Sunteți pe pagina 1din 1

SIMBOLISMUL - (Curent literar)

» Este un curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XlX-lea, ca reactie impotriva
romantismului si parnasianismului. Precursor al simbolismului in Franta este considerat
Charles Baudelaire, prin volumele de versuri "Les Corespondences" ("Corespondente") si
"Les fleurs du mal" ("Florile raului"). Precursor al simbolismului romanesc a fost Mihai
Eminescu, prin poeziile "Dintre sute de catarge" si "Melancolie".

» Numele curentului a fost dat de Jean Moreas in articolul-manifest intitulat "Le symbolisme"
(1886). Simbolismul are meritul de a reface sensibilitatea poeziei, apeland la simbol, aluzie,
sugestie. Poetul francez Mallarme (1842-1898).a definit rostul si rolul poeziei simboliste: "A
numi un obiect inseamna a suprima trei sferturi din bucuria poemului care e facuta sa
ghiceasca putin cate putin; a sugera, iata visul".

» In Romania, simbolismul a aparut sub auspiciile revistei "Literatorul" a lui Alexandru


Macedonski, care s-a evidentiat mai ales ca teoretician al acestui curent, mai putin ca poet
simbolist.

» Reprezentantii romani ai simbolismului au fost: Ion Minulescu, George Bacovia, Stefan


Petica, Dimitrie Anghel, Traian Demetrescu, Elena Farago.

Trasaturile simbolismului:
- raportul dintre simbol (semn, cuvant) si eul poetic nu este exprimat, ci sugerat, deci sugestia
este o modalitate specifica simbolismului;
- poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari sufletesti specifice acestui curent
literar: spleen-ul, angoasa, oboseala psihica, disperarea, apasarea sufleteasca, nevroza, toate
fiind insa sugerate, fara a fi numite: "a numi obiectul este a suprima trei sferturi din farmecul
poemului; a sugera, iata visul!" (Stephane Mallarme);
- corespondenta dintre cuvinte si elemente din natura este principala modalitate de realizare
literara a poeziilor; de exemplu: cuvantul plumb are drept corespondent in natura un metal
greu, de culoare cenusie, maleabil si cu o sonoritate surda (patru consoane si doar o vocala),
care simbolizeaza starile sufletesti sugerate de trasaturile acestui metal: greutate sufleteasca,
angoasa, instabilitate psihica, claustrare intr-un spatiu fara solutii de evadare;
- muzicalitatea versurilor: fie prin prezenta instrumentelor muzicafe sau a ariilor ca simbol
("Muzica inainte de toate" -P.Verlaine), fie prin muzicalitatea interioara a versurilor ( "Arta
versurilor e arta muzicii" - Al.Macedonski);
- versul liber, ca noutate prozodica, rima fiind considerata o simpla conventie, accentul
punandu-se pe forma si ritmul versului;
- tema generala a poeziilor simboliste o constituie conditia nefericita a poetului intr-o
societate superficiala, meschina, incapabila sa perceapa, sa inteleaga si sa aprecieze nivelul
artei adevarate;
- cromatica este, de asemenea, fie exprimata direct prin culori cu putere de simbol, fie
sugerata prin corespondente (ex. simbolul plumb = cenusiu), toate simbolizand stari si
atitudini poetice;
- olfactivul sugereaza in poezia simbolista stari ale eului poetic, fiind in general sugerate
mirosurile puternice prin simboluri foarte sugestive (cadavre, mort).

Este, asadar, un lucru cert faptul ca poezia simbolista apeleaza la toate simturile omului
(sinestezie), pentru o receptare totala si profunda a starilor poetice exprimate.

S-ar putea să vă placă și