CEL MAI SMECHER SPECTACOL

Personaje:

JOSH

MORȚII - MICHAEL, KATIE, MATT, JESSIE, BETTY

BUNICUL
JUDECĂTOR
PROCUROR
AVOCATUL APĂRĂRII
JURIU
UMBRA
MAMA
TATA
DIRECTORUL ȘCOLII

(ÎNTUNERIC. O lumină de lanternă îl găsește pe Josh dormind pe

patul de închisoare).
JOSH: Cine e? Cine e acolo?
(Michael își ține lanterna sub bărbie luminându-i fața. Ceilalți fac la
fel când vorbesc.)
MICHAEL: De ce?
KATIE: De ce?
MATT: De ce?
JESSIE: De ce?
BETTY: De ce ne-ai omorât, Josh?
MICHAEL: Am nevoie de un răspuns, Josh. De ce eu?
JOSH: Doar ca să vă văd morți. Ok?
KATIE: De ce eu?
JOSH: Stăteai lângă el. Așa a fost să fie.
MATT: De ce eu? Nici măcar nu te cunosc.
JOSH: Locul și momentul nepotrivit, fraiere.
JESSIE: De ce eu?
JOSH: De ce nu? Lumea e suprapopulată, eu doar am vrut să ajut.
BETTY: De ce ai zâmbit când m-ai omorât?
JOSH: Mă cunoști. Sunt un tip prietenos.
BETTY: Mă plăceai cândva.
JOSH: În visele tale.
BETTY: Stăm pe aceeași stradă. Ne jucam mereu când eram mici.
JOSH: Taci.
BETTY: Te-am învățat să faci baloane din gumă.
JOSH: Taci.
BETTY: Veneam la zilele tale de naștere, tu veneai la ale mele.
JOSH: Încetează.
BETTY: Când aveam unsprezece ani mă lăsai să mă joc de-a războiul
cu tine și ceilalți băieți pentru că îți plăcea cum mor. Îți amintești?
(The deceased improvise pre-teen kids playing war, using their fingers for guns and making shooting
sounds. They run around in the dark, their flashlights sweeping the floor, looking for the enemy, the
lights criss-crossing. Let them shout "bam,” "pow" etc. Eventually Emily "kills" Katie and Matt who
drop dead. Michael shoots Jessie who falls dead. Michael and Emily shoot each other at the same
time. Michael drops dead at once. Emily dies very dramatically with all the appropriate sounds).

BETTY: Sper că nu te-am dezamăgit când m-ai omorât la cantină azi

dimineață, Josh. Sper că am murit fix cum voiai tu.
JOSH: A fost perfect. Aș vrea s-o mai fac o dată. Am avut 5 gloanțe.5
gloanțe,5 oameni,e simplu.
MICHAEL: Glonțul care m-a omorât a trecut și prin părinții mei.
KATIE: Și prin frații și surorile mele.
MATT: Și prin prietenii mei.
JESSIE: A marcat chiar și viețile celor care au supraviețuit.
BETTY: Gloanțele tale au rănit sute.
MICHAEL: Poate chiar mii.
KATIE: Cicatrici care nu se vindecă niciodată.
MORȚII: De ce?
JOSH: A fost mai distractiv decât în jocuri.
(Josh lies down to sleep again. Emily pulls off his blanket).

BETTY: Am fost învățată să iert. Dar pe tine chiar nu te pot ierta până
nu înțeleg ce e în sufletul tău, Josh.
JOSH: N-am nevoie de nimic de la nimeni. Am tot ce îmi trebuie aici.
Trei mese calde și un pat. Toată treaba asta îmi iese din cazier când
fac 18 ani. Poate ies de aici când fac 21. După, când mă voi plimba pe
stradă, oamenii se vor uita la mine și vor șopti “Să nu te pui cu tipul
ăla”.
MICHAEL: Nu-i corect.
MORȚII: Chiar nu e.
KATIE: Corpurile noastre sunt în sicrie.
JESSIE: Noi suntem sub pământ.
MORȚII: Nu-i corect.
BETTY:Cât tu încă respiri.
MORȚII: Nu-i corect.
JOSH: Sunteți într-un loc mai bun acum - și nici nu trebuie să vă
faceți griji de chirie.
(JOSH lies down to sleep).
BETTY: Asta-I ultima ta șansă să răspunzi sincer, Josh.
JOSH: Nu puteți să-mi faceți nimic. Sunteți morți.
MICHAEL: O să te facem să te deschizi.
JOSH: Mult noroc.
KATIE: O să te disecăm ca o broască în laborator.
BETTY: O să-ți facem viața un calvar.
MICHAEL: Îți vom găsi motivul.
MATT: Îți vom intra pe sub piele.
JESSIE: Vom fi în mintea ta.
KATIE: Ca un vierme într-un măr.
BETTY: Ultima șansă, Josh. De ce?
JOSH: Sunteți doar un vis urât.
BETTY: Uneori visele urâte devin realitate.
(The deceased wrap Josh in the blanket, pick him up, making the box a coffin. They drop him in, close
the lid. Josh kicks and screams inside).

MICHAEL: Așa e lumea noastră acum.

KATIE: Singuri.
MATT: În întuneric.
JESSIE: În liniște.
BETTY: Chiar avem nevoie de niște răspunsuri, Josh.
JOSH: Lăsați-mă să ies!
MICHAEL: Ce era în mintea ta?
JOSH: Sunt claustrofob!
MICHAEL: Dar ești într-un loc mai bun acum.
KATIE: Și nici nu trebuie să-ți faci griji de chirie.
JOSH: Vă rog!
MATT: A zis cumva vă rog?
JESSIE: Cred că a zis vă rog.
JOSH: VĂ ROG!
EMILY: Clar a zis vă rog.
(The deceased turn the box on its side, open the lid. Josh tumbles out with a primal yell. He lies on
the floor exhausted).

MICHAEL: Asta va fi viața noastră.

KATIE: Fiecare oră.
MATT: Fiecare minut.
JESSIE: Într-un cuvânt...iad.
BETTY: Fără iubire.
MICHAEL: Fără decență.
KATIE: Fără confort.
MATT: Un copil într-o cușcă.
JESSIE: O cușcă care te înghite de viu in fiecare zi.
BETTY: Și într-o zi cușca asta te va arunca în stradă--
(JOSH makes nonsense sounds like a child to drown out what they are saying).

MICHAEL: Crispat.
KATIE: Blazat.
JESSIE: Fără prieteni.
BETTY: Fără speranță.
MICHAEL: Absurd.
KATIE: Fără suflet.
JOSH: Mă va scăpa ceva avocat.
MATT: Și cum vei face rost de un avocat?
JOSH: Părinții mei vor--
JESSIE: Părinții tăi vor face ce, Josh?
BETTY: Îi mai ții minte?
MICHAEL: Măcar puțin?
KATIE: Sau mai mult?
MATT: Deloc?
JESSIE: Spune ceva, Josh.
BETTY: Părinții tăi nu pot face nimic pentru tine, Josh, pentru că
părinții tăi sunt--
JOSH: Nu am nevoie de ei. Statul îmi va face rost de un avocat și voi
ieși.
MICHAEL: Dacă supraviețuiești la pârnaie.
JOSH: N-ai treabă.

BETTY: Îți vei iubi gratiile.

