Fat-frumos VS Orfeu

 ”Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”

de Petre Ispirescu
Basmul vorbește despre un împărat si o împărăteasă
care au făcut tot posibilul să facă un copil. În cele din
urmă au reușit însă acesta nu a vrut să se nască pana ce
tatal lui nu i-a promis tinerețe fara bătrânețe și viața fara
de moarte. Cand s-a făcut mare, acesta a ales sa plece în
lume să găsească cele făgăduite la naștere. A luat calul
cel mai pricăjit din cati avea. Acesta l-a învățat cum sa-l
hrănească și ce ar trebui sa își ia pentru călătorie. Dupa
zile de munca la vechea armură a lui taică-su, a plecat în
călătorie(calul s-a trnsformat intr-un armăsar de toata
frumusețea cu aripi). A trebuit sa îl asculte foarte bine pe
cal pentru a trece de Gheonoaie și Scorpie care au fost
surori dar au fost blestemate de părinții lor. Acestea i-au
oferit multe, dar el a vrut sa isi continuie călătoria. La
sfârșit a trecut si de pădurea cu lighioane si a ajuns la
castelul unde găsea tinerete fara bătrânețe și viața fara
de moarte. Acolo erau si 3 zane, iar cu cea mică s-a si
căsătorit. Acestea l-au avertizat sa nu se duca in valea
plângerii însa intr-o zi, urmărind un iepure a ajuns fara sa
vrea acolo si l-a luat dorul de ai lui. A decis sa plece sa îi
vadă însa pe drum nu mai exista nici Gheonoaia, nici
Scorpia(fiind doar legende) si in locul unde a crescut nu
mai era nimic la fel. Calul a ales sa se întoarcă la castel
însă Făt-frumos a ales sa rămână. A îmbătrânit foarte
mult. În sfârșit a deshis o cutie unde era moartea care a
zis că de cand il aștepta mai avea putin si murea si ea.
Astfel Făt-frumos a murit.

 ”Orfeu in infern”
de Tennessee Williams
Orfeu este un personaj din mitologia greacă, considerat
cel mai celebru dintre poeţii care au trăit înaintea lui
Homer. Potrivit legendei, era fiul lui Apollo şi al muzei
Caliope şi a trăit în Tracia în epoca argonauţilor, pe care i-
a însoţit în expediţia cautarii lânii de aur. Apollo însuşi i-a
dăruit lira, iar muzele l-au învăţat să cânte la ea. Cu acest
instrument el fermeca, răspândind armonii divine, nu
numai in randul animalelor sălbatice, ci până şi pietrele,
arborii şi obiectele neînsufleţite de pe povârnişurile
Olimpului se mişcau din loc şi îl urmau ca să asculte
minunatele sunete ale lirei sale de aur.
 După întoarcerea din expediţia argonauţilor (unde a
reuşit să domolească valurile mării în furtună şi sufletele
zbuciumate ale marinarilor), s-a instalat în Tracia, unde s-
a căsătorit cu nimfa Euridice. Într-o zi, fugind ca să scape
de păstorul Aristeu, aceasta a fost muşcată de un şarpe
veninos şi a murit. Orfeu a urmat-o atunci în sălaşul lui
Hades, tot cu lira în mână, reuşind să suspende cu
ajutorul ei până şi chinurile damnaţilor; arta sa l-a ajutat
să-şi redobândească soţia de la cele mai crude dintre
divinităţile grecilor. Rugăminţile aveau să-i fie îndeplinite
însă cu o condiţie: nu trebuia, pentru niciun motiv, să se
întoarcă spre a-şi privi soţia până ce nu vor fi ieşit
amândoi din casa lui Hades. Orfeu a respectat această
condiţie până în pragul infernului, când era însă gata să
treacă hotarul , împins de teama şi nerăbdarea iubirii, a
privit înapoi, abia apucând s-o vadă pe Euridice dispărând
din nou în adâncurile infernului.
Disperarea provocată de pierderea definitivă a Euridicei
l-a făcut pe Orfeu să dispreţuiască şi să insulte femeile
din Tracia. În cele din urmă, exasperate, acestea s-au
răzbunat sfâşiindu-l în bucăţi, pradă extazului specific
orgiilor bahice. După moartea sa, muzele i-au adunat
rămăşiţele şi le-au îngropat la Libetra, pe muntele Olimp.
Potrivit tradiţiei, capul lui Orfeu a fost aruncat în fluviul
Hebru, de unde a ajuns în mare, fiind dus de valuri pe
insula Lesbos. Aici, întrucât continua să vorbească,
pronunţând oracole, în concurenţă cu Apollo, a fost
redus definitiv la tăcere de Apollo însuşi.

Atat Orfeu cât și Făt-frumos au fost în stare să treacă

peste toate greutațile lumii ca să ajungă să își
îndeplinească idealul. O altă asemănare intre cei doi este
ca ambii au reusit să câștige ceea ce își doreau însă,
nerezistând tentației au sfârșit amândoi fără acel câștig.
O altă asemănare a celor 2 eroi este că ambii sunt bravi
și curajoși si ajutați de ceva. În cazul lui Făt-Frumos este
vorba despre calul fermecat, iar Orfeu este ajutat de lira
sa de aur.