ANESTEZIA

Anestezia înseamnă blocarea sau abolirea temporară a senzațiilor, incluzând durerea. Se

induce o amnezie, analgezie, absența responsibității, pierderea reflexelor mușchilor scheletici
sau diminuarea răspunsului la stimulare sau toate acestea, induse farmacologic și reversibile.
Există mai multe tipuri de anestezie:
o Anestezia locală
o Anestezia regională
o Anestezia generală
o Anestezia disociativă
Anestezia locală implică amorțirea unei părți a corpului pentru a preveni durerea în timpul
intervenției chirurgicale sau a unei alte proceduri.
Anestezia regională blochează durerea pe o suprafață mai extinsa a corpului, cum ar fi un
braț, un picior sau jumătatea inferioară a corpului. În anestezia regionala, sunt injectate
anestezice locale în apropierea grupelor de nervi, pentru a amorți o porțiune mai extinsă a
corpului. Două tipuri de anestezie regională folosite frecvent sunt: anestezia spinală și
epidurală.
Anestezia generală reprezintă o combinație de medicamente care induce pacientul într-o
stare de somn înainte de o intervenție chirurgicală sau de o altă procedură medicală.
Anestezia disociativă folosește agenți care inhibă transmiterea impulsurilor nervoase între
centrii nervoși din creier (cum ar fi cortexul cerebral) și centrii nervoși periferici.
ANESTEZICELE LOCALE sunt substanțe medicamentoase care, introduse în imediata
apropiere a formațiunilor nervoase, previn transmiterea impulsurilor nervoase fără a determina
inconștiența.
Instalarea anesteziei locale depinde de:
natura substanței administrate
modul de administrare
concentrația în substanța activă şi volumul de soluție administrat
tipul țesutului cu care substanța vine în contact
CLASIFICARE:
După tipul de anestezie realizat:
◻ anestezice de contact (suprafață):
reprezentanți: Benzocaina, Cincocaina, Lidocaina, Tetracaina, Cocaina.
◻ anestezice de infiltrație:
reprezentanți: Lidocaina, Mepivacaina, Bupivacaina.
 ◻ anestezice de conducere sau regionale:
reprezentanți: Bupivacaina, Etidocaina, Lidocaina, Procaina.
După intensitatea şi durata de acțiune:
compuşi cu putere de acțiune mare (activi în concentrații mici, durată de acțiune lungă):
Bupivacaina, Cincocaina, Etidocaina
compuşi cu putere şi durată de acțiune medie: Lidocaina, Mepivacaina
compuşi cu putere de acțiune mică şi durată scurtă: Procaina, Clorprocaina.
Indicațiile anesteziei locale
În funcție de tipul de anestezie obținut, anestezicele locale sunt indicate în:
◻ intervenții chirurgicale;
◻ manevre endoscopice;
◻ calmarea durerilor în anumite afecțiuni;
ANESTEZIA MAXILARĂ
 Proprietăți importante ale anestezicelor locale:
pKa = pH substanța medicamentoasă este 50% ionizată
Concentrația formei neionizate în soluțiile liposolubile este <50%.
Numai formele neionizate traversează pasiv, prin difuziune membrana celulei nervoase.
În țesuturile septice aciditatea tisulară -> forma ionizată a subst. anestezice
-> scade pătrunderea substanței anestezice în membrană;
-> scade concentrația substanței anestezice pentru blocarea canalelor ionice.
ANESTEZIA GENERALĂ are ca obiective să realizeze analgezia, hipnoza (pierderea
cunoștinței) și relaxarea musculară menținând un echilibru al funcțiilor vitale (respirația și
circulația).