MICHAEL: Gratiile te protejează de lumea din afară.
KATIE: Pereții par mai mici.
MATT:Îți încețoșează gândurile.
JESSIE: Îți storc creierul.
BETTY: Te înnebunesc.
MICHAEL: În timp ce îți amintești de lumea aia mare.
KATIE: Pe care ai schimbat-o pentru un sicriu din beton.
MATT: Șase pe opt.
JESSIE: Doar adevărul te va elibera.
BETTY: Adevărul și nimic mai mult.
(JUDGE bangs the gavel)

JUDECĂTOR: A început ședința de judecata.

FOREMAN: Onorată instanță, juratii au ajuns la un verdict.
JOSH: Un verdict? Nici măcar nu a început procesul!
JUDECĂTOR: Cum pledezi?
JOSH: Am dreptul sa nu spun nimic. Orice zic ar putea fi adus
împotriva mea.
AVOCAT: Clientul meu pledează vinovat.
JOSH: Nu am spus asta. De ce nu mă asculta nimeni?
JUDECĂTOR: Are cuvantul acuzarea.
PROCUROR: Doamnelor și domnilor jurați: șapte cadavre, declarații
ale martorilor. Nu cred ca este nevoie de mai mult!
FOREMAN: Juriul a ajuns la un verdict, Onorata Instanța.
JOSH: Hey, trebuie să așteptați până la final. De ce nu mă aude
nimeni?
JUDECĂTOR: Are cuvantul apararea.
AVOCAT: Onorată Instanță, doamnelor și domnilor jurați, sunt de
acord cu procurorul.
JOSH: Ce fel de apărare e asta?
JUDECATOR: Sunt chemati martorii apararii.
(INTRA MORTII)
JOSH: Cum pot depune marturie? Sunt morti!
MICHAEL: Sunt Michael. Abia dacă îl știam pe Josh. Era prieten cu
iubita mea cam din totdeauna. În ziua aceea primisem o scrisoare. Mi-
a fost respinsă bursa sportivă la colegiul la care voiam să aplic. Nu
aveam nicio șansă să plătesc colegiul fără o bursă. Voiam să fiu
singur cu Betty ca să-i spun pentru că aplicam la același colegiu. Dar
Josh era acolo. Situația s-a înrăutățit rapid. Nu îmi amintesc care din
noi a împins pe cine dar am crezut că a trecut peste... pâna l-am văzut
venind spre masa mea în cantină.
KATIE: Eu sunt Katie. Nici măcar nu îmi era foame. Voiam să-mi
petrec pauza în cantină pentru că eram puțin emoționată din cauza
testului la bio. Dar Matt era mai emoționat decât mine și atunci când
mi-a cerut ajutorul nu am putut să-l refuz pentru că arată ca un cățeluș
plouat de fiecare dată când cere ajutorul și nu poți spune nu. Îi
explicam nutriția la plante când l-am văzut pe Josh îmbrăcat în
camuflaj mergând de parcă ar fi întârziat undeva. A fost de parcă
eram într-un rollercoaster care tocmai a căzut, când simți golul ăla în
stomac ca și cum ai fi pregătit să mori. Apoi am văzut că are o pușcă.
MATT: Eu sunt Matt. Nici măcar nu-l știam pe Josh. Am văzut ca
toată lumea își bătea joc de el și îl compătimeam. Nu le răspundea
niciodată. Știți și voi cum e. Odată ce li se pune pata pe tine, nu prea
mai poți sa faci mare chestie pana cand aleg să se ia de altă persoană.
Să fiu sincer, am crezut ca e o glumă când l-am văzut intrând în
cantină. Am crezut ca iar ne făceau copiii de la teatru ceva farsă.
Poate ca să-și facă reclama pentru vreun spectacol nașpa. M-am
gândit, whoa, sigur o sa aibă probleme grave cu directorul pentru ca
pușca aia arăta atât de reală și eram destul de sigur că nu avea voie cu
așa ceva în școală. Atunci a țintit spre Michael și când am văzut ca a
ieșit un glonț, un glonț real....
JESSIE: Eu sunt Jessie. Betty mi-a spus în ziua aia că Michael și Josh
s-au bătut. Era foarte trista pentru că îi iubea pe amândoi și nu știa
cum să-i împace. Așa că atunci când l-am văzut pe Josh intrând în
cantină cu o pușcă în mână, având un zâmbet care nu prea arăta a
zâmbet, mai mult a o amenințare, o provocare, o mască, o armă...
Știam ca ar fi trebuit sa fug, și am încercat, dar picioarele mele pur și
simplu nu ma ascultau. Tot ce-mi mai rămânea era să mă rog, dar pur
și simplu nu mai țineam minte nici un cuvânt din nici o rugăciune. Mă
uitam împietrită la fața lui, la zâmbetul lui, și așteptam să simt cum
glonțul ma doboară.
BETTY: Eu sunt Betty. Și-a îndreptat pușca spre mine și mi-a spus
numele. Voia să facem contact vizual pentru că trebuia ca totul să fie
atât de personal. Nu știu de ce, dar în momentul ăla mi-am amintit de
clasa a 5a, când am găsit o cutie de ciocolată și o scrisoare de dragoste
la mine în bancă și am știut ca sunt de la Josh pentru că îmi ceruse
exact numărul de bani care i-ar fi trebuit cu doua zile în urma. Nu a
recunoscut niciodată, probabil pentru ca am fost mereu ca doi frați.
Uneori ne terminam propozițiile unul celuilalt. Și pur și simplu nu-mi
venea sa cred. Cel care mi-a dat bomboane își îndreaptă acum pușcă
spre mine. Mi-a spus: "Ce s-a întâmplat? Cum s-a ajuns la asta?". M-
am uitat în ochii lui. E ireal. Atunci am căzut și, înainte sa îmi inchid
ochii pentru totdeauna, am văzut pe fața lui o privire atât de ciudată.
PROCUROR: Ce fel de privire?
BETTY: Cea pe care a avut-o atunci când a omorât căprioara.
PROCUROR: Ce căprioară?
BETTY: Prima lui victimă.
JOSH: Nu erai acolo. Nu ai de unde sa știi ce față am făcut!
MICHAEL: Știm totul despre tine.
BETTY: Îți știm toate gândurile.
MATT: Toate visele.
JESSIE: Toate secretele.
JOSH: Cum? Cum de știți toate astea?
BETTY: Suntem toți în capul tău, Josh.
JOSH: Minciuni. Spune-mi un singur lucru care s-a întâmplat în ziua
aia. Un singur lucru.
MICHAEL: Erați doar tu și bunicul tău, care conducea o camionetă
roșie, cea cu parbrizul crăpat și cu scaune foarte incomode, din
tapițeria cărora ieșeau arcuri. Acum ne crezi?
(GRANDPA sits next to Josh on the box that becomes a truck.)
JOSH: Poate ai văzut camioneta pe undeva. Spune-mi un lucru pe
care mi l-a spus bunicul meu ca să te cred. Ah.. Nu poți. Nu poți să-mi
spui nici măcar un lucru pe care mi l-a spus bunicul.
BUNICUL : Respecta animalele. Nu împușca decât dacă ești complet
sigur. Fă-o repede și curat. Nu vrei ca animalele sa sufere. Nu apăsa
pe trăgaci decât dacă ești pregătit.
JOSH: Ok, toată lumea ar fi putut ghici ca mi-a spus asta.
KATIE: Drumul era accidentat.
JESSIE: Camioneta se cutremura la fiecare curbă. De abia așteptai sa
îți folosești noua pușcă.
BUNICUL: Hai sa mergem, Josh.
MATT: Vă dați jos din camioneta.
JESSIE: Începi să tremuri de frig.
BETTY: Poți sa vezi aburul care iese de fiecare dată când respiri.
MICHALE: Te întrebi de ce nu te-ai îmbrăcat mai gros.
