip):
• Switch de switch
• Switch de hub
• Hub de hub
• Router de router
• PC de PC

Fig. 23 Cablu cross-over

12
  Cablul consolă (rollover) - Se foloseşte atunci când dorim să ne conectăm
la consola unui router, care este un port de comunicaţie serială prevăzut cu o mufă
RJ45. Celălalt capăt îl introducem întrun adaptor RJ45 - DB9 (sau DB25) pe care îl
folosim la portul serial al calculatorului. Acest tip de cablu are pinii în oglindă, adică
pinul 1 ajunge la pinul 8, 2 la 7, etc.
Materiale folosite la mufarea conectorilor și verificarea cablului torsadat:
 Multimetru cu Tester de Cabluri UTP - FTP
 Clește sertizare
 Sertizor
 Dezilozator de manta

Fig. 23 Tester cablu torsadat

Sertizare mufă RJ45 pe cablu UTP( https://www.youtube.com/watch?

v=v7H8OoKA4F8)

13