TEHNICA ANESTEZIEI GENERALE:

◻ Premedicația – seara se administrează fenobarbital, diazepam, iar dimineața mialgin și
atropină.
◻ Inducția anestezică – se realizează cu Penthotal (tiobarbituric) și substanță curarizantă.
Curarele – substanțe miorelaxante care blochează transmiterea impulsului nervos către
mușchii scheletici la nivelul plăcii neuromusculare. Sunt: naturale (d-tubocurarina) și sintetice,
care se împart în:
■ pahicurare (asemănătoare celor naturale, blocând acțiunea depolarizantă a acetilcolinei),
■ leptocurare (cu acțiune asemănătoare acetlcolinei), dar anormal prelungită.
CONTROLUL ANESTEZIEI
PARAMETRII:
1. Faciesul – este inițial uşor cianotic
2. Pupila – tot timpul micotică. Daca se dilată lent, bolnavul este pe cale de trezire. Daca se
dilată brusc, bolnavul intră în sincopa.
3. Reflexul palpebral (închiderea fantei palpebrale la atingerea pleoapei) dispare când se obține
narcoza chirurgicala.
4. Reflexul cornean (contracția pleoapelor la
atingerea corneei).
5. Pulsul
6. Tensiunea arteriala
7. Saturația în oxigen.
 ANESTEZIA PE CALE INTRAVENOASĂ
Se folosește în intervenții de scurtă durată.
Avantaje: inducție ușoară, absența stadiului de excitație, trezire rapidă, absența iritației
mucoasei gastrice și bronșice.
Reguli :
1. Doza optimă pentru fiecare substanţă
2. Injectare lentă și strict intravenoasă
3. Apneea oprește administrarea drogului.
Complicații : necroza la injectarea perivenoasă, laringospasm, stop cardiac prin supradozare.
Medicamente:
1. Barbiturice - cu acțiune scurta (Tiopental)
2. Nebarbiturice (Sterolice) – Ketamina
3. Analgezice centrale intravenoase (Mialgin, Fentanil).
ANESTEZIA REGIONALĂ se utilizează pentru intervențiile chirurgicale, în terapia durerii
acute şi cronice, în scop diagnostic şi de tratament.
AVANTAJELE:
1. Pacientul rămâne conștient, cu respirația şi căile aeriene neinterceptate. Astfel este protejat
de inhalarea conținutului gastric, iar interferența cu funcția respiratorie este minimă, atât prin
absența drogurilor cu efect depresor, cât şi prin absența instrumentării căilor aeriene.
2. Recuperarea pacientului este lină şi fără complicații, nursing-ul fiind mult redus,
comparativ cu anestezia generală.
3. Posibilitatea extinderii blocurilor nervoase postoperator, asigurând astfel cea mai eficientă
formă de analgezie şi eliminând necesitatea administrării de analgetice sistemice.
4. Reducerea semnificativă a pierderilor de sânge intraoperator, comparativ cu anestezia
generală, în chirurgia șoldului, chirurgia pelvină, prin scăderea tensiunii arteriale şi
redistribuirea fluxului sanguin.
DEZAVANTAJELE:
 1. Preferința multor pacienți de a dormi. Aceasta nu exclude anestezia regională, care poate fi
combinată cu o anestezie generală ușoară, fără relaxant muscular.
2. Necesitatea abilității în executarea tehnicilor pentru obținerea unor rezultate bune. De
asemenea operațiile pe un pacient treaz implică cooperarea echipei chirurgicale.
3. Durata instalării unor blocuri este de 30-40 minute astfel încât se impune o bună organizare
pentru desfășurarea normală a programului operator.
4. Uneori analgezia nu este eficientă în totalitate, impunându-se administrarea de analgetice
sistemice.

Bibliografie:
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/tipuri-de-anestezie-care-sunt-acestea-dar-si-
efectele-secundare-si-riscurile
https://www.medic.chat/proceduri/anestezia-generala/
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/5-lucruri-pe-care-trebuie-sa-le-stii-despre-
anestezie
https://smartliving.ro/anestezie-generala-locala-epidurala-ce-avantaje-si-riscuri-
presupun/#Anestezie-rahidian%C4%83-vs-anestezie-epidural%C4%83
https://www.atitimisoara.ro/content/ghiduri/2009/Recomandari%20ATI
%202009/36%20Recomandari%20de%20buna%20practica%20in%20anestezia
%20regionala.pdf