KATIE: Bunicul te privește cum îți încarci arma.
MATT: Cinci gloanțe strălucitoare.
JESSIE: Îi arăți ca ai pus siguranța.
BUNICUL: Așa, bravo.
KATIE: Îl iubești pe omul ăsta.
MICHAEL: Te-a învățat atât de multe lucruri despre viața.
KATIE: Vă despărțiți.
MICHAEL: Mergi kilometri întregi.
(JOSH sits on the floor) KATIE: Îți amorțește nasul.
MATT: Îți amortesc degetele de la mâini.
JESSIE: Și cele de la picioare.
BETTY: Ai fi vrut sa fi în patul tău călduros.
MICHAEL: Ai fi vrut sa fi mâncat cerealele pe care ți le-a dat mama
ta la micul dejun.
KATIE: Și în mijlocul pădurii, ai un gând profund:
JOSH: Vânătoarea e nașpa.
MATT: Te așezi pe un morman de frunze uscate.
JESSIE: Te ghemuiești și adormi.
BETTY: Visezi cum faci grătarul din carnea de vânat.
MICHAEL: Ceva te trezește.
KATIE: Ceva ce se mișcă pe frunzele uscate.
MATT: Rămâi nemișcat.
JESSIE: Îi simți prezența.
BETTY: Și apoi o vezi.
JOSH: O căprioară!
MICHAEL: Frumoasă.
KATIE: Magnifică.
JESSIE: Mândră.
BETTY: Pătrunzătoare.
MICHAEL: Ești zdruncinat de frumusețea ei.
KATIE: E mai frumoasă decât tot ce ai văzut vreodată.
MATT: Îi simți respirația.
JESSIE: Aproape că uiți că ești la vânătoare.
BETTY: Apoi realizezi că ai o pușcă în mână.
MICHAEL: Dar în adâncul tău nu știi dacă o să poți apăsa pe trăgaci.
KATIE: Căprioara stă în fața ta ca o statuie măreață.
MATT: Inima începe să iți bată din ce în ce mai tare.
JESSIE: Îți îndrepți pușca spre ea.
(JESSIE mimează o pușcă)
BETTY: Îți tremură mâinile.
MICHAEL: Ți se încețoșează privirea și aproape că nu mai vezi
căprioara.
KATIE: Îți ții respirația.
MATTIE: Încerci să țintești spre inimă, ca să sufere cât mai puțin.
JESSIE: Momentul adevărului.
BETTY: Dar frumusețea ei te face mai slab.
MICHAEL: Nu o vezi drept friptură.
KATIE: Nu o vezi pusă pe grătar.
MATT: Nu o vezi drept un tofeu.
JESSIE: Vezi o frumusețe de neînchipuit.
BETTY: Vrei să o împuști, dar în același timp nu vrei ca ea să moară.
MICHAEL: Fața ta devine o mască.
KATIE: O mască ce îți acoperă tristețea.
MATT: O mască ce îți acopera disperarea.
JESSIE: O durere ce îți împietrește inima.
BETTY: O inima de care nimeni nu știa ca există.
MICHAEL: Apeși pe tragăci. Nu se întâmplă nimic!
KATIE: Încă e pusă siguranța!
MATT: Te panichezi!
JESSIE: Tragi siguranța.
BETTY: Căprioara te aude și fuge în pădure.
MICHAEL: Apeși pe tragăci.
MORȚII: Bam!
KATIE: Nu nimerești.
MORȚII: Bam!
MATT: Nu îți iese nici a doua oara.
MORȚII: Bam!
JESSIE: Ratezi iar!
MORȚII: Bam!
BETTY: Nici a patra oară.
JOSH: Băga-mi-aș.
MICHAEL: Te repoziționezi.
KATIE: Îți îndrepți din nou arma spre ea.
MATT: Căprioara se oprește.
JESSIE: Se uita înapoi.
BETTY: Devine o țintă perfecta.
MICHAEL: Te gândești... E atât de frumoasă!
KATIE: Magnifică.
MATT: Mândra.
JESSIE: Puternică.
BETTY: Patrunzatoare. Tot ce îți dorești să devii.
MATT: Dar vrei sa o împuști.
JESSIE: Și în același timp nu vrei sa o faci.
BETTY: Trebuie sa o împuști.
MICHAEL: Și în același timp nu trebuie sa o faci.
KATIE: Lupta din capul tău trebuie sa se termine.
MORȚII: Bam!
MATT: Căprioara cade.
JESSIE: Fugi cât te țin picioarele înspre ea.
BETTY: Te apleci asupra căprioarei.
MICHAEL: Dă din picioare de parca ar încerca să fuga, dar nu
reușește.
KATIE: Respiră din ce în ce mai greu.
MATT: Îi țâșnește sângele.
JESSIE: E pe cale sa își dea ultima suflare.
BETTY: Se dezumfla ca o jucărie gonflabilă.
MICHAEL: Se dezumfla din ce în ce mai tare.
KATIE: Din ce în ce mai tare.
MATT: Din ce în ce mai tare.
JESSIE: Rămâne nemișcata.
BETTY: E moartă.
JOSH: Să-mi bag..
MICHAEL: Te doare inima.
MATT: Sperai ca totul să fie un film.
JESSIE: Sperai sa poți sa apeși pe butonul de STOP.
BETTY: Sperai sa poți sa derulezi.
MICHAEL: Până când ajungi la momentul în care căprioara era în
viața.
KATIE: Asta era privirea de pe fața ta.
MATT: Ai iubit să vânezi.
JESSIE: Dar voiai sa fie căprioara din nou în viața.
BETTY: Nu poți sa îți retragi glonțul.
MICHAEL: Nu ai cum sa o reînvii!
KATIE: Frumoasa-
MATT: Magnifica-
JESSIE: Mândra-
BETTY: Patrunzatoare.
MICHAEL: Ultima suflare.
JOSH: Nu știam ca va fi asa!
MORȚII: Aia era privirea despre care vorbeam .
KATIE: Te simți îngrozitor.
MATT: Aproape ca începi sa plângi.
JESSIE: Dar auzi o voce.
BUNICUL: Josh, de ce ai împușcat de 5 ori?
BETTY: Îl simți cum se încordează.
MICHAEL: Se uita la căprioara.
KATIE: Se uita la tine cum nu s-a mai uitat nimeni pana acum.
BETTY: Ca un bărbat adevărat.
MICHAEL: Ca un model demn de urmat.
KATIE: Are 2 metri.
MATT: E înalt, foarte înalt.
JESSIE: Vezi cum ceilalți vânători se apropie de tine.
BETTY: Toată lumea te întreabă ce s-a întâmplat.
MICHAEL: Vor să audă toate detaliile.
KATIE: Si te simți mai înalt decât toți brazii care te înconjoară.
MATT: Și în același timp mai mic decât o furnică.
JESSIE: Ambele în același timp.
BETTY: Mai înalt ca brazii și mai mic ca o furnică.
(Bunicul scoate un aparat foto)
BUNICUL: Haide, Josh, lasă-mă să-ți fac o poză. Spune "momentul
meu de glorie".
MICHAEL: Fața ta devine o mască.
KATIE: O mască ce îți acoperă tristețea.
MATT: O mască ce îți acopera disperarea.
JESSIE: O durere ce îți împietrește inima.
BETTY: O inima de care nimeni nu știa ca există.
(Bunicul ii da poza lui Josh)
MORȚII: Aia e privirea despre care vorbeam.
JUDECĂTOR: Unde este fotografia?
BETTY: O am eu, Onorată Instanță.
(Betty ii da judecătorului poza ruptă în doua)
PROCUROR: De ce este ruptă fotografia?
BETTY: Spune ce s-a întâmplat în ziua aia în cantină, Josh.
JOSH: Dacă știți totul despre mine, de ce nu le spuneți voi?
BETTY: Vrem sa te auzim pe tine spunând-o.
FOREMAN: Am ajuns la un verdict, Onorată Instanță!
JOSH: Nu aveți cum! Nu ați auzit întreaga poveste! (către avocat) De
ce nu obiectezi?
PROCUROR: Care e întreaga poveste, Josh?
(pâlpâie luminile; flashback; Betty sta cu un carnețel și cu un creion în
mana; VOCILE 1, 2, 3, 4 conversează, în cealaltă parte a scenei, dar
îndeajuns de aproape cât sa poată trage cu urechea)
BETTY: Unde ai fost tot weekendul?
JOSH: Așteapta pana vezi asta.
BETTY: Ți am trimis mesaje.
JOSH: OK, nu te enerva degeaba. (ii arata fotografia) Prima data când
am vânat.
BETTY: Cum rămâne cu partea din raportul despre bebeluș? Trebuia
sa o scrii!
JOSH: Încă nu am terminat. Așa, deci, eram cu bunicul meu, care
conducea pe drumul asta foarte accidentat-
BETTY: Josh, jurnalul trebuie sa fie gata în seara asta.
JOSH: Îl termin în pauza de prânz. Nici măcar nu te-ai uitat la poză!
BETTY: Nu-mi pasă de căprioara pe care ai vânat-o. Îmi pasa de nota
pe care o sa o luam la educația pentru sănătate. Unde e Chloe?
JOSH: E în siguranță, stai calmă.
(Josh își scoate bebelușul din ghiozdan; arata puțin distrus)
(NOTA: exista trei tipuri de râs; 1- râs amuzat; 2- ras batjocoritor; 3-
cel mai batjocoritor ras posibil; acum Vocile 1-4 rad la nivelul 1)
BETTY: Ești atât de - Josh, tu asa o sa îți ții copiii? În ghiozdan?
JOSH: Un copil? Nici măcar nu reușesc sa găsesc o tipă care ar vrea
sa iasă cu mine.
BETTY: De ce atât de ușor?
JOSH: Păi știi ca avea zahar înăuntru ca să aiba greutatea unui
bebeluș? Am scos zahărul.
BETTY: Josh, de ce?
JOSH: Aveam nevoie pentru fulgii de porumb.
(Vocile râd 1)
BETTY: Oh, Josh.
JOSH: L-am umplut cu vată în schimb. E mai ușor de cărat așa!
(Vocile râd 1)
BETTY: O sa picăm amândoi dacă ne prinde profesoara.
JOSH: Oricum sunt mult prea grele cărțile. Nu pot sa mai car în plus 3
kile jumate de zahăr.
BETTY: Cum altcumva ți-ai putea dezvolta răbdarea și capacitatea de
a îngriji un copil?
JOSH: Nu e în viață, Betty. E de jucărie.
BETTY: Ce noroc pe tine, ca dacă era real, deja ajungea la Protecția
Copilului. Dă-mi sa vad ce ai scris în raport!
JOSH: Nu l-am terminat.
BETTY: Pot măcar sa văd ce ai scris până acum?
JOSH: Vezi tu, nu am pus nimic pe hârtie. Dar țin minte absolut tot ce
trebuie sa scriu.
BETTY: Ce ai mâncat ieri la prânz?
JOSH: La prânz? Nu știu... Nu-mi amintesc.
BETTY: Dar sigur îți amintești absolut tot ce trebuie scris.
JOSH: Așteptam să îmi vina inspirația ca să pot scrie. Dar nu s-a
întâmplat. Nu e vina mea!
BETTY: Știam eu ca n-ar fi trebuit sa am un copil cu tine.
(vocile rad 1)
JOSH: Ușor, se uita toată lumea la noi.
BETTY: Josh, e clar ca tie nu îți pasa de notă, dar mie da!
(Întra Michael)
MICHAEL: Bună, Josh.
JOSH: Bună.
MICHAEL: Hai sa mergem, Betty!
BETTY: Nu pot, scuze, trebuie sa rămân.
MICHAEL: Dar e singura mea ora liberă..
BETTY: Știu, dar...
MICHAEL: Dar ce? Ce s-a întâmplat?
BETTY: Nu avem tot raportul gata.
MICHAEL: Dar ieri noapte mi-ai spus că ai terminat.
BETTY: Am terminat jumătatea mea.
MICHAEL: Oh.
BETTY: Dar Josh nu.
MICHAEL: Atunci de ce nu predai doar jumătatea ta și îl lași pe Josh
să pice.
BETTY: Primim aceeași nota pentru ca, um, avem un bebeluș
împreună. Așa că în momentul asta trebuie sa scriem cam paișpe
pagini.
MICHAEL: Si cât durează asta?
BETTY: Cam 2 ore.
MICHAEL: Nașpa.
BETTY: Știu, Michael, chiar îmi pare rău.
MICHAEL: N-ai de ce sa îți ceri scuze, e vina lui.
(Michael ia poza din mana lui Betty)
MICHAEL: Ce-i asta?
BETTY: Josh a mers la vânătoare weekendul ăsta. Pentru prima dată.
JOSH: Dă-mi, te rog, poza.
MICHAEL: Oh, dragul de el, a avut timp să meargă la vânătoare, dar
nu a avut cum să-și facă tema.
JOSH: Dă-mi poza.
(Josh o apuca, dar Michael nu i da drumul și poza se rupe în doua)
(vocile rad 2)
MICHAEL: Oops. (ii arunca cealaltă jumătate o pozei) Tu ai rupt-o,
nu eu.
(Josh tine poza rupta în mana)
JOSH: Voiam sa o inramez. Ai ruinat totul!
(Josh arunca pe jos cele doua jumatati; BETTY le ridica)
MICHAEL: A fost un accident.
JOSH: Nu, nu a fost. Nu voiai să-i dai drumul.
MICHAEL: Ai tras tu prea tare de ea.
(vocile rad 3; încep sa se bata; Josh îl împinge pe Michael; Michael il
impinge pe Josh, care pica pe podea; vocile continua sa rada 3; Josh
încearcă sa il lovească pe Michael, dar Betty il ține)
BETTY: Opriți-vă, băieți, altfel o sa aveți amândoi probleme!
JOSH: Dă-mi drumul!
BETTY: Hai, Josh, trebuie sa terminam raportul.
MICHAEL: Lasă-l. N-are ce să-mi facă un ratat ca el!
(vocile rad 3)
JOSH: Asta a crezut și căprioara.
(vocile spun "whoa")
MICHAEL: Ce ar trebui să însemne asta?
JOSH: Roagă-te să nu aflii niciodată.
MICHAEL: Știi, Josh, ești bătaia de joc a întregii școli.
BETTY: Michael, Josh e prietenul meu și nu poți să-i vorbești așa!
MICHAEL: Voi doi petreceți cam mult timp împreună.
(Michael iese)
JOSH: Ce vezi la el?
BETTY: Hai sa terminăm odată cu asta.
JOSH: Eu te știu de mai mult timp.
BETTY: Ce?
JOSH: Nu contează!
BETTY: Pentru mine da. Spune-mi.
JOSH: Îmi pare rău, nu pot mă pot concentra acum.
BETTY: Ok. Să știi că a fost drăguț ce ai spus.
JOSH: Nu-mi vine sa cred ca m-a bătut în fața întregii școli.
BETTY: Cred ca e puțin gelos.
(vocile râd 3)
JOSH: Toată lumea râde de mine.
BETTY: Nu-i adevărat!
JOSH: De ce se holbează la mine?
BETTY: Hai sa terminam raportul ăla.
JOSH: Îl fac singur.
(Josh se duce altundeva)
MICHAEL: Fața ta devine o mască.
KATIE: O mască ce îți acoperă tristețea.
MATT: O mască ce îți acopera disperarea.
JESSIE: O durere ce îți împietrește inima.
BETTY: O inima de care nimeni nu știa ca există.
JOSH: De ce râde toată lumea de mine?
VOCEA 1: Ai auzit că Josh, batojocora liceului, a fost bătut măr?
(Vocile râd 3; Josh scrie în caiet; încerca să ignore; intra umbra, care
stă în spatele lui Josh)
UMBRA: Chiar îi lași să te pună la punct?
JOSH: Cine a spus asta?
UMBRA: Dacă nu faci ceva, o să ajungi să fii doza lor zilnică de
amuzament.
JOSH: Cine ești?
UMBRA: Mă știi inca din ziua în care ai împușcat căprioara.
JOSH: Adică?
UMBRA: Mai știi momentul ăla în care ai simțit ca viața ți s-a umbrit
cu totul?
JOSH: De unde știi asta?
UMBRA: Te-ai simțit la fel de înalt ca brazii din jurul tău.
JOSH: De unde știi asta?
UMBRA: Știu tot ce știi tu.
JOSH: Știi tot ce știu eu? Cine ești?
UMBRA: Eu sunt tu și tu ești eu.
JOSH: Nu înțeleg.
UMBRA: Eu sunt umbra, cea care te-a făcut să vezi lumea complet
diferit.
JOSH: Cum adică diferit?
UMBRA: Eu sunt tu când ții pușca în mână. Sunt tu când apeși pe
trăgaci și îți dobori toți inamicii. Sunt momentul în care te simți
măreț, în care simți că ești important.
JOSH: Whoa.
UMBRA: Cât timp o să-i mai lași să-și bată joc de tine?
JOSH: Nu știu...
UMBRA: Trebuie să faci ceva.
JOSH: Sper doar să se plictisească de mine și să-și găsească pe
altcineva.
UMBRA: Nu se va întâmpla. O vor face în fiecare zi. Sunt ca și
vampirii. Îți vor sângele.
JOSH: Nu știu ce altceva să fac.
UMBRA: Știu eu cum să-i oprești.
JOSH: Cum?
UMBRA: Hai să le facem ceva care ii va pune pe gânduri.
JOSH: Cum ar fi?
UMBRA: Ceva măreț.
JOSH: Spre exemplu?
UMBRA: Ceva care îi va face să rămână fără cuvinte.
JOSH: Concret?
UMBRA: O clasă goală. O tablă care parcă cere sa scrii pe ea un
mesaj crud care să îi facă să tacă.
(Josh uses the fourth wall as a blackboard, mimes writing on it with a
piece of chalk. Shadow speaks the words as Josh write them)
UMBRA: "Toată... Lumea... Din... Această... Clasă.. Este... Ca... Și...
Moartă"
(A crowd assembles and reacts to the words on the blackboard.
Improvise. The crowd is comprised of the Voices, the Deceased and
perhaps others. The principal enters to have a look. S/He takes a
snapshoot of The words on the blackboard)
DIRECTOR: Ora de Educație pentru sănătate este anulată. Aceasta
clasă este acum o scena de crima. Dacă afla cineva informații despre
cel care a scris mesajul pe tabla, este rugat sa le păstreze strict
confidențiale. Duceți-vă la bibliotecă. Mișcați-vă mai repede! Haide!
(The crowd fragments into different directions and suddenly we are
back in the courtroom)
PROCUROR: Și pe cine suspectezi că a scris mesajul pe tablă?
AVOCAT: Obiectez, Onorată Instanță. Nu ne putem baza pe niște
speculații.
JOSH: Wow, în sfârșit spui și tu ceva.
JUDECĂTOR: Se respinge. Betty îl cunoaștea cel mai bine pe Josh.
BETTY: Eu cred că el a fost.
PROCUROR: De ce crezi asta?
BETTY: Aproape mi-a recunoscut.
(suddenly we are back in the past again. Josh sits writing in a
notebook. Enter Betty. Josh rips a few pages out of his notebook)
JOSH: Uite jumătatea mea din raport.
BETTY: Ai reușit deja sa termini! De când lucrezi la el?
JOSH: De când am fost trimiși la biblioteca.
BETTY: Se pare ca persoana care a scris mesajul ăla chiar ți-a făcut
un favor! Cine crezi ca e?
(Shadow enters, sits between Josh and Betty and blows up a balloon)
JOSH: N-am idee. Probabil e cineva de care lumea își bătea joc.
BETTY: Ce vrei să spui cu asta?
JOSH: Exact ce am spus. Când își bat joc de tine, trebuie sa îi oprești.
BETTY: Realizezi cât de speriați suntem toți, nu? S-au suspendat
orele. Nu e ok.
JOSH: Păi, toți oamenii aia speriați ar trebui să-și dea seama cât de
oribil e sa fii bătaia de joc a întregii scoli. Mă simt gol. Ca un balon.
Un balon umflat. Destul de mare încât sa ma vadă toată lumea. Dar
gol. Atât de gol. Un balon într-o lume în care toți cei din jur sunt
ascuțiți. Fiecare cuvânt e un ac. O privire e un ciob de sticlă. Un râset,
oh, în special un râset, e o lama. Explodez.
(Shadow lips the balloon with a sharp object and the holds the limp
and ragged remnant of The balloon în the air)
MICHAEL: Fața ta devine o mască.
KATIE: O mască ce îți acoperă tristețea.
MATT: O mască ce îți acopera disperarea.
JESSIE: O durere ce îți împietrește inima.
BETTY: O inima de care nimeni nu știa ca există. (Enter school
principal)
DIRECTOR: Bună, Betty. Buna, Josh.
BETTY&JOSH: Bună ziua!
DIRECTOR: Aș putea vorbi cu tine la mine în birou, Josh?
JOSH: Sigur! Pe curând, Betty!
(Josh and Principal go to another part of The stage)
DIRECTOR: Ia un loc.
JOSH: Mulțumesc.
DIRECTOR: Ai ceva să-mi spui, Josh?
JOSH: Nu dumneavoastră sunteți cel care m-a chemat ca să vorbim?
DIRECTOR: Speram doar ca vei realiza ce ai făcut și că vei avea ceva
să-mi spui.
JOSH: Am ce sa va spun. Va sta excelent parul!
DIRECTOR: Îmi pare rău, Josh, dar nu ești un mincinos prea bun.
JOSH: N-am spus niciodată ca aș fi bun.
DIRECTOR: Ce știi despre cuvintele scrisa pe tabla, Josh?
JOSH: Nimic.
DIRECTOR: Știu ca ai fost tu. Am fost informat.
JOSH: Ați fost informat greșit! Nu am fost eu!
DIRECTOR: Avem un turnător de la care am aflat.
JOSH: Cine e turnătorul?
DIRECTOR: Tu.
JOSH: Cum adică eu?
DIRECTOR: Am comparat scrisul de pe tablă cu cel din ultimul tău
eseu la engleza. Erau identice. Ai ceva să-mi spui acum?
JOSH: Ce coincidență..
DIRECTOR: Violența și amenințarea nu sunt tolerate în această
școală. Vei fi suspendat tot restul anului. O sa le spun și părinților tai
că, dacă nu vii la școală vara aceasta ca să-ți continui cursurile, vei
rămâne repetent.
(Vocile rad 3; Intra părinții)
JOSH: Nu vreau sa merg! Nu o sa merg!
MAMA: Nu are cum sa fie atât de rău, Josh.
JOSH: O sa îmi strice toată vara!
(Vocile rad 3)
TATA: Poate ar fi trebuit sa te fi gândit la asta înainte sa scrii mesajul
ăla pe tablă.
(ENTER SHADOW BLOWING UP A BALLOON)
JOSH: Știi ce sunt eu pentru ei? O bătaie de joc! (Vocile rad 3) A
trebuit să-i fac să tacă! De ce nu poți sa înțelegi?
TATA: Dacă ai fi scris TĂCEȚI DIN GURĂ ȘI LĂSAȚI-MĂ ÎN
PACE nu ai mai fi avut probleme, așa-i? Ți-ai făcut-o cu mâna ta. Ai
făcut ceva greșit, așa că accepta-ți pedeapsa.
(Vocile rad 3)
JOSH: De ce sa fiu eu pedepsit când ei sunt cei care râd?
TATA: Asta e. Așa e în viață.
MAMA: Ce vrea sa spună tatăl tău este ca nu poți să schimbi modul
în care te vad ceilalți.
TATA: Iar ce vrea mama ta sa spună e că îți pasa mult prea mult de ce
cred ceilalți despre tine. Mergi la școală ca să înveți, nu ca să îți faci
prieteni. Și ai renunțat la educație pentru ce? Doar ca sa te răzbuni.
Maturizează-te. Musca-ți limba când nu îți convine ceva. Fii bărbat!
MAMA: Nu aș fi spus-o chiar așa..
JOSH: Viața mea s-a terminat.
UMBRA: Bravo, i-ai făcut să se îngrijoreze. Acum vreau mai mult!
JOSH: Era mult mai bine dacă as fi fost mort.
MAMA: Oh, Josh, nu vrei sa spui asta cu adevărat.
UMBRA: Nu exagera!
MAMA: Josh, te vom ajuta sa treci peste asta. Suntem aici pentru
tine. Primul pas este sa mergi, mâine dimineață, la o ședință la
psiholog.
JOSH: Nu am nevoie de asta!
TATA: Trebuie sa faci asta pentru a te putea întoarce la școală.
MAMA: Niciunul dintre noi nu își poate lua mâine zi libera, asa ca
uite adresa. O sa fii cu un pas mai aproape de a te întoarce pe drumul
cel bun, Josh.
(SHADOW bursts the balloon with a pin)
JOSH: Va urăsc pe amândoi.
(EXIT JOSH’S PARENTS. VOICES LAUGH # 3. JOSH and the VOICES have a contest, his words against
their laughter).

JOSH(repetă): Terminați!
(VOICES LAUGH #3. They win. Josh mimes a rifle and shoots at VOICES. They drop dead only to jump
up and LAUGH again. He shoots them again with more ferocity. They all fall and lie dead. JOSH
relaxes and lies on his bed. VOICES jump up again and circle JOSH, pointing and laughing).

VOCEA 1: Ai auzit de Josh, bătaia de joc a întregii școli?

VOCEA 2: Oh nu, ce a mai făcut și de data asta?
VOCEA 3: Trebuie sa se ducă la un psiholog ca să îl primească din
nou la școală!
(VOICES LAUGH # 3 waddle in a circle like ducks going “Quack, quack, quack,” like ducks in a shooting
gallery. Once again JOSH drops them all one by one. Momentarily).

JOSH: Prietene? Unde ești, prietene?

UMBRA: În spatele tău.
JOSH: Vocile astea ma înnebunesc.
UMBRA: Trebuie să le faci sa tacă, Josh.
JOSH: Dar cum? Cum pot să îi fac să tacă?
UMBRA: Într-un singur mod, Josh.
JOSH: Cum?
UMBRA: Boom.
JOSH: Ce vrei sa spui cu asta?
UMBRA: Știi ce vreau sa spun. Boom. Nu vei mai suferi.
JOSH: E stupid.
UMBRA: Ai spus-o și înainte, Josh. Viața ta e terminata.
JOSH: E stupid.
UMBRA: Știi ce e stupid? Sa te întorci la școală. Știi ce spun despre
tine?
VOCEA 3: Știi ce face Josh cât toată lumea sta și se distrează?
VOCEA 4: Lasă-mă să ghicesc... Citește și învață!
(THE VOICES JUMP UP LAUGHING 3)
JOSH: O sa fiu mereu bătaia lor de joc.
UMBRA: Imaginează-ți ca mergi la școală vara asta. Imaginează-ți
ziua în care te întorci. Imaginează-ți drumul cu autobuzul.
Imaginează-ți cum mergi pe holuri. Imaginează-ți cuvintele.
(SHADOW blows up a balloon)
VOCEA 1 : Ai auzit de Josh, bătaia de joc a întregii școli?
VOCEA 2 : Oh nu, ce a mai făcut și de data asta?
VOCEA 3 : S-a întors la școală. Sigur a avut o vacanta de vara
frumoasa!
(Vocile rad 3)
VOCEA 4: Ce ratat.
. JOSH: O sa își bata joc de mine orice as face. (SHADOW bursts the
balloon with a pin) Scapă-mă, te rog, de povara asta! Nu mai suport!
UMBRA: Trebuie sa ii dobori odată cu tine.
JOSH: Whoa.
UMBRA: Arată-le cine esti cu adevărat.
UMBRA: Vei fi aclamat de toată lumea!
UMBRA: Toată lumea va fi la picioarele tale.
UMBRA: Vor scrie cărți despre tine. For face filme despre tine.
UMBRA: E aproape pauza de prânz. În scurt timp, toata lumea va fi
în cantina.
JOSH: Îi văd stând pe scaune, cu tăvile în fața.
UMBRA: Imaginează-ți fetele lor când te vor vedea. JOSH: Complet
surprinse.
UMBRA: O pușcă - respect instant.
JOSH: Ador sentimentul asta.
UMBRA: Ai nevoie sa simți asta.
JOSH: Cât îmi țin pușcă în mână mă simt în viață.
UMBRA: Mișcă-te!
JOSH: Dă-te la o parte!
UMBRA: Nimeni nu te poate atinge.
JOSH: Când ești înarmat-
UMBRA: Nimeni își bate joc de tine.
JOSH: Când ești înarmat-
UMBRA: Lumea îți vorbește frumos.
JOSH: Când ești înarmat-
UMBRA: Lumea se uita la tine de parca ar fi cel mai important om
din lume.
JOSH: Cand ești înarmat-
UMBRA: Mergi diferit.
JOSH: Când ești înarmat-
UMBRA: Vorbești diferit.
JOSH: Când ești înarmat-
UMBRA: Gândești diferit.
JOSH: E cel mai frumos sentiment din lume.
UMBRA: Hey, Josh, auzi asta?
JOSH: Nu aud nimic.
UMBRA: Vocile. Nu mai rad de tine. (indicație)
TATA(offstage): Josh?
MAMA(offstage) : Josh, ești acasă?
UMBRA: Ai ajuns mai devreme pentru ca nu ai mers la psiholog.
JOSH: Psihologul!
UMBRA: Vor încerca să te oprească.
JOSH: Nu.
UMBRA: Înapoi la școală.
JOSH: Nu.
(ENTER MOM AND DAD)
TATA: Josh, ce faci acasă? A sunat psihologul și a spus ca nu ai venit
la ea la cabinet.
JOSH: NU!
MICHAEL: Fața ta devine o mască.
KATIE: O mască ce îți acoperă tristețea.
MATT: O mască ce îți acopera disperarea.
JESSIE: O durere ce îți împietrește inima.
BETTY: O inima de care nimeni nu știa ca există.
UMBRA: Bum!
(DAD DROPS)
MAMA: Josh! Ce ai făcut?
JOSH: Te iubesc, mama.
MAMA: Josh! Gândește!
UMBRA: BUM!
(MOM drops)
JOSH: Cine a făcut asta?
UMBRA: Tu.
JOSH: Nu.
UMBRA: Nu te mai gândi! Mișcă, mișcă sau o sa te descurajez!
(The DECEASED and VOICES gather together in the cafeteria. Ad lib small talk. ENTER JOSH. Dead
quiet. JOSH aims at MICHAEL).

JOSH: Crede cineva de aici ca sunt batjocora liceului?

UMBRA: BUM!
(Michael pulls a red scarf through a pin hole in this clothing representing blood and drops).
JOSH: Crede cineva de aici ca sunt un ratat?
UMBRA: BUM!
(KATIE pulls a red scarf through a pin hole and drops).

JOSH: De ce nu mai râde nimeni acum?

UMBRA: BUM!
(JESSIE pulls a red scarf through a pin hole and drops).

JOSH: De ce nu mai râde nimeni de Josh, batjocora liceului?

UMBRA: BUM!
(MATT pulls a red scarf through a pin hole and drops).

JOSH: Betty.... Cum s-a ajuns la asta?

(JOSH shoots EMILY who pulls a red scarf through a pinhole and drops)

UMBRA: Reincarca arma!

(As Josh reloads, VOICES tackle him and bring him down).

JUDECATOR: Doamnelor și domnilor jurați, ați ajuns la un verdict?

(VOICES release JOSH)

FOREMAN: Am ajuns, Onorată Instanță.

(The jury assembles: the FOREMAN, the DECEASED, VOICES, MOM and DAD, =12).

JOSH: Ăștia sunt jurații mei?

(MOM sings "Twinkle Twinkle Little Star" under the monologue).

MAMA: Mama, chiar trebuie sa cânți cantecul ala stupid? Am primit

mesajul, ok? Da, îmi amintesc ca mi-l cantau de fiecare data când nu
puteam sa dorm. Mulțumesc ca ma faci sa sufăr!
(DAD puts on a baseball glove and slams a baseball into the pocket repeatedly).

JOSH: Tata, chiar trebuie sa faci asta? Am primit mesajul, ok? Da,
îmi amintesc când eram mic și jucam baseball. Ai fost atât de mândru
de mine prima data când am prins mingea încât m-ai carat pe umeri
toată ziua. Toată ziua! De ce nu poate fi asa mereu? Nu înțeleg de ce
am fost o batjocora și acasă și la școală. Voiam sa te omor, dar nu te
voiam mort. Cum altcumva ți-aș fi putut spune ce se întâmplă fără ca
tu sa ma intrerupi? De ce îmi e atât de ușor să-ți vorbesc acum?
JUDECĂTOR: Sa ascultam, acum, verdictul.
FOREMAN: Noi, jurații, îl găsim pe acuzat vinovat-
JOSH: Am ajuns și eu la un verdict, Onorată instanță! Exista copii
care sunt atât de îndurerați încât simt nevoia sa ii facă și pe alții sa
sufere. Exista copii care ar face orice ca să-i vada pe ceilalți căzând,
plângând, eșuând, doar ca să își bata joc de ei. Și nimeni nu observa
întrebare. Va fi un proces și pentru ei? Răspundeți-mi la întrebare!
JUDECĂTOR: Sa ascultam, acum, sentința.
FOREMAN: Onorată instanță, doamnelor și domnilor jurați, acuzatul
este condamnat la închisoare pe viata.
MICHAEL: De acum încolo, nu îți vei mai putea urma visurile.
KATIE: Nu vei mai asculta niciodată muzică
MATT: Nu vei putea cunoaște oameni noi.
JESSIE: Nu vei putea vizita locuri noi.
BETTY: Nu vei mai putea veni la zilele mele de naștere
MICHAEL: Nu vei mai putea râde la glumele proaste ale mamei tale.
KATIE: Nu îți vei mai face bunicul mândru
MATT: Nu vei mai putea arăta niciodată cine ești cu adevărat
JESSIE: Nu vei mai putea vedea niciodată zâmbetul lui Betty.
BETTY: Nu vei știi niciodată ce ai fi putut sa fii-
MICHAEL: Sa faci –
KATIE: Sa vezi-
MATT:Sa ai-
JESSIE: Sa stii-
BETTY: Sa iubești.
MICHAEL: Nu vei ști niciodată cât de fericit ai fi putut fi.
KATIE: Vei vedea băiatul care ai fi putut fi doar printre gratii.
MATT: Întrebările pe care ți le pui îți vor aduce numai suferință.
JESSIE: Suferință ce te va marca pe viata.
BETTY: Vei fi la fel de mort ca și noi.
MICHAEL: Știți ce urăsc cel mai mult la a fi mort? Că nu pot să
conduc cu geamurile lăsate și cu muzica data la maxim.
KATIE: Mie îmi e dor sa stau întinsă în pat, cu castile în urechi,
complet în întuneric.
MATT: Îmi e dor sa dansez la petreceri.
JESSIE: Îmi e dor de privirea aia pe care o au băieții, când știi ca
urmează sa te întrebe dacă vrei sa ieși la o întâlnire cu ei!
BETTY: Si apoi îți spun - Poți sa îmi împrumuți, te rog, un pix?
MATT: Îmi e dor de momentul în care îmi răspunde înainte ca măcar
sa îmi termin intrebarea-
KATIE: Da, mi-ar plăcea să ies cu tine!
JESSIE: Îmi e dor sa joc tenis.
BETTY: Îmi e dor sa vad privirea aia pe fata prietenei mele, când știu
ca urmează sa spună încă o gluma proastă.
MICHAEL: Îmi e dor de clătitele mamei mele.
KATIE: Îmi e dor de pisica mea.
MATT: Îmi e dor de mesajele de bună dimineața.
JESSIE: Îmi e dor de mesajele de "Noapte bună".
BETTY: Îmi e dor să îmi cumpăr haine din magazinul meu preferat
MICHAEL: Mi-e dor să o aștept pe Betty când merge la cumpărături
KATIE: Îmi e dor să beau ceva rece într-o zi de vară
MATT: Îmi e dor sa iubesc.
JESSIE: Îmi e dor sa îmi aranjez parul dimineața.
BETTY: Îmi e dor de vremurile bune.
MICHAEL: Îmi e dor sa ma dau cu rolele.
KATIE: Îmi e dor sa aud sunetul ala pe care îl face coperta unei cărți
noi când o deschizi pentru prima data.
MATT: Îmi e dor sa ma gândesc, când întru în cantina, la ce masa
vreau sa stau.
JESSIE: Îmi e dor sa rad cu lacrimi.
BETTY: Îmi e dor să prind răsăritul cu prietenii mei
MICHAEL: Îmi e dor sa stau pe canapea, cu o punga de popcorn și cu
telecomanda în mana, căutând un film bun.
KATIE: Îmi e dor să mă joc cu pisica mea și ea să mă zgârie
MATT: Îmi e dor sa gătesc pentru mama mea.
JESSIE: Îmi e dor sa simt mirosul de mâncare când mama gătește și
sa încerc sa ghicesc ce a făcut.
BETTY: Îmi e dor sa ma gândesc la ce facultate sa merg.
MICHAEL: Îmi e dor sa vorbesc la telefon cu prietenii mei toată
noaptea.
KATIE: Îmi e dor sa merg la magazin și sa pot sa-mi cumpăr tot ce
vreau.
MATT: Îmi e dor să mă joc de-a v-ați ascunselea cu fratele meu mai
mic.
JESSIE: Îmi e dor să mă trezesc dimineața ca să merg la biserică
BETTY: Îmi e dor să merg la meciurile de fotbal ale lui Michael.
MICHAEL: Îmi e dor să o aud pe Betty încurajându-mă
KATIE: Îmi e dor de patul meu.
MATT: Îmi e dor sa cant în dus.
JESSIE: Îmi e dor sa ma cert cu sora mea și sa ne comportam de parca
nu s-ar fi întâmplat nimic 5 minute mai târziu.
JESSIE: Îmi e dor sa învăț cântece noi la pain.
BETTY(către morți): Îmi e dor sa cant în fata oglinzii.
MICHAEL: Prefacandu-ma ca am un concert.
KATIE: Cu telecomanda pe post de microfon
MATT: Și să intre mama peste mine când nu mă aștept
JESSIE: Îmi e dor sa deschid geamurile în timpul iernii și sa simt cum
ma cuprinde frigul.
BETTY: Îmi e dor sa îmi arata fratele meu noile mișcări de box pe
care le-a învățat.
MICHAEL: Îmi e dor sa ma dau la fete.
KATIE: Îmi e dor sa sar pe trambulina cu 6 oameni deodată.
MATT: Îmi e dor să nu pot adormi în noaptea dinainte de Crăciun.
JESSIE: Îmi e dor ca oamenii sa se uite la mine.
BETTY: Îmi e dor să mă joc de-a războiul.
(Music fades out. JOSH interrupts.)
JOSH: Nu știam ca va fi asa. Acum nu o sa mai pot face nimic. Nu
voi mai fi liber niciodată!
MICHAEL: Niciodată? Ce știi tu despre niciodată?
EU nu voi mai putea face nimic niciodată.
MORTII: Niciodată!
KATIE: Nu mi se vor mai îndeplini visele.
MORTII: Niciodată!
MATT: Nu voi mai vedea tot ce voiam sa văd.
MORȚII: Niciodată!
JESSIE: Nu voi mai ști niciodată tot ce voiam sa știu.
MORȚII: Niciodată!
BETTY: Absolut NICIODATĂ!
(At the director's discretion, cut one or two of the following sections (5 or 10 lines) and let the actors
improvise. Let the actors personalize those things they never had. Let each line begin with, "I'll
never--". Let none of it court controversy or interfere with plot, character, or tone).

BETTY: Nu voi fi niciodată mătușa aia super smecheră.

(Music continues)

MICHAEL: Nu voi ști niciodată cum e sa trăiești singur.

KATIE: Nu îmi voi gasi niciodată sufletul pereche.
MATT: Nu voi avea niciodată sana sa fiu o persoana mai buna.
JESSIE: Nu voi merge niciodată la concertul Rihannei.
(Josh, on the outside, moves in, hoping for an invitation. They ignore him.)

JOSH: Niciodata-
(They drown him out.)

KATIE: Nu voi mai iubi niciodată.

MATT: Si nici nu voi mai fi iubit.
JESSIE: Nu voi mai găsi niciodată un loc în care să mă simt ca acasă.
BETTY: Nu ma voi căsători și nu voi purta o rochie de nunta
niciodată.
MICHAEL: Nu-mi voi mai putea face prieteni noi niciodată.
KATIE: Nu voi mai avea niciodată ocazia sa ii cer scuze mamei.
MATT: Nu voi juca pase niciodată cu fiul meu.
JESSIE: Nu voi purta niciodată conversații lungi sub cerul înstelat.
BETTY: Nu voi decora niciodată camera bebelușului meu.
MICHAEL: Nu voi ști niciodată cum e sa ma întorc acasă după o zi
de munca și, când deschid ușa, sa alerge spre mine copiii ca să ma
îmbrățișeze.
KATIE: Nu voi ști niciodată cum e să fii obosit după o zi la muncă
MATT: Nu voi ști niciodată cum e să îi spun lui Katie că o plac.
JESSIE: Nu voi apuca niciodată să îi arăt tatălui meu cât de mult îl
iubesc
BETTY: Nu voi știi niciodată daca îmi va sta bine cu părul alb la
bătrânețe
MICHAEL: Nu voi știi niciodată cum se termină serialul meu preferat
KATIE: Sau sa ma dau din nou într-un rollercoaster.
MATT: Sau să câștig o jucărie de plus pentru prietena mea.
JESSIE: Nu voi avea niciodată șansa să-mi fac majoratul.
BETTY: N-o sa știu niciodată care îmi sunt limitele.
MICHAEL: Sau sa ma cunosc pe mine cu adevărat.
KATIE: N-o sa ma mai joc niciodată cu frățiorul meu mai mic.
MATT: Nu voi mai avea șansa să-l fac pe tatăl meu mândru.
JESSIE: Nu o sa plâng niciodată la ceremonia de absolvire a copiiilor
mei.
BETTY: N-am lăsat nimic în urmă pentru că am murit la 17 ani!
JOSH: Nu am crezut ca e real. Am crezut cae ca un film horror. Un
DVD. Am crezut ca voi putea apăsa oricând butonul de Back și de
PLAY ca să fiți din nou în viata! Dar nu se poate! S-a terminat totul,
ok? Totul!
MICHAEL: S-a terminat pentru noi, Josh.
KATIE: Pentru tine ar trebui sa existe un buton de BACK și de
PLAY.
MATT: În fiecare zi a vieții tale-
JESSIE: O sa fim în capul tău.
BETTY: Si ne vei vedea din nou-
MICHAEL: Si din nou.
KATIE: Si din nou.
MATT: Si din nou.
JESSIE: Si din nou.
BETTY: La fel cum ne-au văzut ieri în cantina școlii.
MORTII: MORT!
(KATIE DROPS)
MORT! (MICHAEL DROPS)
MORT! (JESSIE DROPS)
MORT! (MATT DROPS)
MORT!
(îs) JOSH: Nu credeam ca asa va fi pentru totdeauna. (JOSH goes to his
knees) Așa va fi tot restul vieții mele? Doamne...
(ENTER SHADOW IN HIS HOODED SWEATSHIRT. SHADOW sits near JOSH back to audience as LIGHTS
FADE TO DARKNESS)

SFARSIT